Drag Vizitator!

Drag Vizitator! Te salutam! Dorim sa –ti lumineze viata comorile spirituale gasite pe acest blog.Fii un ganditor independent ! Nu doar sa te uiti, ci sa si vezi ! Nu crede tot ce se spune, mai bine cerceteaza. Iubeste-ti aproapele, ca pe tine insuti ! Nu fii suparacios, razbunator, iarta pe toti, si cere iertare, daca ai gresit.Cauta si gaseste-ti Fericirea in aceasta viata ! Fii dezinteresat ! Respecta cunoasterea straveche, inteleptii, gaseste-ti propriile radacini, deoarece doar asa poti trai o viata plina.Nu intoarce spatele la nimeni ! Traieste curat si in adevar ! Vezi si Cauta Unimea in Toate si in Toti ! Creaza Ordine in tine,si cu asta imprejurul tau si astfel in Lume ! Iubeste si respecta in tine, in semenii tai si in tot ce exista Constiinta Divina Nemuritoare si Spiritualitatea Cereasca ! Proclama Iubirea Divina, tu insuti sa fii Lumina, care lumineaza Viata !


marți, 14 august 2012

Sunt oamenii cu adevarat fiinte de lumina? partea a II-a


Cum vorbesc celulele intre ele

Atunci cand va taiati sau zgariati pe piele, celulele ranite semnaleaza intr-un fel celulelor sanatoase din jur sa inceapa reproducerea copiilor pentru a completa si repara deschiderea. Atunci cand pielea revine la normal, un semnal este trimis celulelor care le spune sa-si opreasca reproducerea. Oamenii de stiinta s-au intrebat, cum functioneaza exact acest lucru.
Cu emisii de biofotoni, Popp crede ca are un raspuns la aceasta intrebare. Acest fenomen de coordonare si comunicatie ar putea avea loc doar intr-un sistem holistic cu un orchestrator central. Popp a aratat in experimentele sale ca aceste emisii slabe de lumina au fost suficiente pentru a orchestra reparatiile corpului. Emisiile trebuie sa fie de o intensitate scazuta deoarece aceste comunicari au loc pe un nivel intercelular, cuantic. Intensitati mai mari ar avea un efect numai intr-o lume mai larga si ar crea prea mult « zgomot » pentru a fi eficient. Numarul de fotoni emise parea sa fie legata de pozitia organismului pe scara evolutiei – cu cat este mai complex organismul, cu atat mai putini fotoni au fost emise. Animale si plante rudimentare au tendinta de a emite 100 fotoni/ cm2/ sec la o lungime de unda de 200-800nm, corespunzator unui val de foarte inalta frecventa EM si in spectrul vizibil, in timp ce oamenii emit doar 10 fotoni /cm2/ sec la aceeasi frecventa.

Intr-o serie de studii, Popp pe una dintre asistentele sale de 27 ani, stand in camera in fiecare zi timp de 9 luni, lectura fotonii pe o mica zona de pe mana si fruntea ei. Analizand datele a descoperit, spre surprinderea lui, ca emisiile de lumina au urmat un anumit model – ritmuri biologice de 7, 14, 32, 80 si 270 de zile -  si asemanarile au fost notate dupa zile si nopti, saptamani si luni, ca si cum organismul urma bioritmurile lumii, precum si propriul sau ritm.

Cancerul este o pierdere de lumina coerenta

Pana in prezent, Popp a studiat doar persoane sanatoase si a constatat o coerenta excelenta la nivel cuantic. Dar ce fel de lumina este prezenta in cei care sunt bolnavi ?
Popp a incercat masina sa pe o serie de pacienti de cancer. In fiecare caz, acesti pacienti au pierdut aceste ritmuri naturale periodice, precum si coerenta acestora. Liniile de comunicare interna au fost amestecate. Ei au pierdut legatura cu lumea. Intr-adevar, lumina lor a fost iesita afara.
Tocmai opusul este vazut la scleroza multipla : SM este o stare de prea multa ordine. Pacientii cu aceasta boala sunt luati in lumina prea mult, astfel inhiband abilitatea celulelor lor de a-si face treaba. Prea multa armonie de cooperare impiedica flexibilitatea si individualitatea – cum prea multi soldati marsaluind in pas trec un pod, cauzand prabusirea (podului). Coerenta perfecta este o stare optima intre haos si ordine. Cu prea multa cooperare este ca si cum membrii orchestrei nu mai sunt in masura sa improvizeze. De fapt, pacientii cu SM se ineaca in lumina.

