Drag Vizitator!

Drag Vizitator! Te salutam! Dorim sa –ti lumineze viata comorile spirituale gasite pe acest blog.Fii un ganditor independent ! Nu doar sa te uiti, ci sa si vezi ! Nu crede tot ce se spune, mai bine cerceteaza. Iubeste-ti aproapele, ca pe tine insuti ! Nu fii suparacios, razbunator, iarta pe toti, si cere iertare, daca ai gresit.Cauta si gaseste-ti Fericirea in aceasta viata ! Fii dezinteresat ! Respecta cunoasterea straveche, inteleptii, gaseste-ti propriile radacini, deoarece doar asa poti trai o viata plina.Nu intoarce spatele la nimeni ! Traieste curat si in adevar ! Vezi si Cauta Unimea in Toate si in Toti ! Creaza Ordine in tine,si cu asta imprejurul tau si astfel in Lume ! Iubeste si respecta in tine, in semenii tai si in tot ce exista Constiinta Divina Nemuritoare si Spiritualitatea Cereasca ! Proclama Iubirea Divina, tu insuti sa fii Lumina, care lumineaza Viata !


vineri, 30 martie 2012

Al 3-lea ochi



Ceea ce trebuie stiut inainte de saltul in cealalta dimensiune

« Al 3-lea ochi » a devenit intre timp expresia cea mai des utilizata in cercurile ezoterice. Ca si in cazul legendarei energii Kundalini si aici avem de a face cu numeroase idei gresite.

Incepatorul care porneste pe drumul ezoteric, se intalneste cu conceptii, ca:
aura, chakre, energia-Kundalini si « al treilea ochi ». Ca ce fel de explicatii si definitii primim la toate aceste concepte de catre invatatorul care a avut odinioara succes ,cateodata i se ridica parul din cap omului.
Cine aude prima oara definitia « al 3-lea ochi » , ii trece prin minte filmul « Odiseea », unde am putut vizualiza aparitia ciclopilor, uriasii cu un singur ochi in mijlocul fruntii.
Cateodata si ezotericii asa isi inchipuie « al 3-lea ochi », chiar s-a intamplat ca la oftalmologie o persoana sa-si doreasca sa-si puna inca o lentila in plus pentru al 3-lea ochi – ca sa vada mai bine.

Ce este al 3-lea ochi ? Care este semnificatia ei ? Cu ce scop a fost creat, care ii este functia si cum se formeaza ?

Capul uman prin cele doua chakre, chakra fruntii si chakra crestetului, obtine energie.  Chakra crestetului are contact direct cu hipofiza, legandu-l de glanda pineala. De fapt ce functie si sarcina are hipofiza creierului uman, cerceatorii si medicii nici la ora actuala nu stiu precis.
Este un fapt cunoscut ca omul fara hipofiza nu este viabil ( nu are capacitatea de a trai) !!!
Deci, glanda pineala – hipofiza- prin chakra crestetului , beneficiaza direct de « aprovizionare » de energie. Chakra fruntii insa nu este in legatura directa cu hipofiza. Am putea spune ca asta este starea normala (vezi poza nr.1).

Cu toate acestea, atunci cand intre chakra fruntii si hipofiza se creaza un canal direct, si astfel energia din chakra crestetului si energia din chakra fruntii se intalnesc in glanda pineala, atunci se dezvolta capacitati de viziune, de clarviziune, si in acest caz vorbim de « al 3-lea ochi » (vezi poza nr.2).
Prin « al 3-lea ochi » intelegem un ochi spiritual,imaginar, care este capabil sa receptioneze, sa capteze semnale vizuale despre un om sau mai multi oameni, sau din trecutul, prezentul si viitorul unei natiuni intregi. Exista oameni carora inca  de la nastere le functioneaza « al 3-lea ochi » si exista oameni carora pe parcusul vietii li se dezvolta, si natural sunt multi oameni carora deloc nu se deschide.

Care sunt avantajele celui de « al 3-lea ochi » ?

Ca cineva dispune de « al 3-lea ochi », nu inseamna ca este in stare sa-l si foloseasca, deci, in functie de constiinta omului, avem diferite nivele:

1.nivel : impresii intuitive, asa numitele presimtiri, banuieli

2.nivel : vederea unei imagini dintr-o situatie din trecut, prezent sau din viitor in legatura cu un om, sau mai multe persoane

3.nivel : vederea unor imagini ,situatii din trecut, prezent sau din viitor in legatura cu un om, sau mai multe persoane

4.nivel : capacitate de vedere constienta a unor imagini ,situatii din trecut, prezent sau din viitor in legatura cu un om, sau mai multe persoane

5.nivel : Omul stie ! Dumnezeu este ca un organism infinit si noi suntem o celula din EL.Suntem scanteia divina din EL. Astfel omul dispune de toate informatiile necesare. Aici, accentul este pus  pe « necesar », care inseamna ca nu stie si nici nu trebuie sa stie totul, doar atat cat este necesar omului sau oamenilor.

Pana la al 4-lea nivel omul are capacitatea de a evolua, prin practica poate trece nivelurile, isi poate corecta, imbunatati, maturiza propriile capacitati. Fiecare om are posibilitatea sa invete clarviziunea si dezvoltarea celui de « al 3-lea ochi », dar exista foarte putini invatatori spirituali si vindecatori care sunt in stare sa deschida « al 3-lea ochi », activarea chakra fruntii si a canalului hipofizic. Pentru aceasta este nevoie de o capacitate speciala si un permis special. Invatatorii spirituali au nevoie de o fiinta de ordin superior, ca « nas », care da capacitatea initierii si raspunde de deschiderea celui de « al 3-lea ochi » si supravegheaza, ca acel om, caruia i s-a deshis « al 3-lea ochi », pe parcursul invatarii sa nu devina prea incordat.

Atentionare

Daca cineva nu doreste sa treaca prin nivelele de dezvoltare, ci doreste sa i se deschida « al 3-lea ochi », ar face bine sa se informeze inainte. Aici includem intrebarea, care este numele fiintei spirituale care isi asuma raspunderea deschiderii. Deci acei invatatori si vindecatori care nu stiu sa raspunda la aceasta intrebare ,si chiar se uita nedumeriti la auzul intrebarii, e mai bine sa-i evitam. Mai bine sa fie valabil motto-ul « mai bine toti sa caute mai departe si sa intrebe de mai multe ori, decat mai tarziu sa luptam cu necazurile ». Cativa sarlatani iau bani frumosi pentru aparenta deschidere a celui de « al 3-lea ochi ». La asta atat putem spune – jos mainile !  Intr-adevar, invatatorii si vindecatorii capabili si legitimi,nu cer bani, cu toate ca pentru cursuri si vindecari cer bani, deoarece trebuie sa traiasca si ei din ceva. Toate aceste afirmatii  sunt valabile si pentru cei care au capacitatea si posibilitatea activarii energiei-Kundalini.


