Drag Vizitator!

Drag Vizitator! Te salutam! Dorim sa –ti lumineze viata comorile spirituale gasite pe acest blog.Fii un ganditor independent ! Nu doar sa te uiti, ci sa si vezi ! Nu crede tot ce se spune, mai bine cerceteaza. Iubeste-ti aproapele, ca pe tine insuti ! Nu fii suparacios, razbunator, iarta pe toti, si cere iertare, daca ai gresit.Cauta si gaseste-ti Fericirea in aceasta viata ! Fii dezinteresat ! Respecta cunoasterea straveche, inteleptii, gaseste-ti propriile radacini, deoarece doar asa poti trai o viata plina.Nu intoarce spatele la nimeni ! Traieste curat si in adevar ! Vezi si Cauta Unimea in Toate si in Toti ! Creaza Ordine in tine,si cu asta imprejurul tau si astfel in Lume ! Iubeste si respecta in tine, in semenii tai si in tot ce exista Constiinta Divina Nemuritoare si Spiritualitatea Cereasca ! Proclama Iubirea Divina, tu insuti sa fii Lumina, care lumineaza Viata !


vineri, 14 aprilie 2017

Vinerea Mare: Victoria Crucii


Terorismul nu este ceva nou. Probabil este la fel de vechi ca si rasa umana.
De fapt, leaganul civilizatiei, acum Irak, a fost patria celor mai infami teroristi din antichitate, asirienii. Scopul lor a fost de a-si cuceri vecinii intr-un mod care sa reduca la minimum rezistenta initiala si rebeliunea ulterioara. Pentru a face acest lucru, au stiut ca frica este cea mai mare arma a lor. O simpla amenintare cu moartea pentru cei care au rezistat nu a fost suficient pentru ca multi preferau moartea decat sclavia. Deci, asirienii au dezvoltat tehnologia de a produce cantitatea maxima de durere pentru cea mai lunga perioada de timp inainte de moarte. A fost denumita rastignirea. Intr-adevar, aceasta procedura ingenioasa s-a dovedit a fi o foarte eficienta tactica de teroare.
Politica imperiului roman era de a adopta de la popoarele cucerite orice parea util. Ei au descoperit ca rastignirea este un excelent instrument de intimidare. Umilirea de a fi dezbracat pentru a muri intr-un spectacol public a fost deosebit de detestabil pentru evrei, pentru care nuditatea publica era o uraciune. De altfel, rastignirea a fost considerata atat de oribila incat legea romana interzicea ca aceasta sa fie efectuata pe un cetatean roman, chiar si un tradator. Aceasta pedeapsa a fost rezervata doar pentru sclavi si popoarele cucerite.
Necrestinii , si nu numai, s-au intrebat adesea de ce crestinii isi impodobesc bisericile, casele, si gatul cu simbolul umilirii, terorii, si torturii? De ce construiesc o intreaga religie in jurul crucii?
Sf. Anselm (secolul al 12-lea) a explicat in acest fel. Pacatul primilor nostrii parinti au fost mandria, neascultarea, si iubirea de sine. Inselati de sarpe, Adam si Eva au mancat fructul interzis in ciuda poruncii lui Dumnezeu, pentru ca au vrut sa se inalte ca egali Lui. Rezultatele au fost: catastrofala pierdere a comuniunii cu Dumnezeu, unul pe celalalt, si universul creat. Istoria rasei umane a fost o poveste in fiecare dintre noi, slabit din impactul acestui pacat asupra naturii noastre, urmand modelul sau, refuzand cu mandrie sa ascultam de Dumnezeu si de a iubi aproapele nostru.


Sf. Anselm a subliniat ca pacatul constituie o ofensa infinita impotriva bunatatii si onoarei lui Dumnezeu. Dupa ce a fost creat liber si responsabil, legat de legea dreptatii, rasa noastra umana este obligat sa ofere acte de iubire, smerenie si ascultare fata de Dumnezeu suficient de puternice pentru a anula mostenirea lunga de neascultare, mandrie, si neiubire si de a restabili prietenia noastra cu EL.
Problema noastra era ca rasa noastra umana ranita nu a putut incepe o astfel de sarcina. Deci Tatal a trimis Cuvantul Sau Vesnic, sa devina om si sa indeplineasca sarcina in locul nostru, pentru a ne substitui pe noi! Pentru ca nemuritorul, infinitul Dumnezeu sa se goleasca pe Sine si sa se uneasca intr-o natura umana limitata, vulnerabila,ah,este o isprava de smerenie si de o iubire neimaginabila! Dar, pentru ca rascumpararea sa fie completa, eroul trebuie sa faca fata celei mai mari furii al iadului si tot ce omenirea cazuta ar putea arunca impotriva Lui – crucea.
Desigur, dupa ce multimea pe care L-a vindecat si hranit, au strigat: “Rastigneste-l!” si ai sai apostoli au fugit, Isus si-ar fi dat seama ca nu a meritat sacrificiul. Cu siguranta ca va blestema pe ingrati si isi va folosi puterea divina pentru a se elibera , asa cum multi I-au sugerat in batjocura lor. Dar nu! El a fost iubire pana la sfarsit, iubire la maxim ( Ioan 13:1). Moartea Lui a fost manifestarea clara si necontestabila al triumfului ascultarii asupra neascultarii, triumful iubirii asupra egoismului,triumful smereniei asupra mandriei.
Vinerea Mare a fost ziua Z a rasei umane. De la Cincizecime, puterea iubirii a lui Hristos, a iubirii ascultatoare, smerite,a fost pusa la dispozitia tuturor celor care sunt dispusi sa o imparta, producand martiri si sfinti in fiecare generatie, incepand cu sf. Stefan si Maica Tereza a propriei noastre ere.

