Meditatia maestrilor

 In viata oricarei persoane exista intotdeauna momente de puternica meditatie. Atunci cand va concentrati asupra unei carti pe care o cititi sau atunci cand studiati ceva ce doriti sa cunoasteti, inseamna ca meditati sau va concentrati asupra unui lucru, excluzand orice va distrage. Cand reusiti ceva prin puterea concentrarii sau a gandirii focalizate, poate ca n-o considerati ca fiind meditatie, totusi despre ea este vorba. De asemenea, meditatia apare in mod spontan atunci cand va concentrati asupra unui anumit obiect sau a unei persoane - de pilda, un copil care se joaca, un peisaj deosebit sau un tablou preferat.Tot asa cum, concentrandu-se spre exterior, mintea percepe lumea exterioara, daca priviti spre interior, veti descoperi frumusetea si pacea lumii interioare.

Starea de nemiscare si liniste resimtite in timpul meditatiei ofera o odihna profunda atat pentru minte, cat si pentru corp. Deoarece sistemului nervos i se permite o perioada de recuperare, care poate fi mai benefica decat un somn agitat de noapte, veti remarca o crestere a nivelului energetic de fiecare data cand meditati.Tot in cursul meditatiei, simtiti o stare mai intensa de receptare datorita careia partea intuitiva a mintii va face mai constient de nevoile personale, oferindu-va inspiratie, ba chiar, posibilitatea de a gasi solutii pentru problemele nerezolvate.

Invatand sa va concentrati necritic, pe rand, asupra fiecarui lucru, veti dobandi o autodisciplina care va duce la cresterea constiintei de sine. Prin antrenament, puteti intelege mai bine cum anumite sabloane de perceptie, gandire si simtire au avut influenta asupra vietii dvs., fara ca sa fiti constient de acest lucru. Prin meditatie, deveniti capabil sa depasiti identificarea cu corpul fizic, descoperind ca aveti o existenta aparte fata de tensiunile si problemele materiale. De asemenea, reusiti sa ajungeti dincolo de minte, intelegand ca nu va identificati nici cu gandurile dvs., cis unteti doar martorul acestor ganduri, care vin si pleaca. Veti invata ca adevarata identitate se afla in linistea interioara, in pacea si satisfactia care reprezinta chiar constiinta. Atunci cand veti dobandi aceasta intelegere, o sa puteti folosi meditatia pentru a incerca puternica energie a imaginatiei, vizualizarii ,si formularii limpezi a telurilor care, in esenta, determina mai multe experiente de viata pozitive si placute.

Sfaturi legate de practicarea meditatiei

 In general, meditatia a fost asociata doctrinelor si disciplinelor religioase ca o modalitate de contopire cu Dumnezeu sau cu universul, de descoperire a iluminarii, de dobandire a altruismului sau a altor virtuti. Cu toate acestea, un fapt bine documentat este ca meditatia poate fi practicata si independent de orientarile religioase sau filosofice, pur si simplu ca o modalitate de reducere a tensiunilor interne si de sporire a cunoasterii de sine . Urmatoarele indicatii va vor permite sa constatati avantajele meditatiei. Nu uitati ca aceasta, ca ,si somnul, nu trebuie invatata, ci vine in mod natural; urmand etapele corespunzatoare, veti progresa pe propria dvs. cale rapid si usor.

1. Fixati-va un loc pentru meditatie, care sa fie linistit si lipsit de orice v-ar puteadistrage. Pe cat posibil, ar trebui sa meditati zilnic in aceeasi odaie, intrucat astfel veticrea continuitatea unei anumite atmosfere.

2. Asigurati-va ca va este suficient de cald, alegeti haine comode si, in acelasi timp, largi.

3. Meditati in fiecare zi, la aceeasi ora; este esential sa incercati sa va impuneti o obisnuinta a meditatiei. recomandabile sunt orele de dimineata sau de seara. 4. Instruiti-va mintea sa ramana tacuta pe durata meditatiei. Daca gandurile persista,multumiti-va sa le priviti venind si plecand, fara sa va implicati in vreun fel. 5. Planificati-va meditatia, tinand seama de orele de masa; in general, este bine sa asteptati cel putin o ora dupa ce ati mancat. Pe masura ce meditatia va deveni un obicei, veti incepe sa preferati o masa frugala inainte sau dupa ce o practicati. 6. Reglati-va ritmul respiratiei. Este util ca, initial, sa va concentrati asupra ei si sa respirati lent si natural. Acesta deprindere va va ajuta si in controlarea mentalului. Pe masura ce meditati, trebuie sa stabiliti un mod de a respira lent si ritmic, ceea ce va permite mintii si trupului sa se relaxeze. in scurt timp, vi se va parea ca respiratia urmeaza un curs firesc, fara sa simtiti nevoia unui control. 7. Pozitia traditionala a mainilor este pe coapse, cu varful degetului mare si cel al aratatorului unite in chin mudra (pozitia degetelor) yoghina. Aceasta pozitie va ajuta la meditatie, permitand energiei ki din meridiane sa circule liber spre varfurile degetelor si inapoi in susul bratelor. Daca remarcati ca pozitia chin mudra va distrage, puteti adopta pozitia palmelor deschise, tinute confortabil pe coapse. 8. Pozitiile de meditatie cele mai intrebuintate sunt pozitia asezat sau in genunchi .Pentru confort ,si sprijin puteti folosi o pernuta. Daca pozitia verticala va este incomoda,puteti medita intinsi pe spate. Oricare ar fi pozitia aleasa, spatele, gatul si capul trebuie sa se afle pe aceeasi linie,preferabil cu fata spre polii magnetici ai pamantului. Cand meditati trebuie sa va simtiti relaxat si sigur pe sine.

Respiratia abdominala Pentru a exersa respiratia abdominala va trebui in primul rand sa o constientizam. In cursul unei respiratii abdominale vom inspira aerul lent, urmarind ca umerii si toracele sa nu-si schimbe pozitia, singura miscare fiind efectuata de muschiul diafragm, care la inspiratie va exercita o presiune asupra organelor din cavitatea abdominala, impingand abdomenul in afara, iar la expiratie se va ridica in sus comprimand plamanii, abdomenul retragandu-se.Se va exersa in modul urmator: · Etapa 1 : se va face un ciclu de 3 timpi inspiratie si 3 timpi expiratie, un timp insemnand fie o secunda, fir o bataie de puls etc. (durata nu conteaza, dar conteaza regularitatea). Nu se va retine aerul. · Etapa 2: se vor face doua cicluri de respiratie de cate 5 timpi

· Etapa 3: se vor face trei cicluri de respiratie de cate 7 timpi. Pentru efectuarea corecta a acordajelor este foarte important ca respiratia abdominala sa fie bine stapanita si sa existe o buna capacitate respiratorie. Contractia punctului Hui Yin Pentru a face acordajele trebuie contractat punctul Hui Yin. La inceput, este necesar un efort constient pentru mentinerea lui contractat. Prin exercitiu trebuie ca Hui Yin sa fie contractat fara efort si sa poata fi mentinut astfel, in timp ce faceti exercitii de respiratie, mergeti sau va plimbati. Acest lucru va fi realizat printr-un exercitiu decontractare astfel: · Etapa 1: se contracta timp de 10 secunde · Etapa 2: se contracta timp de 30 secunde · Etapa 3: se contracta timp de 1 minut In tot acest timp se va respira normal.

 Meditatia maestrilor

Stai comfortabil. Fixeaza-ti privirea inainte cu ochii deschisi. Inchide ochii si respira adanc. Retine aerul. Expira incet si complet. Acum concentreaza-ti atentia pe muschii oculari. Relaxeaza-ti toti muschii ochilor tai; relaxeaza-i complet. Relaxeaza-i atat demult incat la un moment dat nu vor mai dori sa lucreze daca cineva iti cere. Relaxeaza-i. Acum, cand tu esti sigur ca sunt relaxati, inspira adanc, retine aerul, expira usor si lent si lasa acest minunat sentiment de relaxare a muschilor oculari sa coboare incet si sa ajunga la degetele picioarelor. Relaxeaza-te complet. Din acest moment orice zgomot exterior te va ajuta sa te concentrezi, nu te va deranja. Relaxeaza-ti acum fiecare portiune a corpului,degetele picioarelor, muschii talpilor, ai picioarelor; ii simti cum se relaxeaza de jos in sus. Picioarele sunt relaxate; relaxeaza-ti muschii abdominali, muschii stomacului, al toracelui, muschii spatelui. Relaxeaza-te dar nu adormi. Te-ai detasat de tot dar auzi foarte clar. Relaxeaza-ti muschii gatului si ai umerilor, ai bratelor, ale degetelor.Relaxeaza-ti toti muschii fetei. Acum esti foarte relaxat, foarte adanc relaxat, relaxat fizic. Vom face in continuare si relaxarea mentala.Pentru relaxarea mentala vom numara incet, descrescator, de la 100 la 95. cu fiecare numar vei simti mintea ta relaxandu-se tot mai mult. Este asa placut si linistitor sa fii profund relaxat fara sa pierzi contactul cu realitatea, permitand zgomotului sa-ti creasca atentia si relaxarea, in armonie cu restul Universului. Repeta mental urmatoarea afirmatie:PUTEREA MINTII UMANE ESTE NELIMITATA (se repeta de 7 ori).Este timpul acum sa crestem nivelul nostru vibrational, cu sentimentul iubirii si al gandurilor bune, si poti realiza asta inconjurandu-te cu o minunata lumina alba protectoare. Aceasta lumina alba reprezinta adevarul, indulgenta, conceptul ideii de Dumnezeu si tot ceea ce este bun. Imagineaza-ti acum aceasta lumina alba curgand spre inima ta, permite-i sa patrunda in inima ta, las-o sa creasca in intensitate. Permite-i sa se extinda si sa te inconjoare complet, creand in jurul tau un spatiu de lumina alba,pura, vibranta. Aceasta lumina alba reprezinta forta suprema, Dumnezeu. Tu poti sa o vezi sau sa o simti si tot ceea ce trebuie sa faci este sa-ti imaginezi ca este aici si va fi intotdeauna cu tine. Tu esti acum inconjurat cu o lumina alba protectoare asa incat subconstientul tau trebuie numai sa se deschida sugestiilor ca este plin de fericire si iti este binefacator. Scufunda-te in lumina alba si ia aminte ca tu esti lumina. Tu nu esti corpul tau, tu apartii luminii, tu esti un spirit pur, un copil iubit al lui Dumnezeu, in afara timpului, inafara spatiului. Simti lumina extinzandu-se in toate directiile. Extinde-ti lumina la infinit. Tu esti lumina pura, iubire pura, compasiune pura, indulgenta pura. Tu esti inafara realitatii imaginabile, inotand in minunatul spatiu infinit, lumina pura; tu esti una cu Universul... una cu Universul. Daca cineva se va simti deranjat de afirmatiile cuprinse in aceasta meditatie, trebuie sa se opreasca aici, nivelul sau spiritual nepermitandu-i sa mearga mai departe. Dupa un timp, cand se va simti pregatit, va putea continua pe aceasta cale. Nu trebuie sa ne asteptam ca drumul maestrilor sa fie usor pentru toti.