Cititi si despre glanda pineala: http://spirituminfinitum.blogspot.com/2012/03/glanda-pineala.html               



marți, 27 martie 2012

Intre advaita şi credinţa creştină


(1910-1973)

Dumnezeu nu vorbeşte omului pentru ca el să posede noţiuni, o cunoaştere în sensul superficial al termenului,
ci vizează să trezească inima omului – în termeni creştini a se înţelege: 
să răspundă Abba chemării sale: Fiul meu.



Ochi de lumina...

Henri le Saux(1910-1973), cãlugãr benedictin, pleacã spre India în 1948 unde descoperã filozofia advaita (a non-duallitãtii) prin intermediul meditatiei Upanisadelor si a întâlnirilor cu Sri Ramana Maharshi si Gnãnãnanda.

Considerat de hindusi ca un sannyâsî (cãlugãr rãtãcitor), el va rãmâne întotdeuna fidel Bisericii lui, aruncând astfel una dintre primele punti spirituale dintre Orient si Occident.

Gândurile ce umeazã sunt selectate din cartea alcãtuitã de Marie-Madeleine Davy cu selectii din diversele lucrãri ale pãrintelui Henri Le Saux, intitulatã Ecrits, apãrutã la Editura Albin Michel, Franta, 1991.


Henri Le Saux, pionier al dialogului inter religios (despre autor)

Ganduri alese

Sfinţenie

Pasărea cântă şi nu ştie că ea cântă,
Omul cântă şi ştie că el cântă,
Sfântul cântă şi ştie că Dumnezeu este cel care cântă în el.

Seninătatea sfântului nu este stoicism,
nici negaţie,
nici indiferenţă.
Sensibil la tot.
Înghite tot.
Dar totul ajunge la el transformat prin credinţa sa.
Mâine ? El este în mâna lui Dumnezeu.

Revelaţie

Aşa cum am scris de multe ori ceea ce împiedică pe majoritatea oamenilor să „profite” de revelaţia misterului lui Isus este pretenţia masei credincioşilor în Isus de a-l reduce pe Isus la formele iudeo-greceşti ale facultăţii lor de înţelegere.

Înţelepciune

Înţelepciunea, adevărata ştiinţă nu vor intra
niciodată într-un suflet împotriva dorintei lui.
Trebuie să le vrei
şi să le vrei cu o dorinţă neîmpărţită.

Înţelept este cel care în sine însuşi îşi găseşte adevărata plenitudine.

Pentru cel înţelept nu mai există diferenţă;
el nu este nici măcar cel care vede unitatea sub diferenţă,
el „ignoră” însăşi diferenţa.

Prezenţă

A trăi în rugăciune continuă,
a duce o viaţă de contemplaţie,
toate acestea nu vor să însemne altceva decât
a trăi în prezenţa lui Dumnezeu.

Om

În orice caz disciplina spirituală şi viaţa ascetică
ar trebui, înainte de toate,
să-l pregătească pe om spre calm şi pace interioară
care îi vor ajuta să fie total disponibil Spiritului.

Omul poartă în el drama Absolutului în existenţa contingentă.
Omul este kenoza fiinţei.
Toată creaţia este fără îndoială kenoza fiinţei.
Dar mai jos de om, fiinţa nu ştie aceasta.

Credinţa

Credinţa, pe scurt, este luarea la cunoştinţă
şi acceptarea situaţiei de faţă cãtre faţă,
în care se află omul cu Dumnezeul lui,
realizarea acestei prezenţe de iubire fundamentală
care face ca omul să fie
şi deschide în Dumnezeu abisurile insondabile
de dar şi de îndurare.


Credinţa este unicul mijloc pentru om de a pătrunde
până în această locuinţă ascunsă a lui Dumnezeu 
care este în acelaşi timp cel mai înalt dintre ceruri
şi centrul cel mai profund al inimii lui.
Numai ea îl poate conduce pe om
dincolo de
ceea ce poate fi văzut, auzit şi gândit.


Când credinţa pare a se evapora,
cel mai adesea înseamnă că nu a fost o credinţă veritabilă.
Aşa este credinţa care dispare în urma unui tratament psihanalitic,
dovedind prin aceasta
că avea simpla valoare
de compensare
sau de defulare
şi că nu era înrădăcinată în centrul sufletului.


[…] credinţa pură, adică credinţa redusă la un nucleu atât de esenţial
încât inteligenţa nu mai are nici o influenţă asupra ei.
Obiectul formal al credinţei este
adeziunea la Dumnezeu destăinuindu-se,
mai degrabă adeziunea la veracitatea lui Dumnezeu,
la Adevărul lui Dumnezeu
care debordează orice adevăr posibil de atins prin inteligenţă;
căci tocmai aceasta este credinţa:
raţiunea prosternată în faţa lui Dumnezeu.



Trezirea

Prin trezirea la „adâncul” lui,
la omul interior,
este salvat omul,
devine sine,
devine brahman.
Salvarea este o theopoesis (divinizare, îndumnezeire),
cum spuneau Părinţii greci.
Această expresie patristică nu este oare foarte apropiatã de
brahmavid brahma bhavati
(Cel care îl cunoaşte pe Brahman devine Brahman)?


Această trezire la sine a omului interior se operează
nu doar în comuniune cu universul
ci prin mijlocul sacramental care este universul
(baza noţiunii sacramentului creştin).
Copilul devine sine,
se recunoaşte,
se realizează privindu-şi mama;
omul tot aşa
şi constant privind,
auzind,
atingând fiecare fiinţă,
fie că este vorba de o floare,
de un om
sau de un eveniment.
Progresiv, prin intermediul simţurilor,
apoi al gândirii,
tot universul şi istoria lui
îl deschid existenţial pe om misterului lui.
Acesta este rolul, indirect poate, dar eficace,
al lumii materiale, umane, mentale, lingvistice etc.
până când în sfârşit omul se trezeşte cu adevărat:
Aham asmi, „Eu sunt”.


Toată lucrarea lui Dumnezeu în creaţie
are drept singur scop
acela de a trezi inima omului la Dumnezeu,
dincolo şi independent
de orice noţiune specifică a spiritului
sau de orice activitate corporală.
Cu toate acestea,
dat fiind că omul există în spirit şi într-un corp,
Cuvântul lui Dumnezeu îl atinge
prin intermediul corpului
şi al spiritului său,
şi tot aşa răspunsul pe care omul îl dă lui Dumnezeu
trece prin intermediul acestora,
ţinând cont de trăsăturile particulare
ale diferitelor culturi
şi de diferitele structuri mentale
care rezultă de aici la indivizi.


Dumnezeu nu vorbeşte omului pentru ca el să posede noţiuni,
o cunoaştere în sensul superficial al termenului,
ci vizează să trezească inima omului
– în termeni creştini a se înţelege:
să răspundă Abba chemării sale: Fiul meu.
În cazul păcătosului – cum suntem toţi –
această trezire la Dumnezeu este
o convertire,
o metanoia,
abandonarea oricărui centraj pe sine însuşi
şi a oricărui egoism.


