Drag Vizitator!

Drag Vizitator! Te salutam! Dorim sa –ti lumineze viata comorile spirituale gasite pe acest blog.Fii un ganditor independent ! Nu doar sa te uiti, ci sa si vezi ! Nu crede tot ce se spune, mai bine cerceteaza. Iubeste-ti aproapele, ca pe tine insuti ! Nu fii suparacios, razbunator, iarta pe toti, si cere iertare, daca ai gresit.Cauta si gaseste-ti Fericirea in aceasta viata ! Fii dezinteresat ! Respecta cunoasterea straveche, inteleptii, gaseste-ti propriile radacini, deoarece doar asa poti trai o viata plina.Nu intoarce spatele la nimeni ! Traieste curat si in adevar ! Vezi si Cauta Unimea in Toate si in Toti ! Creaza Ordine in tine,si cu asta imprejurul tau si astfel in Lume ! Iubeste si respecta in tine, in semenii tai si in tot ce exista Constiinta Divina Nemuritoare si Spiritualitatea Cereasca ! Proclama Iubirea Divina, tu insuti sa fii Lumina, care lumineaza Viata !


luni, 31 octombrie 2011

Activarea Codului Sursa din data de 27 octombrie 2011

Activarea Codului Sursa
Postat de Lauren Gorgo, pe 27 octombrie 2011

[Editura For You Newsletter]

Anticiparea

Iata-ne deci aici … în pragul mult asteptatei incheieri a Calendarului Mayas stravechiul si exactul „cronometror” al celor 16,4 miliarde de ani de evolutie a constiintei. Sunt foarte multe lucruri ce au loc peste tot pe planeta, ca sa sprijine aparitia unui nou ciclu de evolutie, insa evenimentul care ma uimeste cu adevarat este pelerinajul de ceremonie al Inteleptilor mayasi, care vor duce cele Treisprezece Cranii de Cristal de pe o coasta a SUA pe cealalta, culminand cu o Ceremonie mayasa (deosebit de sacra) a Craniului de Cristal . (Calatoria va incepe maine, 27.10.2011 si se va incheia în Los Angeles, în data de 11.11.11).
Pentru cei care nu stiu despre semnificatia Craniilor de Cristal, Cal Garrison spune:
„…se spune ca aceste relicve antice contin informatii despre istoria planetei noastre si despre viitorul omenirii. Sculptate din cristal pur de cuart si alte cristale, cum e jadul, Craniile genereaza un camp energetic ce activeaza constiinta umana, intr-o maniera care ne extinde perceptiile asupra realitatii. In ultima instanta, ele sunt manifestarea Spiritului, intr-o forma care ne ajuta acum sa schimbam frecventa magnetica a Mamei Pamant. Atunci cand Spiritele Craniilor sunt trezite printr-o ceremonie, intelepciunea straveche – intelepciune ce a fost pastrata intr-o matrice cristalina, timp de eoni – intra în campul unificat si umple constiinta colectiva, cu toata cunoasterea despre tot ce s-a intamplat pe planeta, în ultimii 26.000 de ani – poate si mai in urma.”

Gandul ca toata aceasta energie sacra se reuneste la mai putin de 100 de kilometri de mine este atat de ametitor … incat, daca ma acordez la energie, ea trezeste fiecare celula din corpul meu la un freamat visceral, pe care cu greu il pot stapani. Ceea ce este bizar, daca ma gandesc ca inteleg doar ramificatiile acestui lucru.

Iar daca va intrebati ce va insemna asta pentru noi … ei bine, pleiadienii spun ca va fi nevoie cam de doua saptamani sa integreze cu mai multa claritate ce inseamna asta, pentru acei deschizatori de drumuri, ce urmeaza sa isi preia total rolurile si scopurile divine, în faza de „serviciu activ” si aproape un secol sau sapte, ca sa digeram ce inseamna acest salt evolutiv pentru planeta, ca intreg. In general, intervalul de timp de acum si pana la portalul 11:11 este plin de potential, iar participarea noastra constienta la acest portal sacru este foarte puternica, putand fi simtita intr-un mod foarte real – prin rugaciune, meditatie, vizualizare … sau, pur si simplu, gandindu-te la ea.

Un lucru pe care deja il stim … de fapt doua lucruri:

1) corpul nostru fizic inca nu si-a recapatat suflul de care avem nevoie acum, ca sa ne mutam pe pozitie … si

2) energia a ceea ce trebuie sa vina pulseaza atat de intens, incat putem simti efectiv ca sprijinul nostru urmeaza sa apara prin voal. Vietile noastre noi/adevarate ne sunt atat de aproape acum, incat acest lucru este chinuitor. Daca te acordezi, simti efectiv ca si cand ar fi ajunul Craciunului … numai ca s-ar putea sa fie acel ajun de Craciun pe care l-ai petrecut cand erai copil si aveai gripa.

Stim cate ceva despre care anume ar putea fi darurile noastre, insa nu suntem
CU ADEVARAT SIGURI … iar asta aduce tot entuziasmul. Bineinteles ca ne-am facut listele de dorinte … probabil ca le-am refacut de multe ori … insa cei din lumea nevazuta spun ca pana si dorintele noastre palesc, în comparatie cu ceea ce ni se rezerva.

„La fel ca voi, putem simti cum energiile vibrante ale convergentei se strang în jurul sferei voastre si suntem foarte incantati de ceea ce fiecare dintre voi, noii Pazitori ai Pamantului, urmeaza sa traiti în voi insiva si sa vedeti unii în altii.” -Consiliul Suprem Pleiadian-

În afara de faptul ca iesim, în sfarsit, din neantul adanc în care am stat intepeniti în ultimele cateva saptamani, în exterior inca nu s-au schimbat prea multe … inca avem nevoie sa ne hranim si sa ramanem centrati în spatiul inimii noastre, în timp ce continuam sa lasam sa prinda forma, nasterea completa a sinelui nostru multidimensional. Cei care sunt gata, sunt pregatiti sa devina noii supraveghetori si Pazitori oficiali ai Pamantului, protectorii intregii creatii si maestrii lumii materiale de aici, care sa conduca omenirea în amploarea totala a iubirii, prin exemplu virtuos.

11.11.11

„Momentul pe care il asteapta fiecare dintre voi moment pe care noi l-am numit ,inceput’ se apropie. El este anuntat de energiile masive aduse de deschiderea portalului stelar 11:11, din data de 11.11.11. Semnificatia acestui lucru este monumentala pentru deschizatorii de drum, pentru ca acesta este grupul care instaleaza fizic, tiparul pe Pamant, pentru ca toti ceilalti locuitori sa il urmeze.” -Consiliul Suprem Pleiadian-

Luna trecuta, pe 10 septembrie 2011, structura noastra biologica a fost, in mod evident, reincarcata. Am trecut printr-o actualizare imensa (cititi: istovitoare) în timpul lunilor de vara de la acel sandvis de trei eclipse, care ne-a scuturat pe fiecare dintre noi, pana în esenta noastra … iar apoi, în septembrie, Mama-Tatal Dumnezeu a apasat pe butonul de resetare al omului Divin, ca sa porneasca noul nostru sistem de operare. Foarte probabil ca ati dormit in acel timp, asa cum am dormit cea mai mare parte din septembrie … de fapt, acum, ca ma gandesc la acea perioada, e posibil ca nici macar sa nu va amintiti de luna septembrie.