<*toate drepturile rezervate*>

Pe drumul spre inimă - A trai în acum - partea I -

 

"Când totul se schimba... schimbă totul" - Neale Donald Walsch

Trăim o perioadă în care totul se schimbă cu rapiditate. Ceea ce astăzi este valabil, mâine nu mai e. Suita de evenimente cosmice care ne-au atins sufletul cu atâta frumuseţe, în ultima perioadă, au deschis mai larg porţile către noi înşine. Pe undeva încep să cred că ăsta este sentimentul care ne vorbeşte despre întoarcerea acasă: întoarcerea spre noi înşine, spre casa sufletului, spre Divinitatea interioară – cea care îşi are locaşul în Spaţiul Sacru al Inimii.

Şi, deşi totul se întâmplă cu o viteză uluitoare, din când în când simt nevoia să mă opresc din drum şi să asimilez tot ceea ce am învăţat sau am trăit până la acel moment. Ating un prag, mă aşez în mine contemplând, încep să înţeleg ce tocmai mi s–a întâmplat…, mă bucur, conştientizez, integrez. Apoi, din nou, pe nesimţite, fără să ştiu de fapt ce fac, las lucrurile să se întâmple, să curgă – lin sau tumultuos – în existenţa mea şi să-mi continui drumul. Este fără de sfârşit. Mereu aşa se întâmplă. Roata Vieţii se–nvârteşte în ritmul său, cum ştie ea.

O astfel de perioada traversez acum. Mi–era dor de mine, m–am regăsit… şi acum vreau să mă satur de miresmele reamintirii, să zbor puţin prin lumea visurilor mele, să–mi îmbrăţişez copilul interior şi să dansez cu Viaţa. Simt că este momentul să intru în dialog cu mine însămi, poate mai aflu câte ceva ce mi–a scăpat, preocupată uneori mai mult de drum, decât de comorile sale.

Aşa facem mereu – deşi de fiecare dată când ne împotmolim, ne promitem nouă înşine că nu mai revenim la lecţiile deja învăţate: la început totul este frumos, entuziasmul ne cuprinde… ne avântăm în noi proiecte… şi apoi… uităm, uităm tot ceea ce ne–am promis, gândul cu care am început. Cumva, drumul însuşi parcă ne corupe, ne abate de la esenţă, ne fură peisajul, ne identificăm cu rolul! Offf, oare de ce? E atât de greu să aplicăm ceea ce știm? Se pare că DA. O să trecem noi și peste asta, nu vom avea încotro. Ciclurile se încheie curând și noi vom urma fluxul.

Acum mă odihnesc. Din când în când, am nevoie de odihnă. Drumul a fost lung, cu multe ocolişuri şi uneori simt oboseala. Mai am nevoie de răgaz, înainte de pleca mai departe. Suntem, de ceva vreme, într-un permanent nod de haos, dar ne sunt dăruite şi perioade de linişte. Şi Universul ne respectă efortul şi ne mai dă răgaz, înainte de a ne continua Călătoria. Curând, Venus va ieşi din retrogradare şi ne invită, alături de Ea, spre o nouă aventură, într-un nou ciclu (care a debutat deja, odată cu Portalul Mariei)

Am spus că mă odihnesc − dar oare ce înseamnă asta? Dacă sunt conştientă de trăirile şi reacţiile mele, îmi dau seama că, de fapt, acest mod de a mă odihni este cumva altceva, deşi tot asta aş spune că este. Este şi nu este, în acelaşi timp. Este, pentru că nu mai trec prin provocări, nimic nu îmi distrage atenţia, nu mai vine nimic nou spre mine... deşi totul este nou! Nimic nu mai este cum era, deşi arareori ne dăm seama de asta. Mi–e bine, iubesc totul şi totul mă iubeşte pe mine, nu mai am vise pentru că visul mă visează pe mine… Viaţa curge lin, iar timpul, acel element fracţionat în minute şi secunde, îmi dăruieşte neîncetat clipe de relaxare, în care îngerii mă răsfaţă. Dacă sunt sinceră cu mine şi mă las răsfăţată de blândeţea energiilor ce mă înconjoară, spun DA, mă odihnesc!

Pe de altă parte, dacă merg mai adânc în lumile interioare, văd că nu e deloc aşa. Acolo este o forfotă permanentă, informaţiile vin şi pleacă, tipare de credinţă limitativă se sparg, reorganizarea este în plină desfăşurare. Asta înseamnă că nu mă odihnesc? (Uite aşa se bagă mintea, cea care vrea să ştie ce nu este de ştiut. Ea se întrebă mereu, deci, ea nu se odihneşte. Ce să–i fac? Nimic. Va constata singură cât de caraghios se poartă şi cât timp pierde inutil.) Ba da, sunt în vacanţă, mă odihnesc şi mă bucur că o pot face. Dar asta nu înseamnă că nimic nu se mai mişcă, că totul devine static şi imuabil, că procesele ce au fost declanşate nu îşi continuă misiunea. Când te odihneşti, trăieşti bucuria lucrului împlinit şi totul se aşează, temeinic, la locul său, tabloul continuă să se deseneze pe el însuşi. Viaţa se împlineşte.

Experienţa mea devine experienţa noastră, iar experienţa noastră devine şi a mea. Legăturile dintre noi/voi şi mine se formează armonios, începem să ne recunoaştem ca suflete care au plecat cândva, împreună, pe acelaşi Drum. Începi să înţelegi – puţin, prin ochiul drept uşor mijit – că un nou nivel de conştiinţă, o nouă dimensiune a fiinţării, se pregăteşte pentru noi. Începi să ştii că totul se ridică pe o altă octavă de existenţă.

Când eşti pregătit pentru a apăsa pe butonul reset, sincronicităţile vin şi–ţi aduc un eveniment care schimbă, fundamental şi definitiv, mica lume în care trăieşti. Poate fi o mică întâmplare, o conştientizare venită parcă din senin sau poate fi un eveniment major. Nu are importanţă, este doar o chestiune de percepţie. Ştii că ceva major s-a schimbat în fiinţa ta pentru că, dacă încerci să împărtăşeşti, să povesteşti cuiva despre noua ta percepţie despre Viaţă, nu vei găsi cuvintele potrivite, totul devine inexplicabil. Singura variantă pentru a te exprima în alt fel decât în cuvinte va fi limbajul trupului, al ochilor.

Pentru mine, aceste evenimente au rol de declanşator care mă propulsează tot mai profund într-o lume interioară pe care nu mai vreau s-o părăsesc. Este ca şi cum mă reinventez, pentru a nu ştiu câta oară.

Energiile cosmice cu care ne conectăm în această extraordinară etapă din existenţă, tocmai asta sunt destinate să facă: să creeze, susţină, încurajeze intervenţia unor situaţii, evenimente etc., care să ne oblige să ne schimbăm și să ne întoarcem privirea către interior. Bucuria mea este cu atât mai mare, cu cât constat că asemenea momente încep să devină normale, ușor de recunoscut pentru tot mai mulţi oameni, indiferent de preocupările lor. Ceva se întâmplă și procesul începe să curgă, iar viaţa să înceapă un nou flux.

Introspecţia şi căutările interioare devin un mod firesc de a fi. Privind spre cei din jurul meu, am impresia de multe ori că lumea a amuţit, că nimeni nu mai vorbeşte prin cuvinte – deşi tot cuvinte folosesc. Pare, la prima vedere, un nonsens. Nu ştiu cum voi explica asta, dar voi încerca. Sunt convinsă că dacă prindeţi ideea, puteţi constata acelaşi lucru, prin experienţă proprie. Iar când veţi trăi această stare, în interiorul vostru se va produce ceva ce încă nu are nume.

Ne percepem unii pe alţii în alt mod, mai curat, mai intim mai profund. Simt, aud, văd... cum ceva ne uneşte într-un mod miraculos şi tăcut. Parcă fire nevăzute ne ţes pe toţi într-un nou tablou – care prinde contur şi claritate, zi după zi. Dacă respiri adânc şi eşti atent la limbajul corpului, simţi că ceva nou se conturează, o anume stare, un alt mod de fi fericit, liniştit; surprinzi – cu alte cuvinte – o altă vibraţie. Atenţia şi intenţia, reunite în simplul act al respiraţiei, creează un fel de trezie, de revelaţie, te duce spre o trăire care trezeşte copilul interior, care creşte bucuria şi recunoştinţa că trăieşti aceste vremuri ce n-au mai fost niciodată, nicăieri în Univers; te simţi onorat.

Orice explicaţie logică, raţională, devine inutilă. Cuvintele au dispărut, mintea cea duală colapsează, în sfârşit. Dacă cineva te întreabă „ce faci", răspunzi ce-ţi vine atunci în minte – dar, pe undeva, adânc în interiorul tău, răspunsul care ţi se pare potrivit ar fi „nu simţi, nu vezi, de ce mai întrebi?" Şi tu, cel care a întrebat, ştii foarte bine că ai verbalizat un tipar doar pentru că altfel nu ştiai cum să începi o conversaţie. Poate o să pară foarte preţios spus, dar eu cred că a venit vremea unei comunicări la nivel de spirit – evident, pentru început, doar între cei ce rezonează unii cu alţii.

Dar apare și un paradox, pentru că, pe de altă parte, privind în jur constaţi că de fapt nimeni nu se înţelege cu nimeni. Discrepanţa este foarte mare. Oricât ai încerca să te faci auzit, ascultat, să încerci să spui ceva chiar important – în interesul, aparent, al interlocutorului – nu reuşeşti să treci de personalitatea lui. Te loveşti ca de un zid. Tiparele se repetă la infinit.

În mod clar, trăim vremea secerişului. Fiecare o ia pe Drumul său. Şi... orice Drum este un Drum, potrivit cu starea şi chemarea interioară a celui care îl parcurge. Nimeni nu poate fi trezit din exterior, iar a te privi din interior e o artă, o măiestrie la care ajungi după îndelungi căutări. Când ai ajuns acolo, judecata dispare, totul este privit dintr-o altă perspectivă şi... cuvintele dispar, îşi pierd înţelesul. Evident, şi ăsta este tot un mod de exprimare, la fel de nefericit ca oricare altul. Inima nu se poate exprima prin cuvânt şi ajungem, vrând nevrând, într-un impas de exprimare, de comunicare. Tot ceea ce ne mai salvează este metafora, sintagma poetică şi simţul umorului, capacitatea de a vedea dincolo de cuvânt, de limitarea oricărui tipar, dincolo de aparenţe.

Pe măsură ce conştiinţa noastră evoluează, pe măsură ce trecem prin proces, e tot mai important să simţim/ştim care este momentul în care trebuie să spunem stop şi să încercăm să sesizăm schimbările ce au intervenit în fiinţa noastră. Fără să lăsăm lucrurile să se aşeze în noi, fără să ne înţelegem pe noi înşine, am face totul superficial şi am trece prin viaţă fără să împlinim ceea ce ne-am propus prin Programul nostru existenţial, atunci când am venit la întrupare.

Largul evantai de sunet şi culoare, care ne învaţă să trăim conştient şi în acum, ne solicită, pe deplin, atenţia. Îmi este clar că pentru a înţelege tot ceea ce ni se întâmplă, pentru a împământa energiile noi care ne sunt dăruite, avem nevoie de responsabilitate în tot ceea ce facem, de determinare şi implicare, de alegeri conştiente – şi, mai ales, de alegeri potrivite cu scopul şi contextul. Cel mai bun început este prin a ne asuma fiecare gest sau gând – chiar dacă îl considerăm minor – fiecare cuvânt sau acţiune, să fim atenţi la sincronicităţi, pentru a le înţelege rostul.

