Drag Vizitator!

Drag Vizitator! Te salutam! Dorim sa –ti lumineze viata comorile spirituale gasite pe acest blog.Fii un ganditor independent ! Nu doar sa te uiti, ci sa si vezi ! Nu crede tot ce se spune, mai bine cerceteaza. Iubeste-ti aproapele, ca pe tine insuti ! Nu fii suparacios, razbunator, iarta pe toti, si cere iertare, daca ai gresit.Cauta si gaseste-ti Fericirea in aceasta viata ! Fii dezinteresat ! Respecta cunoasterea straveche, inteleptii, gaseste-ti propriile radacini, deoarece doar asa poti trai o viata plina.Nu intoarce spatele la nimeni ! Traieste curat si in adevar ! Vezi si Cauta Unimea in Toate si in Toti ! Creaza Ordine in tine,si cu asta imprejurul tau si astfel in Lume ! Iubeste si respecta in tine, in semenii tai si in tot ce exista Constiinta Divina Nemuritoare si Spiritualitatea Cereasca ! Proclama Iubirea Divina, tu insuti sa fii Lumina, care lumineaza Viata !


luni, 6 februarie 2012

"Pentru mine esti bine asa cum esti!”

"Pentru mine esti bine asa cum esti!” – nu sunt cuvinte de iubire.
Nu accepti o gradina plina cu buruiana, nici cainele care are blana incalcita, pentru ca daca iubesti orice, pe oricine - il ingrijesti. Si pe tine.

1. Daca esti mama, nici nu se pune problema sa-ti lasi copilasul in pipi, caca. Il speli.Il imbraci. Nu conteaza cum. Pe mama o califica cum isi ingrijeste copilasul. Aici „ingrijirea” se subintelege – copilul nu se poate ingriji singur. Pe urma vine drama. Cand copilasul creste. Si incepe sa-si traiasca propria viata. Aici se pune intrebarea cat de mult se cunoaste pe sine. Si desigur, cat stie despre el mama (despre tata nu vorbesc acum). Aici nu mai este vorba de „ingrijire”, ci de „educare”. Pentru a face acest lucru, trebuie sa stim doua lucruri. Primul, ca fiecare om aduce cu sine o soarta, un destin. Pe care poate sa-l traiasca prost sau remarcabil.In toti exista o optiune buna si o optiune rea. O versiune mai urata si una mai frumoasa. Pe limba Bibliei : o versiune blestemata si o versiune binecuvantata. Pentru educare e nevoie sa se stie de aceasta soarta. Ce am adus cu noi? Care este acea Esenta, care trebuie deschisa?
In ziua de azi, foarte putini stiu.
Nu doar pe al altora, dar nici soarta noastra nu ne-o cunoastem.Prin urmare nu putem nici pe noi, nici pe altii sa-i educam.
La ce sa te educ?
La asteptarile unei societati bolnave?
La mentinerea regurilor de joc a unei lumi care nu are idee ce inseamna sa traiesti „in sus” si „in jos”?
La ce sa te educ daca nu stiu cine sau ce ar trebui sa devii?
Si acum vine partea importanta.
Daca intr-adevar iubesti pe cineva, stii ce este acel „in sus”.
Pentru ca a iubi se poate doar „in sus”. Uratul il vezi mai frumos. Inferiorul mai nobil. Barbatul mai barbat.( Cateodata ma socheaza in ce criptici se indragostesc femeile. „Uite, si pe asta il iubeste cineva!” –spun. Vede altceva in el, decat eu – pentru ca il iubeste.) 
Cat timp iubesc pe cineva, privesc in sus in el.
Si in copilul meu.
Si in sotul meu.
Si in prietenul meu.
Vad, sau banui, ca cine ar trebui sa devina.
Vad in omida - fluturele.

Daca nu este aceasta privire in sus, aceasta „viziune de fluture”- nici dragostea nu este reala.
Si daca cu o asemenea dragoste nereala – egoista - incep sa educ pe cineva, nu e bine!
Mare necaz!
Nu de aceea incep sa-l „educ”, ca el sa fie mai mult, sa evolueze, ci, ca pe mine sa nu ma deranjeze calitatile rele. Sa nu bea, sa nu fie dezordonat, sa nu umple camera cu fum de tigara, sa nu sforaie, sa nu stea pana-n amiaza in pat...etc,etc.
Asta nu e educatie.
Nici eficient nu e. Dimpotriva!
Celalalt simte ca nu este dragoste adevarata, ca in spatele ei se ascunde egoismul.
Sentimentul de „Nu te pot suporta asa”.
Si acum spun esenta: nu asa inteleg educatia, „calcand cu picioarele” in suveranitatea fiintei, ci, ajutandu-l sa se nasca pe sine. Daca doreste. Daca vrea. Pentru ca daca-l iubesc, daca ma uit la el cu „ochiul inimii”, vad ca cine ar dori sa fie.
 Vad fluturele.

