Drag Vizitator!

Drag Vizitator! Te salutam! Dorim sa –ti lumineze viata comorile spirituale gasite pe acest blog.Fii un ganditor independent ! Nu doar sa te uiti, ci sa si vezi ! Nu crede tot ce se spune, mai bine cerceteaza. Iubeste-ti aproapele, ca pe tine insuti ! Nu fii suparacios, razbunator, iarta pe toti, si cere iertare, daca ai gresit.Cauta si gaseste-ti Fericirea in aceasta viata ! Fii dezinteresat ! Respecta cunoasterea straveche, inteleptii, gaseste-ti propriile radacini, deoarece doar asa poti trai o viata plina.Nu intoarce spatele la nimeni ! Traieste curat si in adevar ! Vezi si Cauta Unimea in Toate si in Toti ! Creaza Ordine in tine,si cu asta imprejurul tau si astfel in Lume ! Iubeste si respecta in tine, in semenii tai si in tot ce exista Constiinta Divina Nemuritoare si Spiritualitatea Cereasca ! Proclama Iubirea Divina, tu insuti sa fii Lumina, care lumineaza Viata !


sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Lacasul sufletului


Gary Zukav - Lacasul sufletelor

William James, Carl Jung, Benjamin Lee Whorf, Niels Bohr si Albert Einstein. Acesti semeni ai mei tindeau catre ceva maret, aflat dincolo de puterea lor de a exprima prin intermediul lucrarilor pe care le-au scris. Au vazut mai mult decat au fost capabili sa transpuna in limbajul istoriei, psihologiei, lingvisticii sau fizicii si au cautat sa impartaseasca si altora ceea ce au vazut. M-a atras la ei ceea ce incercau de fapt sa comunice prin opera lor.

Erau mistici. Asta cred eu. Ei nu ar fi folosit un astfel de limbaj, insa il cunosteau. S-au temut de faptul ca propriile cariere ar fi avut de suferit prin asocierea cu aceia care nu lucrau in limitele modelului stiintific, insa, in adancul gandirii lor, fiecare dintre ei a observat prea multe pentru a fi limitat de cele cinci simturi; cu toate acestea, numai limitati nu au fost. Lucrarile lor au contribuit nu doar la evolutia psihologiei, a lingvisticii sau a fizicii, ci si la evolutia celor care le-au citit. Au avut capacitatea de a-i schimba in moduri ce nu pot fi descrise in termeni psihologici, lingvistici sau fizici.

Pe masura ce am ajuns sa inteleg, privind in urma, atractia magnetica pe care o exercitau aceste lucrari asupra mea, am devenit constienta de faptul ca acesti oameni nu erau motivati de recompense pamantesti sau de respectul colegilor, ci au pus suflet si si-au folosit mintile cu un scop si au ajuns in acel loc extraordinar unde mintea nu mai putea genera informatii de tipul dorit de ei; se gaseau pe teritoriul inspiratiei, unde intuitia devenea din ce in ce mai agera, si stiau ca exista ceva mai mult decat viata materiala. Nu au putut sa articuleze toate aceste lucruri in mod lamurit, pentru ca nu erau formati pentru a vorbi despre ele, insa le presimteau. Si scrierile lor reflecta toate acestea. 

Cu alte cuvinte, am ajuns sa inteleg ca, de fapt, motivatia acestor oameni era reprezentata de o viziune mareata, aflata mai presus de personalitate. Fiecare dintre noi este atras, intr-un fel sau altul, de aceeasi viziune mareata. Este mai mult decat o viziune. Este o forta in plina ascensiune. Este urmatorul pas in aventura evolutiei noastre. Omenirea, specia umana tanjeste acum sa atinga aceasta forta, sa inlature ceea ce impiedica contactul direct. Cea mai mare problema legata de realizarea acestui lucru consta in faptul ca vocabularul necesar pentru a ne adresa acestei forte, fara indoiala, FORTA SUPREMA, nu a luat inca nastere.

In acest moment si la acest stadiu al evolutiei umane, vocabularul potrivit si mijloacele de abordare a ceea ce transcende religiozitatea si spiritualitatea si isi asuma functia de putere autentica sunt pe punctul de a se contura. Trebuie sa le exprimam intr-un limbaj transparent, pentru a putea fi identificate clar intre faptele si judecatile rasei umane, pentru a putea fi vazute limpede nu prin valuri de mister sau de misticism, ci pur si simplu ca putere adevarata care pune in miscare campurile de forte ale Pamantului nostru. 

Pentru a descrie ceea ce suntem si ceea ce devenim, am folosit termenii "pentasenzorial" si "multisenzorial". Cel de-al doilea nu e mai bun decat primul, ci doar mai potrivit. Pe masura ce un sistem al experientei umane se prabuseste si altul, mai avansat, se ridica, cel vechi poate aparea deficitar, comparativ cu cel nou; insa , din perspectiva Universului, limbajul comparatiei nu este unul al inferioritatii si superioritatii, ci al limitarii si oportunitatii.

Experientele omului multisenzorial sunt mai putin limitate decat cele ale omului cu cinci simturi. Ele ofera mai multe oportunitati pentru crestere si dezvoltare si, in acelasi timp, cai de evitare a unor dificultati deloc necesare. Am comparat experientele omului pentasenzorial cu cele ale omului multisenzorial, pentru a scoate in evidenta diferentele, insa acest lucru nu inseamna ca faza pentasenzoriala a evolutiei noastre, cea din care iesim, este negativa in comparatie cu faza evolutiva in care tocmai intram, cea multisenzoriala.pur si simplu este depasita, asa cum a venit un timp cand folosirea lumanarilor a devenit depasita datorita electricitatii, insa curentul electric nu a facut din lumina luminarii un factor negativ.

Care dintre noi este expert in experienta umana? Avem doar capacitatea de a impartasi perceptii care, speram noi, sa-i ajute pe cei ce au pornit in aceasta aventura. Nu exista experti in experienta umana.  Experienta umana este legate de miscarea gratioasa, gandirea clara, modelarea sau formarea - asemanatoare celei pe care o realizeaza artistii - materiei propriei vieti.

Traim un timp al schimbarilor profunde. Ne vom putea deplasa mai usor doar daca vom vedea drumul pe care calatorim, destinatia si ceea ce se afla in miscare. Exista foarte multe cai spre intelepciune si catre inima. Aceasta este marea noastra bogatie, cea care ne prilejuieste atata bucurie.

Evolutia despre care am invatat in anii de scoala este cea a formei fizice. Am invatat de exemplu, ca fiintele unicelulare ale oceanelor preced forme de viata mai complexe. Un peste este o forma de viata complexa si, prin urmare, este mai evoluat decat un sarpe; o maimuta este mai evoluata decat un cal, etc, pana la fiintele umane, care sunt cele mai evoluate forme de viata de pe planeta. Am fost invatati, cu alte cuvinte, ca evolutia inseamna dezvoltare treptata a complexitatii organizatorice. Aceasta definitie este o expresie a ideii conform careia organismul care reuseste sa controleze atat mediul in care traieste, cat si celelalte organisme din acest mediu este totodata si cel mai evoluat. "Supravietuirea celui mai bun" inseamna ca organismul cel mai evoluat dintr-un anumit mediu reprezinta veriga cea mai avansata a lantului trofic din acel mediu. Conform acestei defintii, organismul cel mai bine dotat pentru a-si asigura propria supravietuire si conservare este cel mai evoluat.

Am stiut dintotdeuna ca aceasta definite a evolutiei este nepotrivita, insa nu mi-am dat seama si de ce. Cand doi oameni se confrunta, ei sunt, din punctul de vedere al complexitatii organizarii, la fel de evoluati. Daca amandoi au acelasi nivel de inteligenta, insa unul este obtuz, mic la suflet si egoist, iar celalalt este generos si altruist, il consideram pe cel din urma ca fiind mai evoluat. Daca un om isi sacrifica intentionat viata pentru a o salva pe a altuia, de pilda folosindu-si propriul trup ca scut impotriva unui glont nevazut sau a unei masini care se apropie in mare viteza, spunem ca el este, fara nici o indoiala, unul dintre cei mai evoluati dintre noi. Stim ca toate acestea sunt adevarate, desi contrazic conceptia noastra despre evolutie. 

Iisus, ni se spune, a prevazut complotul impotriva vietii Sale in cele mai mici detalii, pana in modul in care prietenii Sai aveau sa actioneze si reactioneze; totusi, EL nu a incercat sa scape de ceea ce a prevazut. Intreaga omenire a fost modelata inexorabil de puterea si iubirea Celui care Si-a dat viata pentru altii. Toti cei care IL venereaza si aproape toti cei care Ii stiu povestea sunt de acord ca EL a fost unul dintre cei mai evoluati membri ai speciei noastre.

Intelegem astfel ca o fiinta cu adevarat evoluata ii pretuieste pe ceilalti mai mult decat se pretuieste pe sine insasi si pretuieste iubirea mai mult decat lumea materiala si tot ce contine aceasta. Este momentul sa ne punem de acord conceptia despre evolutie cu aceasta idee. este important sa facem acest lucru, deoarece conceptia noastra actuala despre evolutie presupune o faza pe care tocmai o depasim. Reflectand, putem intelege cum am evoluat pana aici si ce suntem pe punctul de a lasa in urma. Meditand asupra unei noi si mai cuprinzatoare intelegeri a evolutiei, una care ne confirma cele mai profunde adevaruri, putem intrevedea directia in care evoluam si ce anume inseamna aceasta pentru experienta, pentru ceea ce pretuim si pentru felul in care actionam.

Conceptia noastra actuala despre evolutie rezulta din faptul ca am evoluat pana acum prin explorarea realitatii materiale cu ajutorul celor cinci simturi de care dispunem. Pana acum, am fost fiinte pentasenzoriale. Aceasta cale a evolutiei ne-a permis sa observam principiile fundamentale ale Creatorului in moduri concrete. Prin cele cinci simturi, ne dam seama ca fiecare actiune este o cauza care are un efect si, in egala masura, ca fiecare efect are o cauza. Percepem rezultatul propriilor noastre intentii. Vedem ca furia ucide: intai suflarea - forta Vietii - si apoi duce la varsare de sange - purtatorul vitalitatii.Observam ca bunatatea hraneste. Vedem si simtim efectele agresivitatii, dar si pe cele ale unui zambet.
Din aceasta dinamica a rezultat conceptia actuala despre evolutie ca proces de dobandire treptata a capacitatii de a domina mediul si pe ceilalti. Aceasta definitie reflecta limitarile perceperii lumii fizice prin intermediul celor cinci simturi si competitia pentru putere exterioara generata de teama.

Dupa milenii de brutalitate, a devenit evident faptul ca nesiguranta care sta la baza perceperi puterii ca fiind exterioara nu poate fi vindecata prin acumularea de putere exterioara.Oricine isi poate da seama, si nu oar din emisiunile de stiri sau ziare avide de senzational, ci si din nenumaratele noastre suferinte ca indivizi si ca specie, ca puterea exterioara atrage dupa sine durere, violenta si distrugere. In acest mod am evoluat pana acum si asta lasam in urma.
O intelegere mai profunda ne conduce la un alt tip de putere, una care iubeste viata sub orice forma ar aparea aceasta, o putere care nu judeca ceea ce intalneste in cale, o putere care discerne insemnatatea si finalitatea in cele mai mici detalii. Aceasta este puterea adevarata. Cand ne punem de acord gandurile, emotiile si actiunile cu partea cea mai inalta din noi insine, ne umplem de entuziasm, dobandim un scop si o insemnatate. Viata este bogata si plina. Nu ne macina ganduri amare. Nu ne tortureaza amintirea fricii. Suntem antrenati deplin si cu bucurie in lumea in care traim. Aceasta este puterea adevarata.

Puterea autentica isi are radacinile in cel mai launtric punct al fiintei noastre. Ea nu poate fi cumparata, mostenita sau adunata. O persoana care detine cu adevarat aceasta putere este incapabila de a transforma un alt om in victima. Cel ce detine cu adevarat aceasta putere este cel care e atat de puternic, atat de insufletiti, incat ideea de a folosi forta impotriva altuia nu afce parte din constienta sa.
Nici o intelegere a evolutiei nu este valida daca nu porneste de la faptul ca ne aflam intr-o calatorie spre puterea autentica si ca dobandirea ei reprezinta finalitatea procesului nostru evolutiv si scopul nostru ca fiinte. Evoluam dintr-o specie care urmareste puterea exterioara si ne transformam intr-o specie care urmareste puterea adevarata. Lasam in urma explorarea lumii fizice ca unic mijloc de evolutie. Acest mijloc de evolutie si constiinta care rezulta din cunoasterea pentasenzoriala nu sunt potrivite pentru ceea ce trebuie sa devenim.

Evoluam ca oameni pentasenzoriali s ne transformam in oameni multisenzoriali. Cele cinci simturi formeaza un singur sistem senzorial menit sa perceapa realitatea fizica. Perceptiile unui om multisenzorial transcend realitatea fizica, ajungand la sisteme dinamice mai mari, din care  face parte realitatea noastra fizica. Omul multisenzorial este capabil sa perceapa si sa aprecieze rolul pe care realitatea fizica il joaca intr-un cadru mai larg al evolutiei si dinamica prin care se genereaza si se intretine realitatea fizica. Taramul acesta este invizibil pentru omul pentasenzoral.

Pe acest taram invizibil se gasesc originile valorilor noastre profunde. Din perspectiva acestui taram invizibil, motivatiile celor care isi sacrifica in mod constient viata pentru cauze nobile capata sens, puterea lui Gandhi este explicabila, iar faptele pline de milostenie ale lui Hristos sunt de inteles intr-o masura deplina, care nu-i este accesibila omului pentasenzorial.
Toti marii nostri invatatori au fost sau sunt oameni multisenzoriali. Ei ne-au vorbit si au actionat in conformitate cu perceptiile si cu valorile care reflecta perspectiva mai cuprinzatoare a fiintei multisenzoriale si, prin urmare, cuvintele si faptele lor au trezit in noi recunoasterea adevarurilor.

In perceptia omului pentasenzorial, suntem singuri intr-un univers fizic. Potrivit perceptiei omului multisenzorial, nu suntem niciodata singuri, iar Universul este viu, constient, inteligent si plin de compasiune. In perceptia omului pentasenzorial, lumea fizica este un dat inexplicabil in care ne gasim in mod inexplicabil si ne straduim sa-l dominam pentru a supravietui. In perceptia omului multisenzorial, lumea fizica este un mediu de invatare creat impreuna cu toate sufletele care fac parte din el si tot ceea ce se intampla aici contribue la procesul de invatare.  In perceptia omului pentasenzorial, intentiile nu au efecte, efectele actiunilor sunt fizic si nu toate actiunile ne afecteaza pe noi sau pe ceilalti. In perceptia omului multisenzorial, intentia ne afecteaza atat pe noi, cat si pe ceilalti, iar efectele intentiilor transced lumea fizica.

Ce inseamna sa spui ca exista un taram „invizibil” in care se gasesc originile intelegerii noastre profunde?  Care sunt implicatiile luarii in considerare a unui taram care nu poate fi detectat prin cele cinci simturi, dar poate fi cunoscut, explorat si inteles prin alte facultati umane?
Cand se pune o intrebare la care nu se poate raspunde in cadrul sistemului de referinta obisnuit, aceasta poate fi considerata lipsita de sens, poate fi refuzata ca nepotrivita sau persoana care o pune isi poate deschide constiinta pentru a cuprinde un sistem de referinta ce contine raspunsul. Primele doua sunt moduri facile de evitare a confruntarii cu o intrebare aparent fara sens sau nepotrivita, insa cel care cerceteaza, adevaratul om de stiinta, isi va permite un sistem de referinta prin care pot fi intelese raspunsurile pe care le cauta.

Noi ca specie, ne-am tot pus intrebari:”Exista un Dumnezeu?”, „Exista ratiune divina?” si „Viata are scop?”, si asta de pe vremea cand am fost in stare sa articulam intrebari. Cadrul de referinta mai larg al omului multisenzorial ii permite sa intelegerea distinctiei semnificative, din punctul de vedere al experientei, dintre suflet si personalitate. Personalitatea este acea parte din noi care s-a nascut in timp, traieste in timp si va muri in timp. Sa fii om si sa ai personalitate este aceasi lucru. Personalitatea, ca si corpul, este vehiculul evolutiei.
Deciziile pe care le luam si actiunile pe care le intreprindem pe Pamant sunt mijloace prin care evoluam. In fiecare moment, elegem intentiile care ne vor modela experientele si lucrurile asupra carora ne vom concentra atentia. Aceste alegeri ne afecteaza procesul de evolutie. Daca alegem inconstient, evoluam inconstient. Daca alegem constient, evoluam constient.

Teama si violenta care au ajuns sa caracterizeze existenta umana pot fi traite doar de personalitate. Doar personalitatea poate simti furie, frica, ura, razbunare, tristete, rusine, regret, indiferenta, frustare, cinism si singuratate. Doar personalitatea poate urmari dobandirea puterii exterioare. Personalitatea poate fi si iubitoare, plina de compasiune si de intelepciune in relatiile sale cu ceilalti,insa iubirea, compasiunea si intelepciunea nu vin de la personalitate. Acestea sunt trairi ale sufletului.

Sufletul este o parte nemuritoare din noi. Fiecare om are un suflet, insa o personalitate care este limitata in perceptia sa de cele cinci simturi, nu are constiinta sufletului sau si, prin urmare, nu poate recunoaste influentele acestuia. Pe masura ce personalitatea devine multisenzoriala, ceea ce intuieste – presimtirile si sentimentele sale subtile – devine important.
Incepe sa se simta pe sine insasi, sa ii simta pe ceilalti si situatiile in care se afla, simtaminte ce nu pot fi justificate pe baza informatiei pe care o pot oferi cele cinci simturi. Incepe sa recunoasca intentii si sa reactioneze la ele, nu doar la actiunile si la cuvintele de care se loveste. Poate recunoaste, de exemplu, o inima buna sub un comportament aspru si violent si o inima de gheata sub cuvite cizelate si placute.

Cand o personalitate multisenzoriala priveste inlauntrul sau, gaseste o multitudine de curente distincte. Prin experienta, invata sa distinga intre aceste curente si sa identifice efectele emotionale, psihologice si fizice ale fiecareia. Invata, de exemplu, care dintre acestea genereaza furie, ganduri care separa si actiuni distructive, si care sunt cele care produc iubire, alinare si actiuni constructive. In timp, invata sa pretuiasca si sa se identifice cu acele curente care genereaza creativitate, vindecare si iubire, se confrunta cu si elimina acele curente care creeaza negativitate, dizarmonie si violenta. In acest mod, personalitatea ajunge sa experimenteze energia sufletului.

Sufletul nu este o entitate pasiva sau teoretica ce ocupa un spatiu aflat in vecinatatea cutiei toracice. Este o forta pozitiva, cu o anumita finalitate, aflata in miezul fiintei noastre. Este acea parte din noi care intelege caracterul impersonal al dinamicii energiei in care suntem implicati, care iubeste neconditionat si accepta fara a judeca.
Daca vrei sa iti cunosti sufletul, primul pas este sa recunosti ca ai unul. Urmatorul pas este sa iti permiti sa meditezi: „Daca am un suflet, ce este sufletul meu? Ce doreste sufletul meu? Care este reltia dintre mine si sufletul meu? Cum imi afecteaza sufletul viata?”
Cand este recunoscuta, acceptata si pretuita energia sufletului, aceasta incepe sa insufle viata personalitatii. Cand personalitatea ajunge sa serveasca intru totul energiei sufletului sau, atunci se ajunge la puterea adevarata. Aceasta este scopul procesului de evolutie in care suntem impplicati si ratiunea existentei noastre. Toate experientele pe care le traiesti si pe care le vei trai pe Pamant incurajeaza punerea de acord a personalitatii cu sufletul. Fiecare imprejurare si fiecare situatie iti da ocazia sa alegi aceasta cale, sa-i permiti sufletului tau sa straluceasca prin tine, sa aduca in lume fizica, prin tine, nemarginita si nemasurata sa veneratie si iubire de Dumnezeu.

Trimiteți un comentariu