Popp a examinat si efectele stressului. Intr-o stare stresata, rata de emisii de biofotoni urca -  un mecanism de aparare conceput pentru a restabili echilibrul pacientului.

Popp a recunoscut acum ca ceea ce el a experimentat a fost chiar mai mult decat un tratament pentru cancer sau morfogeneza.  Aici a fost un model care a oferit o explicatie mai buna decat actuala teorie neo-darwinista pentru modul cum lucrurile vii evolueaza pe planeta. Mai degraba decat un sistem de eroare norocoasa, dar in cele din urma aleatorie, in cazul in care ADN-ul utilizeaza frecventele de toate felurile ca pe un intrument de informare, acest lucru sugereaza un schimb, un sistem de feedback de comunicare perfecta prin valuri care codifica si transfera informatii.

« Vibratiile pozitive » inseamna lumina coerenta

Popp a ajuns sa realizeze ca lumina in organism ar putea detine cheia la sanatate si boala. Intr-un experiment, el a comparat lumina dintr-un ou luat de la o gaina crescuta in aer liber cu un alt ou luat de la o gaina crescuta in avicola. Fotonii au fost mult mai coerente in prima. El a continuat sa foloseasca emisiile bifotoni ca pe un instrument de masurare a calitatii produselor alimentare. Alimentele sanatoase au avut o intensitate mai mica si mai coerenta de lumina. Orice perturbare in sistem a crescut productia de fotoni. Sanatatea este o stare perfecta de comunicare subatomica, iar boala este o rupere a acestei comunicari.

Detectarea emisiilor de biofotoni este in prezent utilizata in scop comercial in industria alimentara. Stiinta agricola se uita la emisiile de biofotoni pentru a determina sanatatea plantelor in scopul de control al calitatii produselor alimentare.
 Mugurii descoperirii dr.Popp

 In 1970 dr. Veljko Veljkovic, care conduce acum Centrul pentru Cercetare Multidisciplinara si Inginerie, Institutul de Stiinte Nucleare Vinca, a descoperit o metoda pentru estimarea a sute de substante chimice noi, realizate de catre industria chimica , care au fost cangerigene, prin calcularea anumitori proprietati electronice biofotonice ale moleculelor. Aceasta metoda este aplicata pentru estimarea produselor chimice organice care au fost mutagene, sau toxice, si chiar antibioticelor, citostaticelor. Institutul Veljkovic in Belgrad  are o echipa care lucreaza cu alte laboratoare europene aplicand aceste metode si pentru descoperirea drogurilor, in special impotriva bolii SIDA.

Terapie biofotonica

Aceasta terapie este aplicarea luminii la anumite zone ale pielii pentru scopuri de vindecare. Lumina, sau fotonii, care sunt emise de catre aceste unitati sunt absorbite de fotoreceptorii pielii care apoi calatoresc prin sistemul nervos al organismului catre creier, unde ajuta la reglarea bio-energiei omului. Prin stimularea anumitor zone ale corpului cu cantitatile specifice de lumina, terapia biofotonica ajuta la reducerea durerii, precum si in procesul de vindecare a organismului.

Teoria din spatele terapiei biofotoni se bazeaza pe munca dr. Franz Morell si a fost extins de catre dr.L.C.Vincent si F.A. Popp, care a teoretizat ca lumina poate afecta oscilatia electromagnetica , sau valurile corpului si reglementa activitatea enzimei.
A fost nevoie de aproximativ 25 de ani pentru ca Popp sa convertesca din randurile comunitatii stiintifice. Incet-incet, oamenii de stiinta din intreaga lume au inceput sa ia in considerare faptul ca sistemul de comunicare a corpului ar putea fi o retea complexa de rezonanta si de frecventa. In cele din urma, ei au format Institutul International de Biofizica, compus din 15 grupuri de oameni de stiinta din centre internationale din intreaga lume.

Popp si noii sai colegi au continuat sa studieze emisiile de lumina de la mai multe organisme din aceeasi specie, in primul rand intr-un experiment cu un tip de purici de apa, genul Daphnia. Ceea ce au descoperit a fost uimitor. Testele cu fotomultiplicatorul au aratat ca purecii de apa au supt, aspirat lumina emisa de fiecare in parte. Popp a incercat acelasi experiment asupra pestilor mici si a obtinut acelasi rezultat. Potrivit fotomultiplicatorului, floarea-soarelui sunt ca niste aspiratoare biologice, miscandu-se in directia fotonilor cele mai solare pentru a le aspira. Chiar si bacteriile inghit fotoni din mediul in care au fost pusi.

 Comunicarea intre organisme

Astfel, si-a dat brusc seama Popp ca aceste emisii au avut un scop in afara corpului. Valul de rezonanta nu a fost folosit doar pentru a comunica in interiorul corpului, ci si intre lucrurile vii. Doua persoane sanatoase implicate in « suptul fotonilor », asa o numea el, schimbul de fotoni. Popp si-a dat seama ca acest schimb ar putea debloca o parte din secretele cele mai persistente a regnului animal : modul in care bancurile de pesti sau cardurile de pasari creaza o perfecta si instantanee coordonare. Multe experiente pe capacitatea de localizare a animalelor au demonstrat ca nu au nimic de a face cu traseele obisnuite, mirosuri sau chiar campurile electromagnetice ale pamantului, ci mai degraba o forma de comunicare tacuta care actioneaza ca o banda de cauciuc invizibil, chiar si atunci cand animalele sunt separate de miile de km distanta.
Pentru oameni, exista o alta posibilitate. Daca am putea lua in fotoni de la alte lucruri vii, am avea posibilitatea de a utiliza informatiile din acestea pentru a corecta lumina noastra daca ceva merge rau.

Transmiterea mortii via Canal « Lumina » Paranormal

Unele experimente extrem de interesante au fost efectuate de catre V.P.Kaznacheyev privind transmiterea paranormala a mortii prin inter- comunicare a luminii.


 Pe scurt, doua grupuri de celule au fost selectate din aceeasi cultura si au fost plasate pe fiecare parte a ferestrei care uneste doua camere protejate de mediu. Culturile de celule sunt in recipiente de cuart. Una dintre culturi de celule a fost folosit ca proba de initiere si supus la un mecanism de moarte – virus, germeni, otrva chimica, iradiere, raze ultraviolete, etc. A doua cultura de celule a fost observata, pentru a stabili eventualele efecte transmise de catre prima cultura. Cand fereastra a fost din sticla obisnuita, a doua cultura a ramas sanatoasa si in viata. Cand fereastra a fost din cuart, si a doua cultura s-a imbolnavit si a murit cu aceleasi simptome ca si prima.
Experimentele au fost facute in intuneric, si peste 5000 au fost raportate de catre Kaznacheyev si colegii sai.. Inducerea complementara de boala si moarte in cea de a doua cultura a urmat o perioada de timp rezonabila – intre 2 si 4 ore – in urma bolii si a mortii primi culturi. Diferenta majora intre fereastra de sticla si cuart este ca, cuartul transmite razele ultraviolete si infrarosii, in timp ce sticla este relativ opac la aceste raze. Atat cuartul, cat si sticla , transmit lumina vizibila. Astfel, sticla este un supresor al canalului paranormal, in timp ce cuartul nu.
In 1950, cercetatorii vestici au descoperit ca celulele pot fi omorate in intuneric cu radiatii ultraviolete, pastrate ferite de lumina vizibila timp de 24 ore sau chiar mai mult, si apoi , daca sunt radiate cu lumina vizibila, celulele vor incepe relansarea cu sutele de mii, chiard aca au fost in moarte clinica.
Mai exact, fiecare celula emite radiatie mitogenetica in domeniul ultraviolet de doua ori : atunci cand se naste si atunci cand moare. Fotoni UV emise la moarte contin exact starea virtuala a conditiei celulei. Celulele sanatoase sunt bombardate cu mesaje de moarte, iar acest model difuzeaza moartea la intreaga cultura sanatoasa.
[V.P. Kaznacheyev et al, "Distant Intercellular Interactions in a System of Two Tissue Cultures," Psychoenergetic Systems, Vol. 1, No. 3, March 1976, pp 141-142.]
Popp a inceput experimentarea acestei idei. Daca substantele chimice cauzatoare de cancer ar putea modifica emisiile corpului biofoton, atunci ar putea ca si alte substante sa reintroduce o comunicare mai buna. Se intreba daca anumite extracte de plante ar putea schimba caracterul emisiilor de biofotoni de la celulele canceroase ,sa le faca sa comunice din nou cu restul corpului.  El a inceput sa experimenteze cu un numar de substante non-toxice , pretinse a fi de succes in tratarea cancerului. In toate, aceste substante au crescut doar fotonii din celulele tumorale, facandu-le si mai mortale corpului.

Singura poveste de succes a fost a vascului, care aparea ca ajuta organismul sa resocializeze emisiile de fotoni a celulelor tumorale inapoi la normal. In una din numeroasele cazuri, a venit la Popp, o femeie de 30 ani, care avea cancer mamar si vaginal. El a descoperit un remediu a vascului care a creat o coerenta in probele de tesut canceroase ale ei. Cu acordul medicului ei, femeia a oprit orice fel de tratament, luand doar extractul de vasc, si dupa un an, toate testele de laborator aratau ca ea si-a revenit la normal.

Pentru Popp, homeopatia a fost un alt exemplu de sugere de fotoni. El a inceput sa se gandeasca la aacest lucru ca la un « absorbant de rezonanta ».  Homeopatia se bazeaza pe ideea ca « cui pe cui se scoate ». Un extract de plante care este prea puternica si poate provoca urticarie, daca este utilizat intr-o forma extrem de diluata, vindeca. Daca o frecventa falsa in organism poate produce anumite simptome, rezulta ca un grad inalt de diluatie a substantei care poate produce aceleasi simptome , trasporta aceleasi frecvente. Ca un diapazon de rezonanta, o solutie homeopatica potrivita ar putea atrage si apoi absorbi oscilatiile anormale, permitand organismului sa revina la sanatatea normala.
Popp crede ca aceasta semnalizare moleculara electro — magnetica chiar ar putea explica acupunctura. Potrivit medicinei traditionale chineze, corpul uman are un sistem de meridiane,  mergand adnc in tesuturi, prin care curge o energie invizibila pe care chinezii il numesc ch’I, sau forta vitala. Se presupune ca ch’i intra in corp prin aceste puncte de acupunctura si inunda adanc structurile organelor (care nu corespund cu cele din biologia vestica), furnizand energie ( sau forta de viata). Boala apare atunci cand aceasta energie este blocata la oricare punct de a lungul cai. Potrivit lui Popp, sistemul de meridiane transmit unde energetice specifice la anumite zone ale corpului.

Cercetarile au aratat ca multe puncte de acupunctura au o rezistenta electrica dramatic redusa in comparatie cu pielea din jur (10 kilo-ohmi , respectiv 3 mega-ohmi) . Chirurgul ortoped dr.Robert Becker, care a facut mari cercetari pe campurile EM ale corpului, a proiectat un electrod special de inregistrare care se rostogoleste de-a lungul corpului ca un taietor de pizza. Studiile sale au aratat mai multe sarcini electrice corespunzatoare punctelor meridiane chineze pe fiecare dintre persoanele testate .
[Extracted from The Field: The Quest for the Secret Force of the Universe, by Lynne McTaggart]

Lumina in constiinta umana

Am mentionat aceasta ultima lucrare pentru cei care doresc sa exploreze granitele cercetarii si teoriei fotonilor. Intr-o lucrare a carui titlu este « "Orchestrated Objective Reduction of Quantum Coherence in Brain Microtubules: The 'Orch OR' Model for Consciousness" de catre Stuart Hameroff si Roger Penrose, creierul este descris ca un computer cuantic al carui principal architect sunt microtubulii cytoskeletal si alte structuri in fiecare dintre neuronii creierului.

Daca examinati un neuron, veti vedea ca exista multe tuburi goale inconjurand axonul. Aceste microtubuli au fost gandite ca un fel de schele pentru a sprijinii fibrele nervoase. Dar ei primesc acum un al doilea aspect , ca o posibila arhitectura a constiintei noastre.
Caracteristicile specifice ale microtubulilor, care le fac potrivite pentru efecte cuantice includ structura lor de cristal-retea , miez gol interior, organizare a functiei celulelor si a capacitatii de prelucrare a informatiilor. Conform cercetarilor, dimensiunea lor pare perfect conceput pentru a transmite fotoni in domeniul UV.
« Privit in mod traditional ca celule « os » schelet, microtubulii si alte structuri cytoskeletale acum par sa umple rolurile de comunicare si informare . Modelele teoretice  sugereaza cum structurile conformationale de tubuline din microtubula cristal-retea pot interactiona cu tubulinele vecine sa reprezinte, sa propage si sa prelucreze informatiile la un nivel molecular. » Hameroff and Watt, 1982; Rasmussen et al, 1990; Hameroff et al, 1992

In lucrarea lor , Hameroff si Penrose prezinta un model de legatura a microtubulilor la constiinta cu ajutorul teoriei cuantice. In modelul lor, coerenta cuantica apare, si este izolat in microtubulii creierului pana cand pragul gravitatiei cuantice este atins. Rezultanta de auto-prabusire creeaza un eveniment instantaneu « acum ». Secventele unor astfel de evenimente creaza un flux de timp, si constiinta.