Ei bine, oricum ar fi … precis ca nu ne-am petrecut prima luna, dormind … dar, oare, am petrecut-o în rugaciune pe ultima? Si intr-un caz si in celalalt, acum, ca am fost actualizati si reincarcati, ne reorientam din nou, iar asta inseamna intotdeauna transformarile celulare obisnuite (cititi: oboseala), iar de data aceasta, multe dintre ele au legatura cu programarea noastra recent descarcata, care include intelegerea integrata ca fiecare celula are inteligenta. (mai multe despre acest lucru, vor veni în curand)

Structura noastra biologica se ajusteaza ca sa incorporeze si sa se adapteze la noile coduri, pe care deja le primim de la portalul stelar 11:11 iminent. Emanatiile trimise inainte, de catre marele Soare central, ne codifica structura biologica cu noi puteri, cu noi directive, iar Consiliul Suprem Pleiadian ar vrea ca noi sa stim ca, desi sistemul noului om este bine echipat ca sa faca fata acestor schimbari, pentru aceia dintre noi care simt mari dificultati, ar fi de folos sa accepte numeroasele modalitati aflate la dispozitia noastra, care contribuie la atenuarea efectelor tranzitiei asupra corpului nostru si care ne ofera si un sprijin absolut necesar, pentru starea noastra emotionala si mentala de bine.

Aflu ca unele persoane au probleme cu adaptarea la aceste noi frecvente, iar celor care trec cu greu prin procesul de intrupare, va aduc aminte ca nu trebuie sa suferim in aceste schimbari, de unii singuri … ajutorul se afla la dispozitia voastra, în caz ca aveti nevoie de el. Consiliul Suprem Pleiadian spune ca sunt multi oameni aici, tocmai ca sa ne sprijine sa trecem prin aceste vremuri de schimbare si ca, daca nu folosim aceste daruri si oferte, ne-am putea priva nu numai de o mare oportunitate de a supravietui acestor schimbari, dar si de a evolua în ele. Corpul fizic are nevoie de ingrijire si hranire, pe masura ce e inviat intr-un corp de Lumina, insa frecventele care vin nu trebuie sa ne bombardeze sistemul, în modurile în care suntem obisnuiti sa le simtim, daca ne deschidem fata de oportunitatea de a fi sustinuti.

În general, aud ca 11:11 va aduce ceva energii puternice care, în functie de locul în care ne aflam în calatoria noastra, fie ne vor catapulta spre libertate, fie vor aduce la suprafata un nou strat de reziduuri ori ambele. În toate cazurile, va fi nivelul urmator al dezvoltarii noastre evolutive personale, iar asta inseamna ca aspectele biologice vor trebui sa fie abordate indiferent daca ne inaltam la stadiul de om angelic sau nu. Experienta ne-a invatat ca orice rafala de energie sau orice deschidere a unui portal important va insemna ca este necesara mai multa odihna, relaxare si repaus. Nimeni nu asteapta cu nerabdare asta, insa acum suntem atat de asaltati, incat este aproape imposibil sa mai rezistam. Banuiesc ca avem impulsul sa o facem pentru noi … ceea ce este placut.

Despre a deveni autonom

Consiliul Suprem Pleiadian vorbeste mult despre eliberarea noastra recenta din tiparele noastre karmice finale si cele mai profunde si ca deja incepem sa confirmam acest lucru, în sensul ca nu mai suntem legati prin corzile de atasament emotional, de alti oameni, de locuri sau de evenimente care ne-au definit si limitat candva. Acum suntem in stare si pregatiti sa ne traim viata in conformitate cu principiul lui UNU. Asta inseamna ca am integrat intelegerea mentala si emotionala legata de ce inseamna sa fim eliberati de ciclurile repetitive ale rotii karmice si sa fim reconectati la adevarata noastra Sursa de putere, din interior.

Incepem sa fim martori la aceasta libertate in noi insine si in relatiile noastre, în care ne confruntam din nou cu probleme vechi, cu rani vechi care altadata ne faceau rau insa acum simtim ca aceste situatii ne dau putere. în sensul ca putem vedea valoarea din aceste dinamici, ca putem simti apreciere pentru invatarurile pe care ni le aduc si ca putem onora acele lectii de evolutie, care sunt intr-adevar ale noastre, eliberandu-ne în acelasi timp de toate sentimentele de responsabilitate fata de ceea ce NU ne apartine.

