De
fapt, leaganul civilizatiei, acum Irak, a fost patria celor mai
infami teroristi din antichitate, asirienii. Scopul lor a fost de
a-si cuceri vecinii intr-un mod care sa reduca la minimum rezistenta
initiala si rebeliunea ulterioara. Pentru a face acest lucru, au
stiut ca frica este cea mai mare arma a lor. O simpla amenintare cu
moartea pentru cei care au rezistat nu a fost suficient pentru ca
multi preferau moartea decat sclavia. Deci, asirienii au dezvoltat
tehnologia de a produce cantitatea maxima de durere pentru cea mai
lunga perioada de timp inainte de moarte. A fost denumita rastignirea.
Intr-adevar, aceasta procedura ingenioasa s-a dovedit a fi o foarte
eficienta tactica de teroare.
Politica
imperiului roman era de a adopta de la popoarele cucerite orice parea
util. Ei au descoperit ca rastignirea este un excelent instrument de
intimidare. Umilirea de a fi dezbracat pentru a muri intr-un
spectacol public a fost deosebit de detestabil pentru evrei, pentru
care nuditatea publica era o uraciune. De altfel, rastignirea a fost
considerata atat de oribila incat legea romana interzicea ca aceasta
sa fie efectuata pe un cetatean roman, chiar si un tradator. Aceasta
pedeapsa a fost rezervata doar pentru sclavi si popoarele cucerite.
Necrestinii
, si nu numai, s-au intrebat adesea de ce crestinii isi impodobesc
bisericile, casele, si gatul cu simbolul umilirii, terorii, si
torturii? De ce construiesc o intreaga religie in jurul crucii?
Sf.
Anselm (secolul al 12-lea) a explicat in acest fel. Pacatul primilor nostrii parinti au fost mandria, neascultarea, si iubirea
de sine. Inselati de sarpe, Adam si Eva au mancat fructul interzis in
ciuda poruncii lui Dumnezeu, pentru ca au vrut sa se inalte ca egali
Lui. Rezultatele au fost: catastrofala pierdere a comuniunii cu
Dumnezeu, unul pe celalalt, si universul creat. Istoria rasei umane a
fost o poveste in fiecare dintre noi, slabit din impactul acestui
pacat asupra naturii noastre, urmand modelul sau, refuzand cu mandrie
sa ascultam de Dumnezeu si de a iubi aproapele nostru.
Sf.
Anselm a subliniat ca pacatul constituie o ofensa infinita impotriva
bunatatii si onoarei lui Dumnezeu. Dupa ce a fost creat liber si
responsabil, legat de legea dreptatii, rasa noastra umana este obligat sa
ofere acte de iubire, smerenie si ascultare fata de Dumnezeu
suficient de puternice pentru a anula mostenirea lunga de neascultare,
mandrie, si neiubire si de a restabili prietenia noastra cu EL.
Problema
noastra era ca rasa noastra umana ranita nu a putut incepe o
astfel de sarcina. Deci Tatal a trimis Cuvantul Sau Vesnic, sa devina
om si sa indeplineasca sarcina in locul nostru, pentru a ne substitui
pe noi! Pentru ca nemuritorul, infinitul Dumnezeu sa se goleasca pe Sine si sa se uneasca intr-o natura umana limitata, vulnerabila,ah,este o isprava de smerenie si de o iubire neimaginabila! Dar, pentru ca
rascumpararea sa fie completa, eroul trebuie sa faca fata celei mai
mari furii al iadului si tot ce omenirea cazuta ar putea arunca impotriva Lui – crucea.
Desigur,
dupa ce multimea pe care L-a vindecat si hranit, au strigat:
“Rastigneste-l!” si ai sai apostoli au fugit, Isus si-ar fi dat
seama ca nu a meritat sacrificiul. Cu siguranta ca va blestema pe ingrati si isi
va folosi puterea divina pentru a se elibera , asa cum multi I-au
sugerat in batjocura lor. Dar nu! El a fost iubire pana la sfarsit,
iubire la maxim ( Ioan 13:1). Moartea Lui a fost manifestarea clara
si necontestabila al triumfului ascultarii asupra neascultarii, triumful iubirii asupra egoismului,triumful smereniei asupra mandriei.
Vinerea
Mare a fost ziua Z a rasei umane. De la Cincizecime, puterea iubirii a lui Hristos, a iubirii
ascultatoare, smerite,a fost pusa la
dispozitia tuturor celor care sunt dispusi sa o imparta, producand
martiri si sfinti in fiecare generatie, incepand cu sf. Stefan si
Maica Tereza a propriei noastre ere.
Deci,
crucea nu este doar victorioasa, ci este fructuoasa. Ea a purtat
rodul mantuirii in actul iubitor a lui Hristos, dar si-a pastrat si fructele pe care le-a purtat de-a lungul veacurilor. De aceea, daca
te duci la Biserica San Clemente din Roma, vei vedea una dintre cele
mai uimitoare mozaicuri din Orasul Etern. Instrumentul antic de
supunere si moarte, invelit cu vita de vie inverzita, sprijinind
fructe de orice forma si marime, crucea triumfatoare devenind Pomul Vietii.
<*toate drepturile rezervate*>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu