Vinerea Mare: Victoria Crucii

Terorismul nu este ceva nou. Probabil este la fel de vechi ca si rasa umana.

De fapt, leaganul civilizatiei, acum Irak, a fost patria celor mai infami teroristi din antichitate, asirienii. Scopul lor a fost de a-si cuceri vecinii intr-un mod care sa reduca la minimum rezistenta initiala si rebeliunea ulterioara. Pentru a face acest lucru, au stiut ca frica este cea mai mare arma a lor. O simpla amenintare cu moartea pentru cei care au rezistat nu a fost suficient pentru ca multi preferau moartea decat sclavia. Deci, asirienii au dezvoltat tehnologia de a produce cantitatea maxima de durere pentru cea mai lunga perioada de timp inainte de moarte. A fost denumita rastignirea. Intr-adevar, aceasta procedura ingenioasa s-a dovedit a fi o foarte eficienta tactica de teroare.

Politica imperiului roman era de a adopta de la popoarele cucerite orice parea util. Ei au descoperit ca rastignirea este un excelent instrument de intimidare. Umilirea de a fi dezbracat pentru a muri intr-un spectacol public a fost deosebit de detestabil pentru evrei, pentru care nuditatea publica era o uraciune. De altfel, rastignirea a fost considerata atat de oribila incat legea romana interzicea ca aceasta sa fie efectuata pe un cetatean roman, chiar si un tradator. Aceasta pedeapsa a fost rezervata doar pentru sclavi si popoarele cucerite.

Necrestinii , si nu numai, s-au intrebat adesea de ce crestinii isi impodobesc bisericile, casele, si gatul cu simbolul umilirii, terorii, si torturii? De ce construiesc o intreaga religie in jurul crucii?

Sf. Anselm (secolul al 12-lea) a explicat in acest fel. Pacatul primilor nostrii parinti au fost mandria, neascultarea, si iubirea de sine. Inselati de sarpe, Adam si Eva au mancat fructul interzis in ciuda poruncii lui Dumnezeu, pentru ca au vrut sa se inalte ca egali Lui. Rezultatele au fost: catastrofala pierdere a comuniunii cu Dumnezeu, unul pe celalalt, si universul creat. Istoria rasei umane a fost o poveste in fiecare dintre noi, slabit din impactul acestui pacat asupra naturii noastre, urmand modelul sau, refuzand cu mandrie sa ascultam de Dumnezeu si de a iubi aproapele nostru.

Sf. Anselm a subliniat ca pacatul constituie o ofensa infinita impotriva bunatatii si onoarei lui Dumnezeu. Dupa ce a fost creat liber si responsabil, legat de legea dreptatii, rasa noastra umana este obligat sa ofere acte de iubire, smerenie si ascultare fata de Dumnezeu suficient de puternice pentru a anula mostenirea lunga de neascultare, mandrie, si neiubire si de a restabili prietenia noastra cu EL.

Problema noastra era ca rasa noastra umana ranita nu a putut incepe o astfel de sarcina. Deci Tatal a trimis Cuvantul Sau Vesnic, sa devina om si sa indeplineasca sarcina in locul nostru, pentru a ne substitui pe noi! Pentru ca nemuritorul, infinitul Dumnezeu sa se goleasca pe Sine si sa se uneasca intr-o natura umana limitata, vulnerabila,ah,este o isprava de smerenie si de o iubire neimaginabila! Dar, pentru ca rascumpararea sa fie completa, eroul trebuie sa faca fata celei mai mari furii al iadului si tot ce omenirea cazuta ar putea arunca impotriva Lui – crucea.

Desigur, dupa ce multimea pe care L-a vindecat si hranit, au strigat: “Rastigneste-l!” si ai sai apostoli au fugit, Isus si-ar fi dat seama ca nu a meritat sacrificiul. Cu siguranta ca va blestema pe ingrati si isi va folosi puterea divina pentru a se elibera , asa cum multi I-au sugerat in batjocura lor. Dar nu! El a fost iubire pana la sfarsit, iubire la maxim ( Ioan 13:1). Moartea Lui a fost manifestarea clara si necontestabila al triumfului ascultarii asupra neascultarii, triumful iubirii asupra egoismului,triumful smereniei asupra mandriei.