Evenimentele cosmice la care am asistat în ultimul timp, ne-au schimbat calitatea vieţii, ne-au ridicat pe o nouă treaptă existenţială. Şi este doar începutul. Am mai spus asta de multe ori şi iată că totuşi o repet.

Zi după zi intervine ceva cu totul nou în exprimarea Vieţii pe Pământ, iar fiecare etapă a devenirii e un început a ceva mult mai măreţ decât a fost vreodată. Este ca şi cum în fiecare zi începe o nouă viaţă. De cele mai multe ori e foarte greu – uneori chiar imposibil – să descifrăm câte ceva din pânza care abia se ţese, să încercăm să înţelegem, la nivel interior, ce avem de făcut pe mai departe şi pe unde ne vom continua Drumul.

Schimbarea, sau noutatea, nu e întotdeauna uşor de sesizat, mai ales că suntem învăţaţi să vedem viaţa doar prin ochii minţii duale – care judecă, observă, dă verdicte. Pentru a schimba asta şi a ne abandona inimii, mai avem doar câţiva paşi de făcut. Deja este un lucru despre care toată lumea povesteşte. Trebuie să avem răbdare şi să nu mai încercăm imposibilul – şi anume, să nu mai căutăm să înţelegem totul, să explicăm totul. Tiparul cu un anumit simptom căruia îi corespunde o cauză spirituală, a dispărut. Acum, trebuie să avem credinţa şi încrederea că lucrurile se lămuresc în mod personal, propriu, iar răspunsul adevărat este în noi şi numai în noi. Nici în cărţi, nici în tratate, dar nici în experienţa altcuiva. Totul este p e r s o n a l şi unic.

O întrebare justificata ar fi: Dar, oare, putem descifra ceea ce se află în spatele fiecărui eveniment, experienţă pe care o atragem? Cum facem sa aflăm mesajul lor? Sau, de unde ştim că ceea ce gândim/credem este adevărat şi nu o creaţie a minţii?

Da, nu ştim încă, sau nu de fiecare dată. Când vom ști să comunicăm sincron cu lumea nevăzută, vom fi, probabil, în pragul Iluminării. Pana atunci ne testăm şi suntem testaţi, învăţăm prin experienţă proprie. In acest punct am ajuns, acest prag îl mai avem de trecut. Pe "formularul" de testare, sunt o grămadă de întrebări ajutătoare, cum ar fi: am rănit pe cineva cu atitudinea mea, chiar am nevoie dr ceea ce-mi doresc, sunt eu cel care știe ceea ce este bine pentru mine sau pentru cel drag mie, de îndrăznesc să îl judec? Sau, cel mai uşor este să ne întrebăm: cine este cel ce vrea explicaţii: inima sau creierul?

Știinţa a demonstrat că inima are propriul ei creier. A trăi în inimă nu înseamnă că lucrurile nu au sens, direcţie sau claritate. Reflectând asupra unui aspect si ascultându-ţi corpul, punând cu sinceritate o întrebare, dacă eşti in acel moment in vibraţia inimii, ceva din interiorul tău îţi spune despre ce este vorba și ştii – pur si simplu ştii – ce este bun pentru tine, care este sursa unei anumite stări – sau orice altceva. Procedând aşa, cu timpul, capeţi experienţă, încredere în legătura ta cu îngerii, cu ghizii, cu Sinele tău Divin. Sigur, vom avea și eşecuri, dar vom învăţa din ele.

Și să nu uităm ce-am spus puţin mai sus. De cate ori avem impulsul de a face ceva, de a avea o reacţie, de a exprima un anume tip de dorinţă, să ne oprim pentru o secundă și să ne întrebam: ce parte din mine mă pune să fac asta, mă indemnă sa critic, sa judec, sa pun etichete, sa reacţionez, cine din mine vrea asta? De fiecare data răspunsul va fi: mintea duala. Inima, energia feminina, ştie alte lucruri despre Viaţă, ştie că fiecare este acolo unde este bine să fie, ştie că suntem unici, eterni şi că, în lumile interioare ale fiecărei fiinţe, există adevărul său.

***

Cei din lumea nevăzută şi–au schimbat total modul de ajutorare. Despre asta voi vorbi altă dată. Este prea important, pentru a nu rămâne mai în detaliu asupra acestui subiect. Până atunci, voi folosi cuvântul Universul, fără să detaliez. Deci, Universul revarsă pe Pământ energii din ce în ce mai subtile, cu o vibraţie tot mai înaltă, pentru a ne pregăti, treptat, pentru un nou Ciclu evolutiv. Lumea veche s–a sfârşit, dar cea nouă încă nu s–a născut pe deplin. Este în plin travaliu, dar mult nu v–a mai dura.

Energie înseamnă, în primul rând, informaţie, structurată pe diferite nivele de înţelegere. Noile energii aduc noi informaţii, iar aceste noi informaţii, de o altă calitate, ridicate la un alt nivel de conştiinţă, ne conduc spre alte experienţe concrete, ce sunt exprimate şi validate prin Viaţă – cea care, de fapt, ne „vorbeşte”.

Viaţa este cea care aduce la suprafaţă noi paradigme, noi nivele de înţelegere, noi forme de cunoaştere, este cea care ne spune că ceea ce credem este sau nu aşa. Ea ne ajută să ştim adevărul, să înţelegem schimbarea şi ceea ce se întâmplă cu noi. Nu părăsim niciodată regatul acţiunii. Se pun în mişcare energii, se întâmplă lucruri din ce în ce mai „bizare" – sau cel puţin aşa le etichetăm, pentru că nu le înţelegem încă. Mişcarea nu încetează niciodată; ea este perpetuă.

În permanenţă ies la suprafaţă adevăruri tot mai profunde, cu un nivel de vibraţie tot mai înalt, care schimbă perspectiva. Viaţa reflectă toate aceste schimbări prin aspecte concrete, vizibile, clare, foarte împământenite în 3D. Scena se modifică permanent, scenariul se adaptează din mers, apar evenimente sau aspecte noi, care parcă vin de nicăieri, ne surprind. Poate că şi din acest motiv ne mai considerăm a fi într-un punct de haos – pentru că uneori totul se schimbă atât de rapid, că nu mai înţelegem nimic.

Noutatea ne va surprinde, doar că de data asta este vorba despre un alt nivel de întrupare. Vălurile se subţiază, întâlnirea cu lumile nevăzute se apropie. Cum să înţeleagă mintea noastră ceva şi cum să nu fim dezorientaţi, atâta timp cât nu am ajuns să trăim în inimă? Conştiinţa noastră este în mutare: din cap în inimă – deci... de unde să avem mai multe repere? De la ceva ce se mişcă şi se modifică constant? Percepţiile şi trăirile noastre sunt tot mai diferite şi de neînţeles, pentru că conştiinţa priveşte din alt loc, ca un satelit cu orbită schimbătoare.

Dimineaţa ne trezim cu o stare de bucurie imensă, iar peste zi acumulăm tristeţe, sentiment de inutilitate sau revoltă, vinovăţie. Acum suntem împăcaţi cu noi înşine şi credem că am depăşit perioadele dificile, că ne-am acomodat cu un nou adevăr, iar peste foarte puţin timp apare ceva care ne dă totul peste cap. Schimbările de stări, sentimente sau trăiri devin absurde şi fără sens. Nu ştim de unde s-o mai apucăm. Parcă lumea a înnebunit, s-a întors cu susul în jos, reacţii şi situaţii total absurde şi de neînţeles. Totul pare atât de nebunesc, încât cuvintele, din nou, îşi pierd valoarea. Oricât ai încerca să povesteşti, nimic nu e de povestit. Să ne fi întors, oare, de unde am plecat? Nici vorbă. Involuţie nu există.

Cu toate întorsăturile prin care Viaţa ne poartă, sufletul nostru ştie că lucrurile merg spre acolo unde trebuie să ajungem. Totul este atât de frumos, încât nici nu am vrea să fie schimbat, chiar dacă încă suntem în pline frământări interioare. În adâncul fiinţei ştim că totul se află pe un făgaş care se numeşte evoluţie, salt cuantic, Dimensiunea a patra... a cincea..., pregătire şi eliberare, împlinirea unui Plan.

***

Şi totuşi, ca să fim mai liniştiţi, ce am avea de făcut? Multe – şi mai nimic!

Va continua...

<*toate drepturile rezervate*>

Elixirul Vietii Vesnice

Cele mai mari puteri sunt ascunse in foc: el are puterea de a dizolva, a lichefia, a arde si a transforma. Este atotputernic; nimic nu-i poate sta impotriva. Celelalte elemente, pamantul si aerul, au puteri mari, de asemenea, dar ele nu pot schimba cu adevarat materia. Cutremurele de pamant au puterea de a despica crusta pamantului, de a fragmenta muntii, de a inghiti orase si sate, dar nu pot sa schimbe natura esentiala a lucrurilor. Apa are puterea de a dizloca sau de a dilua; aerul are puterea de a dispersa; numai focul are puterea de a transforma cu adevarat. In urma focului ramane ori numai scrumul ori o totala transformare a corpului. Incercati sa priviti focul ca atunci cand l-ati privit prima data. In foc traiesc niste creaturi foarte puternice si foarte frumoase, nu numai salamandre, spirite ale focului, ci multe fiinte umane care s-au eliberat de corpul lor fizic, incantate sa se contoasca cu focul pentru a dainui vesnic.

Imi amintesc ca atunci cand eram tanar, in Bulgaria, daca raceam si incepeam sa am febra, imi placea sa aprind un foc in soba si sa ma asez cat mai aproape de ea, apoi ma culcam cu un sentiment de recunostinta si dragoste mare pentru caldura. Si cand ma trezeam, eram vindecat. Atunci am inteles proprietatile de vindecare ale focului, pentru ca nu numai caldura era cea care vindeca; focul contine si alte elemente vindecatoare. Fecioarele Vestale au reprezentat cel mai cel mai pur aspect al Mamei Divine. Deoarece puritatea este o conditie necesara a focului si a luminii. Prezenta Mamei Divine este indispensabila pentru ca flacara focului sacru a iubirii sa fie mentinuta vie. In sufletul ei, fiecare fiinta umana trebuie sa devina virgina, pura pentru a aduce acest foc in interiorul ei astfel incat principiul masculin din ea - vointa, spiritul - sa poata fi folosit pentru a crea deoarece toata creatia isi are originea in foc. Priviti ceea este evident: de la un lucru la fel de simplu ca pregatirea mesei la un lucru la fel de complex ca lansarea unei nave spatiale este necesar focul.

Cand veti stii cum sa priviti focul, veti deveni mai lucid si vei gasi pacea si libertatea, pentru ca luciditatea, pacea si libertatetea sunt virtutile centrului. Centrul, asa cum am afirmat adesea, este similar cu varful (trebuie sa fi observat ca flacarile care se ridica din foc formeaza un con, de unde notiunea de varf). Cineva care sta pe varful unui munte poate vedea mult mai clar si mult mai departe decat cineva care sta in vaile sau canioanele de la poalele lui. Focul urca intotdeauna catre varful muntelui pentru a avea o viziune mai clara a orizontului de pretutindeni. Iata de ce, atunci cand focul viziteaza un Initiat, ii deschide inteligenta catre orizonturi mai vaste. Aceasta este ceea ce numim iluminare. Fara foc, focul Spiritului Sfant, nu poate exista iluminare. Asadar, primul lucru pe care il obtinem de la centru este luciditatea, o viziune adevarata a realitatii. De asemenea, miscarea interna a practicantului care se inarce inapoi la centru incepe sa se accelereze si cu cat se accelereaza mai mult, cu atat devine mai intensa. Armonia si pacea prind radacini in interiorul omului, iar el scapa de sub fortele haotice aflate la periferie. Pentru a fi salvati, trebuie sa patrundem intr-un "loc superior" despre care vorbesc Psalmii, iar acest "loc superior" este centrul cercului unde gasim focul, focul etern. Si in cele din urma, cel care ajunge in centru este mult mai liber sa actioneze; el sta la intersectia fortelor si devine extrem de puternic.

Inca odata, in aceasta seara, ne vom gasi in prezenta celui mai mare mister al vietii: focul. Spun cel mai mare mister al vietii pentru ca focul se afla la originea vietii; focul detine secretul vietii eterne si trebuie sa incercam sa devenim prieteni cu el, sa il cunoastem, sa-l atragem spre noi si sa vibram in armonie cu el. Focul pe care l-am aprins aici in aceasta seara contine o anumita cantitate de viata, dar la soare trebuie sa ne intoarcem pentru a gasi focul care este sursa vietii intr-o masura cu mult mai mare. Iata de ce este atat de important sa invatati sa va uitati indelung la soare, sa cautati sa va contopiti cu soarele: datorita focului din el. Focul produce caldura si lumina, dar focul insusi nu este nici caldura si nici lumina; nu este nici fierbinte, nici luminos. Este gresit sa credem ca focul este arzator si luminos. Omul inca nu cunoaste focul; focul pe care-l stim noi este numai o reflectare palida a focului adevat. Noi inca nu stim nimic despre focul adevarat; noi putem vedea si simti lumina si caldura pe care le produce, dar nu avem nici o perceptie asupra focului insusi. Un copac nu ar putea stoca razele soarelui si toate energiile care il bombardeaza zi si noapte daca structura lui nu ar include un element material capabil sa le absoarba; iar acest element este pamantul. Omul este facut din foc si acest foc vine de la soare. O fiinta umana poseda aceeasi chintesenta ca focul soarelui. De ce oamenii indruma gresit alti oameni spunandu-le ca sunt facuti din materie si ca este necesara numai hrana materiala? Din contra, Initiatii ne spun ca suntem facuti din foc, din lumina.


Asa cum am spus deja, exista doua feluri de foc. Primul este focul celest al soarelui, focul divin care ne elibereaza de imperfectiuni si slabiciuni si genereaza tot ceea ce este mai pur si mai bun in noi pentru a ne face sa stralucim: calitatile, vitalitatea, frumusetea, puterea si inteligenta. Celalalt este focul pamantului, focul dorintelor noastre de baza, care ne devoreaza si reduce la stadiul de cenusa tot ce atinge. Este recomandabil sa cereti ajutor unui Maestru spiritual in cautarea focului divin pentru ca este extrem de dificil sa aprindeti acest foc de unul singur. Sacrificiul este secretul oricarei transformari. Toti Initiatii adevarati au inteles acest lucru, si de aceea ei se ofera victime voluntare, care sa fie desavarsite si mistuite de Ingerul Focului sau, cum se mai spune, de catre iubirea divina. Si acest foc ii transforma in lumina si caldura. Chiar si corpurile noastre fizice trebuie sa fie purificate si iluminate focul divin deoarece aceasta munca de transformare nu se limiteaza doar la gandurile si sentimentele noastre. Daca omul trebuie sa fie transfigurat total, acesta transformare trebuie sa aiba loc si in planul fizic.

Crearea lumii a inceput cu focul, cu lumina. Dumnezeu a creat lumina, focul inainte de orice altceva. O parte din acest foc s-a condensat si a devenit apa; o parte din aceasta apa s-a condensat si a devenit pamant. Focul a fost la inceputul tuturor lucrurilor; focul este in centrul tuturor lucrurilor. Elixirul Vietii Vesnice nu este altceva decat condensarea focului. Iata de ce cineva care a sorbit o picatura din acet Elixir s-a simtit arzand ca si cand ar fi inghitit foc si apoi a devenit inconstient. Dar cand si-a revenit cateva secunde mai tarziu, intregul sau organism se eliberase de impuritati si, incepand cu acel moment, a triumfat asupra bolii si mortii.

Daca vrem sa ardem impuritatile care impiedica atat curentii spirituali, cat si cei fizici sa circule liber in noi, trebuie sa invocam focul, focul iubirii divine, focul care ne elibereaza. Dar acest foc va veni la noi numai daca facem sacrificii, daca ne dedicam muncii nu numai pentru noi insine ci si pentru principiul divin. Acesta este intregul secret. Aceasta este ceea ce trebuie sa incercati sa intelegeti si sa simtiti. Stiu ca este o sarcina lunga si dificila; in ceea ce ma priveste, incerc sa o inteleg un pic mai bine in fiecare zi.

Apa, asa cum stiti, este compusa din doua gaze, oxigen si hidrogen si, pentru a face ca cele doua gaze sa se combine si sa produca apa, este necesara interventia focului. Fara foc nu se intampla nimic, dar indata ce amestecului i se adauga o scanteie, cele doua gaze se aprind intr-o iubire eterna una fata de cealalta si se unesc pentru a forma apa. Lucrul socant este ca, in loc sa formeze un alt tip de gaz, ele se combina pentru a forma un lichid; ele se transforma din starea gazoaza in starea lichida. Dar fuziunea celor doua gaze si schimbarea de stare nu se pot realiza pana ce nu este introdus un element nou. Oxigenul si hidrogenul sunt invizibile, intangibile si volatile, pe cand apa poate fi vazuta, atinsa, manevrata si chiar pastrata intr-un vas. Daca incalziti apa, ea se va transforma in aburi si va disparea, iar daca o raciti suficient, se solidifica si devine gheata.

Apa este expresia vietii. Formula chimica (H2O) indica faptul ca este facuta din doi atomi de hidrogen pentru fiecare atom de oxigen. Hidrogenul este asociat in mod traditional cu principiul feminin (apa), iar oxigenul cu principiul masculin (focul). Daca combinarea celor doua gaze (cu o preponderenta a hidrogenului) produce apa, pare rezonabil sa gandim ca focul trebui sa fie si el, de asemenea, o combinatie a principiilor feminin si masculin dar, in acest caz, cu predominanta principiului masculin. Focul este un principiu activ, iar apa este pasiva, dar misterul ei este ca principiul pasiv reprezentat de apa este, prin el insusi, o combinatie a doua principii, activ si pasiv.

Deci apa, H2O, este alcatuita din doi atomi de hidrogen si unul de oxigen. Principiul feminin corespunde numarului 2, iar principiul masculin, numarului 1. Ezotericii exprima adesea dualitatea femeii descriind-o asemenea unei carti deschise. Cartea inchisa corespunde numarului 1, iar cartea deschisa numarului 2, polarizarea lui 1. Oxigenul (numarul 1) si hidrogenul (numarul 2) se combina pentru a produce numarul 3, care este apa. Dar exista un al patrulea element care intra in compozitia apei: elementul focul vietii, pentru ca viata este focul. Viata se naste din foc; apa, ea insasi, nu are viata; are nevoie ca focul sa ii insufle viata si acesta este soarele, focul care priveste apa si o impregneaza cu viata. Pentru un alchimist, focul insufleteste intreaga creatie; desi latent, el este prezent in metale si pietre, precum si in apa, chiar si in adancurile oceanelor.

Deci, apa este simbolul materiei asupra careia actioneaza Spiritul pentru a-i da forma, pentru ca proprietatea principala a apei este adaptabilitatea: ia orice forma alegi sa-i dai. A doua caracteristica este ca poate fi impregnata. Soarele impregneaza apa cu razele sale; pamantul cu diverse substante; prin contactul cu apa, animalele si oamenii o impregeaza cu numeroase elemente. In acest fel, apa da nastere la o mutitudine de creatii diferite. In mod similar, materia cosmica primara ia orice forma alege Spiritul sa-i dea si devine impregnata si prolifica datorita samantei Spiritului. Iata de ce, cei care stiu cum sa munceasca au puterea de a crea cu ajutorul acestei materii.


Isus a detinut cu siguranta stiinta focului si a apei pentru ca El a spus: "Daca un om nu este nascut din apa si Spirit, nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu". Intelesul acestor cuvinte a ramas ascuns majoritatii crestinilor in ultimii 2000 de ani. Ce inseamna a fi nascut din apa si Spirit pentru a putea intra in noua stare numita Imparatia lui Dumnezeu? Apa si Spiritul, sau altfel spus, apa si focul, cele doua principii principale, principiile masculin si feminin sunt simbolizate in planul spiritual prin iubire si intelepciune. Este uniunea in interiorul nostru a iubirii si intelepciunii care ne da acces la acea stare inalta de constiinta cunoscuta sub numele de Imparatia lui Dumnezeu, o lume superioara a ordinii, frumusetii, armoniei si luminii.

Alchimistii au pus aurul si argintul intr-un creuzet pentru a fi incalzite impreuna, aurul simbolizand soarele, iar argintul luna. Ei au mai spus ca cel mai potrivit moment pentru aceasta actiune este chiar in momentul in care soarele intra in Berbec si luna se afla in Taur, pentru ca soarele este exaltat in Berbec si luna in Taur. Aici, din nou, nu avem numai o transpunere a principiilor feminin si masculin simbolizate de soare si luna, ci il avem si pe Marte, care are casa Berbec si pe Venus, care are casa in Taur. Marte in Berbec si Venus in Taur: Venus urmeaza lui Marte.

Apa este alba si sangele este rosu, pentru ca rosu si alb sunt doua culori ale energiei divine manifestate in cele doua principii: in planul spiritual, alb este pentru femei si rosu pentru barbati, iar in planul fizic rosu este pentru femei si alb este pentru barbati. Atunci cand alchimistii au dorit sa exprime aceste doua principii, ei au vorbit despre soare, care este rosu si despre luna, care este alba. De fapt, sangele rosu si apa alba nu sunt doua principii diferite, ci cei doi poli ai unuia singur, principiul feminin. Celalalt, principiul masculin, este focul, iar polul sau opus este lumina. Focul este rosu si lumina este alba, dar ele sunt de aceeasi natura. Puteti spune ca sunt frate si sora, dar si ca unul da nastere celuilalt. Lumina vine din foc; focul este cel care da nastere luminii; pe cand sangele vine din apa, apa da nastere sangeluiAlbul da nastere rosului dedesubt, iar rosul da nastere albului deasupra. Exista o traditie care spune ca atunci cand Zoroastru l-a intrebat pe Dumnezeul suprem, Ahura Mazda ce a mancat primul om, acesta i-a raspuns: "El a mancat foc si a baut lumina". Omul inca mananca foc si bea lumina, dar nu este constient de ceea ce face. Oamenii acorda importanta numai lucrurilor vizibile si tangibile, astfel incat ei spun ca mananca, beau si respira, cu alte cuvinte, ca se hranesc cu materie solida, lichida si gazoasa. Este adevarat, dar nu este intregul adevar. Daca omul ar fi fost hranit numai cu aceasta mancare materiala, el ar trebui sa fie intotdeauna subnutrit pentru ca adevarata lui hrana este focul si lumina. Deoarece omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, poate si el sa creeze asa cum Dumnezeu a creat, cu si prin puterea luminii. Iata de ce Stiinta Ezoterica ne spune ca daca aveti lumina, puteti avea orice altceva. Trebuie sa cautati lumina, sa va umpleti cu lumina, cu aceasta substanta pura, stralucitoa, radianta, o substanta atat de subtila incat nu poate fi cantarita, masurata sau chiar atinsa si, cu toate acestea, o substanta multumita careia omul poate crea. Desigur, lumina salasluieste undeva foarte sus, alaturi de Dumnezeu si putem sa ajungem la ea numai daca ne gandim la ea in mod constant, meditam asupra ei, ne-o dorim, o inspiram odata cu aerul pe care il inspiram. Cel care reuseste sa se umple de lumina, poate sa inceapa sa o transforme, sa o modeleze si sa creeze astfel ceea ce are nevoie. Cineva care este cu adevarat capabil sa lucreze cu lumina ar trebui sa fie capabil sa refaca un organ din corpul sau care a fost distrus de boala. Daca aceasta va frapeaza ca fiind ceva total imposibil, chiar nebunie, se datoreaza faptului ca fiintele umane au pierdut secretul de a lucra cu lumina.
Initiatii, pentru care numai realitatea adevarata este lumina, lucreaza cu ea in mod constant si o folosesc ca sa stabileasca comunicatii intre ei si cu lumea divina. Este esential sa intelegeti aceasta: fiintele umane pot comunica cu lumea divina numai daca ele insele impletesc "funii" de lumina, care sa le lege de Cer. Odata ce au creat aceasta retea de comunicatie intre cele doua lumi, ele se pot interschimba si uni intr-un fel de osmoza. Acela care taie legaturile cu lumina, cu soarele se condamna la moarte spirituala. A manca, a bea si a respira este, poate, suficient pentru viata fizica, dar pentru a trai spiritual trebuie sa ne hranim cu hrana spirituala a caldurii si a luminii, cu focul soarelui. Din fericire, Dumnezeu o organizat lucrurile in asa fel incat, chiar fara sa stie, fiintele umane se hranesc cu lumina si caldura soarelui. In acest fel, veti lucra asupra corpului eteric, Corpul vostru de Glorie cu ajutorul luminii siocului. Acestea sunt mancarea si bautura adevarata, focul iubirii divine si lumina intelepciunii divine. Cel care intelege acest lucru se va bucura de o viata fara regrete. "Secretul vietii vesnice este foarte simplu: munciti pana deveniti la fel de luminos, cald si datator de viata ca mine. Daca veti face asta, veti trai vesnic". Da, dar desi acest secret este foarte usor de inteles, este foarte greu de dus la indeplinire. Ia foarte mult timp, cateva mii, poate cateva milioane de ani. Dar filozofia focului, filozofia soarelui este atat de minunata incat merita sa-ti construiesti intreaga viata pe baza ei. Focul este asociat cu soarele, cu lumina, caldura si iubirea. Cand va ganditi la foc, trebuie sa va ganditi la aceste idei, sa le rasuciti pe o parte si pe alta, sa le examinati din toate unghiurile, sa le explorati, sa le cercetati pana cand descoperiti misterul focului. Daca nu vreti ca inima voastra sa devina rece, nu trebuie niciodata sa va opriti din a iubi. Atunci cand Iisus a venit, a incercat sa oduca oamenii catre o notiune mai inalta de sacrificiu. In loc sa sacrifice niste biete animale, care nu au facut nimanui nici un rau, el a invatat oamenii sa-si sacrifice propriile lor animale interioare, poftele si pasiunile etc., deoarece sacrificarea acestor animale elibereaza energii care sunt mult mai pretioase si care pot fi folosite in munca spirituala. Aceia care au inteles acest lucru sunt pe drumul catre perfectiune; aceia care nu l-au inteles sunt inca blocati in grajduri sau custi - simbolic vorbind - impreuna cu propriile lor animale.

de OMRAAM AIVANHOV

<*toate drepturile rezervate*> 

Semnificatia culorilor aurei

Puterea pendulului

Baghetele sunt considerate precursoarele pendulului, astfel că pendulul lucrează după acelaşi principiu. El pur şi simplu interacţionează cu un anumit câmp energetic, iar modul său de funcţionare se bazează pe principii bioelectrice. Ca şi baghetele, pendulul nu dă răspunsuri de unul singur.

 Subconştientul comunică cu tine prin intermediul sistemului nervos. Având în vedere faptul că aura se extinde în toate direcţiile în jurul tău, subconştientul este sensibil la orice se întâmplă în preajma ta. Conştiinţa este atentă doar la ceea ce are legătură cu obiectul concentrării într-un moment anume, perceput prin intermediul celor cinci simţuri - gust, pipăit, văz, auz şi miros. Cu toate acestea, unul dintre cele mai extraordinare organe de simţ pe care le posedă omul este pielea, care este sensibilă la multe dintre elementele subtile ignorate de obicei de cele cinci simţuri.

 Bazându-te doar pe acestea pentru a interpreta o situaţie, poţi pierde uşor din vedere jocurile subtile de energie din viaţa ta. Pe de altă parte, subconştientul este atent la toate interacţiunile energetice cu propriul tău câmp, inclusiv cele care depăşesc capacitatea de percepţie a celor cinci simţuri. Aceste interacţiuni sânt asimilate şi pot fi accesate şi conştientizate prin meditaţie, hipnoză sau cu ajutorul altor tehnici şi instrumente pentru amplificarea conştiinţei. O asemenea metodă este radiestezia. Pentru a înţelege aceste lucruri, trebuie să ştii mai multe despre felul cum funcţionează subconştientul, comparativ cu modul de lucru al conştiinţei.

 Conştiinţa este sediul activităţii organizate a creierului. Aceasta controlează percepţia senzorială şi exprimarea. Când te concentrezi în mod conştient asupra unei activităţi oarecare, creierul tău emite unde electrice. Conceptul de unde cerebrale de tip beta este folosit în mod obişnuit pentru a desemna formele de energie emise în timpul unor activităţi dirijate în mod conştient. Deoarece ai ajuns să te identifici peste măsură cu facultăţile tale intelectuale, fie ignori, fie ratezi cu totul percepţiile subtile ale vieţii.

Undele cerebrale de tip alfa apar în stări de relaxare, iar în astfel de momente undele emise de creier au o frecvenţă de aproximativ 10 cicluri pe secundă. Cu cât eşti mai relaxat, cu atât frecvenţa undelor cerebrale este mai scăzută şi devii mai senzitiv.

 Doar aproximativ 10% din activitatea corpului şi a creierului tău este controlată în mod conştient. Prin urmare, dacă vrei să trezeşti percepţiile mai subtile înregistrate de eul tău, trebuie să înveţi să te relaxezi şi să deschizi calea către subconştient. Subconştientul dirijează sistemul nervos autonom, care reglează funcţionarea organelor vitale şi a muşchilor involuntari, în mod obişnuit, nu eşti conştient de activitatea lui de reglare a energiilor vieţii, reproducerii şi autoconservării. Aceste acţiuni includ, de pildă, funcţiile stomacului, plămânilor, intestinelor, inimii, ficatului, organelor de excreţie, de reproducere, precum şi formele mai dezvoltate de senzaţie şi percepţie. Acest sistem nervos autonom este parte a sistemului nervos central.În corp, sistemul nervos central acţionează ca un sistem de coordonare între organele de simţ ale corpului, muşchi şi glande.

 De exemplu, dacă te înţepi la deget cu un ac, mesajul va fi transmis la creier şi de acolo unei glande. In momentul acela îţi spui că te doare. Pielea este un organ extrem de sensibil, ce are capacitatea de a simţi schimbările subtile de energie din jurul nostru. Cand o energie exterioară interacţionează cu câmpul auric ce emană din piele şi din întregul corp uman, mesajul este transmis corpului şi creierului. Cu toate acestea, în cazul unor astfel de percepţii subtile nu există întotdeauna un răspuns care să poată fi recunoscut. Insă mesajul este recepţionat şi poate fi accesat şi conştientizat.

E ca şi cum ai avea un mesaj înregistrat pe o bandă magnetică: dacă ştii să foloseşti magnetofonul, poţi derula înapoi şi afla care este mesajul. Aici îşi poate dovedi utilitatea folosirea baghetelor şi a pendulului. Sistemul nervos al corpului omenesc constituie încă ua mare mister - dar ştim că este un sistem de comunicare dinamic, delicat şi sensibil. El comunică cu subconştientul şi cu percepţiile lăuntrice superioare. Bagheta şi pendulul amplifică semnalul pe care sistemul nervos îl transmite către un muşchi involuntar, pentru a da naştere unui răspuns perceptibil, uşor de recunoscut.

Se consideră că subconştientul controlează 90% din funcţiile corpului şi ale creierului, fiind şi sursa formelor superioare de percepţie şi intuiţie (care nu se realizează prin intermediul celor cinci organe de simţ obişnuite), a memoriei, creativităţii şi gândirii abstracte. Sistemul nervos trimite semnale electrice şi impulsuri determinând mişcarea pendulului. Legănarea pendulului este un răspuns ideomotor cauzat de acţiunea involuntară a muşchiului, stimulată de subconştient prin intermediul sistemului nervos simpatic al organismului. Mesajele subtile primite prin intermediul aurei sunt depozitate în sistemul nervos. Prin tehnici divinatorii, aceste mesaje sunt eliberate (sub forma unor impulsuri electrice), stimulând răspunsul muscular involuntar pe care îl poţi percepe în mod conştient prin mişcarea pendulului. Pendulul devine astfel o punte între conştient şi subconştient. E simplu s ă-ţi construieşti un pendul. Poţi folosi obiecte pe care le găseşti în casă sau poţi cumpăra unul dintr-un magazin de specialitate - în mod obişnuit se folosesc nasturi, inele sau cristale. Cele mai bune pendule sunt de formă rotundă, cilindrică sau sferică şi lucrează cel mai bine dacă sunt simetrice. Obiectul folosit este atârnat de un fir de aţă, un lănţişor etc. Pendulul ţinut liber de capătul lănţişorului sau al firului de aţă, iar mişcările sale oferă răspunsuri şi informaţii pentru conştientizarea energiilor subtile. Este un amplificator. Mai jos vei găsi patru exemple de pendule obişnuite. Este uşor să înveţi cum să foloseşti un pendul. Ai nevoie doar de un pic de timp şi practică într-un loc liniştit. În plus, mai trebuie şi să te poţi relaxa. Învaţă să-ţi stăpîneşti emoţiile în timpul utilizării pendulului, deoarece pot scurt - circuita sistemul electric.

1. Primul pas în folosirea pendulului este să te obişnuieşti cu el. Aşază-te la masă, într-o poziţie confortabilă. Ţine talpile picioarelor pe podea şi sprijină-ţi cotul pe suprafaţa mesei.

2. Apucă pendulul de lănţişor, folosind degetul mare şi arătătorul. Timp de un minut sau două, lasă pendulul să atârne pur şi simplu. Apoi începe să-1 roteşti uşor în sensul acelor de ceasornic. Ai răbdare să se oprească, după care roieşte-1 din nou, în sens invers. Deplasează-1 apoi orizontal, vertical şi pe diagonală. Deocamdată te obişnuieşti pur şi simplu cu mişcările pendulului. Incepe să faci câteva experimente. Chiar şi cea mai mică mişcare va determina balansarea pendulului. După cum vei vedea la punctul 8, poţi produce mişcarea pendulului fără să depui eforturi în acest sens. Lasă-1 să atârne liber. Spune-ţi în sinea ta: „Rotire în sensul acelor de ceasornic". Vizualizează acest gând alunecând de-a lungului braţului tău, prin lănţişor, până la pendul. Nu-1 roti tu însuţi. Fă acest lucru doar prin puterea gândului. Cînd începe să oscileze, gândeşte „Stop" şi urmăreşte-1 cum îşi opreşte mişcarea. Ai răbdare cu tine însuţi. Nu uita că lucrezi cu impulsuri electrice trimise de creier prin intermediul sistemului nervos pentru a stimula acţiunea musculară involuntară.

 3. Acum trebuie să-1 înveţi cum vrei să răspundă. Este ca şi cum ţi-ai programa computerul. Îi spui ce fel de feedback astepţi de la el. Vrei să-i poţi înţelege mişcările când pui o intrebare. Trebuie să dai de înţeles subconştientului ce fel de mişcări te aştepţi să primeşti. Mai jos se află o diagramă simplă pe care o poţi utiliza pentru această procedură de programare - foloseşte-o sau construieşte-ţi una asemănătoare. Începe cu două linii intersectate, ca în diagrama. Pune desenul pe masă şi poziţionează pendulul în centru. Spune-ţi cu voce tare:„Când pun o întrebare al carei răspuns este «da», pendulul se va mişca in (direcţia) (în acest caz, oscilaţie de-a lungul axei verticale). În acest moment, mişcă pendulul de-a lungul liniei verticale. Lasă-1 să se legene uşor şi repetă formularea de mai înainte. Cu acest exerciţiu stabileşti vocabularul pentru procesul de comunicare. Testează acest vocabular. Pune-ţi o întrebare la care ştii că răspunsul este „da", dar de data aceasta nu mişca pendulul în mod conştient. Lasă forţele lăuntrice ale sistemului nervos să creeze răspunsul fizic. Foloseşte întrebări de genul „Mă cheamă (spune numele tău) ? " sau „Sunt în vârstă de... ani?". în felul aceasta, nu numai că reuşeşti să stabileşti vocabularul de comunicare pentru lucrul cu pendulul, dar îţi şi dovedeşti faptul că nu trebuie să intervii nicicum în producerea mişcării. Exersând, vei putea pune întrebări al căror răspuns nu-1 cunoşti.

4.  Acum procedează la fel pentru răspunsul „nu", folosind aceeaşi frază şi deplasând pendulul de-a lungul axei orizontale. Spune-ţi cu voce tare: „Când pun o întrebare al cărei răspuns este «nu», pendulul se va mişca (direcţia) (în acest caz, oscilaţie de-a lungul axei orizontale). Leagănă-1 uşor de-a lungul liniei orizontale şi repetă fraza de mai sus. Nu uita că deocamdată doar stabileşti vocabularul pentru comunicare. Apoi verifică-ţi abilitatea de a mişca pendulul fără un control conştient. Pune una sau două întrebări la care ştii că raspunsul este „nu" şi lasă pendulul să se mişte singur, fără a-l ajuta în vreun fel. Pur şi simplu concentrează-te asupra intrebării şi repet-o de mai multe ori - pendulul se va mişca.

5. Repetă exerciţiul câte cinci minute în fiecare zi, timp de o săptămână. Va fi de ajuns pentru a programa subconştientul să deplaseze pendulul conform codului stabilit.

6. Dacă vrei, poţi folosi mai curând mişcări circulare decât orizontale sau verticale. Rotirea în sensul acelor de ceasornic înseamnă „da", iar în sens invers acelor de ceasornic - „nu".

7. O dată programat pendulul, concentrează-ţi atenţia nu numai asupra direcţiei mişcărilor, dar şi asupra intensităţii şi vitezei lor. Sunt elemente de asemenea semnificative, deoarece oferă indicaţii asupra gradului de atenţie pe care trebuie să o acorzi răspunsului primit.

8. Pe măsură ce deprinzi programarea pendulului, testează-1:convinge-te că se deplasează fără nici un ajutor fizic conştient din partea ta. Foloseşte liniile intersectate. Sprijină-ţi cotul comod pe o suprafaţă plană. Lasă pendulul să atârne nemişcat şi gândeşte cuvîntul „da". Repetă cuvântul în minte şi deplasează-ţi privirea în susul şi în josul liniei „da". Continuă pînă când pendulul începe să se deplaseze singur de-a lungul liniei respective. Nu durează mai mult de un minut sau două. Fii relaxat.

Acum spune-ţi în minte „stop". După ce pendulul se opreşte, repetă acţiunea folosind cuvântul „nu" şi linia „nu" de pe diagramă. Încearcă apoi din nou, folosind mişcările circulare în ambele direcţii. În acest fel înveţi să mişti pendulul doar cu puterea minţii.

9. Trebuie să înveţi să-ţi pui întrebări al căror răspuns este „da"sau „nu". Cu cât sunt mai specifice, cu atât răspunsul va fi mai clar.De pildă, unii întreabă pendulul dacă o anumită mâncare este comestibilă. Pendulul ar putea răspunde afirmativ. Dar dacă întrebarea este formulată „Această mâncare este bună pentru mine?", pendulul s-ar putea să răspundă negativ. Încearcă şi tu. Pune-ţi întrebări care au un răspuns clar „da" sau „nu" :

• Am mai trăit înainte, într-o altă viaţă ?

• Voi fi promovat în cursul acestei săptămâni ?

• Am avut vreodată înainte experienţe extrasenzoriale ?

• Visul pe care l-am avut astă-noapte are vreo semnificaţie care

mie îmi scapă ?

• Mă va suna_________diseară ?

• Am un suflet ?

• Ar trebui să încep să studiez ceva nou ?

10. Este foarte important să nu te implici emoţional în procesul chestionării. Unele persoane nu se relaxează, astfel încât primesc doar răspunsurile pe care le aşteaptă. Dacă te relaxezi şi rămîi cât se poate de impasibil, răspunsurile vor fi foarte precise. Cu cât ţii conştientul mai departe de acest proces, cu atât mai puternice şi mai apreciabile vor deveni percepţiile tale. Aminteşte-ţi că, prin formele de unde cerebrale alfa - care apar când eşti relaxat - devii mai sensibil la interacţiunile dintre câmpul tău auric şi energiile subtile care te înconjoară. Când te afli în starea de emisie a undelor cerebrale beta (concentrare conştientă), percepţiile tale sunt de cele mai multe ori limitate doar la cele cinci simţuri.

Verificarea aurei cu ajutorul pendulului

Măsurarea dimensiunii aurei cu ajutorul pendulului nu este la fel de simplă ca atunci când foloseşti baghetele, dar se poate face. De fapt, există două metode.

Prima constă pur şi simplu în folosirea întrebărilor, apelînd în acest scop la

diagramele „da - nu". Pune-ţi întrebări referitoare la dimensiunea aurei:

„Aura mea măsoară între 5 şi 6 metri?"

„Aura mea măsoară între 3 şi 5 metri ? "

„Aura mea măsoară între 0 şi 3 metri ? ". începe cu întrebări generale, de

acest gen, apoi treci la întrebări mai specifice:

„Aura mea măsoară 3,5 metri?"

„Aura mea măsoară 2,5 metri? "...

A doua metodă este asemănătoare cu cea specifică folosirii baghetelor. Cere-i partenerului să stea în picioare la aproximativ 6 metri distanţă. Relaxează-te câteva clipe. Spune-i că vrei să obţii informaţii despre aura persoanei respective în acest fel, datele pe care le obţii nu vor fi raportate la propria ta aură. Păşeşte uşor şi încet înainte. Deplasându-te, va fi foarte probabil ca pendulul să oscileze, motiv pentru care este bine să foloseşti o mişcare circulară pentru a semnala contactul cu aura partenerului - de pildă, răspunsul afirmativ (rotire în sensul acelor de ceasornic). După fiecare pas opreşte-te, lasă pendulul să rămână nemişcat şi apoi să răspundă. Este o metodă ceva mai lentă, dar eficientă. Chiar dacă nu e foarte exactă, te ajută să-ţi dezvolţi capacitatea de percepere a energiilor subtile din jur.

Deşi nu e la fel de simplă şi de rapidă ca metoda specifică folosirii baghetelor, este o metodă ce poate fi totuşi eficientă. La fiecare pas pe care-1 faci pentru a te apropia de partener, opreşte-te şi lasă pendulul să rămână nemişcat şi apoi să-ţi răspundă conform codului stabilit. Cel mai bine este să foloseşti o mişcare circulară, în sensul

acelor de ceasornic, pentru indicarea contactului cu marginea exterioara a aurei.

Semnificatia culorilor aurei

Culoarea este o parte intimă a vieţii noastre : ne afectează pc toţi şi, de asemenea, constituie o reflectare a fiinţei noastre - o folosim pentru a ne descrie starea de sănătate fizică şi mentală, atitudinile, reacţiile, chiar şi experienţele spirituale. Ascultă-i pe oameni cum vorbesc şi vei observa cât de des este folosită culoarea ca parte a vocabularului lor descriptiv : „Astăzi văd viaţa în roz" ; „Era aşa de furios, si s-a făcut roşu ca racul" ; „Situaţia era cam albastră" ; S-au cam înverzit de invidie" ; „S-a îngălbenit de frică" ; A fost o experienţă de aur".

Culoarea este o proprietate a luminii. Când lumina este descompusă pe diferite lungimi de undă, obţinem culori diferite. Este ca şi cum am ţine o prismă în lumina soarelui: pe suprafaţa opusă va apărea curcubeul. Cele şapte culori ale curcubeului sunt doar o mică parte din spectrul luminii, fiecare culoare are o multitudine de nuanţe şi de tonalităţi.

Energia aurei se reflectă ea însăşi în lumină şi culoare. Culoarea, limpezimea şi poziţionarea ei sunt elemente care oferă diverse informaţii privind starea fizică, emoţională, mentală şi spirituală a unei persoane. Pe măsură ce vei efectua exerciţiile, vei începe să detectezi în mod vizibil culorile aurei. Până atunci însă, ajută-te de bagheta fântânarului şi de pendul pentru identificarea culorilor aurei. Determinarea culorilor este un lucru simplu - mai greu este să înţelegi şi să interpretezi aceste culori.

Suntem cu toţii sensibili la culori, dar şi la ceea ce ne indică ele. Însă pur şi simplu nu acordăm destulă atenţie acestui fapt. Am trecut cu toţii prin momente când ne făceam griji din pricina unui prieten care nu avea o „culoare" tocmai sănătoasă. Am auzit şi comentarii despre cât de bine îi stă unei persoane culoarea unei bluze sau unei cămăşi şi cât de rău îi vine alteia. De multe ori, în mod inconştient, asemenea comentarii reflectă impresii ale aurei. Diferite culori reflectă diverse atitudini, reacţii şi tipuri de energie. Deşi în general poţi identifica semnificaţia anumitor culori, nu uita totuşi că spectrul unei culori are o multitudine de nuanţe. Există multe nuanţe de galben, de verde etc. Iar pentru a înţelege semnificaţia acestor nuanţe este nevoie de timp şi exerciţiu.

Pentru a determina culorile aurei trebuie avute în vedere următoarele elemente orientative:

1. Culorile mai apropiate de corpul fizic reflectă de obicei condiţiile şi energiile fizice. Culorile exterioare reflectă energii emoţionale, mentale şi spirituale, ce pot afecta culorile fizice;

2. Cu cât culorile sunt mai clare şi mai pastelate, cu atât mai bine. Culorile mai întunecate şi mai şterse pot indica dezechilibre, excese sau alte probleme posibile în domeniile corespunzătoare;

3. Culorile închise, strălucitoare indică niveluri energetice ridicate, ceea ce nu reprezintă neapărat un aspect negativ. Nu te grăbi să tragi concluzii;

4. Adeseori, o aură conţine mai multe culori, fiecare dintre ele reflectând diferite aspecte. Trebuie să ştii modul în care interacţionează aceste culori şi care este efectul unor asemenea combinaţii. Însă repet, îţi trebuie timp şi exerciţiu;

5. Cînd începi să vezi aura altor persoane, să ai în vedere faptul că te uiţi la persoanele respective prin propria ta aură - deci, pentru a interpreta ceea ce vezi, trebuie să-ţi cunoşti propria aură. Folosirea exerciţiilor optice prezentate mai înainte te poate ajuta să-ţi vezi aura în oglindă. Dacă este de culoare predominant galbenă, iar aura celeilalte persoane este albastră, s-ar putea să o vezi verde, deoarece combinaţia galben-albastru dă culoarea verde. De multe ori, subconştientul îşi dă seama de acest lucru şi face corecţia în mod firesc, dar trebuie să fii atent înainte de a trage concluzii;

6. Este foarte important să nu judeci oamenii pornind de la ceea ce vezi în aura lor, căci ceea ce vezi şi felul în care interpretezi depinde foarte mult de starea ta sufletească în momentul respectiv. Analizează culoarea respectivă sub toate aspectele, precum şi

zonele specifice pe care le reflectă. Nu ai dreptul să spui altcuiva ce să facă. Impărtăşeşte-ţi observaţiile, explică posibilele semnificaţii, după care lasă persoana respectivă să hotărască singură în privinţa propriilor decizii;

7. Invaţă să-ţi foloseşti intuiţia în interpretările pe care le faci. Pune-i întrebări celuilalt cu privire la ceea ce observi şi ce crezi că ar putea avea legături cu observaţiile respective. Doar în acest fel, folosindu-te de feedback-ul oferit de cealaltă persoană, îţi poti stabili criteriile pentru interpretări. Nu uita că fiecare culoare, poziţia şi limpezimea ei sunt elemente care pot indica diferite aspecte - iar misiunea ta este să înveţi cum să le sintetizezi;

8. Aura se schimbă în mod frecvent. Culorile cele mai apropiate de corp (până la aproximativ 30-60 cm) se pot schimba de multe ori în cursul unei singure zile. Orice emoţie puternică sau activitate fizică ori mentală deosebită poate determina fluctuaţii ale culorii şi luminozităţii aurei; în plus, aura se schimbă de-a lungul întregii noastre vieţi. Pe măsură ce-ţi dezvolţi capacitatea de a vedea aura, vei descoperi că fiecare individ are una sau mai multe culori predominante, care rămân în permanenţă în câmpul său auric (chiar dacă pot interveni variaţii de tonalitate). Care sunt culorile secundare şi ce legătură există între ele şi cele primare ?

9. De cele mai multe ori, primele culori sau tonalităţi care apar sunt nuanţe de gri şi albastru pal. Însă nu te descuraja dacă nu distingi culorile imediat. Pe măsură ce exersezi, lucrurile se vor schimba. De obicei oamenii sunt foarte perseverenţi la început, dar în acelaşi timp se aşteaptă să obţină rezultate după o anumită perioadă. Iar dacă aceste rezultate nu apar destul de repede sau nu sunt destul de spectaculoase, se descurajează. Culorile pot avea diferite forme, nuanţe şi poziţii în jurul corpului figura B) sau se pot reflecta în benzi de culori uşor întrepătrunse in figura A).

10. Pe măsură ce-ţi dezvolţi viziunea aurică, vei începe să vezi aura în jurul a tot ce te înconjoară, ceea ce te-ar putea deruta. Exerciţiile sunt destinate să te ajute să-ţi dezvolţi capacitatea de a-ţi activa sau dezactiva viziunea aurică, după bunul tău plac. Nu uita că nu ai dreptul să pătrunzi în energiile celorlalţi fără permisiunea lor -de multe ori este ca şi cum le-ai citi corespondenţa. Chiar dacă percepi ceva, nu ai dreptul să divulgi ceea ce ai aflat decât dacă persoana respectivă îţi cere acest lucru. Asumă-ţi  responsabilitatea viziunilor tale.

Culorile pot lua diferite forme,nuante si pozitii in jurul corpului (fig B) ori se pot reflecta in benzi de culori imbinate (fig A)

Semnificaţia culorilor

Culorile pot fi constructive sau destructive, pot stimula sau indispune, pot atrage sau respinge. Pot chiar să aibă caracter feminin sau masculin, pot reflecta pozitivul sau negativul iar atunci când sunt percepute în interiorul aurei oferă informaţii asupra

personalităţii, stării de spirit, maturităţii şi sănătăţii individului, reflectând aspecte fizice şi spirituale.

Este nevoie de foarte mult exerciţiu pentru a interpreta nuanţele culorilor observate în aură. Fiecare culoare are caracteristicile ei proprii, însă fiecare nuanţă a sa îi modifică întru câtva aceste caracteristici. Trebuie avute în vedere poziţia culorii, intensitatea şi chiar forma ei în interiorul timpului aurie.

Nu intenţionam să oferim toate subtilităţile de interpretare a nuanţelor culorilor ce pot fi percepute în câmpul aurie. Vom analiza culorile principale şi energiile pe care acestea le indică în mod obişnuit la nivel fizic şi la celelalte niveluri, ceea ce îţi va oferi un punct de plecare eficient pentru înţelegerea informaţiilor pe care ni le oferă culorile aurei.

Culorile cele mai apropiate de corp reflectă aspecte ale condiţiei fizice a individului, semnalând şi energiile care se manifestă şi-i influenţează cel mai des viaţa. Culorile şi energiile mai îndepărtate indică adeseori energia pe care persoana respectivă îl atrage, il construieşte, îl îndreaptă în viitor. Prin exerciţiu, vei fi in stare să determini aspecte temporale ale unor forme de energie în funcţie de culoare şi poziţionarea ei faţă de corpul fizic.

Culorile curcubeului

Roşu

Roşul este culoarea unei energii intense, a focului şi a forţei creatoare primare. Este energia dătătoare de viaţă; este fierbinte. Poate indica pasiune, minte şi voinţă puternica. Este o culoare dinamică, ce poate reflecta furie, dragoste, ură şi schimbări

neaşteptate. Poate indica renaştere şi strămutare. Este o culoare ce afectează sistemul circulator al corpului, sistemul reproductiv (energie sexuală) şi trezirea unor capacităţi şi talente aflate în stare latentă. Prea mult roşu sau o nuanţă ştearsă ar putea reflecta stimulare excesivă, inflamare sau dezechilibru; poate reflecta nervozitate, temperament, agresivitate, impulsivitate sau excitare.

Portocaliu

Portocaliul este culoarea căldurii, creativităţii şi emoţiilor. Este semn de curaj, bucurie şi caracter sociabil. Este o culoare ce poate reflecta deschiderea către noi dimensiuni ale conştiinţei - în special spre tărâmurile subtile (planul astral) ale vieţii. În funcţie de nuanţă, poate indica, de asemenea, dezechilibre emoţionale şi agitaţie. Unele nuanţe mai şterse de portocaliu pot reflecta mândrie şi extravaganţă. Poate exprima îngrijorare şi vanitate.

Galben

Galbenul este una dintre primele culori care pot fî observate cu uşurinţă în interiorul aurei. Galben pal în jurul conturului părului indică optimism. Galbenul este culoarea activităţii mentale şi a noii lumini solare. Reflectă noi posibilităţi de învăţare, iluminare, înţelepciune şi inteligenţă. Nuanţele mai pastelate reflectă adeseori entuziasmul pentru ceva în viaţă, forţa ideilor şi dezvoltarea spirituală (în special spectrul de la nuanţa de galben pal spre alb). Culoarea galbenă reprezintă forţa ideilor şi trezirea capacităţilor psihice şi de clarviziune. Nuanţele mai profunde şi cele mai şterse de galben pot reflecta gândire şi analiză în exces. Poate reflecta criticism exagerat, dogmatism şi sentimentul lipsei de recunoştinţă din partea celorlalţi.

Verde

Verdele este culoarea sensibilităţii şi a unei compasiuni si mai mari. Reflectă dezvoltare, simpatie şi calm. Poate reflecta o persoană de încredere, pe care te poţi baza, şi deschisă la minte. Spectrul de la verde strălucitor la albastru in culorile aurei indică puteri vindecătoare. Este culoarea bunăstării, forţei şi prieteniei. Nuanţele mai închise sau mai şterse de verde pot reflecta nesiguranţă şi zgârcenie. Nuanţele mai şterse reflectă adeseori gelozie şi caracter posesiv; pot indica îndoială şi lipsă de incredere în forţele proprii.

Albastru

Asemenea galbenului, şi albastrul face parte dintre acele culori care pot fi văzute cel mai uşor în aură. Este culoarea calmului şi a liniştii. Reflectă devotament, adevăr şi seriozitate. Poate indica existenţa unor capacităţi de claraudiţie şi posibilitatea dezvoltării aptitudinilor telepatice. Nuanţele mai deschise de albastru reflectă o imaginaţie activă şi o bună intuiţie. Cele mai închise pot indica un sentiment de singurătate, care, la un anumit nivel, reflectă căutarea de o viaţă a Divinului. Nuanţele mai închise de albastru reflectă diferite niveluri de devoţiune. Albastrul cu nuanţă de violet indică cinste şi o minte sănătoasă; poate indica şi o persoană care şi-a găsit sau este pe cale să-şi găsească vocaţia. Nuanţele mai şterse de albastru pot reflecta blocarea unor percepţii; pot indica melancolie, grabă şi îngrijorare, dominare, teamă, uitare şi hipersensibilitate.

Violet şi purpuriu

Violetul este culoarea căldurii şi a transmutaţiei. Este culoarea îmbinării dintre inimă şi minte, fizic şi spirit. Reflectă independenţă şi intuiţie, precum şi o activitate dinamică şi importantă a viselor. Poate indica o persoană aflată în căutare. Nuanţele de purpuriu reflectă adeseori abilitatea de a conduce diverse afaceri cu judecată şi simţ practic. Nuanţele pale şi mai deschise de violet şi purpuriu pot reflecta umilinţă şi spiritualitate. Nuanţele de roşu-purpuriu pot indica o mare pasiune sau putere de voinţă. De asemenea, pot reflecta necesitatea unui mai mare efort individual. Nuanţele mai închise şi cele mai şterse pot reflecta nevoia de a depăşi o anumită situaţie, precum şi o imaginaţie erotică intensă. Tendinţele spre autoritate, nevoia de simpatie şi sentimentul de a nu fi înţeles pot fi de asemenea reflectate de nuanţele mai şterse.

Alte culori ale aurei

Roz

Rozul este culoarea compasiunii, a iubirii şi a purităţii. Poate reflecta bucurie, relaxare şi un puternic sentiment de camaraderie. Când apare în aură, poate indica o persoană liniştită, modestă, iubitoare de artă şi frumos. In funcţie de nuanţă, rozul poate reflecta şi lipsa de maturitate, mai ales nuanţele mai şterse. Poate indica sinceritatea sau lipsa ei, precum şi timpul unei noi iubiri sau al unei noi viziuni.

Auriu

Auriul este culoarea care reflectă energie spirituală dinamică şi o întărire a propriilor forţe. Reflectă cele mai înalte energii de devoţiune şi restabilire a armoniei. Indică entuziasm puternic şi inspiraţie profundă, un timp al revitalizării. Nuanţele mai şterse pot indica faptul că persoana respectivă se află într-un proces de trezire a inspiraţiilor superioare, nereuşind încă să clarifice influenţa lor asupra propriei vieţi - reflectă procesul alchimic în plină desfăşurare : individul lucrează încă la transformarea vieţii sale în aur.

Alb

Albul este deseori vizibil în aură, înaintea oricărei alte culori. De multe ori apare ca o nuanţă diafană. Albul conţine toate culorile, astfel încât atunci când apare în aură cu o mare intensitate, de cele mai multe ori, acest lucru este în legătură şi cu alte culori. Astfel, poţi şti dacă e vorba într-adevăr de o culoare de energie sau pur şi simplu de o percepţie slabă a aurei. Când albul apare în aură ca o culoare de sine stătătoare, reflectă adevăr şi puritate. Indică faptul că energia persoanei respective se curăţă şi se purifică. De multe ori reflectă şi o dezvoltarea unei mai mari creativităţi.

Gri

Este o culoare a iniţierii. Poate indica o tendinţă de trezire a unor capacităţi înnăscute. Acele nuanţe de gri care bat mai mult spre argintiu reflectă o trezire a energiilor feminine - sunt energiile şi abilităţile pentru iluminare, intuiţie şi imaginaţie creatoare.

Nuanţele mai închise de gri pot indica dezechilibre fizice, mai cu seamă dacă apar în aproprierea anumitor zone ale corpului fizic. Pot reflecta şi nevoia de a nu lăsa lucrurile neterminate; iar mult gri în aură poate indica o persoană retrasă, genul „lupului singuratic".

Cafeniu

Este o culoare ce apare adeseori în câmpul aurei. Deşi multă lume consideră că această culoare reflectă o lipsă de energie sau un dezechilibru, lucrurile nu stau întotdeauna aşa. Maro este culoarea pământului. Cînd apare în aură, în special deasupra capului sau în jurul picioarelor, cafeniul poate reflecta o nouă dezvoltare. Indică stabilirea de noi rădăcini şi o dorinţă de împlinire. Este o culoare care poate reflecta sârguinţă, perseverenţă şi spirit de organizare. Pe de altă parte, cafeniul de-a lungul feţei sau atingând capul poate indica o lipsă şi nevoia de discriminare. Dacă apare în zonele chakrelor, poate însemna faptul că centrele "respective trebuie curăţate, deoarece în astfel de cazuri este vorba de o blocare a energiilor. De multe ori, culoarea maro este dificil de interpretat, având în vedere că poate reflecta uşor probleme fizice - însă trebuie să fii foarte atent şi să nu te pripeşti în a trage concluzii atunci când o vezi. Cea mai bună modalitate de a o înţelege este să foloseşti feedback-ul persoanei respective.

Negru

Negrul este una dintre cele mai derutante culori din spectrul aurei. Am auzit spunându-se că, atunci când apare în aură, negrul indică moarte sau boală gravă. Nu este adevărat! Negrul este o culoare de protecţie : poate acţiona ca un scut protector împotriva energiilor exterioare. Atunci când apare în aură, această culoare poate indica faptul că persoana respectivă se află într-o situaţie de autoapărare sau ca are secrete. Nu-i nimic rău în asta, atâta timp cât nu se ajunge la extreme. Negrul poate reflecta şi iminenţa unei noi înţelegeri a responsabilităţilor şi sacrificiilor.

Negrul poate indica şi dezechilibre - dezechilibrele fizice se manifestă deseori ca zone negre sau întunecate în aura din jurul corpului fizic, a căror localizare oferă indicaţii precise în acest sens. In marginile exterioare ale aurei, negrul poate indica existenţa unor găuri în câmpul aurei. Am văzut aşa ceva în aurele celor care au fost victime ale unor abuzuri în copilărie şi ale celor ce consumă sau au consumat în exces substanţe toxice (alcool, droguri, tutun etc).

Scînteieri argintii

Aş menţiona un alt fenomen pe care l-am observat: de multe ori am văzut în aură un fel de sclipiri luminoase. De obicei sunt foarte strălucitoare şi au culoarea argintie. Am constatat că, aproape întotdeauna, aceste „scânteieri", cum le-am numit, sunt semn de mare creativitate şi fertilitate - când apar în câmpul aurei al unei persoane, indică faptul că o mai intensă activitate creativă este activată în viaţa persoanei respective. Cel mai des le-am observat în jurul femeilor. De cele mai multe ori aceste scânteieri se manifestă în jurul femeilor gravide şi al celor care au născut cu şase-nouă luni în urmă. Nu uita însă că nu orice femeie care are scânteieri în aură este gravidă, chiar dacă majoritatea celor care aşteaptă un copil au astfel de sclipiri în aură. Sunt de părere că aceste scânteieri indică activarea creativităţii şi fertilităţii în viaţa unui individ - iar creativitatea şi fertilitatea pot îmbrăca diverse forme, nu numai aceea a gravidităţii.

In orice caz, teoria mea este că atunci când creativitatea devine atât de activă încât se manifestă sub forma unor luminiţe în câmpul aurce, ea atrage noi suflete către individul respectiv. Şi, dacă se iveşte ocazia, se „infiltrează”.

Dacă fertilitatea nu culminează sub forma unei sarcini fizice, va găsi o altă cale de împlinire într-un alt domeniu din viaţa persoanei respective. De obicei, în nouă, maximum zece luni, în viaţa ei va apărea ceva nou care, în cele din urmă, îi va schimba existenţa asemenea naşterii unui copil , o poartă pozitivă, benefică se va deschide în viaţa ei. De îndată ce şansa creatoare îşi face apariţia, pot trece şi şase luni până când evenimentele ajung la apogeu - dar de obicei este un proces foarte dinamic şi pozitiv.

Pe măsură ce-ţi dezvolţi viziunea aurică, vei deveni conştient de nuanţele subtile ale culorilor. Studierea cromo-terapiei şi culorilor te va ajuta nu numai să-ţi dezvolţi capacitatea de a le percepe mai bine, dar şi să le înţelegi semnificaţia.

Determinarea culorilor primare ale aurei

Până vei reuşi să-ţi dezvolţi capacitatea de a vedea culorile aurei, pentru determinarea culorilor primare poţi folosi mijloacele radiestezice - bagheta fântânarului sau pendulul. Aminteşte-ţi că subconştientul deja este la curent cu toate aspectele legate de

energiile aurei, pe care pur şi simplu nu ai reuşit încă să le percepi în mod conştient şi vizibil. Baghetele şi pendulul te vor ajuta să scoţi la iveală aceste percepţii subconştiente şi să le aduci la nivelul conştientului. In acest scop, poţi folosi figurile de mai jos.

1.Dacă vei folosi baghetele, construieşte-ţi o diagramă circulară după modelul celei de mai sus. Deseneaz-o pe o foaie albă de hârtie, cu un diametru de cel puţin 30 cm, iar în loc să scrii numele culorilor, ai putea colora fiecare căsuţă în parte. Dacă alegi pendulul, foloseşte modelul de diagramă din josul aceleiaşi pagini şi colorează pătratele cu nuanţele corespunzătoare.

2.Relaxează-te şi aşază-ţi tălpile pe podea. Sprijină-ţi coatele pe suprafaţa plană pe care ai pus diagrama. Pentru determinarea cu ajutorul baghetelor, foloseşte una singură. Ţine bagheta la o distanţă destul de mare, astfel încât capătul ei să nu te atingă. Verifică dacă poate face, liber, o rotaţie completă. Nu strânge minerul prea tare, iar mâna să se afle deasupra centrului cercului. Şi acum concentrează-te asupra persoanei a cărei aură o citeşti (sau asupra propriei persoane). Dacă vrei să-ţi citeşti propria aură, închide ochii şi gândeşte-te la tine însuţi.

3.Pune-ţi câteva întrebări - în gând sau, dacă vrei, cu voce tare: „Care este culoarea primară a aurei lui__________? ". Fă o pauză şi lasă bagheta să se rotească şi să indice acea zonă de pe diagramă care descrie cel mai bine culoarea respectivă. Ai putea pune întrebări şi despre culorile secundare : „Care este a doua culoare ca

importanţă în aura lui____________?". Dacă bagheta indică o zonă aflată între două culori, reflectează asupra semnificaţiei amândurora. Nu uita că există mai multe nuanţe de culori, care nu pot fi trecute toate pe diagramă. Ai putea folosi întrebarea: „Care din aceste culori este mai apropiată de culoarea aurei lui ?

4.Procedeul este acelaşi şi în cazul diagramei pentru pendul. Sprijină-ţi cotul pe suprafaţa plană, astfel încât pendulul să atârne la 8-15 cm deasupra diagramei culorilor (vezi figura). Porneşte de la un capăt şi parcurge fiecare culoare. Pentru determinarea culorilor aurei, vei folosi întrebări cu răspunsuri „da - nu". Pune întrebări de tipul:

„Culoarea roşie face parte din aura lui____________?" ; „Este roşul culoarea primară a aurei lui__________? " etc. Fii atent la felul în care răspunde pendulul - lasă-1 să-ţi dea răspunsurile pentru „da" sau „nu". Urmăreşte cu atenţie şi puterea răspunsurilor sale: cu cât răspunsul este mai puternic, cu atât mai probabil că respectiva culoare face parte din aură.

5. Parcurge fiecare culoare de pe diagramă cu ajutorul pendulului. Nu uita să-ţi formulezi întrebarea astfel încât să poată primi răspunsuri prin „da" sau „nu". Poţi folosi acelaşi procedeu şi pentru localizarea culorilor în interiorul aurei: „Acest roşu este poziţionat îndeosebi deasupra capului ? " ; „Oare acest verde oferă o informaţie despre corpul fizic?"; „Albastrul este de nuanţă închisă?" ; „In interiorul aurei, acest galben este poziţionat deasupra sau dedesubtul capului ? ". Nu ezita să faci experimente. Cu cât foloseşti mai mult aceste instrumente, cu atât mai mult vei conştientiza faptul că energiile tale depăşesc limitele trupului fizic. Îţi sporeşti capacitatea de percepţie şi distrugi acele bariere care ţi-ar putea stăvili dezvoltarea sensibilităţii.