Devenim fiinte care ating starea de maestru – fiinte autonome si responsabile de sine – iar acele incurcaturi emotionale, ce au fost proiectate de altii asupra noastra, sunt acum FOARTE clare, ceea ce inseamna ca ele pot fi stapanite. Asta mai inseamna ca, odata ce ne-am desprins de aceste corzi de atasament ramase, vom incepe sa traim din spatiul independentei, al auto-sustinerii si libertatii adevarate, care ne vor permite sa ne cunoastem sinele autentic, în maniere în care nu am mai facut-o niciodata.

„Aceasta perioada din viata voastra vă va ului … veti descoperi ca apar puteri, daruri si talente despre care nu ati stiut niciodata ca existau. În unele cazuri, veti ajunge sa va cunoasteti pe voi insiva, intr-un mod care starneste un sentiment de iubire de sine si respect, despre care ati crezut ca era posibil sa il vedeti sau sa il simtiti doar în altii. Cu adevarat insa, noi spunem ca acele lucruri pe care le-ati respectat atat de mult în altii, au fost intr-adevar doar reflectii de sine ale acelor aspecte neintegrate ale VOASTRE … pana în prezent.” -Consiliul Suprem Pleiadian-

Cei din lumea nevazuta ne aduc aceste informatii, astfel ca noi sa putem simti legatura cu faptul ca nu mai suntem legati de ornamentele neadevarului, iluziei sau polaritatii opuse, a ceea ce ei numesc marire de sine … pentru ca noua noastra realitate va fi ca suntem mult, mult mai mult decat am inteles vreodata, iar darurile reamintirii acestui lucru sunt pe deplin meritate. Ei mai mentioneaza ca, pe masura ce dezvaluim adevarul despre capacitatile noastre adevarate, ca maestri ai lumii materiale, chiar dezvaluim aceste adevaruri si pentru altii … ceea ce reprezinta, in parte, scopul de a deveni un avatar Christic pe Pamant … de a ne impartasi stralucirea cu toti cei care ne fac semn, de a-i invata prin exemplu personal si de a le acorda celorlalti iubirea universala ce curge prin corpul si celulele noastre.

„Mai mult decat atat, suntem mandri sa facem parte din – si sa asistam la – desfasurarea celui mai de seama „moment” din istorie. Suntem reprezentanti ai originii voastre galactice, astfel incat si noi am investit mult în devenirea voastra. Prin acest portal, va centrati în abundenta si gratia universala, iar asta inseamna ca fiecare dintre voi, care se imbraca în vesmintele de onoare, devine un univers fata de sine insusi. Stim ca asta vi s-ar putea parea acum de neatins, insa sa stiti urmatoarele: in timp ce Soarele continua sa straluceasca asupra ultimei zile a zilei din urma, mijeste cu adevarat o noua zi.” -Consiliul Suprem Pleiadian-

Despre a deveni multidimensional

În curand va trebui sa ne traim viata ca fiinte multidimensionale, iar Consiliul Suprem Pleiadian spune ca aceasta este o actiune extraordinara … o maniera de a trai viata prin perceptia intelegerii simultane si cu aptitudinea de a ne concentra, prin integrarea multor dimensiuni de constienta … in mod simultan. Acesta nu e un lucru pentru care sa avem un context, astfel incat Pleiadienii ar dori sa ofere … pe cat de bine pot ei … un mic cadru de referinta, pentru cei care vor intra în acest peisaj nou.

„Voi sunteti primul grup de suflete care va veti folosi intregul potential uman si capacitatile monadice Christice. Asta inseamna ca aceia dintre voi care intra în roluri de conducere sau de administrare a Pamantului, sunt cei care au trecut printr-o activare completa a ADN-ului cu 12 catene si care le-au permis extensiilor supra-sufletului lor sa faca acelasi lucru. Acesta e inceputul noii rase umane multidimensionale, insamantarea care va demara lunga calatorie de evolutie spre Acasa, pentru omenire.” -Consiliul Suprem Pleiadian-

Din nefericire, munca mea este intotdeauna un pic in avans fata de mine, asa ca inca nu am o intelegere completa despre ce inseamna toate acestea insa ceea ce chiar inteleg este ca cei care rezoneaza cu acest adevar adica, cei care simt ca asta este adevarat … vor incorpora aceasta realitate în matricea omului, facand astfel posibil ca deformarile din genetica noastra umana sa revina la tiparul ei original. Ei spun ca asta ne asigura inaltarea biologica, dezvoltarea unei noi rase umane si se pare ca aici sunt multi dintre noi care sa valorifice aceasta oportunitate Divina.