Nu te teme daca nu intelegi acest lucru. Este o lectura grea, dar arata existenta fotonilor interni – lumina interioara -  este foarte real si efectiv este baza a toate functiilor celulare si sistemice.

Ar putea oamenii de stiinta rusi sa schimbe  intr-adevar cu un laser un embrion de salamandra intr-unul de broasca ? Prefer sa astept pana la detaliile reale ale experimentului, publicat si revizuit – dar eu sunt mult mai putin apt sa resping aceasta fictiune acum, cand stiu despre luminile noastre interioare. 



preluat si tradus de pe http://viewzone2.com/dna.html

duminică, 5 august 2012

Sunt oamenii cu adevarat fiinte de lumina?


Sunt oamenii cu adevarat fiinte de lumina?

Am obtinut o multime de sugestii pentru articol, si eu chiar le apreciez. Dar unele dintre ele sunt prea frumoase ca sa fie adevarate. Un exemplu in acest sens a fost o poveste a unui schelet uman urias – poate chiar de 4 m inaltime -, care a fost descoperit de catre o echipa de arheologi rusi. Povestea a avut fotografii si link-uri de insotire si arata promitator. Dar atunci cand link-urile au fost cercetate, duceau intr-un cerc. Fiecatre link utilizat avea alt link ca sursa. In cele din urma elementele pozelor s-au intors si am recunoscut o buna munca de photoshop care ia pacalit pe toti.

Am avut aceasi experienta in aceasta saptamana cand am fost trimis la un articol unde un om de stiinta rus, Pjotr Garjajev, a reusit sa intercepteze comunicarea dintr-o molecula de ADN in raze de lumina (fotoni) ultraviolete – lumina ! Si mai si, el a sustinut ca a interceptat aceasta comunicare de la un organism (un embrion de broasca) cu un fascicul de laser si apoi transmis intr-un alt ADN (organism embrion de salamandra), provocand  embrionului din urma sa se dezvolte intr-o broasca !

Dar aceasta a fost doar inceputul.

Dr. Garjarev sustine ca aceasta comunicare nu este ceva care se intampla doar in interiorul celulelor individuale sau intre doua celule. El sustine ca organismele folosesc acesta « lumina » pentru « a vorbi » cu alte organisme si a sugerat ca acest lucru ar putea explica telepatia si ESP (perceptia extrasensoriala). A fost ca si cum fiintele umane au deja propriile lor wireless bazate pe ADN-ul nostru. WOW !

Am incercat sa gasesc o revista stiintifica care sa fi avut acest experiment. Tot ce am gasit au fost bloguri si alte site-uri care au relatat aceeasi poveste, cuvant cu cuvant, fara nici o referinta. Asta pana cand am dat cu privirea la activitatea lui Fritz-Albert Popp (poza stanga).  Apoi tot ce am citit parea foarte plauzibila. 
Fritz-Albert Popp a crezut ca a descoperit un leac pentru cancer. Eu nu sunt convins ca el nu ar fi facut descoperirea.

Era 1970, si Popp, un biofizician teoretic de la Universitatea Marburg din Germania, preda radiologie – interactiunea intre radiatii electromagnetice si sisteme biologice. Popp prea devreme si-a facut griji cu privire la lucruri, cum ar fi telefoanele mobile si turnurile (antene emitatoare), care in prezent sunt legate de cancer si leucemie. Lumea lui a fost mult mai mica.

El a examinat doua molecule aproape identice : benzo[a]pyrene, un hidrocarbon policiclic, cunoscut a fi unul dintre cei mai letali cancerigeni pentru om, si geamanul (cu o mica alteratie in machiajul molecular), benzo[e]pyrene. El a iluminat ambele molecule cu lumina ultravioleta (UV) in incercarea de a gasi exact ce a facut aceste doua molecule aproape identice atat de diferite.

De ce lumina ultra-violeta ?
Popp a ales sa lucreze in mod special cu lumina UV din cauza experimentelor unui biolog rus, pe nume Alexander Gurwitsch, care, in timp ce lucra cu ceapa in 1923, a descoperit ca radacinile puteau stimula radacinile plantei vecine, daca cele doua plante sunt puse in vase de sticla de cuart, dar nu si in cazul in care au fost puse in vase de sticla de siliciu. Singura diferenta fiind ca siliciul absoarbe lungimile de unda UV, in timp ce cuartul nu. Gurwitsch teoretiza ca radacinile de ceapa pot comunica unul cu celalalt prin lumina UV. 
Toate vibratiile de energie fac parte din spectrul electro-magnetic. Aceasta include  energia electrica, caldura, sunetul,lumina, undele radio si undele radioactive. Lumina UV este doar o mica parte a spectrului EM de energie, cu o lungime de unda foarte scurta.
Ce Popp a descoperit a fost ca benzo[a]pyrenul (molecula care produce cancerul) absoarbe lumina UV, apoi re-emite la o frecventa complect diferita – a fost o lumina cu lungime de unda schimbata. Benzo[e]pyren (inofensiv pentru om), a permis lumina UV sa treaca prin ea, neschimbata.

Popp a fost nedumerit de aceasta diferenta si a continuat sa experimenteze cu lumina UV si alti compusi. El a efectuat testul sau pe 37 de substante chimice diferite, unele cauzatoare de cancer, altele nu. Dupa un timp, el a fost capabil sa prezica care subtante ar putea cauza cancer. In fiecare caz, compusii care au fost carcinogeni , au luat lumina UV, au absorbit si au schimbat frecventa.

O alta proprietate a acestor compusi :de fiecare data compusii cancerigeni au reactionat doar la lumina pe o anumita frecventa – 380nm (nanometri) , in gama ultraviolet. Popp se tot intreba de ce substanta cauzatoare de cancer schimba frecventa luminii. El a inceput sa citeasca literatura stiintifica, in special despre reactiile biologice umane, si a venit cu intregi informatii despre un fenomen numit “fotoreparator”.

Fotoreparator

Este bine cunoscut in experimentele biologice de laborator ca daca sufli o celula cu lumina UV , 99% din celule, inclusiv ADN-ul tau, este distrus, poti aproape in intregime repara daunele intr-o singura zi prin iluminarea celulei cu aceeasi lungime de unda la o intesitate mult mai slaba. Pana in aceasta zi, oamenii de stiinta nu inteleg acest fenomen, numit fotoreparare, dar nimeni nu le-a contestat.
 Popp, de asemenea, cunostea faptul ca pacientii cu xeroderma pigmentosum (poza stanga) in cele din urma mor de cancer de piele, deoarece sistemul lor de fotoreparare nu poate repara daunele solare. El a fost constient de faptul ca fotorepararea functioneaza cel mai eficient la 380nm – aceeasi frecventa ca a compusilor cauzatoare de cancer care reactioneaza si schimba frecventa luminii. Aici a fost cand Popp a facut saltul sau logic. In cazul in care cangericenii doar reactioneaza la aceasta frecventa, trebuie cumva sa fie legat de fotoreparator. Daca este asa, acest lucru ar insemna ca trebuie sa existe un fel de lumina in organismul uman responsabil pentru fotoreparare. Un compus trebuie sa provoace cancer deoarece blocheaza permanent aceasta lumina si il schimba, astfel incat fotorepararea nu mai poate functiona. Pare logic, dar a fost adevarat ?

Lumina din interiorul corpului

Popp a fost speriat de acest lucru. El a scris despre asta intr-unul din documentele sale personale si o prestigioasa revista medicala a fost de acord sa-l publice.

La scurt timp, Popp a fost abordat de catre un student pe nume Ruth Bernhard, care a cerut ca Popp sa supravegheze activitatea sa pentru teza de doctorat. A zis ca este de acord cu acest lucru daca studentul ar putea arata ca lumina a fost emanata din corpul uman. Aceasta intalnire intamplatoare a fost norocoasa pentru Popp pentru ca Ruth s-a dovedit a fi un excelent fizician experimental. Ruth a crezut ca ideea este ridicola si imediat s-a apucat sa lucreze construind un echipament pentru a demonstra ca ipoteza lui Popp este gresita.
In decurs de 2 ani, Ruth a construit o masina care semana cu un mare detector de raze X, care folosea un fotomultiplicator pentru a numara lumina, foton cu foton. Chiar si in prezent , este inca una dintre cele mai bune piese de echipament in domeniu. Masina trebuia sa fie extrem de sensibila deoarece trebuia sa masoare ceea ce Popp a presupus a fi emisii extrem de slabe.
Intr-un documentar vechi luate in laboratorul Institutului International de Biofizica, dr.Popp deschide o camera de marimea unei cutii de paine. El introduce o noua taietura dintr-o planta si un bat de chibrit intr-un recipient de plastic in interiorul camerei negre si inchide usa spre lumina. Imediat porneste fotomultiplicatorul si imaginea apare pe un ecran de computer. Batul de chibrit este negru, in timp ce silueta stralucitoare verde a frunzelor este clar vizibila.
Dr Popp exclama, « Noi stim acum, astazi, ca omul este in esenta o fiinta de lumina ».

In 1976, ei au fost pregatiti pentru a face primele teste cu puieti de castravete. Fotomultiplicatorul a aratat ca au fost emise de catre rasaduri un suvoi de fotoni, sau unde de lumina, de o intensitate surprinzator de mare. In cazul in care lumina a avut de a face cu efectul de fotosinteza, au decis ca viitorul lor test – cu cartofi-  ar fi sa creasca rasadurile in intuneric. De data asta, atunci cand rasadurile au fost plasate in fotomultiplicator, au inregistrat o intensitate si mai mare de lumina. Si mai mult, fotonii din sistemele vii pe care le-au examinat deja, au fost mult mai coerente decat au vazut ei vreodata.

Popp a inceput sa se gandeasca la lumina din natura. Lumina a fost prezenta in plante si a fost folosit in cursul fotosintezei.  Atunci cand mancam alimente vegetale, se gandea el, trebuie ca luam fotoni si le stocam. Cand consumam broccoli, de exemplu, si-l digeram, este metabolizat in dioxid de carbon (CO2) si apa, plus lumina stocata de la soare si fotosinteza. Extragem CO2 si eliminam apa, dar lumina, un val de EM, trebuie sa fie depozitat. Atunci cand este luat de catre corp, energia acestor fotoni se disipeaza si devin distribuite pe intregul spectru de frecvente EM, de la cel mai mic la cel mai mare.
Aceasta energie este forta motrice pentru toate moleculele din corpul nostru. Inainte de orice reactie chimica care apare, cel putin un electron trebuie sa fie activat de un foton cu o anumita lungime de unda si energie suficienta.

Lehninger, biochimist si laureat al Premiului Nobel, mentioneaza in cartea sa ca unele reactii in celula vie se intampla mult mai repede decat ceea ce corespunde la temperatura de 37 C. Explicatia, se pare ca organismul directioneaza intentionat reactii chimice prin vibratii electromagnetice (biofotoni).

Fotonii (Lumina) controleaza totul in celule

Fotonii pornesc procesele organismului ca un dirijor care aduce fiecare instrument individual intr-un sunet colectiv. La frecvente diferite, ele indeplinesc functii diferite. Popp a descoperit ca moleculele din celule raspund la anumite frecvente , si ca o serie de vibratii din fotoni cauzeaza o varietate de frecvente in alte molecule ale corpului.
Aceasta  teorie a fost sustinuta de dr.Veljko Veljkovic, care conduce acum Centrul pentru Cercetare Multidisciplinara si Inginerie, Institutul de Stiinte Nucleare Vinca. Ea a indraznit sa puna intrebarea care a nedumerit intotdeuna biologii : Ce a permis ca zeci de mii de tipuri diferite de molecule din organism sa recunoasca obiectivele lor specifice ?
Procesele de viata depind de interactiunile selective intre molecule particulare , si care este valabil pentru metabolismul de baza la cele mai subtile nunate de emotie. Este ca si incercarea de a gasi un prieten intr-o sala imensa de bal, aglomerat si intunecat.

Imaginea conventionala a unei celule, chiar si acum, este un sac de molecule dizolvate in apa. Si lovindu-se una de alta – coliziuni aleatorii -  acele molecule care au forme complementare se blocheaza unul in celalalt, astfel incat reactiile biochimice adecvate pot avea loc. Acest model de «blocare si cheie » a fost perfectionat la o ipoteza mai flexibila (si realista) care permite fiecare molecula sa-si schimbe forma usor pentru a se potrivi mai bine cu cealalta molecula dupa ce au intrat in contact, dar ideea principala ramane aceeasi.
Se presupune a explica modul in care enzimele pot recunoaste substraturile lor respective, modul in care anticorpii din sistemul imunitar pot apuca pe invadatorii straini si sa-i dezarmeze. Prin extensie, cum proteinele pot « ancora » cu diferite proteine partenere, sau dispozitivul de blocare pe acizi nucleici specifice pentru a controla expresia genelor, sau asamblarea (adunarea) in ribozomi pentru traducerea proteinelor, sau alte complexe multi-moleculare care modifica mesajele genetice in diferit moduri. Dar cu mii – sau chiar sute de mii de reactii se intampla in fiecare secunda in doar o singura celula aceasta pare sa impinga conceptul « mecanic » prea departe.

Ceea ce a fost propus intr-un fel este ca fiecare molecula trimite un camp magnetic unic, care poate « simti » domeniul de molecula complementar. Este ca si cum « dansul » din mediul celular si molecular trece la ritm. Muzica fiind furnizat de catre biofotoni.

« Veljkovic si Cosic au propus ca interactiunile moleculare sunt electrice in natura, si au loc pe distante care sunt mari in comparatie cu dimensiunea moleculelor. Cosici a introdus mai tarziu ideea de interactiunea campurilor electromagnetice dinamice, ca moleculele recunosc obiectivele lor specifice si vice-versa de rezonanta electromagnetica.  Cu alte cuvinte, moleculele transmit frecventele specifice ale undelor magnetice care nu numai ca le permit sa « vada » si sa «auda » reciproc, atat moduri de fotoni si fononi exista pentru undele electromagnetice, dar, de asemenea, sa se influenteze reciproc la o distanta si sa devina atras unul de celalalt daca vibreaza in afara fazei (intr-un mod complementar) » scrie in The Real Bioinformatics Revolution : proteins and Nucleic Acids Singing to One Another ? (disponibil la report@i-sis.org.uk).
(Fononul este o cvasiparticulă[1] asociată vibrației ce se propagă într-o rețea cristalină. Prin analogie cu fotonul care este o cuantă de lumină, fononul este o cuantă de sunet. Conceptul de fonon a fost folosit prima oară în 1932 de fizicianul rus Igor Tamm. Cuvântul fonon provine din cuvântul grec φωνή (phonē), care are sensul de sunet sau voce.

« Exista aproximativ 100.000 de reactii chimice care au loc in fiecare celula la fiecare secunda. Reactia chimica se poate intampla numai daca molecula care reactioneaza este impulsionat de un foton… Odata ce fotonul a impulsionat o reactie se intoarce la camp si este disponibil pentru mai multe reactii… Inotam intr-un ocean de lumina ».

Aceste « emisie de biofotoni », cum le-a numit Popp, a furnizat un sistem de comunicare ideal pentru transferul de informatii la mai multe celule in organism. Dar intrebarea cea mai importanta a ramas : de unde vine lumina ?

Un elev deosebit de talentat i-a vorbit intr-un alt experiment. Este cunoscut faptul ca atunci cand bromura de etidiu se aplica la esantioane de ADN, ea se insinueaza intre perechi de dublu helix, cauzand ADN-ului sa se relaxeze.  Studentul a sugerat ca, in urma aplicarii chimice, sa masoare lumina care vine de la proba. Popp a constatat ca cea mai mare concentratie de etidium este pe ADN-ul destramat, dar si intensitatea luminii este mai puternica. In schimb, cu cat folosea mai putin, cu atat mai putina lumina a fost emisa.

De asemenea, el a constatat ca ADN-ul ar putea trimite o gama larga de frecvente, dintre care unele par sa fie legate de anumite functii. Daca ADN-ul stocheaza aceasta lumina, aceasta ar emite mai multa lumina naturala cand este dezarhivat.

Aceste si alte studii au dovedit lui Popp ca una dintre sursele cele mai importante de emisii de lumina si biofotoni a fost ADN-ul. ADN-ul a fost ca maetrul diapazon al organismului. Lovind o anumita frecventa , anumite molecule il urmeaza. A fost deasemenea posibil, a realizat el, ca a dat de veriga lipsa in teoria ADN-ului, care ar putea explica cea mai mare minune a toate in biologia umana -  cum o singura celula se poate transforma intr-o fiinta umana pe deplin format. 

VOM CONTINUA!