…naşterea de sus, este o naştere din interior.
Omul este născut din carne,
de aceea plecând de la trezirea la cosmos,
lumea exterioară,
se trezeşte el la sine.
Dar trezirea la misterul final de sine,
în mai adâncul lui,
nu poate fi obţinută prin acelaşi procedeu.
[…] Este o naştere de un cu totul alt ordin,
nu o trezire progresivă
ca cea de trezire la personalitatea fenomenologică,
adică la îndemâna percepţiei mentale sau senzoriale.
Această trezire este irupţia apelor adâncului,
Spiritul de care vorbeşte Isus în sfântul Ioan.


Atingerea de Dumnezeu este o trezire,
trezire la sine,
trezire la El.
Nu există atingere de Dumnezeu în afara acestei treziri.
Nu există Dumnezeu-pentru-mine în afara acestei treziri.




Dumnezeu


Numele misterios pe care Yahve l-a revelat
depăşea orice înţelegere umană.
A venit ziua în care evreii nu mai îndrăzneau
nici măcar să rostească tetragrama sacră.
Ehieh asher ehieh, era,
pe de o parte,
ca un refuz,
„Eu sunt cel care sunt”, ascunzând pentru totdeauna Numele
pentru inteligenţa pur şi simplu curioasă.
Dar, în acelaşi timp,
pentru cei pe care numai iubirea îi împinge să cunoască,
era invitaţia presantă
de a pătrunde până în adâncul acestui „cuvânt substanţial”,
până la însuşi misterul Celui-care-este-esenţialmente.


Orice apropiere veritabilă de Dumnezeu,
oricare ar fi climatul spiritual în care se petrece,
nu se poate termina decât prin A, a,a, al lui Ieremia:
„Ah, ah, ah! Doamne Dumnezeule, nu ştiu ce să spun, nescio loqui” (Ier.1,6)


Acesta este paradoxul revelaţiei biblice:
întâlnirea nu doar posibilă, ci obligatorie cu Cel Inaccesibil,
Alianţa cu cel care nu poate fi decât Singur.
Pentru inteligenţa omului aceasta nu poate fi decât non-sens.
Astfel gândea Grecul odinioară,
astfel gândeşte încã şi astăzi Hindusul.


Când încearcă să se gândească cu seriozitate la Dumnezeu,
de exemplu potrivit noţiunilor de fiinţă sau eternitate,
omul simte imediat cum inteligenţa lui îi scapă,
gândirea sa cum îl trădează.
Vine o clipă
când gândirea nu mai ajunge să se recunoască pe ea însăşi
în această claritate care îl invadează.


Dumnezeu […]
în îndurarea lui,
îşi trimite mesagerii:
noaptea,
întunericul,
suferinţa,
incapacitatea,
insuccesul în ochii lumii.
El face „semn” omului
şi
aşteaptă...


Întâlnirea definitivă a omului cu Dumnezeu este
naşterea dincolo de moarte.
Omul nu-l poate vedea pe Dumnezeu fără să moară faţă de sine.
El nu poate ajunge la sine însuşi, în adevărul lui suprem şi definitiv,
fără să moară şi deci
fără să renască – în chiar sfera lui Dumnezeu.


Creştinul nu se serveşte de Dumnezeu,
el îl serveşte pe Dumnezeu.
De fapt, de cum căutăm să ne folosim de Dumnezeu,
Dumnezeu nu mai este acolo.
Ne regăsim singuri, plini de tehnicile noastre,
perfect omeneşti poate,
dar goliti de acum de puterea divină şi de eficacitate spirituală.


Omul se zbate în căutarea de Dumnezeu şi de sine.
Şi prea adesea, vai! omul este absent atât lui Dumnezeu cât şi lui însuşi.

Omul îl caută pe Dumnezeu într-un colţ al spaţiului.
Iar Dumnezeu umple tot spaţiul şi este în afara oricărui spaţiu.

Omul îl caută pe Dumnezeu
într-un punct al timpului,
într-un trecut care a fost,
într-un viitor care va fi.
Iar Dumnezeu este în afara oricărui timp.
Şi eternitatea este prezentă în fiecare moment al timpului.


Dumnezeu altul nu este pentru majoritatea oamenilor decât
imposibilitatea de a se purta pe sine însuşi.
Frica de a fi.
Vertijul de a fi.
Atunci exorcizăm această slăbiciune
şi facem din el un sprijin solid şi etern pentru a ne ţine în fiinţă.
Fără a ne asuma noi înşine responsabilitatea de a fi.
Cum este blasfemiat numele divin!
Evreul avea dreptate când nu voia să i-l pronunţe.
Noi nu putem concepe decât erzaţuri (surogate) de Dumnezeu.


Cel care l-a întâlnit cu adevărat pe Dumnezeu
mai poate el vorbi despre Dumnezeu ?

Experienţă

Experienţa supremă nu poate fi decât unică.
Dacă ea apare diferenţiată pentru ochii neavertizaţi,
este numai pentru că luarea ei la cunoştinţă
nu poate avea loc decât la nivelul mentalului.
Ori mentalul este inevitabil condiţionat
de mediul filozofic, cultural şi religios, în care trăieşte individul.


[…] experienţa Indiei şi confruntarea ineluctabilă a creştinului cu ea,
sunt ca şi rechemări la Biserică,
ca o invitaţie a Spiritului adresată creştinilor
de a fi mai atenţi la anumite profunzimi ale vieţii creştine,
mai puţin explorate de tradiţia occidentală.

Creştinism

Creştinul este purtătorul unei Prezenţe;
este cineva pentru care Dumnezeu este o realitate, Realitatea:
o realitate inexorabil prezentă,
o prezenţă implacabil reală.


Nimeni nu este creştin […] dintre cei
care au gândit să se instaleze în creştinism
ca într-o locuinţă confortabilă,
asigurată împotriva oricărei eventualităţi neplăcute
în lumea aceasta sau în cealaltă.
Creştinismul confortabil n-a fost niciodată creştinism.


Creştinismul este esenţial eroic.
Semnul cel mai adevărat al creştinului este martiriul.
Nivelul spiritual al Bisericii n-a fost niciodată
atât de înalt ca în epocile de persecuţie.


Singur creştinismul, dintre toate religiile,
concepe viaţa ca fiind tragică;
mai mult ca oricare alta,
în orice caz,
el îi revelează omului,
odată cu infinitudinea libertăţii lui,
profunzimea ontologică a misterului persoanei lui şi
capacitatea de a fi ascunsă în fiecare din actele lui.[…]
Creştinismul face să se audă de către om
această chemare la fiinţă
pe care i-o adresează veşnic Tatăl.
Omului îi revine să accepte sau să refuze.
Dumnezeu, creându-l asemenea Lui,
l-a făcut esenţialmente liber.


Fiecare clipă pe care omul o trăieşte ca om,
adică în adevărată conştiinţă de sine,
ajunge până în inima fiinţei,
în inima lui Dumnezeu, în inima Tatălui…
Omul poartă în sine,
bulversantă şi tragică,
„responsabilitatea” Fiinţei.
Creştinismul este revelaţia
făcută omului
cu privire la dilema destinului său
de a fi liber.