Pentru cei care sunt chemati în rolurile de supraveghere, administrare sau conducere, portalul 11-11-11 ne ofera capacitatea nu doar de a ne ancora in multidimensionalitate, ci si de a deschide usa spre inima Christica din interior, cea care comanda folosirea particulei adamantine sacre (particulele de la nivelul de baza, care creeaza toate manifestarile fizice ale IUBIRII). Aceasta deschidere ne va pregati sa folosim legile rezonantei magnetice planul universal pentru creatie, pe noul Pamant.

O chemare la Ordinul lui Melchisedek

Noua matrice de camp care a fost stabilita de tesatorii dedicati ai Luminii de pe aceasta planeta pulseaza la portalurile ei, avand potentialuri nemaintalnite pentru schimbare, insa accesul la aceste portaluri poate fi activat doar de cei care au „cheile pentru univers”. Aceste coduri cheie sunt incorporate în matricea ADN-ului noului om si, prin insasi existenta lor, deschid codurile necesare pentru urmatorul nivel al inaltarii noastre planetare.

Cei care vor deschide aceste portaluri sunt cei care si-au incheiat primul nivel al misiunilor lor de slujire si care se pregatesc sa primeasca noi directive. Aceste directive vor fi lansate prin activarea a ceea ce Consiliul Suprem Pleiadian numeste Codul Sursa din ADN-ul nostru, care se pare ca este codul de intrare necesar pentru a accesa si a permite participarea noastra multidimensionala totala la reteaua cristalina, ce include misiunea noastra pe noul Pamant sau „nivelul urmator de slujire Divina”, pe aceasta planeta.

Am vrea sa clarificam faptul ca aceia care activeaza la acest nivel de slujire sunt cei care se vor angaja în misiunile necesare de a pregati omenirea pentru inaltarea la constiinta multidimensionala. Asta inseamna ca fiecare dintre voi, care este codat cu prototipul noului om, va porni intr-o noua calatorie colectiva, ca un suflet grup de initiati cosmici, prin Ordinul lui Melchisedek. Acest Ordin este dintre cele mai inalte … un colectiv de suflete ce se afla pe Pamant în acest timp, avand misiunea de a trezi codurile în cadrul omenirii, în vederea invierii tiparului Christic si a tiparului co-creatiei sacre. Pentru cei care s-au angajat, prin contract, sa slujeasca în acest fel, prin Ordinul lui Melchisedek, veti fi acum chemati în fata si la noul nivel al directivei voastre.” -Consiliul Suprem Pleiadian-

Pentru toti cei care simt ca rezoneaza cu aceste informatii si/sau cu Ordinul lui Melchisedek, voi veti fi cei care veti insamanta omenirea cu inteligenta cosmica necesara pentru a face tranzitia in 2012.

„Suntem impresionati de dedicarea si capacitatea voastra ferma de a va mentine în integritate personala si onoare, în calitate de supraveghetori galactico-umani ai acestei planete. Tineti-va capul sus, caci sunteti pe punctul de a intra in forma cea mai inalta de existenta intrupata. Va urmarim din sediul nostru central, in timp ce faceti ultimii pasi spre maretie, spre adevarata voastra mostenire si caminul stelelor.” -Consiliul Suprem Pleiadian-

Ne vedem in partea cealalta …

Drumuri bine alese!

Lauren
http://www.thinkwithyourheart.net/2011/10/27/11-11-11-source-code-activation/

Traducere : Ana Nicolai - Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectare

