Drag Vizitator!

Drag Vizitator! Te salutam! Dorim sa –ti lumineze viata comorile spirituale gasite pe acest blog.Fii un ganditor independent ! Nu doar sa te uiti, ci sa si vezi ! Nu crede tot ce se spune, mai bine cerceteaza. Iubeste-ti aproapele, ca pe tine insuti ! Nu fii suparacios, razbunator, iarta pe toti, si cere iertare, daca ai gresit.Cauta si gaseste-ti Fericirea in aceasta viata ! Fii dezinteresat ! Respecta cunoasterea straveche, inteleptii, gaseste-ti propriile radacini, deoarece doar asa poti trai o viata plina.Nu intoarce spatele la nimeni ! Traieste curat si in adevar ! Vezi si Cauta Unimea in Toate si in Toti ! Creaza Ordine in tine,si cu asta imprejurul tau si astfel in Lume ! Iubeste si respecta in tine, in semenii tai si in tot ce exista Constiinta Divina Nemuritoare si Spiritualitatea Cereasca ! Proclama Iubirea Divina, tu insuti sa fii Lumina, care lumineaza Viata !


sâmbătă, 18 iunie 2011

Cautarea Adevarului


Acum stiu ca visul tot timpul este mai frumos decat realitatea. Bucuria imaginata este mult mai ampla,mai plina decat "realitatea" implinita,creata prin chinuri,amaraciuni,scartaieli. Implinirea realitatii duce tot timpul la o pierdere a imaginatiei. Cu aceste cuvinte am intrat in acea bucurie deosebita pe care simte un om careia ii place sa gandeasca : cautarea adevarului.
 Inteleptii kabalei spun ca, odata cu crearea, Dumnezeu s-a autolimitat in lumi.
Adica, oricat de minunata este lumea, natura, pe langa imensitatea minunatie a lui Dumnezeu,este o degradare.
Inteleptii au descoperit ca si Dumnezeu a avut acelasi trairi ca si omul: ca a visa, a imagina, a ne juca liber cu fortele noastre si a planifica,spera si astepta implinirea: este cea mai mare bucurie. Dar realizarea ei este deja limitare. Dumnezeu se imbraca in sapte nivele de realitati pana isi pune ultima haina -densa, alcatuita din pamant-praf-carne. Hainele dinainte sunt inca din energie colorata, simturi, ganduri, bucurie. Starea pornirii crearii este libera si fericita. Acolo este totul cel mai frumos deoarece inca este nelimitat si infinit.
Cel mai majestuos stejar din orasul parcului nu se poate masura cu frumusetea stejarului care a trait in mintea Creatorului. Cine stie sa astepte "bine" la implinire - e o bucurie. Cum este un iad asteptarea nerabdatoare, disperata,deznadajduita, acel "ce va fi? nu mai suport! nu mai am rabdare!" pe langa asteptarea artistica,plina de bucurie. Sa astept un prieten sau iubirea: o bucurie.
"Daca tu, de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la ora trei voi incepe sa fiu fericita. Si cu cat va trece timpul, cu-atat mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma va cuprinde un framant si o neliniste: voi descoperi cat pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intamplarii, niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobesc sufletul." - spunea vulpea din Micul Print.
Frumos gand - dar ce te faci daca a doua zi respectivul ramane?
Sa zicem ca se muta la tine, si inca sta acolo.
Iar tu ai vrea sa pleci deja.
Si inca este acolo. Asteapta micul dejun.
Ce se intampla dupa lunile de miere? Cand s-a potolit febra, si se aude prima fraza: " Iar ai scuturat mucul de tigara pe covor?!"
Chiar, ce este dupa o noapte de dragoste?
Dimineata te uiti in oglinda, parul ciufulit,ochii usor umflati: apesi pasta de dinti pe perie si iti speli dintii. In astfel de situatii ti-ai vazut fata? Ochii ti le-ai vazut? Ai vazut cine se uita inapoi la tine?
Nu se poate trai cu sufletul impodobit. Cu toate ca asa ar fi Adevarat. Dar nu se poate. Pentru ca, cand iti impodobesti sufletul pentru altcineva, depinzi de acel cineva. Si depinzi de timp, acel galopant ,transformator si atotschimbatorul timp.
Actorul, popa, seful de trib sau magistratul se imbraca solemn,impodobit; dar chiar si o femeie cand merge la o intalnire sau iese pe strada, se machiaza...Sprancenele,ochii,buzele...Dar ce este in zori,cand se trezeste cu corpul asudat,ciufulit? Si ce este dupa spectacolul de gala si slujba religioasa? Starea impodobita nu se poate tine prea mult, ca duca nu in alta parte,dar la WC se da jos.
Cati regi am vazut in nadragi! Nici nu pot sa le enumar.Cum arata gol un rege George! Un Romea! Un maret Lear! Chiar si printul Hamlet! Are neg pe spate si burtica,saracul. Si cand si-a spalat de pe fata vopseaua o Madama Butterfly, o Cio-Cio-San adorabil, iese la iveala ca este grasa,batrana, doar vocea ii este muzicala,frumoasa si tinereasca.


Omul are doua fiinte in el: una cereasca si cealalta pamanteasca.
Una de sarbatoare si cealalta de toate zilele.
In zilele astea foarte rar ne imbracam chipurile si hainele de sarbatoare ...pentru ca este obositor sa le purtam. Necesita eforturi continue. E stresant - cum spune mama. Si asta nu doar la starile trupesti,ci si la cele sufletesti. Necesita eforturi ca starile noastre de toate zilele sa le aducem la stari de sarbatoare si ca lumea noastra interioara terna, plictisitoare, trista ,sa o transformam in una plina de veselie si inaltatoare.
Nu stiu daca ai observat ce bine e sa-ti imaginezi, sa planifici! Dar sa realizezi un vis - nu mai este asa de bine.
E "stresant". Poate fi ceva bun si in realizare - dar nu ca si in imaginatie. Pentru ca omul,cateodata,isi da peste degete cu ciocanul. Si bate cuiul aiurea, si ramane urma urata; si nu se deschide usa bine, si cade zugraveala...O casa in constructie e plina cu neplaceri,suparari.
De ce?
Pentru ca lumea cereasca este infinita - iar cea materiala limitata,finita.
Imaginatia- infinita!
Si mai ales: libera.
Dar gandurile trupului , a mintii - sunt deja limitate.
Trecatoare!
Si dure.
Sa nu uiti asta:
Lumea imaginatiei este nemuritoare - cea a realitatii muritoare.
Trimiteți un comentariu