Drag Vizitator!

Drag Vizitator! Te salutam! Dorim sa –ti lumineze viata comorile spirituale gasite pe acest blog.Fii un ganditor independent ! Nu doar sa te uiti, ci sa si vezi ! Nu crede tot ce se spune, mai bine cerceteaza. Iubeste-ti aproapele, ca pe tine insuti ! Nu fii suparacios, razbunator, iarta pe toti, si cere iertare, daca ai gresit.Cauta si gaseste-ti Fericirea in aceasta viata ! Fii dezinteresat ! Respecta cunoasterea straveche, inteleptii, gaseste-ti propriile radacini, deoarece doar asa poti trai o viata plina.Nu intoarce spatele la nimeni ! Traieste curat si in adevar ! Vezi si Cauta Unimea in Toate si in Toti ! Creaza Ordine in tine,si cu asta imprejurul tau si astfel in Lume ! Iubeste si respecta in tine, in semenii tai si in tot ce exista Constiinta Divina Nemuritoare si Spiritualitatea Cereasca ! Proclama Iubirea Divina, tu insuti sa fii Lumina, care lumineaza Viata !


vineri, 29 mai 2015

Capacităţi parapsihologice

Oricine are capacităţi parapsihologice. Dacă aţi avut vreodată o trăire de natură parapsihologică, o puteţi avea încă o dată şi încă o dată. Dacă aţi avut vreodată o intuiţie sau o informaţie despre o persoană pe care nu o cunoaşteţi, atunci aveţi capacităţi parapsihologice. 
Impresiile parapsihologice apar într-o diversitate de forme. Poate fi pur şi simplu o bănuială, o senzaţie vagă în legătură cu un eveniment iminent, dar poate fi şi o intuiţie fulgerătoare. Poate apărea sub forma unui semnal auditiv, ca şi cum cineva v-ar vorbi, sau poate fi ca o voce interioară, ceva ce auziţi în capul dumneavoastră. Poate veni prin intermediul unei viziuni sau a unui vis. Puteţi surprinde o mireasmă ca din senin, care să vă aducă aminte de ceva important, sau poate fi un gând trecător. Unele persoane simt chiar anumite gusturi ce le favorizează apariţia unei intuiţii cu ajutorul căreia pot soluţiona probleme şi evenimente ce urmează să aibă loc. 

Nu e neobişnuit pentru mine să am senzaţii gustative atunci când mă ocup cu vindecarea pacienţilor, acest lucru ajutându-mă să detectez zonele cu probleme. De exemplu, dacă încep să simt gust de cofeină în timp ce lucrez cu o persoană, este foarte probabil ca acest lucru să aibă semnificaţia existenţei unei cantităţi prea mari de cofeină în organismul acesteia. Aş putea recomanda reducerea cafelei, a ciocolatei sau a îngheţatei, pentru că acestea sunt cele trei mari surse de cofeină în societatea noastră. Ar mai putea să însemne că persoana respectivă are nevoie să consume mai multă apă. Apa ajută la diluarea şi descompunerea cofeinei din organism, astfel încât aceasta să poată fi eliminată mai uşor. 

Cei mai mulţi oameni cred că avem doar cinci simţuri. Mie îmi place să consider fiinţa omenească având şapte: văzul, auzul, pipăitul, gustul, mirosul, bunul-simţ şi simţul intuitiv. Al şaselea simţ, bunul-simţ, este responsabil de amplificarea şi integrarea a ceea ce percepem cu cele cinci simţuri tradiţionale. El implică înţelegerea şi folosirea acestora la întreaga lor capacitate. Atunci când suntem în stare să integrăm şi să înţelegem ceea ce ne spun ele, putem împinge cunoaşterea până dincolo de ceea ce ne pot spune concret simţurile fizice. Bunul-simţ ne ajută să vedem tiparele vieţii noastre ca fiind limitate de simţurile fizice, apoi, simţul intuitiv ne ajută să ne dăm seama spre ce conduc, probabil, aceste tipare. Putem învăţa să ne folosim de simţurile fizice pentru a căpăta informaţii ce ne vor ajuta să vedem efectele pe care le produc la orice nivel. 

De exemplu, un bun parapsiholog este acela capabil să vadă conexiuni. Dacă poţi estima ce anume a condus o persoană în punctul în care se află la un moment dat, atunci este destul de uşor să determini încotro se va îndrepta în continuare. Acest lucru este valabil mai ales pentru că majoritatea oamenilor nu-şi schimbă niciodată tiparele, nici chiar atunci când recunosc existenţa lor. În momentul în care învăţăm să amplificăm şi să integrăm ceea ce percepem cu cele cinci simţuri, înseamnă că simţul intuitiv începe să se trezească. 

Cheia utilizării simţului intuitiv este subconştientul. Toate impresiile parapsihologice, la fel ca majoritatea energiilor corpului, sunt mediate de subconştient. Acesta este la curent cu tot ceea ce noi întâlnim şi exprimăm la nivelurile cele mai subtile. Deoarece arareori lucrăm cu subconştientul şi, în general, nu credem că-l putem controla, ni se întâmplă adesea să ignorăm ceea ce el percepe. Totuşi nu suntem condamnaţi să rămânem în întuneric. 

Există diverse modalităţi de a intra în legătură cu subconştientul, dar pentru ca acele impresii proprii lui să fie recunoscute, ele trebuie traduse conştientului. Meditaţia şi hipnoza sunt două dintre cele mai cunoscute modalităţi de a face acest lucru. Cu ajutorul lor învăţăm cum să deplasăm conştientul la niveluri mai profunde, mai apropiate de subconştient. Indiferent de mijloacele prin care intrăm în legătură cu percepţiile subconştientului, ele vor fi cel mai adesea traduse prin cele cinci simţuri fizice. Aceasta pentru că majoritatea impresiilor parapsihologice sunt frecvent un fel de prelungire a celor cinci simţuri fizice. 

Nivelurile intuitive de trăire şi percepere a subconştientului sunt într-o strânsă legătură cu simţurile fizice: 
• Clarviziunea este o extindere a văzului fizic. 
• Claraudiţia este o extindere a auzului fizic. 
• Clarsenzitivitatea este o extindere a simţului tactil. 
• Clarmirosul este o extindere a mirosului fizic. 
• Clargustul este o extindere a gustului fizic. 
Fiecare dintre nivelurile intuitive ale celor cinci simţuri are propriile sale fenomene de ordin parapsihologic şi spiritual. 
Clarviziunea include viziunea de natură spirituală, visurile, imaginaţia, perceperea vizuală a aurei şi altele. Este totuşi un termen folosit frecvent pentru a grupa în mod generic toate fenomenele parapsihologice. 
Claraudiţia presupune anumite fenomene cum ar fi perceperea unor voci aparţinând spiritelor sau a unor sunete muzicale *, telepatia şi pătrunderea legilor spiritului. 
Clarsenzitivitatea include fenomene precum psihometria şi vindecarea cu ajutorul bioenergiei. Clargustul şi clarmirosul cuprind fenomenele de idealizare, distincţie, discernământ spiritual şi imaginaţie superioară. 
Există, evident, suprapuneri, pentru că simţurile noastre operează arareori izolat. Urmând exemplul spiritiştilor tradiţionali, putem folosi termenul de clargust atât pentru miros cât şi pentru gust, deoarece cele două simţuri sunt foarte strâns legate între ele. Este greu să putem spune că gustăm mâncarea fără s-o mirosim. Spre exemplu, ţineţi-vă de nas şi închideţi ochii în timp ce gustaţi dintr-o ceapă şi apoi dintr-un cartof. Nu veţi observa nici o diferenţă, poate doar cu excepţia consistenţei. Fenomenele asociate cu fiecare dintre aceste simţuri intuitive sunt mult mai cuprinzătoare decât ceea ce a fost descris mai sus. 
Cei care vor să-şi dezvolte facultăţile parapsihologice şi intuitive trebuie să înceapă cu acel simţ fizic care este mai dezvoltat decât celelalte. Reacţionaţi mai puternic la mirosuri, sau poate la sunete, imagini, atingeri sau gusturi? Pe măsură ce vă dezvoltaţi simţul respectiv şi facultatea sa superioară, se vor manifesta si celelalte simţuri spirituale. De obicei, descoperi că cei care văd nişte lucruri îşi doresc să poată auzi. Cei care aud îşi doresc adesea să poată vedea. Cei care simt îşi doresc să poată vedea sau auzi. Nu are mare importanţă! Pe măsură ce vă dezvoltaţi un simţ, celelalte vor începe să iasă la iveală şi ele. Deşi poate că la început simţiţi doar vag nişte lucruri sau aveţi impresii neclare, pe măsură ce vă îmbunătăţiţi sensibilitatea, veţi descoperi că începeţi şi să vedeţi, să auziţi, să puteţi mirosi şi gusta tot mai bine. 

