Drag Vizitator!

Drag Vizitator! Te salutam! Dorim sa –ti lumineze viata comorile spirituale gasite pe acest blog.Fii un ganditor independent ! Nu doar sa te uiti, ci sa si vezi ! Nu crede tot ce se spune, mai bine cerceteaza. Iubeste-ti aproapele, ca pe tine insuti ! Nu fii suparacios, razbunator, iarta pe toti, si cere iertare, daca ai gresit.Cauta si gaseste-ti Fericirea in aceasta viata ! Fii dezinteresat ! Respecta cunoasterea straveche, inteleptii, gaseste-ti propriile radacini, deoarece doar asa poti trai o viata plina.Nu intoarce spatele la nimeni ! Traieste curat si in adevar ! Vezi si Cauta Unimea in Toate si in Toti ! Creaza Ordine in tine,si cu asta imprejurul tau si astfel in Lume ! Iubeste si respecta in tine, in semenii tai si in tot ce exista Constiinta Divina Nemuritoare si Spiritualitatea Cereasca ! Proclama Iubirea Divina, tu insuti sa fii Lumina, care lumineaza Viata !


joi, 29 septembrie 2011

Descoperiri uluitoare despre adevăratele cauze ale CANCERULUI. Corpul se vindecă singur, dacă bolnavul înţelege CAUZA BOLII



Doctorul german Ryke HAMER (foto) a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti doar stand de vorba cu ei.  Nu facea nimic magic, in afara faptului ca le explica logic si rational despre stransa legatura dintre starea mentala si boala. El sustine ca fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui SOC emotional. El a numit acest soc dupa numele fiului  sau: Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer).


Dr. Hamer  era in anii ‘70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde, la fel ca ceilalti doctori, trata pacientii de cancer cu tratamentele clasice , care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.
Insa cursul vietii i se va schimba radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. La cateva luni de la eveniment i-a murit sotia.  Aceste socuri l-au ranit la un nivel profund, si, ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.

Un medic care trata pacientii de cancer, in paralel tratandu-se si pe sine. Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere in ele . Desi pare descurajator, acest context urma sa-l ajute pe Dr. Hamer sa revolutioneze lumea medicala.
Din moment ce nu a fost niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului si a sotiei.
Moartea celor apropiati si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca si el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.

Există o LEGATURĂ dintre diferitele zone creiereului şi anumite organe

Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.
Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil.
Mai exact, a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibratii mai intense EXACT in aceleasi zone ale creierului.
Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.
Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa (pentru ca perturba afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supravietui, trebuie sa vanda anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependenta etc.).
Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror a fost nevoit sa recunoasca, public, in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti ai dr. Hamer, cu cancer in faza terminala, erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Noua medicina porneste de la “Regula de Fier a Cancerului”

Regula de Fier a Cancerului:
Fiecare cancer sau alta afectiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN SOC EMOTIONAL:  numit DHS (Sindromul Dirk Hamer – denumit astfel in onoarea fiului sau) care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.
La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale:
a. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS) determină ZONA in care apar vibratii anormale in creier. Zona de pe creier in care apar aceste inele concentrice, determina organul in care va aparea boala.
b. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.
Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale. A demonstrat mai intai cum, animalele, la fel ca si oamenii, sunt predispusi bolilor in urma unui conflict care genereaza un soc emotional.


Originea bolilor este în creier

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional (numit DHS) care surprinde individul total nepregatit”.

Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele noastre. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.
Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari neasteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte, sau moartea stapanilor lor.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii).
Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari.
In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instructiuni de baza legat de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, de separare, de identitate si cele legate de autoapreciere, incredere si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provine atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent.
GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau  mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).

EXEMPLE

Cancerul de plaman

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cancerului de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare, care regleaza respiratia, incep instantaneu sa se multiplice, formand o tumoare pulmonara.
Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului.
Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezenta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor , teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul de san

Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora.
Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare.
Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.


Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier

In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier.
In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.
Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

Faza de îmbonăvire(de conflict) şi Faza de vindecare(post conflict)

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica).
In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organism este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.
Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului.
Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.

Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine, distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale.
De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negativede genul “Mai ai doar sase luni de trait!”,impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.
Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.

Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un “pustiu stiintific” (“scientific wasteland” – Lancet 1991).


Corpul se vindecă singur

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific.
O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii.
Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii.
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna.
In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.
In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare. 

Principiile pentru VINDECARE

A. In primul rand: Pacientul devine ’stapanul absolut’ al tratamentului. E 100% responsabil pentru conditia lui si nu-si pune sperantele in nimeni mai mult decat in el insusi.
B. Apoi pacientul va lucra la intelegerea CAUZEI care a provocat conflictul si implicit boala.
C. In final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de rezolvare a conflictului atat MENTAL cat si PRACTIC.
*Este absolut necesar ca pacientul la inteleaga cat mai bine CE se intampla de fapt cu el, pentru a putea sa aiba o atitudine constructiva si motivata in procesele de autovindecare.
* Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICA (practica) a orcarui conflict emotional, insa pot fi benefice si psihoterapia, terapiile prin hipnoza si regresie sau altele de acest fel.
Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe langa cel existent. E nevoie sa renunti total la astfel de ganduri, pentru ca faza de vindecare sa se desfasoare fara probleme.
O persoana sanatoasa, bine hranita, odihnita, relaxata, cu activitate fizica zilnica si care are convingeri pozitive, va face mult mai usor fata orcarui conflict, si de asemenea se va lovi de mult mai putine.
* Persoanele cu situatie materiala buna au un risc mult mai mic de a se imbolnavi spre deosebire de cei saraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflicte)
La femeile insarcinate orice forma de cancer sau de tip cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcina, deoarece sarcina are prioritate absoluta, spune dr. Hamer.

A primit ultimatum sa renunte la descoperirile sale stiintifice
Rezultatul cercetarilor dr. Ryke HAMER se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii.
In 1981, Dr.Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.
La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau de munca la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard.
Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.
Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele franceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a “New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.

GERMAN NEW MEDICINE® (GNM)
Paradigma Medicala a Dr. Ryke Geerd Hamer,
de Caroline Markolin, Ph.D., Vancouver, Canada

Muntele Sacru, Sri Lanka: misterul urmei păstrată în piatră, pe vârful muntelui

Muntele lui Adam, SRI LANKA (2243 m)

Patru mari religii ale lumii si-l asuma ca munte sacru: budism, hinduism, islam si crestinism. Budistii (70% in Sri Lanka) considera ca pe stanca din varful muntelui se pastreaza urma talpii lui Budha, brahmanii (15%) cred ca este talpa lui Shiva, musulmanii (7,5%) si crestinii (7,5%) considera ca este vorba despre Adam – aici ar fi locul in care, cazand din Rai, Adam ar fi atins pamantul. Legenda, valorificata turistic, spune chiar ca Domnul, dorind sa atenueze socul lui Adam, l-ar fi facut sa ajunga intr-un loc pe Pamant, aproape la fel de frumos ca si Raiul…
Portughezii crestini au inaintat si supozitia ca urma pastrata in piatra pe varful muntelui ar apartine Sfantului Apostol Toma, cel care a sosit mai intai in Ceylon – Sri Lanka – pentru a propavadui Cuvantul lui Dumnezeu, dupa care a plecat in India; alti portughezi vorbesc insa de eunucul lui Candace, regina Etiopiei.
Venerat ca muntele sacru din Sri Lanka, indiferent de religia celor care se refera la el,muntele este numit fie Piscul lui Adam, fie  Sri Pada (“urma sacra”), fie Muntele Fluturilor. Escaladarea organizata turistic a muntelui se face, ca si pe Muntele Sinai (din Egipt), atat noaptea cat si ziua.
Noaptea – la lumina facliilor, pentru a vedea un extraordinar rasarit de soare si spectacolul “de lumina” creat de umbra perfect triunghiulara a muntelui, proiectata peste vai, umbra care se misca incet, confrom rotatiei soarelui pe cer… Iar ziua – pentru a ajunge sus in varf catre seara, pentru apusul soarelui.
Aflat doar la o ora si douazeci de minute distanta de zbor de Chennai / India, Sri Lanka reprezinta o destinatie turistica si sacra demna de cercetat intr-un program succint ( 2 zile), mai ales daca deja ajungi in zona, pentru a o porni pe urmele Sfantului Apostol Toma, care chiar de aici a inceput increstinarea Indiei, in anul 52 dupa Hristos…

Un răspuns la întrebările despre OBEZITATE. V-aţi gândit vreodată pentru ce tip de hrană este omul creat?


- Alimentele sunt substante comestibile care contin un anumit numar de elemente organice, precum: proteine, lipide, glucide, saruri minerale si vitamine, apa si materii nedigerabile (ca fibrele). Dintre acestea, proteinele sunt cele mai complexe, prin faptul că asimilarea si utilizarea lor sunt cele mai complicate pentru organismul nostru, explică D. Menrath în cartea “Dieta vieţii”

Proteinele sunt celule organice ale muschilor, organelor, creierului, oaselor etc. Sunt formate din cele mai simple elemente, numite “aminoacizi”.
Problema care se pune in cazul unei alimentatii “traditionale” nu este sa duci lipsa de proteine, ci cum sa nu mananci prea multe. Prea multe proteine sunt periculoase pentru corpul uman in aceeasi masura cu a avea prea putine.
Daca alimentul cel mai usor de descompus este fructul, cel mai greu de separat in elemente pe care corpul nostru le poate folosi este proteina. Cand consumam proteine, corpul cheltuie pentru digestie o energie mai mare decat pentru orice alt aliment.
Aşadar, cu cat mancam mai multe proteine, cu atat mai mult ne este consumata energia pentru descompunerea lor.
Noi nu avem nevoie atat de mult de proteine, deoarece corpul uman recicleaza doar 70% din reziduurile proteice; si apoi, noi ne pierdem numai 23 de grame de proteine pe zi, prin fecale, urina, par, piele moarta si transpiratie.
Pentru a completa aceasta cantitate pierduta ar trebui sa mancam 750 grame proteine, ori unii mananca mai mult.
Consumand mai mult decat avem nevoie, corpul este suprasolicitat in incercarea lui de a elimina surplusul. Proteinele in exces nu numai ca va fura energie, dar trebuie sa fie depozitate in corp ca reziduu toxic, determinand si o crestere in greutate,deoarece nu exista energia necesara pentru a-l elimina. A doua zi, un alt surplus de proteine apare si situatia se agraveaza…

Ne “hrănim” cu proteine de la animale? FALS!

Proteina nu apare in corpul omului prin consumul de proteine, ci prin aminoacizii din mancare.
Proteina animalelor consumate difera de proteina umana. Corpul nu poate folosi sau asimila proteinele in forma lor originara. Ele trebuie descompuse in aminoacizii care le formeaza. Apoi, corpul recompune aminoacizii (ii sintetizeaza) in proteine proprii corpului uman. Valoarea unui aliment este data de aminoacizii care il compun.
Animalele insa nu au puterea sa sintetizeze cei 8 aminoacizi esentiali si de aceea trebuie sa-i ia din plante. Plantele ii pot sintetiza din aer, apa, pamant, dar animalele, inclusiv omul, sunt dependente de proteinele din plante – fie direct, mancand plantele, fie indirect, mancand animalele care au mancat plante (carnivorele mananca numai ierbvivore).
Exista 23 de aminoacizi diferiti. Toti sunt esentiali, altfel nu ar mai exista. 15 dintre ei pot fi sintetizati de corpul uman, dar 8 trebuie luati direct din mancarea consumata.
Consumarea regulata a fructelor, vegetalelor, nucilor, semintelor, mugurilor va asigura toti aminoacizii necesari, exact ca si la alte mamifere, care nu consuma carne si care totusi nu sufera de vreo deficienta proteica.
Din alimentele digerate si din reciclarea reziduurilor proteice, corpul are in permanenta aminoacizi, care circula prin sange si prin sistemul limfatic. Cand corpul are nevoie de aminoacizi, ii ia de aici.
Circulatia aminoacizilor este ca o banca deschisa toata ziua. Ficatul si celulele depun si scot permanent aminoacizii necesari din sange si limfa. Cand in sange sunt prea multi, ficatul ii scoate si ii depune (stocheaza) pana este din nou nevoie de ei.Daca scade nivelul lor din sange datorita consumarii acestora de catre celule, ficatul ii repune inapoi in circulatie. Si celulele ii pot depozita si repune in circulatie.
Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizeaza mai multe proteine decat este necesar pentru sustinerea vietii lor, celelalte celule retransforma proteinele repartizate lor in aminoacizi, depozitandu-i in sange. Acest circuit al aminoacizilor este esential in intelegerea faptului ca proteinele complete (animale) nu sunt necesare in dieta.

Aminoacizii conţinuţi în plante sunt într-o cantitate mai mare decât cei conţinuţi în cărnuri

Cei 8 aminoacizi pe care corpul nostru nu ii poate sintetiza trebuie luati din alimente. Fructele si vegetalele contin majoritatea celor 8 aminoacizi, iar morcovii, bananele, varza, conopida, porumbul, castravetii, vinetele, mazarea, cartofii, dovlecii, rosiile, nucile, semintele de floarea-soarelui, susanul, alunele si fasolea ii contin pe toti opt.  Aminoacizii continuti in plante sunt intr-o cantitate mai mare decat cei continuti in carnuri.
Trebuie retinute urmatoarele aspecte :
1.      Carnurile nu ne furnizeaza combustibil; energia se gaseste in carbohidrati. Carnea nu contine carbohidrati, deci nu furnizeaza energie.
2.      Grasimile pot furniza energie, dar descompunerea lor este mai greoaie si mai putin eficienta. Ele sunt descompuse in combustibil numai cand rezervele de carbohidrati sunt epuizate. Grasimea din corp nu provine numai de la consumul lor direct. Cand se consuma in exces carbohidrati, acestia sunt transformati de organism in grasime si sunt depusi ca atare. Astfel, corpul poate inmagazina si folosi grasime fara a consuma mancaruri grase.Depozitele de grasime pot fi  privite ca o banca de carbohidrati, unde se fac restituiri sau depuneri, cand este necesar.
3.      Sanatatea noastra depinde foarte mult de fibrele celulozice pe care le consumam. Printre multe alte lucruri, ele previn constipatia si hemoroizii. Carnea nu contine fibre celulozice.
4.      Un lant de aminoacizi contine de la 51 pana la 200.000 de aminoacizi. Cand mancam carne, acest lant trebuie descompus (rupt) complet si reasamblat in proteina umana. Aminoacizii sunt foarte delicati. Caldura gatitului ii coaguleaza sau ii distruge, facandu-i inutilizabili pentru organism.Astfel, devin toxici depunandu-se, marind consumul de energie.
5.      Carnea este foarte bogata in grasimi saturate, diferite de cele folosite pentru energie; provoaca atacul de cord (datorat colesterolului).
6.      Sinteza vitaminei B12 este ingreunata mult, provocand starile anemice.
7.      Toxinele continute de carnea animalelor au o extraordinar de mare influenta in perturbarea metabolismului hidratilor de carbon, de aici pana la diabet nemaifiind decat doi pasi.
8.      Mare parte a tumorilor, adesea maligne, au la origine substante create in timpul digestiei carnii, care nu au putut fi asimilate de organism.
9.      Foarte putina lume stie  ca, pentru a inlocui culoarea gri-verzuie a carnii, dupa taierea animalului, cu acea culoare rosiatica, placuta, a produsului din galantar, majoritatea fabricilor de prelucrat folosesc nitrati si conservanti foarte daunatori organismului uman, predispunandu-l in timp la cancer.
 10.  In urma procesarii termice calitatile carnii se modifica:
  • Valoarea nutritiva a carnii scade cu 2/3.
  • Fierul devine anorganic, deci nefolositor corpului uman.
  • Vitaminele dispar aproape complet din carnea fripta sau fiarta.
  • Noul aliment incarca si aciduleaza organismul uman favorizand aparitia bolilor.

Se pune intrebarea daca organismul UMAN este alcatuit si proiectat pentru a consuma carne.

Care sunt deosebirile fiziologice dintre carnivore si oameni :
  • Potrivit afirmatiilor domnului Williams Collius, din Medical Counter Point, “omul este inzestrat in mod evident cu dantura care se aseamana mai mult cu cea a ierbivorelor; acestea au incisivii ascutiti pentru a taia iarba, molarii cu suprafata plata pentru a zdrobi legumele si fructele, iar caninii scurti si rotunjiti, inapti sa sfasie si sa striveasca carnea”.
  • Maxilarul unui carnivor se misca numai in sus si in jos pentru a sfasia si musca. Al omului se misca si lateral, pentru a mesteca.
  • Saliva omului este alcalina si contine ptialina. Salina carnivorelor este acida,potrivita pentru descompunerea proteinei animale. Ii lipseste ptialina – o enzima care transforma amidonul in maltoza si glucoza.
  • Stomacul carnivorelor este un sac rotund si simplu, care secreta de 10 ori mai mult acid clorhidric decat un exemplar necarnivor.
  • Stomacul omului are forma alungita, complicat ca structura si terminat cu duodenul.
  • Intestinele carnivorelor masoara de 3 ori mai mult decat lungimea trunchiului lor, fiind destinate unei expulzari rapide a mancarii, care se altereaza usor.Intestinele omului sunt de 10-12 ori mai lungi decat trunchiul lor, fiind destinate pastrarii alimentelor in ele pana cand sunt extrasi toti nutrientii.
  • Pisicile, de exemplu, suplimentandu-li-se ratia de carne cu 20 g de unt, vor continua sa traiasca fara sa aiba nici un fel de schimbare la nivelul arterelor. Imaginati-va ca aceasta cantitate de colesterol este de 80 de ori mai mare decat ceea ce regimul nostru alimentar considera normal. Pe de alta parte, daca unei nutrii i se administreaza numai 4 g de colesterol pe zi, modificarea peretilor arteriali se va produce intr-un mod extraordinar de rapid.
  • Ficatul carnivorelor poate sa elimine de 10-15 ori mai mult acid uric decat al omului, care elimina foarte putin.
  • Acidul uric este o substanta extrem de toxica, ce se elibereaza in organism ori de cate ori se consuma carne. Spre deosebire de carnivore, omul nu are enzime specializate in descompunerea acidului uric.
  • Carnivorele nu transpira prin piele  – acestea neavand pori, ca pielea umana.
  • Urina carnivorelor este acida, a omului este alcalina.
  • Limba carnivorelor este aspra, a omului este moale.
  • Mainile omului sunt destinate perfect culesului fructelor, si nu pentru sfasiat, asa cum fac animalele cu ghearele lor.

Cu toate ca nu a fost creat sa manance carne, de ce omul o consuma totusi ? Din doua motive :
  1. Din obicei sau traditie.
  2. Pentru ca ii place carnea.
Deci  pentru  digestia  carnii  este  necesara o cantitate enorma de energie, ceea ce face si mai dificila sarcina scaderii greutatii celor care nu si-o doresc si o au.

As dori sa va intrebati : unde ati dori sa serviti masa ?
Intr-o gradina cultivata cu legume si cu pomi fructiferi sau intr-un abator, in ambele cazuri asteptand la fata locului sa vi se aduca masa proaspata ?     

Daca veti continua sa mancati carne, pentru a minimaliza efectele negative cautati sa:
1.      Sa gasiti o sursa de carne nechimizata.
2.      Nu mancati carne decat o data pe zi, pentru a economisi energia interna.
3.      Combinati corect carnea cu alte alimente.

In cazul unor activitati fizice grele, ganditi-va ca :
  • proteinele nu va cresc forta, ci, prin descompunerea lor, v-o cheltuiesc.
  • proteinele sunt dezastruoase, intrucat ele nu produc energie, ci o consuma.
Exemple :
  • Un leu care mananca carne doarme 20 ore/zi.
  • Un urangutan, care mananca numai vegatale doarme 6 ore/zi.
  • Populatiile care traiesc in zona arctica si au ca aliment preponderent carnea au o medie de viata de numai 27 de ani.
Doua dintre cele mai raspandite boli – de inima si cancerul – ar putea fi reduse spectaculos prin corectarea regimului alimentar.