Vinerea Mare a fost ziua Z a rasei umane. De la Cincizecime, puterea iubirii a lui Hristos, a iubirii ascultatoare, smerite,a fost pusa la dispozitia tuturor celor care sunt dispusi sa o imparta, producand martiri si sfinti in fiecare generatie, incepand cu sf. Stefan si Maica Tereza a propriei noastre ere.

Deci, crucea nu este doar victorioasa, ci este fructuoasa. Ea a purtat rodul mantuirii in actul iubitor a lui Hristos, dar si-a pastrat si fructele pe care le-a purtat de-a lungul veacurilor. De aceea, daca te duci la Biserica San Clemente din Roma, vei vedea una dintre cele mai uimitoare mozaicuri din Orasul Etern. Instrumentul antic de supunere si moarte, invelit cu vita de vie inverzita, sprijinind fructe de orice forma si marime, crucea triumfatoare devenind Pomul Vietii.

<*toate drepturile rezervate*>

Stabilirea conexiunii cu Arhanghelii

Îngerii pot declanşa uragane de vindecare,
dezlănţui talazuri de iubire,
muta munţi de ură,
topi gheţari de gelozie
şi evapora oceane de suferinţă. 
- Autor necunoscut 

Cu scopul de a stabili, în mod corect, conexiunea cu Arhanghelii, trebuie, în primul rând, să înţelegi conceptul de vibraţie. Întreaga creaţie - toate cele create sunt energie; iar energia vibrează la diferite frecvenţe. După cum un cântăreţ are un registru vocal care acoperă sunete grave, medii şi acute, orice fiinţă umană are un interval de vibrații. Cu alte cuvinte, îţi ridici sau cobori frecvenţele, pe o scară vibratorie. Cu cât lucrezi cu tine însuţi şi îţi intensifici iubirea de Sine, cu atât mai elevat devine nivelul tău vibratoriu şi cu atât mai lesne te conectezi cu fiinţele de vibraţii înalte, subtile - la care mă refer prin termenul de Protectori Spirituali. Aceşti Protectori sunt, de asemenea, cunoscuţi drept fiinţe dragi decedate, Călăuze Spirituale, Maeştri Înălţaţi, Îngeri şi Arhangheli. Fiecare fiinţă umană se naşte cu o gamă vibratorie specifică; însă, toată lumea este înzestrată cu abilitatea de a atinge cel mai înalt nivel, prin apreciere, iertare, bucurie, meditaţie şi iubire. În cazul în care doreşti să stabileşti conexiunea cu fiinţele de vibraţii rafinate, atunci îţi revine sarcina de a îţi eleva, pur şi simplu, propriile vibraţii.

Poate că te întrebi de ce trebuie să îţi ridici vibraţiile. Legea Universală a Atracţiei prevede că ceea ce se aseamănă, se adună; şi, întrucât fiinţele din tărâmul spiritual nu îşi vor coborî vibraţiile, responsabilitatea de creştere a frecvenţei vibratorii îţi revine ţie, cu scopul de a stabili conexiunea. Cu cât îţi menţii o vibraţie mai înaltă, luminoasă, pură, cu atât mai intensă şi stabilă va fi conexiunea ta cu tărâmul spiritual.

Fiinţele întrupate sunt cele aidoma ţie şi mie, în veşmânt trupesc, cu o inimă bătândă.

Fiinţele dragi decedate sunt membri ai familiei, prieteni, colegi de muncă - toate sufletele iubite care au plecat în Lumea de Dincolo, au săvârşit Marea Tranziţie, au încetat din viaţă, şi-au dat obştescul sfârşit, şi-au părăsit trupul ... Ele s-au desprins de energia densă a corpurilor fizice şi, implicit, s-au înălţat pe scara vibratorie. Fiinţele dragi decedate îşi pot creşte, la rândul lor, vibraţiile, devenind Călăuze Spirituale, în conformitate cu dorinţa şi alegerea lor. Din experienţa mea reiese că este nevoie de o anumită perioadă de timp - nu uman, măsurabil, ci divin - în vederea "pregătirii" pentru această misiune; întrucât acest grad nu se dobândeşte, de obicei, instantaneu. 