Probabil că toţi am auzit povestindu-se despre indivizi care şi-au pierdut unul dintre simţuri şi, ca urmare, unul sau mai multe dintre cele rămase au devenit mai fine, ca pentru a compensa pierderea. Am absolvit liceul împreună cu un băiat orb. Era uluitor ce putea face cu ajutorul pipăitului. Aproape că putea să vadă cu mâinile la modul propriu. Dacă te apropiai de el fără să spui nimic, de obicei putea să ghicească cine eşti doar pipăindu-ţi braţul.  Este vorba, evident, de o altfel de muzică decât cea produsă în condiţii obişnuite. 
Cu câţiva ani în urmă, am participat la o întâlnire a promoţiei noastre. Nu-l mai văzusem pe acel coleg de cel puţin 15 ani. Nu i-am spus nici un cuvânt, dar mi-am pus mâna pe umărul lui, pentru a-l saluta. Mi-a luat antebraţul şi l-a pipăit, i-au trebuit câteva clipe, după care mi-a pronunţat numele. Prin intermediul simţului tactil a pătruns în banca de date a memoriei şi a extras de acolo o veche informaţie. 

Situaţiile de acest fel ar trebui să ne aducă aminte că tot ceea ce am trăit se află undeva în memorie. Şi ar trebui să ne mai înveţe că simţurile noastre au o subtilitate şi o capacitate care sunt mult mai mari decât credem noi. Tot ceea ce trăim, la orice nivel - fizic, emoţional, mental şi spiritual -, este mijlocit de subconştient. Dacă învăţăm să pătrundem în el, descoperim repede că în jurul nostru, la toate nivelurile, se întâmplă mult mai multe lucruri decât putem conştientiza. 

Una dintre facultăţile intuitive cel mai uşor de dezvoltat este clarsenzitivitatea. Dacă privim corpul omenesc dintr-o perspectivă senzorială, nu este greu de înţeles de ce se întâmplă astfel. Pielea este cel mai mare dintre organele noastre de simţ, constituind învelişul extern al corpului, cu rol de protecţie şi, totodată, servind ca sistem senzorial. Pielea este, în acelaşi timp, un simbol al capacităţii noastre permanente de a ne dezvolta facultăţile superioare de-a lungul întregii vieţi, pentru că celulele pielii se regenerează permanent. Corpul nostru emite şi absoarbe continuu energie, creând câmpuri energetice interactive, în metafizică, acest fenomen poartă numele de aura umană. Corpul omenesc este un mecanism extraordinar. El emite sunet, lumină, produce electricitate, magnetism, electromagnetism, dar şi alte forme de energie. Are, de asemenea, capacitatea de a reacţiona în prezenţa altor câmpuri energetice. Subconştientul supraveghează şi mijloceşte ansamblul de interacţiuni. Dacă aţi avut vreodată un sentiment de tulburare inexplicabilă atunci când v-aţi aflat în anumite locuri sau dacă au existat persoane cu care aţi simţit instantaneu că vă potriviţi, atunci aţi perceput cum se petrec aceste schimburi de energie.  Una dintre formele specifice clarsenzitivităţii este psihometria. Aceasta este capacitatea de a sesiza anumite impresii datorate intrării în contact cu unele obiecte, persoane şi locuri sau de a recepta informaţii în legătură cu evenimente anterioare.

                                                        Fig.1 Aura corpului uman

Atingând un obiect sau o persoană ori aflându-vă într-un anumit loc, primiţi diverse informaţii, altfel decât prin intermediul simţului tactil. Totuşi, acest simţ devine o punte care uneşte percepţia senzorială obişnuită cu una mai intuitivă. Există, în esenţă, două tipuri de amprente energetice care se păstrează în obiecte sau în anumite locuri, în primul caz este vorba despre o amprentă personală, pe obiect fiind imprimate informaţii în legătură cu experienţele unui individ. 

Poate fi vorba de o singură experienţă sau de un şir de experienţe, în cel de-al doilea caz, este vorba despre o amprentă formată din amprente cumulative sau de grup, şi în această situaţie dumneavoastră recepţionaţi impresii despre toţi cei care au atins sau manipulat obiectul sau despre toţi cei care au trecut printr-un anumit loc, eventual au trăit acolo. Acest tip de amprentă este cel ce îngreunează „citirea” unui obiect vechi. Imaginile pot fi atât de numeroase şi diverse, încât nu se pot trage concluzii clare. Există adesea o oarecare implicare emoţională. Majoritatea impresiilor parapsihologice sau intuitive sunt mai puternice atunci când li se asociază un impuls emoţional. Obiectul personal sau locul sunt încărcate cu emoţiile unei persoane, respectiv cu emoţiile datorate evenimentelor petrecute în acel loc. Emoţiile magnetizează - sau amprentează - obiectul sau locul cu informaţii legate de acele evenimente.
 Intensitatea emoţiei în legătură cu un obiect sau cu un loc determină în mare parte cantitatea de informaţie ce se poate păstra pe acel obiect sau loc şi care poate fi percepută. 
Locurile despre care se spune, de regulă, că sunt bântuite sunt adesea cele în care au avut loc
evenimente care au produs stări intens emoţionale (mai ales emoţii negative). Tulburarea pe care oamenii o resimt în această situaţie se datorează emoţiilor negative pe care evenimentele le-au generat în vieţile oamenilor care au trăit acolo.

                                                                Fig. 2 Psihometrie

Psihometria este o formă de clarsenzitivitate. Este capacitatea de a detecta ceva anume în legătură cu o persoană sau cu un eveniment cu ajutorul simţului tactil. Dacă aţi ţinut vreodată în mână un obiect de îmbrăcăminte sau bijuteria unei persoane şi aţi simţit că ştiţi ceva despre caracterul ei, despre anumite circumstanţe în care se află sau despre influenţele pe carele suportă, atunci aţi f acut, practic, psihometrie. Adesea, reproducerea evenimentelor imprimate pe obiect poate fi foarte exactă şi fidelă. Informaţiile obţinute în acest fel pot fi de mare ajutor. Totuşi mesajele pot fi influenţate de personalitatea individului care le recepţionează şi pot conţine doar informaţii parţiale, în psihometrie, subconştientul traduce amprenta energetică de pe obiect şi recompune o copie a acesteia pentru conştient. 

Dezvoltarea clarsenzitivităţii, şi mai ales a psihometriei, are mai multe avantaje: 
• Vă învaţă să trataţi cu atenţie şi respect ceea ce simţiţi. 
• începeţi să fiţi mai conştient de lucrurile mărunte din viaţa dumneavoastră. 
• Vă ajută să vă recunoaşteţi şi să vă supravegheaţi mai eficient reacţiile în raport cu oamenii, cu viaţa, în general. 
• Nu vă poate aduce împlinire prin ea însăşi, dar vă poate ajuta s-o descoperiţi în dumneavoastră, dezvăluindu-vă noi profunzimi. Vă facilitează contactul cu dumneavoastră înşivă la alte niveluri. • Vă ajută să stăpâniţi arta concentrării. 
• Vă ajută să vă concentraţi asupra unor amănunte altfel uitate şi să vi le aduceţi aminte. Mulţi pierd o mare parte din viaţă pentru că nu sunt atenţi la ceea ce văd sau trăiesc. Gândiţi-vă cât de des se întâmplă ca martorii unui accident să aibă versiuni diferite despre ceea ce s-a petrecut. 
• Vă ajută să vă deconectaţi de la nivelul obişnuit al conştientului sau să-l depăşiţi pentru a vă deschide calea spre posibilităţi mai creative.


EXERCIŢII I. Sunteţi clarsenzitiv? 
Clarsenzitivitatea este capacitatea de a culege „impresii” de la oameni, obiecte, locuri. Dacă puteţi răspunde prin „da” la oricare dintre întrebările ce urmează, sunteţi clarsenzitiv. Cu cât răspundeţi de mai multe ori prin „da”, cu . atât facultatea este mai puternică. Indiferent cât este de puternică sau de slabă, orice capacitate poate fi dezvoltată şi perfecţionată în folosul practicării psihometriei. 1.Aţi simţit vreodată privirea cuiva îndreptată asupra dumneavoastră fără ca, de fapt, să vedeţi acest lucru sau într-un moment în care eraţi practic singur? 
2.Aţi simţit vreodată prezenţa cuiva înainte de-al vedea cu adevărat? 
3.Aţi trăit vreodată o experienţă de tip „deja vu” sau „am mai fost aici”? 
4.Există încăperi sau oameni care vă fac să vă simţiţi mai bine sau mai puţin bine? 
5.Aţi sesizat vreodată dispoziţia reală a soţului sau a unui prieten fără a •ivea o comunicare verbală? 
6.Vă treziţi cu uşurinţă contaminat de dispoziţiile altora? 
7.Sunteţi în stare să spuneţi dacă vă place sau nu cineva, în momentul în care faceţi cunoştinţă? 8.Vi s-a întâmplat vreodată să intraţi într-o încăpere şi să simţiţi, fără ca cineva să vă spună, că acolo s-a petrecut ceva (cum ar fi o ceartă sau o încăierare) înainte de sosirea dumneavoastră? 9.Vi se potriveşte expresia: „Ştie să se poarte cu un animal”? 
10. Când faceţi cunoştinţă cu cineva, puteţi spune ce fel de copilărie a avut? 
11. Sunteţi o persoană pentru care atingerea este importantă? 
12.Vă displace ca alţi oameni să vă atingă sau să se apropie prea mult de dumneavoastră? 13.Consideraţi că primele impresii în legătură cu cineva vin nu din înfăţişarea sa, ci din strângerea de mână? 
14.Calitatea somnului vă este influenţată de poziţia patului? Ca să dormiţi bine, este nevoie să aveţi capul îndreptat spre nordul magnetic? 
15.Puteţi spune dacă ceva ce vă aparţine „nu este la locul lui” înainte de-al vedea sau de-al descoperi? 

II. Amuzaţi-vă cu ceea ce vi se comunică 
Unul dintre cele mai uşoare moduri de a vă testa şi dezvolta capacitatea clarsenzitivă este prin intermediul comunicărilor ce vă parvin în scris sau telefonic. E distractiv şi perfect inofensiv. Poate fi o modalitate nepericuloasă de a vă testa. 
Data viitoare când veţi primi o scrisoare de la un prieten, înainte de a o deschide, respiraţi adânc de câteva ori şi relaxaţi-vă. Frecaţi-vă palmele energic pentru a le mări sensibilitatea, închideţi ochii şi ţineţi scrisoarea între palme sau lipită de frunte. 
Apoi puneţi-vă câteva întrebări esenţiale: Care este tonul sau dispoziţia generală a autorului scrisorii? Sunt veşti bune sau proaste? Ce emoţii trăiţi în timp ce ţineţi scrisoarea? Mai este ceva care vă vine în minte? După mai multe exerciţii de acest fel, veţi vedea că deveniţi din ce în ce mai pricepuţi şi precişi în sesizarea şi perceperea tonului şi a conţinutului unor astfel de comunicări. Veţi începe să fiţi surprins de propria persoană. 
Încercaţi acelaşi lucru atunci când sună telefonul. Respiraţi adânc şi relaxaţi-vă. Apoi aşezaţi-vă mâna pe telefon şi lăsaţi-l să mai sune o dată sau de două ori. Puneţi-vă în gând câteva întrebări despre persoana care sună: E bărbat sau femeie? E cineva cunoscut sau e un străin? In ce scop sună? Nu complicaţi lucrurile. Veţi descoperi că, dacă aveţi încredere în primele impresii, începeţi să dobândiţi o acurateţe destul de mare. Dacă veţi căpăta încredere, veţi putea răspunde la telefon chiar folosind numele persoanei care sună, de exemplu „- Bună, Luminita.” Cel mai rău lucru care vi se poate întâmpla este să vă înşelaţi, iar dacă asta vă deranjează, puteţi găsi oricând o scuză de genul: „lartă-mă, am crezut că e Luminita. Tocmai urma să mă sune.” 

III. Am mai fost aici 
Senzaţiile de tip „deja vu” sau „am mai fost aici” nu sunt neobişnuite. Există mulţi oameni care le trăiesc la o intensitate mai mare sau mai mică. Uneori, sentimentele şi impresiile sunt atât de puternice, încât devin comparabile cu faptul de a fi transportat înapoi, într-un alt spaţiu şi timp, împreună cu decorul aferent. Alteori poate fi doar o senzaţie vagă, nedefinită, de familiaritate. Senzaţiile din categoria „am mai fost aici” se produc adesea datorită faptului că ne acordăm întâmplător la un loc nou şi descoperim că senzaţiile coincid cu unele existente în memorie. Facem legătura între ceea ce percepem şi ceva deja cunoscut, aparţinând vieţii prezente.
 Astfel, ne putem aminti o imagine a ceva văzut pe timpul când eram elevi, sau întrun vis, sau în diverse alte locuri. Se poate dovedi dificil să ne dăm seama dacă este vorba de un „deja vu” autentic sau dacă facem o simplă conexiune cu ceva din viaţa prezentă. Chiar dacă nu puteţi face deosebirea, cel mai important este să vă daţi seama că vă funcţionează clarsenzitivitatea proprie, naturală. Ceea ce „culegeţi” din mediul înconjurător este ceea ce declanşează senzaţiile de tipul „am mai fost aici”. Faptul că aceste senzaţii se referă la o viaţă anterioară sau la ceva trăit mai recent nu trebuie să vă preocupe la început. Concentraţi-vă asupra faptului că simţurile şi corpul dumneavoastră au cules impresii din mediul înconjurător. Chiar şi simpla acceptare a acestui fapt poate constitui un instrument excelent. Pe măsujă ce începem să recunoaştem că acest lucru se întâmplă, îl putem folosi pentru a şti mai multe despre locurile prin care trecem. Dacă vă concentraţi atenţia asupra a ceea ce simţiţi, şi nu încercaţi să înţelegeţi totul dintr-o dată, veţi deveni şi mai sensibil la acele senzaţii care vă atrag atenţia venind dinspre mediul înconjurător. Nu vă concentraţi asupra amănuntelor. La început, s-ar putea să aveţi doar impresii generale. S-ar putea doar să vă faceţi idee despre o anumită emoţie, problemă sau întâmplare, fără a putea preciza detalii. Practicând mai multe dintre exerciţiile acestei cărţi, senzaţiile vor deveni mai puternice. Relaxaţi-vă şi trăiţi ceea ce simţiţi. Nu forţaţi lucrurile. Nu vă îngrijoraţi dacă apar imagini din prezent. Pur şi simplu ar putea fi - şi adesea chiar sunt - imagini pe care subconştientul le foloseşte pentru a vă ajuta să înţelegeţi ceea ce trăiţi. Poate fi o cale de a vă ajuta să stabiliţi nişte repere sau termeni de comparaţie. Puneţi-vă câteva întrebări simple şi aveţi încredere în prima impresie. Acordaţi atenţie modului în care vă simţiţi atunci când puneţi aceste întrebări: Cei care au trăit aici au fost fericiţi sau nefericiţi? Vă simţiţi sau nu în largul dumneavoastră? Vă e cald sau vă e frig?

Verificaţi prin toate simţurile şi evaluaţi-vă reacţia emoţională în raport cu locul în care vă aflaţi. Respiraţi adânc pe nas. Cum vă simţiţi când adulmecaţi locul? Vocea dumneavoastră sau a altora stimulează apariţia vreunei reacţii? Plasaţi-vă în diferite puncte şi treceţi cu privirea pe deasupra locului. Sunt privelişti care vă provoacă o mai puternică senzaţie de plăcere sau confort? 
Emoţiile se schimbă? Plasându-vă în diferite puncte, închideţi ochii şi întrebaţi-vă ce simţiţi: bucurie, tristeţe, căldură, frig? Înregistraţi tot ceea ce simţiţi sau trăiţi - chiar dacă senzaţiile par lipsite de sens. Înregistrarea declanşează adesea capacitatea de a clarifica mai bine. Ajută la scoaterea informaţiilor din acea zonă vagă, eterică, în care se află, determinând cristalizarea lor în mintea dumneavoastră. Din când în când, aţi putea dori să înregistraţi motivul pentru care credeţi că aţi simţit ceea ce aţi simţit. Lăsaţi-vă liberă imaginaţia, chiar dacă pare a fi o eventualitate scandaloasă sau aveţi impresia că „inventaţi”. S-ar putea să descoperiţi că aveţi mai multă imaginaţie decât aţi fi crezut. Dacă ceea ce faceţi nu pare să dea nici un rezultat, are cel puţin meritul că dezvoltă flexibilitatea minţii şi trimite către subconştient mesajul că sunteţi pregătit pentru percepţii chiar mai importante. La un moment dat, poate veţi dori să studiaţi chiar locul sau clădirea care vă interesează pentru a stabili autenticitatea impresiilor dumneavoastră. Vă poate fi de folos să întrebaţi locuitorii din zonă. Mersul la bibliotecă sau consultarea arhivei oraşului pot da rezultate. Nu vă descurajaţi dacă nu iese nimic din aceste cercetări. Asta nu înseamnă că nu aveţi dreptate, poate că, pur şi simplu, nu există dovezi.



<*toate drepturile rezervate*>
Trimiteți un comentariu