Deci, crucea nu este doar victorioasa, ci este fructuoasa. Ea a purtat rodul mantuirii in actul iubitor a lui Hristos, dar si-a pastrat si fructele pe care le-a purtat de-a lungul veacurilor. De aceea, daca te duci la Biserica San Clemente din Roma, vei vedea una dintre cele mai uimitoare mozaicuri din Orasul Etern. Instrumentul antic de supunere si moarte, invelit cu vita de vie inverzita, sprijinind fructe de orice forma si marime, crucea triumfatoare devenind Pomul Vietii.


<*toate drepturile rezervate*>

joi, 13 aprilie 2017

Tristetea Iubirii Cosmice


crown-of-thorns-mia-tavonatti picture

L-ai vazut pe Hristosul viu, suferind crucifixul? Oare ai fost acolo atunci? S-a uitat la tine? Ai fost socat de durerea singuratatii si a tristetii? L-ai vazut murind si ai fost martor la acel moment din clipa mortii Lui cand cerul a devenit sumbru si intunecat?
Daca tu sti toate aceste lucruri, atunci trebuie sa sti ca faptul pierderii sentimentului prezentei tale a durat doar cateva secunde,deoarece sentimentul urmator a fost un sentiment de nebunie care macinand creierul te va conduce pana la groapa: pentru ca daca atunci ai fost acolo, atunci si acolo, in ce calitate ai fost prezent? Atunci cand ai stat fata in fata cu Isus, si El s-a uitat cu ochi tristi in ochii tai, oare atunci tu te rugai pentru El, sau ai facut parte dintre cei care au batut cuiele in palmele Lui? Si oare tu ai plans, sau in mana ta a fost buretele cu otet?

Indoiala constiintei: stiind ca ai fost impreuna cu EL, si nestiind de partea cui ai participat...

Tristetea iubirii cosmice

Iata cateva versuri emotionante la intrarea intr-o biserica din Salgotarja.

Sa citim impreuna, poate vom descoperi de ce Hristosul intrupat este atat de trist:

















Imi ziceti Invatator, dar nu ma intrebati!
Ma chemati Lumina si nu ma vedeti!
Ma numiti Calea, dar ma ocoliti...
Imi ziceti Viata,si de mine fugiti!
Imi mai ziceti si Intelept, atunci de ce nu ma intrebati!
Ma numiti Adevarul, si va indoiti de mine!
Ma stiti Milos si totusi nu aveti incredere in mine!
Daca odata veti pieri pe vecie,
Nu ma invinuiti pe mine.”…


Intr-adevar, o clipa ramanem fara cuvinte, si ne rusinam de noi insine! 

Oare cine nu ar dori sa experimenteze imensa Putere care sta in spatele acestor randuri si cuvinte. Aceasta iubire fara margini. Deoarece avem de a face cu Hristosul Cosmic, gandindu-ne la EL, suferintele noastre incep sa se atenueze, iar durerea sa dispara.

Desigur, pentru vindecarea fizica si spirituala ar putea fi neajuns, dar pentru experimentarea realitatii prezentei Iubirii Cosmice aici si acum, chiar si atat este de ajuns.

Rudolf Steiner acorda o derogare, si explica, faptul de al vedea pe Isus Hristos pe cruce, si ca omul contemporan sa retraiasca acest lucru cat mai intens astazi este cadoul natural de sfarsit de mileniu, de gratie, a Dimensiunilor Inaripate apropiate omenirii.
Si asta nu inseamna ca acea persoana - care experimenteaza acest lucru – atunci a stat in apropierea crucifixului cu cei Putini, ci inseamna ca respectivul, in opinia intelectului superior, a devenit constient. Sufletelor constiente a miilor si zecilor de mii de oameni este o experienta necesara sa vada pe Hristos suferind pe cruce,sa-l vada murind, sa se constientizeze in ei, in sinele lor, ca cerul s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat, si flacari au iesit pe sub daramaturi.

Confirmand cele de mai sus, Rudolf Steiner a prezis in lucrarile lui, ca acesta stare va surveni la sfarsitul ultimului deceniu al secolului XX, intentionand sa indice faptul ca persoana respectiva, asumandu-si responsabilitatea , crucea propriei vieti, a ajuns intr-o statie importanta a calatoriei vietii.



<*toate drepturile rezervate*>