Suflete pereche -relatii karmice

Dragoste, ura sau antipatie, casatorie buna sau rea, invidie, gelozie, iubit infidel, sclav sau stapan de sclav, sef sau subordonat, elita puterii sau popor saracit : in vietile noastre scurte nu se incadreaza coincidentele.

Esenta acestor intalniri ale Planului Creator, daca suntem in stare sa traim intr-un legamant neconstientizat ca OM : este prezent in noi iubirea. Daca nu, atunci exista o schimbare de roluri, iar acest lucru se intampla de mii de ani.

Ochi de stele

Fata cu ochi de stele si-a pierdut tatal devreme, iar caracterul mamei nu prea o mai ajuta spiritual ; fratii, rudele si cercul de prieteni se indepartau de ea . A acceptat o slujba la un magazin micut, si se simtea intr-adevar fericita cand ramanea singura, lucrul ei sfarsindu-se seara , facand linistita curatenie. S-a intamplat intr-o seara de iarna, exact cand facea curatenie, sa sune cineva la acel magazin micut. Niciodata nu s-a intamplat sa stea de vorba cu cineva in mod inutil sau sa deschida usa unui strain, dar, de data asta, dupa ce s-a uitat afara, fara nici un cuvant,  l-a lasat sa intre pe acel barbat necunoscut si a incercat sa-si termine mai repede lucrul. Deoarece acest barbat avea ochi de stele.

Barbatul nu a acceptat scaunul oferit, astepta in tacere sa-si termine fata munca si sa se schimbe, si la doar 10 minute dupa, au iesit din magazin tinandu-se de mana.

S-au plimbat vreo jumatate de ora – ochi in ochi, fiecare admirand ochii celuilalt – si abia s-au dezmeticit si a inceput sa li se dizolve limba. S-a aflat ca barbatul a venit de foarte departe, si ca trebuia sa plece chiar in jumatatea aceea de ora inapoi, spre tara lui, iar faptul ca de ce a sunat la acel magazin micut, nici el nu putea spune…

La scurt timp si-au luat ramas bun cu o strangere de mana, ei doi , ca o pereche, ultimele cuvinte ale barbatului erau : » Ne mai intalnim » !

**********************************************************************************

 Intr-o frumoasa zi de primavara, fata a simtit brusc ca trebuie sa calatoreasca. Undeva, departe… Aceasta idee nu a lasat-o in pace, si dupa cateva zile s-a dus la o agentie de turism. Cand a fost intrebata ce intentii are, cu pasi sovaitori s-a dus la harta lumii si aratand un punct indepartat ,a zis ca acolo doreste sa calatoreasca. Se privesc agentii –sunt multe locuri frumoase in lume ! – Nu s-au mai intalnit cu o asa cerere ciudata, din pacate nici nu-i pot fi de ajutor. Dar chiar de s-ar putea rezolva – dupa cateva transbordari incomode – costurile se ridica la cateva sute de mii de lei.

Nu aveau rost sa discute tema, deoarece fata nu avea bani, a iesit din agentia de turism fara un cuvant, si s-a indreptat catre casa.

Acasa o astepta o scrisoare oficiala, cum ca tatal , inainte de moarte, a depus o suma maricica pe numele ei intr-un cont , care pana in prezent erau blocate. O invitau, sa vina la banca pentru discutarea amanuntelor. « Sa se faca voia Destinului ! » -  a spus fata, si fara nici o ezitare s-a dus la banca, si de acolo la agentia de turism….

************************************************************************

Aeronava zbura departe, spre nord, si cand au aterizat, fata statea pe o strada dintr-un oras

strain, intr-o lume straina – singura. Avea timp suficient, a inceput sa se plimbe, pana din slaba circulatie s-a ivit o forma de barbat, si venind spre ea a zis urmatoarele : « Stiam ca ne vom intalni ! ». Aceasta figura avea ochi de stele.

Fata cu ochi de stele si barbatul cu ochi de stele in cele din urma au inceput sa discute. Curand au descoperit ca cel mai bine se inteleg fara cuvinte. Au hotarat ca vor sarbatorii cu demnitate regasirea . Deoarece nici unul dintre ei nu era familiar cu acel oras, s-au plimbat inapoi spre aeroport, sa gaseasca un program si mai exotic decat actualul. Caile Destinului sunt indescifrabile : exact atunci cand au ajuns, in difuzor se anunta ca din cauza vremii nefavorabile, doua saptamani intregi nu zboara nici un avion. S-au privit, in acest interval va expira viza fetei. Interesandu-se mai cu forta, au aflat ca doar un singur avion zboara in tinuturi indepartate – cu alimente. Fara sa stea pe ganduri, amandoi au inceput sa-si doreasca acest zbor, si peste cateva minute vedeau sub ei nesfarsitele paduri.

Pilotul , din  cand in cand , comunica  denumirile asezarilor de sub ei, a muntilor si vailor , la care ei doi, din ce in ce mai des, se uitau unul la celalalt : deoarece pentru ei, aceste denumiri deveneau din ce in ce mai familiare. Intr-un timp scurt, cu ochii fixati pe hublouri, razand si plangand, concurand unul cu celalalt, ei strigau pilotului surprins, ca ce rau si ce asezare urmeaza.