Hindusul şi creştinul s-au întâlnit în misterul
pe care hindusul îl numeşte avyacta
şi pe care creştinul îl numeşte sânul Tatălui.
Totuşi,
oricât de intimă le-ar fi comuniunea,
ei simt, şi unul şi altul,
chiar dacă nu îndrăznesc să o spună,
că un abis îi separă.
Separă experienţele lor ? Cine ar putea vreodată să decidă?
Dar le separă credinţele lor.

Creştinismul şi hinduismul nu sunt
două religii pe acelaşi plan,
deci contradictorii,
din care una să fie adevărată iar cealaltă falsă…
În realitate, pentru creştin,
creştinismul şi hinduismul nu sunt două rituri juxtapuse conducând (spun hinduşii), şi unul şi celălalt,
la culmi care le depăşesc
şi unde se regăsesc în comuniune totală
marii vizionari.
Pentru creştin, creştinismul este religia definitivă, escatologică,
cea spre care tind toate celelalte…
Odată admis faptul că creştinismul este finala,
religia timpurilor din urmă,
este imposibil, pentru cel care crede în Providenţă,
ca dezvoltarea diferitelor religii să se datoreze hazardului.

Ceea ce visez eu este încreştinarea rasei mele.
Nu este vorba, pentru mine,
de a agăţa suflete mai slabe sau fără apărare…
Este vorba de a pregăti o Indie creştină,
de a o pregăti nu prin diferite mijloace,
ci fiind eu însumi printre premise;
de a deschide o cale.
Nu pentru a o deschide, ci
intrând pe ea fără gând ascuns,
pur şi simplu pentru că
mă simt profund creştin
şi profund hindus
în acelaşi timp.
Visez la o Indie creştină
pentru că eu cred că numai astfel
îşi va găsi India plenitudinea spirituală,
hinduismul „will merge into Christianity”
(va fuziona cu creştinismul)
fără a pierde nici cea mai mică dintre valorile lui,
contradicţiile lui se vor rezolva acolo,
simbolurile lui vor ajunge la adevăr,
şi poate chiar vor rămâne cu un caracter mai aprofundat

(Fragmente selectate si traduse din cartea:
Henri Le Saux- Ecrits
(alese si prezentate de Marie-Madeleine Davy) ,
Albin Michel, 1991, France)

Henri Le Saux , pionier al dialogului inter religios

Copilăria şi călugăr la Kergonan
Henri Le Saux s-a născut la 30 august 1910 în Bretania, la Saint-Briac, fiind cel mai mare dintr-o familie cu opt copii. De foarte tânăr, îşi manifestă dorinţa de a deveni preot şi intră la seminarul din Rennes unde, remarcat fiind pentru capacităţile sale intelectuale, superiorii lui vor să-l trimită să-şi continue studiile la Roma. Dar el intră în mănăstirea benedictină Sainte-Anne din Kergonan, Morbihan, mănăstire ce aparţinea de congregaţia de Solesmes. Henri avea aşadar nouăsprezece ani când şi-a părăsit familia.

La 17 mai 1931 depune jurământul monahal, apoi jurământul solemn la 31 mai 1935, de Sărbătoarea Înălţării. Devine preot la 21 decembrie 1935. Exercită apoi, succesiv, funcţia de bibliotecar, profesor de istoria Bisericii şi de patristică. Este mobilizat în 1939, cade prizonier în 1940, reuşeşte să evadeze şi se întoarce la Kergonan.

În 1934, la douăzeci şi patru de ani deci, simte chemarea Indiei şi dorinţa de a statornici acolo viaţă monastică devine tot mai intensă. Îşi mărturiseşte planurile reverendului Dom Demazure, abatele lui. Acesta, însă, nu era făcut pentru a înţelege o asemenea aventură; totuşi, în 1945, îşi dă aprobarea pentru a face câteva demersuri în acest sens. Prin intermediul unui articol din ziar intră în contact cu abatele Jules Monchanin care, după mai mulţi ani de slujire în Lyon şi în regiunea lioneză, obţine acceptul de a „duce o viaţă consacrată cunoaşterii şi în slujba Indiei, orientată de o singură dorinţă, aceea a întrupării creştinismului în modurile de viaţă, de rugăciune, de contemplaţie, proprii civilizaţiei indiene”. Acesta ajunge acolo în mai 1939, la vârsta de patruzeci şi patru de ani.

”Vă aştept, India vă aşteaptă”, îi scrie abatele Monchanin. Acest contact a avut efectul unui detonator. A fost o „dragoste la prima vedere”. Şi ca orice „dragoste la prima vedere” este greu de explicat.

Henri se îmbarcă la 26 iulie 1948 la Marsilia şi ajunge în India la 15 august. Se întâlneşte cu abatele Monchanin şi constată o convergenţă de vederi care depăşeşte orice aşteptare. În 1949 cei doi hotărăsc un început modest de ashram.

Întemeierea ashramului

La 21 martie 1950, de sărbătoarea sfântului Benedict, cei doi tovarăşi se instalează, fiecare într-o colibă, apoi în curând construiesc o capelă în stilul templelor hinduse din sud. Este naşterea mănăstirii ashramului Saccidãnanda (Fiinţă, Conştiinţă, Fericire) în locul numit Shantivanam (pădurea păcii). Abatele Monchanin ia numele de Parama Arubi Ãnandam (cel a cărui bucurie este supremul Fără-Formă: Duhul Sfânt) iar părintele Le Saux, Abhishiktesvarãnanda (cel a cărui bucurie este unsul Domului: Cristos). Mai târziu el nu va utiliza decât forma prescurtată, Abhishiktãnanda. Prietenii lui îl vor numi Swamiji şi Abhis. Amândoi adoptă ţinuta specifică pentru călugării hinduşi. Deşi le erau simpatici oamenilor, totuşi ideile lor erau mai puţin seducătoare.

La 11 octombrie 1951 cei doi publică un memorandum în care îşi descriu idealul lor monastic: o încercare de integrare creştină a tradiţiei monastice a Indiei.

Henri Le Saux face mai multe sejururi în grotele din muntele Arunãchala, la 150 de km sud-vest de Madras, munte pe care îl va considera totdeauna ca locul său de naştere. Într-adevăr, imediat după sosirea sa în India îl întâlneşte pe Ramana Maharshi (1879-1950), acest înţelept vedantin care i-a făcut o puternică impresie. A fost unul din evenimentele care i-au marcat existenţa.
O altă întâlnire destul de bulversantă, cea a lui Harilal, vedantin de mare clasă, care îl vizitează în grota sa la 13 martie 1953. Din 12 până în 15 septembrie este la picioarele celui care avea să-i devină guru: Gnãnãnanda şi, la Kumbakonam, va trăi în recluziune totală timp de treizeci de zile (noiembrie-decembrie 1956).

Călătoriile şi întâlnirile prin ţară îl fac să ajungă la concluzia că nordul Indiei ar fi mai receptiv la ideile lui decât sudul.