2. Cand iubesti din inima o persoana, stii ca trebuie sa ai grija de ea. Raspunzi pentru ea.
Cine sa raspunda, daca nu tu, care il iubesti?
Pe mine doua persoane au stiut sa ma educe in viata: mama si sotul.
Doar de la ei am acceptat...ce?
Avertismentul ca traiesc nemeritat in comparatie cu mine insumi.
Ambii au vazut cand ma afund sub valorile mele proprii.
Nu spre fluture, ci spre omida.
Cand traiesc , nu spre „sus” – ci in „jos”.
Sunt plina de slabiciune, lasitate, inertie si daca nu constientez acest lucru, vin ei si imi spun acest lucru.
Mama are un suflet mai delicat, in schimb sotul este mai dur.
Acesta atentionare poate fi multipla.
Poate fi violenta. Dura. Isterica. Orbita. Neindemanatica. Nechibzuita.
Proasta. Egoista. Nu educatie , ci sicana.
Dar poate fi si tacuta. Poate fi rabdatoare. Ajunge si o singura privire. Aici nu este numai iubire, ci si intelepciune. Stiind ca pentru a depasi anumite metehne, nu-ti ajunge o viata. Si de asemenea ,faptul ca am adus cu noi predispozitii, inclinari genetice si caractere limitate – nici cea mai mare dragoste nu este in stare sa le schimbe.

 Un om intelept poate trece cu vederea. Si accepta. Si iarta. El stie ca toata lumea trebuie sa treaca prin propriul iad. Nici o dragoste nu te poate proteja de asta.Cateodata este dureros sa lasi pe cineva sa coboare in propriul iad. Un alpinist al carui destin este lupta periculoasa de a ajunge pe varful muntelui, nu-l poate invata nici mama, nici sotia sau iubita ceea ce numai intre stancile acoperite cu zapada si rape poate invata. Maestrul nu mama, sotia, sau iubita va fi, ci Muntele! Si cea mai mare dragoste o va trai cu acei colegi cu care se catara impreuna , sus, pe varfuri. 
Ei il cunosc cu adevărat. Ei sunt adevaratii colegi de destin.
Si nu numai ca il ajuta la urcat – dar se si educa reciproc! Isi dau putere unul la celalalt si daca unul dintre ei stie mai bine, arata ce sa faca celalalt. Mama nu-si cunoaste fiul alpinist,daca doreste sa-l descurajeze ,doar pentru ca ei ii este teama.Educarea nu inseamna  a dascali. Nu inseamna sa intri neautorizat in viata celuilalt. Inseamna o rabdatoare intelepciune. Tact. Adevarata dragoste e indelung rabdatoare! Inseamna o stacheta.O mana invizibila deasupra capului.

Uitandu-ma la un barbat, pot spune ce fel de sotie are. Se vede ce maini il ingrijesc. Este valabil si vice-versa. Pe o femeie, se vede sotul. Sau singuratatea ei. Cateodata observ pe cate o femeie ca nu stie ce sa faca cu sotul – este incapabila sa opreasca revenirea obsesiva.
Amaraciune, o fata slabita brusc, si panica in ochii ei.
In acest caz se pune intrebarea: pana cand se lasa tarata de catre un suflet cazator? Sa dea drumul la mana? Sa-l paraseasca? Sau sa intre in picaj impreuna cu el in abis?
Desigur, fiecare este responsabil de viata lui.
Dar daca il iubeste, si de celalalt.
Cu toate acestea, exista un moment cand iti ajunge,cum spunem noi „s-a umplut paharul”.
Experienta dureroasa pentru o femeie cand nu-si poate salva omul iubit din propriul iad.

3. Aici urmeaza urmatorul foarte important gand, care nu a incaput in citatul de sus.
Ca „educatiei” nu-i trebuie numai sa iubesti cu adevarat, ci si ca el sau ea , sa te iubeasca.
Doar pe acela il poti educa, care iubeste.
Doar iubirea ta – nu este de ajuns.
Nu te aude.
Nu-l atingi.
E surd la vocea ta.
Degeaba ii tii strans mana – daca el nu o tine la fel pe al tau – nu poate fi „ridicat”.
Dragostea, dupa conceptia mea, este „ dragoste reciproca.” Daca pe tine nu te iubeste, tu - degeaba iubesti. Si atunci totul, asa cum am zis: nu este valid.
Uita tot.

4. Psihologia se ocupa cu sufletul individual.
Dar se apropie deja timpul, cand recunoastem, ca ceea ce noi am denumit psyche sau fenomenul psihologic, se manifesta mult mai colectiv decat ne-am inchipuit.
Traim unul in altul. Ne ajutam reciproc sau ne franam.
Stricam - sau reparam.
Chinuim - sau binecuvantam.
Tragem in jos – sau ridicam in sus.
Suferim pentru pacatele multora.
Si virtutea, bunatatea sau armonia altora ne pot schimba si pe noi. Da ... noi toti suntem raspunzatori unul fata de celalalt.
Cel care iubeste, simte instinctiv, ce inseamna aia, ca exista o karma colectiva.
Stie, ce inseamna gandurile poetului „Soarta mea interconectat cu soarta ta”.

*
Ma gandesc cu drag la voi. Si tu la mine – de multe ori simt.
Ne educam reciproc.


Un comentariu:

George M. spunea...

Bun subiectul. Eu nu cunosc decat o singura educatie, pe care am oferit-o copiilor mei in primul rand, dar si tuturor celor cu care am avut relatii mai apropiate, in mai mare sau mai mica masura. O singura educatie am primit si eu de la mama. Sa iubesc, sa fiu bun, milos, sa fac fapte bune, sa fiu sincer, sa fiu generos, sa impart cu altii, sa lupt corect, etc. N-am invatat in viata mea pe cineva cu buna stiinta sa faca ceva rau, sa faca rau cuiva. Imi plac : iubirea, lumina, caldura, dreptatea, bunatatea, compasiunea, imi place sa fac lucrurile bine, temeinic, chiar daca muncesc mai mult timp...
Imi place sa am multi prieteni...
Imi plac copiii...