Călăuzele Spirituale au înveşmântat, cândva, o formă trupească, au parcurs aceeaşi călătorie, au urmat aceleaşi obiective, precum fiinţele întrupate pe care le îndrumă, în clipa de faţă. La părăsirea corpului fizic, Ghizii Spirituali au ales să devină profesori sau călăuze, pentru cei care se află încă pe meleagurile fizice. Ei oferă îndrumare, alinare şi, uneori, avertismente sau protecţie. Călăuzele Spirituale sunt, adesea, esenţa spirituală a fiinţelor dragi decedate.

Maeştrii Înălțați sunt Fiinţe Divine care au trăit existenţe pământeşti, în calitate de mari învăţători, vindecători sau deschizători de Cale Ascensională. Ei s-au eliberat de temeri, şi-au crescut încontinuu vibraţiile, în vederea ascensiunii. Maeştrii Înălţaţi provin din toate culturile şi civilizaţiile, atât din perioada modernă, cât şi din vremuri apuse; fiind adeseori menţionaţi şi comemoraţi, în context religios - de pildă Buddha şi Iisus.

Maeştrii Înălţaţi îşi revarsă Lumina şi Iubirea asupra tuturor fiinţelor, indiferent de credinţele religioase ori valoarea de sine; întrucât ei ştiu, cu certitudine şi propovăduiesc că suntem, cu toţii, vrednici de Iubire, îndrumare şi sprijin.

Îngerii, Îngerii Păzitori şi Arhanghelii sunt fiinţe de vibraţii rafinate, subtile; ei vieţuiesc numai în Tărâmul Spiritual şi nu se încarnează, nu înveşmântează vreodată forme fizice, precum oamenii sau animalele. Îngerii ne oferă ajutor, călăuzire, mângâiere, alinare; ei ne veghează, pe tot parcursul călătoriei terestre, înălţându-ne sufleteşte şi ocrotindu-ne. Fiecare făptură umană este îndrumată şi sprijinită de un Înger Păzitor, de-a lungul existenţei sale întrupate, din clipa naşterii, până la părăsirea trupului. Misiunea unui Înger Păzitor este de a ne oferi Iubire necondiţionată şi protecţie. Arhanghelii sunt veghetori extrem de puternici, din Tărâmul Angelic. Invocă, în orice clipă, Arhanghelii! Ei îţi vor fi alături nemijlocit.