La începutul lui septembrie 1957, fiind în trecere prin Madras, află că abatele Monchanin este grav bolnav şi că îl aşteaptă la Pondichéry. Pleacă de îndată să-l întâlnească pe acesta. Deşi medicii îi dau puţine şanse, abatele Monchanin este trimis la Paris pentru o încercare de salvare printr-o operaţie. Este ultima lor întâlnire pentru că, o lună mai târziu, abatele Monchanin moare de cancer, la 10 octombrie 1957, în Franţa, declarând: „Eu am rămas prea grec. Le Saux a mers mai departe decât mine în misterul Indiei”. Această dată va marca o altă turnantă importantă în viaţa lui Henri Le Saux.

Ermit, pelerin în Himalaya (1957-1971)

Ashramul-mănăstire îl interesează din ce în ce mai puţin, atracţia pentru nord îl determină să plece spre Himalaya, amestecându-se cu valul neîntrerupt de pelerini la izvoarele Gangelui. Se stabileşte la Uttarkãshï, cetate monastică, situată pe malul principalului izvor al Gangelui, unde îşi construieşte o mică colibă.

Este o perioadă de intensă activitate spirituală, scrie, publică. Deşi foarte ataşat de solitudinea sa, străbate India în toate sensurile pentru întâlniri, participând activ la adaptarea Bisericii locale la rezoluţiile Conciliului Vatican II – pe care l-a urmărit cu entuziasm – pentru a promova o liturghie indiană.

Dar, cu ocazia pelerinajului său din 1959, declară: „Aceşti Himalaya m-au cucerit”. După o perioadă de „incubaţie” iată şi perioada de „maturizare”. Biserica se deschide ideilor lui. Este mai bine acceptat. Înţelegerea lui se clarifică. Dar ruptura interioară dintre credinţa sa creştină şi fondul ultim al hinduismului nu este rezolvată.

Gurul (1971-1973)
Este perioada în care ajunge la o anumită pace pe tema conflictului care îl chinuia. În octombrie 1971, o nouă turnantă în viaţa sa inaugurează anii de fecunditate. La Delhi îl întâlneşte pe Marc Chaduc, un seminarist lionez de douăzeci şi şapte de ani. Maestrul transmite focul său interior discipolului entuziast şi fervent. Cei doi studiază împreună, la Pulchatti, upanişadele. Iniţierea sa monastică şi ecumenică are loc în Gange la 30 iunie 1973. Marc primeşte numele de Ajãtãnanda (non-născut). Henri Le Saux este asistat de Swãmi Chidãnanda pentru a marca ataşamentul noului călugăr la cele două tradiţii din Orient şi Occident.

Henri Le Saux moare, urmare a unui infarct, la 7 decembrie 1973.

”Dacă grăuntele de grâu nu moare…” Grăuntele pe care cei doi fondatori l-au semănat în suferinţă, ariditate, neînţelegere, începe să devină un pom care aduce deja roade, pentru că dezvoltarea lui a permis deschiderea dialogului, nu doar la nivelul monahismului (creştin şi hindus), ci, mai mult, la nivelul celor două religii şi al celor două mistici. Profet al dialogului inter religios, mistic cu zbor înalt: iată cine este Le Saux.

În această privinţă al contactului cu lumea Indiei, el este un precursor, aşa cum Teilhard de Chardin a fost un precursor în contactul cu lumea ştiinţei. Acelaşi curaj al gândirii, acelaşi vocabular strãlucit, aceeaşi dramă la amândoi: sfâsierea dintre credinţa în lume şi credinţa în Cristos la unul, între advaita şi credinţa creştină la celălalt. În ambele cazuri o experienţă mistică de nivel înalt. Doi oameni arzând de acelaşi foc divin. Swãmiji a fost un defrişor, arătând că instrumentul dialogului cel mai adaptat pentru întâlnirea cu religiile non-creştine este monahismul. După cum Tereza de Lisieux a făcut să se ia cunoştinţă de dimensiunea apostolică a vieţii contemplative, tot la fel Le Saux ne ajută să ne dăm seama de dimensiunea misionară a monahismului.

luni, 26 martie 2012

Kundalini - Energia Spirituala cea mai Inalta din corpul omenesc


Kundalini este un cuvant sanscrit, care inseamna:” acel ceva ce este incolacit”.
Se mai traduce si ca « Energia Sarpelui », sau « Focul Sarpelui ».
Este Energia Spirituala cea mai Inalta in corpul omenesc, sta incolacit si doarme langa baza coloanei, pana nu il trezim, si daca se ridica, trece prin cele 6 centre energetice sau chakre, de a lungul coloanei, erupand prin cea de-a 7-a chakra, strapungand fontanela si conduce la trairea experientei numita Iluminare.
Scrierea mayasa, Popul Vuh, il aminteste sub denumirea de hurakan sau « fulger ». Zulusii din Africa ii spun « focul Dumnezeilor ». Cunoasterea kundalini se gaseste in invataturile centrelor spirituale din intreaga lume.

Energia Kundalini
In tarile occidentale, a devenit cunoscut prin invataturile orientale –mai ales prin yoga indiana. Aceasta putere, inconjurata de mister, conduce omul catre perfectiune si il doteaza cu capacitati, abilitati, simturi mai speciale.
In Tibet exista un ordin de calugari, a caror membri sunt in stare sa mearga desculti in zapada fara a li se ingheta picioarele, din contra, zapada se topeste sub talpile lor, asa de mare caldura radiaza – prin bunavointa puterii Kundalini, pe care calugarii au invatat sa-l foloseasca.

Ce este adevarul si ce este mit ?
Fapt,ca exista oameni care au venit pe lume cu energie Kundalini complect activa, la altii aceasta putere este activ doar partial, pe cand la altii deloc.
Ce inseamna ca este activ ?
Puterea Kundalini la un anumit nivel de dezvoltare spirituala incepe  a se « infasura » de a lungul coloanei, in sus. Daca ajunge la cap, se formeaza un fel de « scurtcircuit » intre energia chakra bazei si energia chakra crestetului, deci intre energiile « pamant » si « cer » (poza nr.2). Pe cand in cazurile normale (poza nr.3) energia pamant  din chakra baza trecand prin chakra sacrala, apoi prin chakra releasing (plex solar), curgand spre chakra inimii – sa se intalneasca aici cu « cerului »,energia dumnezeiasca – care intrand prin chakra crestetului catre chakra fruntii, apoi prin chakra gatului ajungand la chakra inimii – sa se uneasca intr-o singura energie, pe parcursul scurtcircuitului cele 2 energii ajung in legatura directa. Daca asta se intampla, omul parcurge asa de multe procese de invatare, ca abia poate suporta, ca prin invatare sa atinga perfectiunea. Aceste procese de invatare pot deveni asa de complexe, dureroase si « grele », incat multi si-au dorit sa nu fi fost activat in ei forta Kundalini.
Se pot intampla insa si alte probleme provocate de forta Kundalini.
Problemele
Energia Kundalini are doua forte opuse, una fierbinte si cealalta rece. Cele doua forte tot timpul trebuie sa fie in echilibru, si atunci nu apar probleme serioase. Sub acest aspect a se intelege probleme trupesti reale. Daca la un om forta Kundalini inca nu este activ, atunci ea se poate activa prin :
1.prin dezvoltare spirituala normala si extinderea constiintei
2.printr-o traire sufleteasca (extaz) (meditatie)
3.prin practice constiente, de pilda Kundalini –yoga
4. cu ajutorul unui invatator spiritual sau vindecator

Prin optinea 1, pe baza experientelor, nu exista efecte negative, dar la celelalte optini, energia Kundalini poate cauza greutati.
Daca se activeaza doar forta fierbinte, poate cauza probleme corporale, de la valuri de caldura pana la auto-aprindere. In fiecare tara exista dosare cu rapoarte ale politiei care contin urmatoarele : « doamna X tocmai se pregatea sa plece la cumparaturi, cand din motive inexplicabile, brusc din spatele ei,au iesit limbi de foc.
Doamna X  a decedat datorita ranilor, nu s-a gasit cauza arderii ,dar orice influenta externa se exclude. ».  Prin activarea unilaterala a fortei rece, simptomele incep de la frisoane pana la inghetare bocna. Rapoartele politiei, in general, suna asa : »prin reclamarea disparitiei domnului Y, politistii au patruns cu ajutorul administratorului in locuinta respectivului. Pe domnul Y l-au gasit in pat, inghetat bocna. Cauza decesului este inexplicabil, deoarece in casa era o temperatura normala. Nu s-au gasit urme de agresiune. »
Nu sunt chiar asa de rare asemenea rapoarte pe cat ne-am imagina noi. Oamenii legii sunt nedumeriti in fata unor asemenea probleme cand nu pot explica cauza decesului. Incinerarea sau inghetarea sunt efectele extreme in eliberarea fortei Kundalini unilaterale, necontralate.
Si alte efecte pot produce neplaceri. Parintele Kundalini –yoga, Gropi Krishna, povesteste in cartea sa, Kundalini-yoga, despre propriile experiente, pe care le-a trait in extaz, lasand liber, necontrolat forta Kundalini. Ani de zile a stat in pragul mortii, impreuna cu familia luptand pentru viata lui, pana cand a gasit in textele vechi  sanscrite, exercitii in legatura cu forta Kundalini. Cu ajutorul acestori texte a dezvoltat controlul fortei Kundalini, si accesul catre controlul fortei Kundalini.
Nu acela a fost scopul lui sa dezvolte metoda activarii fortei Kundalini, cum in zilele noastre explica foarte multi care « vand » Kundalini-yoga.

Rezumat
Cel care doreste sa-si activeze forta Kundalini, sa tina cont de sfaturile din acest articol, daca nu are chef , ca, cu ajutorul unui tip de « ma pricep », sa sufere neplaceri.
Cum se manifesta ?
Cand renascuta forta Kundalini se ridica si erupe prin chakra crestetului, daca iti pui 4 degete pe crestetul capului, vei vedea o lumina alba puternica, care este, ca si cum ar fi lumina a o mie de sori albe. Aici se unesc energiile feminine si masculine, creand unitatea opuselor, care pentru buddhisti este Nirvana, pentru yoghini este Samadhi, pentru misticii crestini este Contiinta Christica. Aici, la chakra coroanei, forta Kundalini isi atinge punctul culminant, erupand ,si prin fenomenul transcedental si prin procesul « iesiri din timp » survine « strapungerea campurilor». Ulterior, energia coboara de pe fata sau crestetul capului, prin gat in solar plexus si se intoarce la chakra bazei, de unde iar incepe sa se ridice si se creaza  miscarea continua de energie. Trairea energiei Kundalini complect activate, ramane un eveniment spiritual de neuitat, stiind ca te-ai conectat cu Divinitatea, schimbandu-ti dramatic si ireversibil viata si valorile.
Exista inca o forma de aparitie a fortei Kundalini, traditia occidentala o numeste « the Descent of Grace », « Coborarea Gratiei ». Din chakra coroanei incepe coborarea in jos spre chakra fruntii, continuand cu viteza fulgerului prin chakra gatului, apoi prin chakra releasing (plexul solar). De aici coboara in chakra bazei  de unde porneste forta Kundalini in sus.

Efectul energiei Kundalini
Ca sa putem experimenta in siguranta forta Kundalini, cele 4 corpuri ( fizic,eteric, astral, mental) trebuie sa fie in echilibru total. De indata ce forta Kundalini se trezeste si porneste in sus prin canalul central, se intalneste cu fiecare centru interior si trebuie sa patrunda prin ele. Daca oricare dintre acestia este blocat cu orice (mai ales marihuana este faptasul blocarii chakrelor) si produce unele simptome in unul dintre cele 4 corpuri, atunci forta Kundalini incearca sa indeparteze obstacolul. Cele mai multe infarcturi, probleme de piele, spasm muscular, probleme neurologice, hemoragie cerebrala, boala mintala, gripa si epidemie este rezultatul unui sistem dezechilibrat in care s-a trezit energia  Kundalini. Intr-un om care este total blocat , rigid si plin cu frici, paranoia si pareri,judecati negative, trezirea intamplatoare a fortei Kundalini poate provoca fenomenul « auto aprindere spontana », (combustie interna) – un foc ciudat, care arde complect trupul omenesc si in urma lui ramane doar cenusa, dar haina pe care l-a purtat respectivul, ramane intacta. Aceasta este efectul cel mai extrem si cel mai rar.

Cele mai frecvente trairi fizice ale energiei Kundalini
Zvacniri, furnicaturi, sau senzatie de cald, rece sau electricitate la baza coloanei, in picioare, in cap sau in maini,miscari spontane ale corpului. Cateodata, daca trezirea este intensa, unghia degetului mare de pe piciorul stang se innegreste si cade. Influenteaza si metabolismul. Transpiratiile nocturne sunt frecvente. Brusc, poate izbucni o boala , sau experimentam stari cum ar fi imponderabilitatea sau ca se misca una dintre membre (picior,mana) in timp ce sta nemiscat. Brusc vedem visuri sau lumini , sau auzim sunete pe care nu le receptionam din lumea fizica. Energia Kundalini provoaca neasteptate schimbari emotionale. Posibil,brusc sa alegi celibatul sau sa nu mai consumi alcool,eventual sa treci la dieta macrobiotica. Posibil sa-ti vinzi tot (vezi Echart Tool) si sa calatoresti sau sa-ti cauti « caminul spiritual ». Vechile valori isi pierd importanta. Transformarea completa la toate nivelele realitatii se datoreaza trezirii energiei Kundalini.
 Cand se intampla aceste simptome, persoana, care le experimenteaza, habar nu are ce se intampla, se sperie si alearga la medic. Cum majoritatea medicilor,psihologilor,psihiatrilor, nu stiu de forta Kundalini si de simptomele pe care le provoaca, aceasta stare il numesc « atac de panica » .
Daca se trezeste energia Kundalini in tine si simti durere sau disconfort, cateodata o baie calda cu o cana de bicarbonat ajuta. Asta scoate energia negativa si echilibreaza. Daca ramanem ocupati si activi – inot, spalatul vaselor, toate activitatile de apa, gradinaritul, si toate activitatile cu care te poti lega de pamant, ajuta. Macar zaharul, carnea rosie si preparatele procesate si alcoolul sa elimini din meniul tau, deoarece forta Kundalini poate provoca mari dureri sau distrugeri.
Cel mai important lucru cand se trezeste forta Kundalini, sa lucrezi cu Conducatorul Interior, Ghidul,Invatatorul tau.
El este singurul care iti cunoaste planul, atat cel interior, cat si cel exterior si care ne invata cum putem sa conlucram cel mai bine cu energia Kundalini, dupa ce isi termina munca transformatoare in sistemele celor patru corpuri. Intr-un anumit fel, te « inalti » cu o octava si Ghidul te poate invata cum sa treci prin schimbare intr-un mod cat mai placut. Orice schimbare se intampla, fi rabdator cu acest proces. Tezirea energiei Kundalini poate provoca trauma in viata ta si poate ingreunea si sistemele celor patru corpuri. Nu te astepta la nimic, atat din partea ta, cat si din partea altora. Asteapta ca procesul sa-si urmeze calea, si lucreaza cu Ghidul tau pe parcursul trezirii.

Raportari despre experienta personala a trezirii energiei Kundalini
 « Am simtit o durere asa de mare la baza coloanei, ca nu am putu sta jos.”

“Mainile zvacnesc si inteapa  incontinuu. Cateodata se inrosesc si apar pete pe ele. Nu este normal ca atunci cand iti amortesc picioarele. E fizic, dar in acelasi timp nu este o experienta fizica. »

« Inima brusc incepe sa bata foarte tare si simt asta in fiecare celula. »

« Simt ca parca ma leagan incet de la drepata la stanga…nu mai simt gravitaia, simt ca tot corpul ma inteapa,mai ales la maini si la picioare. De parca ar fi pline cu sampanie fierbinte. »

« Toata noapte sunt treaza, odata imi este foarte cald, apoi foarte frig. Cand Ghidul mi-a zis ca forta Kundalini se misca in zig-zag, adorm – dar ma trezesc ca imi ard degetele sub cele doua inele. »

« Simt, de parca a-si avea infarct. Inima imi bate asa de tare, si asa de repede, ca abia pot respira si simt o durere atroce in piept. Ma duc la spital,imi fac un ECG, dar inima imi bate normal. Nu au gasit nimic anormal. »

« O saptamana intreaga, gamba mi-a fost rece si nu am reusit sa o incalzesc.Au zis,ca nu este nici o problema, a fost de parca un vant rece ar fi suflat peste ele.Ghidul mi-a zis ca asta a fost forta Kundalini si sa nu-mi fac griji. »

« M-am trezit si am simtit o fierbinteala imensa.Am simtit ca una dintre vertebre radiaza asta din spatele meu, pe partea dreapta,in spatele uterului , un pic in sus, si iradierea s-a extins pana in crestetul capului si talpi.Era fierbinteala, dar nu transpirant,febril. Era ca apa minerala Perrier calda,nu acidulata- dar era, ca apa calda. Imi era asa de cald, ca am deschis usa. Trebuia sa ma racesc, deoarece podeaua era rece sub talpile mele, dar am devenit atat de fierbinte, ca nu aveam cu ce sa-l elimin. In sfarsit, am inceput sa ma racoresc. Prima oara, in spate, la gat, pe urma talpile. Apoi deasupra inimii, spatele. Asa simteam ca in aceste locuri sunt puncte reci, care, parca, racesc restul trupului. Ultima parte racita a fost vertebra deasupra uterului.Toata aceasta fierbinteala a fost ca a atomilor : fuziune sau fisiune, nici rece,nici fierbinte. »

« Cand energia Kundalini a inceput sa lucreze, a fost asa un sentiment fizic –care nu seamana nici cu indigestie, nici cu gripa,dar cateodata totusi semana.A fost un sentiment, cand realitatea interioara si cea exterioara sunt identice, ca in « starea alfa »,pe care le simtim la fel de tare. A doua zi, aveam un sentiment de tremur,de batai in mijloc, de parca se formeaza unde sonore in trupul meu. »

« Tocmai meditam. Am simtit, ca si cum o flacara ar fi in burta mea, si apoi cineva invarte gazul.Flacara a trecut prin mine,m-a incarcat (umplut) cu fierbinteala si lumina, a ars o gaura in crestetul capului si a erupt de acolo. Ma furnica tot trupul. Ghidul mi-a zis ca asta a fost forta Kundalini si sa nu ma ingrijorez. »

« Medites si se trezeste forta Kundalini. Ma inunda admiratia,Unitatea tuturor lucrurilor,fericirea cereasca,mantuirea,caldura care imi umple (incarca) inima, pieptul, capul.Asa de tare ma incarca cu energie,ca nu pot dormi deloc, dar a doua zi nu sunt obosit. Altadata, o graba brusca ma apuca, care ma solicita teribil, de parca nu a-si avea destul timp in viata, ca sa fac totul, sa-mi inchei karma si sa devin UNU, inainte de a muri. »

« Intr-o zi, inainte sa adorm, am vazut totul in rosu.Eu nu aratam aramiu,dar simteam ca totul din jurul meu e rosu. Acest sentiment ceresc l-am trait prin gand, si auzeam vocile care cantau despre gloria lui Dumnezeu.Inima imi batea repede, si era de parca a-si avea infarct. De fapt, a fost, de parca inima mea ar vrea sa explodeze de admiratie,de dragoste pentru omenire si de dragoste pentru toata viata din Univers. »