Au aterizat pe o vreme frumoasa. Dar , atat pilotul cat si localnicii, dadeau din cap cand cei doi aratand o directie, tanandu-se de mana, au lasat in urma siguranta locului , si au intrat in padurea imensa, acoperita cu o zapada de jumate de metru.

Si timpul tinea cu ei, cand fata romanca cu ochi de stele si barbatul strain, mana in mana, avansau cu greu prin zapada de jumate metru, unde – foarte departe de zgomotele lumii – orice altceva se putea vedea, in afara de urme de pasi umane. Dar pana atunci deja stiau unul despre celalalt, ca barbatul a vizitat frecvent in visele sale o casuta, facuta de propriile lui maini, aflata intr-o padure de pini, ca sculpteaza in continuare grinzile, iar fata se visa intr-o casa de lemn, in padure, care avea pridvor inalt de unde admira Soarele aparut dintre brazii seculari.

Calcau zapada din ce in ce mai nerabdatori, locul devenea din ce in ce mai familiar, cand barbatul , mut de miracolul evenimentului, a cazut in genunchi, iar fata , impreunandu-si mainile a ruga, a tipat : In fata lor, printre copacii batrani, statea o casuta cu pridvor inalt, sculptata in lemn !!! Concurand alergau spre intrarea casutei parasite, unde imbratisandu-se, muti, cautau sa respire din nou. Fata deja era sigura ca aceasta casa vedea in visele ei.

Barbatul intre timp cauta cu mainile printre grinzi, deoarece isi aducea aminte ca , parca intr-una dintre ele a gravat ceva important,….si pentru o clipa a ramas paralizat , uitandu-se la inscriptia din grinda, lasand sa-i curga din nou lacrimile….

Sub clinul grinzii a devenit vizibil un numar : 1890 ! A ajuns si fata acolo, inlocuind entuziasmul cu mutenia, si ingenunchind, in hohot de plans , stateau cei doi pelerini al pamantului, cei doi copii mari.

************************************************************************

S-a rupt voalul, care pana atunci ii tinea la distanta de trecutul lor, si acum isi aduceau aminte foarte clar fostii vecini, copiii si rudele : deoarece numai acum o suta de ani, traiau o viata fericita de familie, in acesta casuta, ca sot si sotie.

Plangeau fostii sot si sotie, a reinviat trecutul, dar se apropia si seara. Din fericire, barbatul a zidit zdravan casa, si cu toate ca  mobila devenise inutilizabila , si prin spatii se tot misca aerul, au reusit sa-si faca un culcus unde cu ajutorul unei gramezi de crengi au reusit sa-si usuce chiar si hainele ude.

Asteptau cu nerabdare dimineata, si cum s-a luminat, au intrat in padure sa caute urmasii fostilor vecini. Nu toate casele erau locuite, dar au reusit sa afle ca  acea casuta cu pridvor este nelocuit de 80 de ani….

Acum, fata isi desfasoara viata tot aici, in Romania, cand primeste o scrisoare din indepartatul Nord. Si in scrisoare spune : » referindu-ma la fosta noastra viata fericita, iti cer mana din nou ! »

Lung si dificil s-a nascut raspunsul, deoarece nu era singura scrisoare primita. Ratiune, sentimente, amintiri iesite la suprafata si inima se luptau mult timp, pana cand , palid a inceput sa prinda contur pixul fetei. In raspuns statea : «  Iubitul meu drag, tovarasul meu de pelerinaj pe Pamant ! Te referi la o viata lunga, fericita, petrecuta impreuna, cu toate ca sti exact, ca pentru noi, ochi de stele, nu exista despartire. Partener Iubit ! pe mine precis nu accidental m-a dus spre alte lumi Destinul, si precis am o misiune aici. A fost frumos, a fost bine viata petrecuta cu Tine, si datorita Dumnezeului Creator, azi imi amintesc fiecare aspect al vietii mele trecute. Dar este cererea Providentei Divine, ca amandoi sa ne ocupam de sarcinile noastre, pe care, pana in prezent, le-am evitat.

Nu ma despart de Tine, si nici Tu nu te desparti de mine, pentru ca ne apartinem. Pana la urmatoarea intalnire fi rabdator ! Hotararea mea sa nu te atinga cu intristare, si nu uita, ca daca te-ai insura, asa cum trebuie sa faci : in aceasta viata ,  eu doar te-am imprumutat ! »

Cazul descris mai sus s-a intamplat cu o fata intre anii 1990 si 1994. Doi ani intregi a fost asediata de fostul sot din viata anterioara, si aceasta hotarare a fost luata langa o singura lumanare, dupa o discutie lunga  avuta cu scriitoarea acestor randuri. Atunci a decis ca nu este bine sa se rupa de viata si responsabilitatile actuale pe care Dumnezeu i l-a dat cu un motiv anume. Fata a ales, si evaluand alegerea facuta ; azi duce o viata fericita, zi si noapte sta alaturi de ea Ierarhia Christica.

*toate drepturile rezervate*