Pe tot parcursul vieţii, fiinţele angelice mi s-au înfăţişat în diverse chipuri. Apariţiile şi, implicit, aspectul lor erau determinate de simţămintele, percepţiile sau cunoaşterea de moment. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, formele lor s-au modificat, s-au rafinat, odată cu evoluţia şi dezvoltarea mea spirituală. Aşadar, definiţiile sau reprezentările vizuale ale Îngerilor pot varia, precum scoicile de pe malul mării. Fiecare individ îşi va trăi experienţele cu Îngeri, prin prisma propriilor sale percepţii. Nutresc convingerea că toate reprezentările sensibile ale Tărâmului Angelic au un substrat real. Îngerii se înfăţişează de o manieră perceptibilă şi inteligibilă; iar prezenţa lor este, de obicei, blândă şi mângâietoare. Divinitatea este Dumnezeul înţelegerii tale. În ceea ce mă priveşte, înţelegerea asupra lui Dumnezeu nu provine din credinţele religioase sau din Scripturi, ci din propriile incursiuni, călătorii lăuntrice. Am trăit o clipă de revelaţie; intuind că singura responsabilitate care îmi revenea, privea propria existenţă şi că nu deţineam controlul asupra nimănui, cu excepţia fiinţei mele, mi s-a revelat, totodată, că Dumnezeu este Tot şi se regăseşte în toate cele create.  Am conştientizat că Dumnezeu este Iubire. Eu sunt Dumnezeu; tu eşti Dumnezeu; noi, cu toţii, suntem Dumnezeu; după cum sunt vântul, copacii, oceanul, animalele, norii, curcubeele şi soarele. Dumnezeul înţelegerii mele este pretutindeni, se regăseşte în toate cele create şi este, pur şi simplu, Iubire. TEMĂ - AFIRMAŢII SĂPTĂMÂNALE Cred cu tărie în puterea afirmaţiilor. Nu îţi este cu putinţă să gândeşti pozitiv şi negativ, optimist şi pesimist, în acelaşi timp. Aşadar ... de ce nu ne-am infuza mintea cu pozitivitate şi optimism, în cel mai înalt grad?! .. Chiar dacă nu pare pragmatic, realist; totuşi, această practică va produce efecte miraculoase, pe termen lung!  Perseverează! ... Existenţa mea s-a schimbat spectaculos, odată cu atingerea magică a Îngerilor şi prin puterea afirmaţiilor referitoare la Îngeri .. Poate fi şi cazul tău! Afirmaţii referitoare la Îngeri (în raport cu tine) Sunt iubit, în mod necondiţionat. Mă aflu într-o stare de receptivitate, deschidere, faţă de prezenţa Îngerilor Păzitori. Mă bucur de ocrotire şi îndrumare, din partea propriilor mei Îngeri. Sunt convins că Ghidul meu Spiritual va atrage numai miracole, în viaţa mea. Mă aflu într-o stare de receptivitate, deschidere, faţă de prezenţa Îngerilor Tămăduirii. Sunt recunoscător pentru darul existenţei mele şi pentru prezenţa Îngerului mediator al Percepţiei. Îngerii veghează asupra mea şi se regăsesc în preajma mea. Îngerii revarsă toată iubirea Universului asupra mea şi înlăuntrul fiinţei mele, conferindu-mi strălucire. Primesc cu bucurie dragostea în care mă învăluie Îngerii. Invoc Arhanghelii, pentru a mă ajuta şi călăuzi. Vocea lăuntrică şi simţămintele mele sunt expresia îndrumării din partea Îngerilor. Ştiu, cu certitudine, că Îngerii mă iubesc şi mă călăuzesc, în clipa de faţă. Îmi deschid inima faţă de iubirea Îngerilor. Eu, alături de propriii mei Îngeri, ne bucurăm şi valorificăm noile oportunităţi de a fi în slujba vieţii, a lumii întregi. Îngerul Inspiraţiei mă îndrumă înspre înfăptuirea acelor activităţi care mă împlinesc şi mă bucură.  Sunt călăuzit, în mod divin, de către Îngerul Fericirii. Sunt vegheat, în mod divin, de către Îngeri, întru restabilirea şi menţinerea sănătăţii perfecte. Sunt în Pace. Sunt vegheat şi ocrotit, în mod divin, de către Îngerul Răbdării. Nutresc convingerea că fiinţele dragi mie se află sub protecţia Îngerilor. Cred, din toată inima, în mesagerii Universului - Îngerii.

<*toate drepturile rezervate*>

Fii Lumina care lumineaza Viata

- Cu ce să încep?
- Fii o lumină asupra omenirii şi nu îi face rău. Încercă să construieşti,nu să distrugi. Adu-Mi poporul acasă. 

- Cum?
- Prin exemplu tău luminos.Caută numai Bunătatea. Vorbeşte numai întru adevăr. Acţionează numai întru dragoste. Trăieşte Legea Iubirii, acum şi întotdeauna.

Dă totul, nu pretinde nimic. Evită tot ce e nedemn. Nu accepta inacceptabilul. Învaţă-i pe toţi cei care caută să afle despre Mine.

Fă din fiecare moment al vieţii tale o revărsare de iubire.  Foloseşte fiecare clipă ca să gândeşti gândul cel mai înalt, să spui cuvântul cel mai înalt, să faci fapta cea mai înaltă. Prin aceasta, preamăreşte-ţi Sinele tău Sfânt şi, astfel, preamăreşte-Mă şi pe Mine.

Adu pace pe Pământ, aducând pace celor a căror viaţă o atingi. Fii pace. Simte şi exprimă în fiecare clipă Legătura ta Divină cu Totul, cu fiecare persoană, loc şi lucru. 

Îmbrăţişează fiecare împrejurare, însuşeşte-ţi fiecare vină, împărtăşeşte fiecare bucurie, contemplă fiecare mister, pune-te în pielea fiecăruia, iartă orice jignire (inclusiv cea adusă de tine), vindecă fiecare inimă ,respectă adevărul fiecărei persoane, iubeşte Dumnezeul fiecărei persoane, protejează drepturile fiecărei persoane, păstrează intactă demnitatea fiecărei persoane, promovează interesele fiecărei persoane, îngrijeşte-te de nevoile fiecărei persoane, acceptă că fiecare persoană este sfântă, scoate în evidenţă cele mai mari daruri ale fiecărei persoane, fa să se vadă binecuvântările coborâte asupra fiecărei persoane şi afirmă că viitorul fiecărei persoane este garantat în dragostea sigură a lui Dumnezeu.

Fii un exemplu viu, însufleţit, al Celui mai Înalt Adevăr care sălăşluieşte în tine.Vorbeşte despre tine cu smerenie, ca nu cumva Cel mai Înalt Adevăr al tău să fie interpretat, în mod greşit, ca o lăudăroşenie.Vorbeşte blând, ca nu cumva să se creadă că încerci doar să captezi atenţia.Vorbeşte cu bunătate, pentru ca toţi să poată cunoaşte Dragostea.Vorbeşte deschis, ca nu cumva să se creadă că ai ceva de ascuns.Vorbeşte sincer, ca să nu fii înţeles greşit. Vorbeşte adesea, astfel încât cuvântul tău să nu fie uitat.Vorbeşte cu respect, ca nimeni să nu fie jignit. Vorbeşte cu dragoste, astfel încât fiecare silabă să vindece.Vorbeşte despre Mine cu fiecare sunet pe care-l rosteşti.

Fă din viaţa da un dar. 
Aminteşte-ţi mereu că tu eşti darul!
Fii un dar pentru oricine care-ţi intră în viaţă şi pentru oricine în a cărui viaţă intri. 
Fii atent să nu intri în viaţa altuia, dacă nu poţi să fii un dar. (Tu poţi fi întotdeauna un dar, pentru că întotdeauna eşti un dar - deşi uneori nu îţi dai voie să ştii acest lucru.)
Când cineva intră pe neaşteptate în viaţa ta, află ce dar trebuie să primească această persoană de la tine.

- Ce mod extraordinar de a prezenta lucrurile. 

- De ce altceva crezi că vine cineva la tine? Adevăr îţi spun Eu ţie: fiecare persoană care a venit vreodată la tine a venit ca să primească un dar. Primindu-l, el îţi dă ţie un dar - darul de a trăi experienţa şi împlinirea lui Cine Eşti. Când vezi acest adevăr simplu, când îl înţelegi, vezi cel mai mare adevăr dintre toate: V-AM TRIMIS NUMAI ÎNGERI.

<*toate drepturile rezervate*>

Fara Dumnezeu, orice iubire moare

Deseori mi-am pus intrebarea, cum ar trebui sa iubim? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?

Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti. 

Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.

"Iubirea e fundamentul fiintei noastre" 

 Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv. Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti. 

"Fericirea se munceste in fiecare zi" - Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata...

Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura. 

 Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?

Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre.

Fericirea e devenire.

<*toate drepturile rezervate*>

Trezirea la Iubire creează iubire

Când te uiți prin ochii fricii, lumea este plină de teamă, suferinţă, necazuri, probleme. Cu toate acestea, în mod miraculos, prin ochii iubirii, aceeași lume se transformă în iubire. Cum se poate aşa ceva?

Trezirea la Iubire

Gândurile tale orientează privirea ta. Privirea creează lumea în care trăiești. Împreună, privirea noastră colectivă creează lumea pe care o împărtășim.

Un mod mai simplu de a spune acest lucru: numai ceea ce poţi vedea este real pentru tine. Prin urmare, numai la ce acorzi atenție (cu privirea) este real.

Când acorzi atenție iubirii - iubirea creste în lume. Când acorzi atenție temerilor - teama crește.

Aceasta invită în mod natural la întrebarea: 
Vrei să spui că ar trebui să ne întoarcem privirea de la suferință? Ne spui să ignorăm problemele din lume?

Desigur, nu. Și cum ai putea - pentru atunci când observi suferință, privirea ta este pe suferința. 
Iată ce trebuie să faci:

Uită-te la suferințele și necazurile,  și problemele care îţi afectează atenţia... prin ochii iubirii.
Când faci acest lucru, vei vedea miracolul privirii prin iubire.

Îndrăgostiţii se înconjoară cu această vibraţie înaltă a iubirii, dorind ca toţi  oamenii să fie asemenea lor. 

Propagând unde de iubire în lume, vei schimba modul tău de a privi lumea şi schimbându-ţi vibraţiile tale, ajungi să influenţezi, să schimbi lumea.

"Dumnezeu este iubire ; şi cel ce trăieşte în iubire trăieşte în Dumnezeu şi Dumnezeu în el. (Ioan 4:16)"

<*toate drepturile rezervate*>