« Capul mi-a atins perna si tot patul a inceput sa se agite cu putere.Dupa cateva secunde mi-am dat seama ca eu ma agit, nu patul.Imi vibra intregul corp asa de repede, de parca in mine zvacnea un ciocan pneumatic. Am primit un soc si m-am speriat. O puternica unda de energie mi s-a adunat in stomac, si se invartea cu o viteza asa de mare, incat mi-am deschis gura. Asa simteam de parca un balon plin cu aer cald s-ar inalta in mine si, ca, acum vrea sa iasa. Balonul a irupt cu o forta exploziva, plana deasupra capului meu, apoi incet s-a scufundat inapoi in mine. Cand se intamplau aceste lucruri, simteam o enorma pace,o imensa iubire,m-a umplut admiratia si eram extaziata.Am adormit. Acest sentiment remarcabil a tinut cam 24 de ore si povesteam tuturor experienta traita. Fiecare reactiona altfel. Nimeni nu stia ce inseamna asta. Sentimentele minunate s-au diminuat si m-au inundat sentimente de durere fizice si angoase mentale.Dupa 18 luni, cam la fel ca si prima data, am simtit urmatoarele simptome, care tineau cam 2 saptamani : ma manca piciorul, valuri de caldura im strabateau trupul in sus –in jos, senzatii de furnicaturi peste tot, crampe stomacale, stari de voma, ghemotoc imens in gat, dureri penetrante in chakra fruntii, mini fierbinti,brusc greata, ameteala,insomnie,sentimentul ca se misca gazele pe mine,teama de epilepsie sau afectarea creierului. Eram inspaimantata si in stare sa cred ca sunt pe moarte.
Ma gandeam ca tumoare pe creier (ameteala si confuzia), cancer la gat (ghemotocul care nu mai disparea),cancer stomacal (dureri de burta).Mi-am dat seama ca toate aceste simptome corespund cancerului. Am visat ca sunt pe moarte, si acest lucru mi-a suprimat sexualitatea, care tine chiar si in prezent.
Vibram incontinuu, aproape toata noaptea. Vroia sa iasa ceva din mine, iar eu vroiam sa-l opresc.Dar in acelasi timp doream noile sentimente si experiente. Am vrut sa-mi apar siguranta corpului si a mintii, care era acelasi cu « mine » de cand ma stiu, dar se pare ca aceste forte sunt mult mai puternice ca sa castig batalia.
…Cum citeam si imi puneam intrebari, am realizat, ca stiinta moderna occidentala nu recunoaste oficial experienta extracorporala.Am descoperit ca s-au raportat consecvent despre aceste experiente, dar in primul rand din punct de vedere a spiritualitatii orientale.Pentru mine a fost o problema deoarece nu eram religioasa si aveam putine opinii sau credinta despre eternitate. Aproape ca eram confuza.
…Cateodata se intamplau si lucruri oribile, si eu mai faceam un pas catre acceptare, chiard aca nu intelegeam. Odata ceva m-a smuls cu forta din corp prin chakra coroanei si facut o calatorie fantastica, extraordinara prin univers, lasam in urma planete,stele, chipuri imense,albe se uitau in sus la mine. Nu era nici o lumina. Viteza calatoriei era terifianta si vantul sufla pe langa urechi. Auzeam propia-mi voce care spunea « mie frig ». Viteza scadea repede ( numarul de rotate epe minut in mod clar s-a redus).Urmatorul lucru ce imi amintesc, e ,ca incerc sa ajung la un creion, ca sa scriu toate detaliile.Nu ma puteam misca.Pentru cateva secunde, am paralizat.Cum imi reveneau treptat simturile, am realizat ca trupul imi este fierbinte, transpiram. Peste cateva zile mi s-a ascutit auzul si eram in stare sa inteleg tonuri si nuante subtile in muzica, pe care inainte nu le auzem deloc. Odata m-am intins pe pat si ascultam muzica, cand deodata simt ca « mi se ridica mainile ». Bratele fizice erau langa corp si simteam cum alte doua maini se ridica in aer. Altadata, brusc am simtit ca raza unui laser mi se infinge in omoplati; puterea energiei era asa de puternica ca m-a impins intr-o parte…
.Stiu ca ceva s-a intamplat, deoarece am « un sentiment aparte ».Cand au inceput vibratiile, am intrebat « cine este Aga ? »(in 1980 am avut un vis deosebit despre o persoana care purta o pelerina portocalie si imi aminteam ca numele lui era Aga,era o forma spirituala sau un Ghid). O forta imensa mi s-a ridicat pe coloana.Era, de parca mi-ar arde agrafa din par, mi-a impins capul spre spate si m-a intors pe pat.Asa simteam ca fiecare vertebra este masata si tonificata.Efectul a fost uimitor.Era ca un nou tip (fel) de orgasm. De atunci l-am chemat de multe ori pe Aga, deoarece este in mod clar o forta importanta.
….Cu fiecare informatie din citire,vorbire,simt si experienta, am ajuns la o concluzie noua in acest timp, cu toate ca, natural, toate se schimba :

  1. Simptomele fizice indica schimbarile fundamentale care au loc in mine.Cred ca drumuri noi sunt create in creierul si sistemul meu nervos, care permit sa primesc mai multa energie din univers.
  2. Energia vibratoare din mine,foarte simplu, este energie vitala, care se poate elibera in mai multe feluri : sexual, creativ, fizic, sau prin experiente extracorporale.
  3. Fortele energetice chiar imi strabat corpul fizic. Nu halucinez sau imi imaginez. Nu stiu cum sa-l numesc – constiinta inalta, suflete astrale,manifestari ale lui Dumnezeu.Natural, eu il am pe Aga, si simt ca energia lui este vindecatoare si ocrotitoare.
  4. Toti suntem mai mult de corpurile nostre fizice. Acum stiu ca nu ma leg de corps au minte, ci « eu » sunt constiinta care anima corpul meu.Sunt o energie spirituala sau suflet, care exista in trup sau in afara lui. Nu-mi este frica de moarte, de cand mi-a devenit clar ca urmeaza mai multe ulterior.
  5. Cum dovedeste si mantra mea : » Nimic rau nu se poate intampla cu mine. » Orice durere usturatoare trece pana la urma. Mereu ma reintorc in trup. Nu sunt nici nebuna, nici bolnava. Inca lucrez in lumea « reala », si stiu ca este mult mai mare si mai captivant decat am crezut eu vreodata.


« Cand meditam, am avut o experienta foarte puternica.Brusc, o lumina alba ca un fulger, mi-a strabatut trupul. Aceasta explozie orbitoare a trimis o energie fierbinte din cap pana la degetele de la picioare, cu o singura sclipire. Dupa aceasta experienta, simteam furnicaturi si simturile mi s-au ascutit. »

Un om poate sa dea energia Kundalini la alt om atingandu-l sau cu unele materiale organice, de pilda pana de paun. Acest mijloc utilizeaza guru-ul oriental. Dar acestea pot provoca probleme. In primul rand, un invatator exterior nu cunoaste planul unitar interior al persoanei respective, cum o cunoaste Ghidul Interior, si nu poate evalua cum trebuie celalalt tratat. In al doilea rand: daca iti trezeste altcineva energia Kundalini, crezi ca acea persoana este izvorul si nu tu insuti, si acest fapt duce la dependenta spirituala.

Lasa ca energia Kundalini sa se trezeasca natural, atunci cand esti pregatit pentru ea, cu Ghidul Interior, sau cu Invatatorul. Asa te fortifici pe tine insuti, si nu utilizezi energia celorlalti atat prin campul material, cat si prin cel astral.
Si nu uita de consecinte  - fenomenul « auto aprindere spontana », (combustie interna) sau « inghetul bocna ».

Dragii mei, tocmai fiindca in limba romana nu prea exista articole, documentari care sa explice aceasta energie magnifica, sau sunt cat se poate de sarace in informatii, m-am gandit sa adun aceste informatii foarte utile. Mai ales ca noi toti am trecut prin multele schimbari relatate aici. Sa nu uitam ca viata este o continua experienta, ca suntem fiinte minunate si iubite, ca avem toti ceva de facut aici, pe urma ne intoarcem Acasa, unde suntem asteptati cu bratele deschise.
Sa traim in Lumina, Iubire, Pace.
Domnul sa ne binecuvanteze!