Capitolul 2
Respiratia - Dincolo de limite
Venise Primavara…! Parfumul florilor se simtea in aer…Ici- colo se auzea ciripitul vesel al pasarilor…Hainele grele si incaltarile de iarna asteptau sa fie curatate si sa-si ocupe locul in dulap…Aerul era altfel, devenise usor, lipsit de gravitatie, de crisparea energetica a frigului…In acea dimineata Ana deschisese geamurile si usile casei…Mirosul primaverii sa intre peste tot…Casa respira… Ceea ce intra pe geam iesea pe usa si invers…purificand si eliberand tensiunile, chiar si particulele de praf faceau schimb de locuri, cu amabilitate….Moleculele mediului capatau o noua cinetica, zglobie si relaxata ca insasi viata, fara scopuri sau asteptari dar pline de bucuria miscarii.
In acea lumina blanda a diminetii, in mijlocul acelor curenti veseli si proaspeti de aer, se aseza pe fotoliul de langa pian sa se relaxeze…Incepu sa respire, adanc, in abdomen…Aerul intra in toate ungherele corpului, ca o mangaiere pentru organele interne…Acestea ii pasau toxinele si framantarile lor, iar expiratia le elibera in Univers…In contact cu energia in miscare de afara, purificate de contactul cu oxigenul, reveneau si ele la o stare de libertate, uitand de blocajul pe care-l traisera. Nu mai existau mirosuri rele, ci doar arome ale vietii.
Respiratia apoi se extindea pana in varful degetelor de la picioare, continuand sa elibereze zonele unde energia fusese blocata. Ana se simtea din ce in ce mai bine..Iesi in curte pentru a simti cu picioarele goale contactul cu Pamantul. Deasemenea prin talpi, energiile grosiere se scurgeau in sol. Intr-o atentie relaxata, urmarea cum aerul strabate narile, apoi pieptul, cum umfla abdomenul si apoi se pierde undeva in universul ei…Atunci cand expira era oare aerul inspirat cu cateva secunde inainte sau cel inspirat cu cateva minute inainte…? Adesea ceea ce pare evident nu naste intrebari si totusi, acum simtea ca e altfel.. Dar, daca ceea ce inspirase in urma cu un an abia acum iesea pe expiratie…? Pentru ca aerul nu intra doar in corpul ei fizic, ci mergea mai departe in toata fiinta ei, miscand energiile…!
Atunci cand intra pe narile sale, acel aer iesea din timp si din gravitatia Pamantului, punea in miscare particulele de energie din intregul corp si apoi se extindea mai departe in univers, in interior, in intrega sa fiinta, pana in centrul sau – Constiinta – de dincolo de universul fizic si in acelasi timp pe deplin incorporata acum si aici. Astfel acel aer era simtit si de povestile vietilor sale anterioare, pana dincolo de granitele universului fizic, aducea alinare acolo unde energiile fusesera inghetate, mergea mai departe prin fiinta, atingand, alinand traume traite poate cu mii de ani in urma… Apoi dupa o lunga calatorie in vastitatea fiintei, in si in afara timpului, la un moment dat ajungea sa fie expirat.
Inspira cu nesat, simtindu-si prezenta pe deplin….Iar cand expira, bland, cu rabdare, recunoscu in acea expiratie ceva din energia si entuziasmul ce-i binecuvantasera viata in urma cu 30 de ani… Oare de acolo venea acea expiratie…? Simti cum fiinta i se umple de bucurie…si lumina…! Intelesese – alegerea era a sa: Inspira in prezent apoi prin expiratie putea sa exprime, sa purifice si sa readuca la viata orice parte a fiintei sale… Dar oare depindea de gravitatia timpului.? Nicidecum…! Continua sa respire din ce in ce mai amplu si mai lin….!
Razele de Soare ii mangaiau mainile si fata, iar cu picioarele simtea prospetimea firelor de iarba abia iesite. Stia ca acum aerul ce vine pe expiratie se intorcea din potentiale ale viitorului de peste 200 de ani, dintr-o lume in care Constiinta era cunoscuta iar viata devenise libera, frumoasa si vie din nou.
Acum, parca respira pentru prima data.. Toate energiile erau altfel aliniate….Simtea, stia, ii venea sa chiuie de bucurie, respiratia sa era Constienta….Atunci cand inspira - energia respectiva se extindea mai apoi in interior, in intreaga fiinta… Om si Maestru respirau impreuna… Iar atunci cand expira - din energia aflata in miscare in fiinta sa incomensurabila, particulele se materializau in molecule de aer si mai apoi in energie care capata o forma libera, neutra, vie…Hmm…!
Intra in casa si dadu drumul la muzica…Simtea o eliberare incredibila…Incepu sa danseze de bucurie si o stralucire extraordinara ii umplu fiinta… “Eu exist!…Eu sunt aici…!”
In derularea acelui dans minunat si aleatoriu simtea cum respiratia sa insotita de Constiinta atinsese suprafata Lunii… Avusese experientele sale de cand incepuse lucrul cu Constiinta…! Din cand in cand coplesita de incrancenarea mentala a oamenilor din jur si de zgomotul cotidian, se mai retragea in cea mai linistita camera a casei sa bea o cafea in liniste si sa ascule muzica in surdina…Atunci isi dadea voie sa se extinda, sa-si deschida simturile si sa se bucure de Univers… In timp ce, ca om, savura cafeaua si ritmul muzicii, permitea energiei sale sa se extinda si sa mai faca cate o plimbare pe Luna.. De acolo putea vedea cu alti ochi frumusetea Pamantului stralucind in lumina Soarelui. In fond, o jumatate de ora de plimbare pe Luna, din cand in cand, nu strica nimanui…Isi putea folosi forma umana transpusa energetic pe suprafata Lunii si se putea plimba in acea liniste minunata. Din cand in cand vantul cosmic mai ridica particulele de praf, se mai auzea si cate un tiuit indepartat, dar nu se compara cu zgomotul si agitatia de pe Pamant…! Noaptea stelele erau mult mai aproape si cea mai mare stea vazuta de aici era Geea… Minunata priveliste…!
Aceasta experienta ii dadea voie sa-si incarce bateriile si sa accepte mai usor jocurile de putere de pe pamant, alergatura sistemelor de credinta si supravietuire care azi sunt la moda.
In unele epoci se purta armura si sabia, acum in loc de sabie era factura si in loc de scut cardul. Comunicarea nu se mai facea cu buciume si tobe sau prin folosirea vocii ci doar cu degetelele care in zgomotul general atingeau abia soptit ecranul smart - phonurilor. Candva era si pe Luna mai liniste, dar acum emisiile atator canale mass media – unde electromagnetice raspandite in spatiu, creau si aici un bruiaj fin…!
Se plimba in liniste, simtind sub picioare praful selenar… Binenteles ca nu era singura fiinta prezenta pe Luna, dar nici nu se simtea deranjata… Intr-un univers atat de mare…Hmm…! Exista acea bucurie ca inca Eleganta Constiintei nu fusese sufocata de tehnologie…Nu putem fi cu totii astronauti, dar nici nu este nevoie daca vrem sa ne bucuram de viata si dincolo de Pamant avem simturile necesare… E vorba doar de a le deschide si a avea incredere. Increderea e simplitate,… dar nu si pentru fricile mintii…!
Lucrurile se limpezisera azi…Intelegerea respiratiei aducea mai multa Claritate si punea astfel de experiente intr-o alta lumina…!
Isi dadu voie sa se bucure de dans in timp ce curentii de aer miscau energia peste tot in jurul sau..Miros de flori, bucurie de viata, muzica… extraordinar …si …Da.. 1 martie…Astazi un vechi prieten isi anuntase vizita…Zaledor…! Trecusera 10 ani de cand acolo, la marginea desertului, cei 7 calareti ai caror cai aveau potcoave de aur, lasasera oamenii sa integreze, sa devina mai treji, intr-un mod natural,… sa se apropie de fiinta lor interioara..! Dar trecusera 10 ani…Nu mai stia nimic de ceilalti…Auzise doar ca Zaledor, dupa ce ratacise prin lume cativa ani isi deschisese un atelier unde confectiona bijuterii si le vindea…!
Respira de cateva ori adanc si se apuca sa faca curatenie. Aspiratorul isi facea aproape singur treaba iar energiile casei deveneau din ce in ce mai luminoase… O noua Primavara,un nou inceput… Cativa stropi de ploaie se scuturau din nori…! Dimineata cand mersese la piata vazuse toata acea exuberanta a martisoarelor si florilor. Fetele oamenilor nu mai erau crispate.Toti simteau ceva dincolo de ganduri si griji, simteau viata si isi aduceau aminte ca este a lor…!
Bucurie sa fie la toti…! Orase vegheate de stele in care respira galaxii in forma umana ! Ce priveliste… doar muzica o poate descrie…!
<*toate drepturile rezervate*>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu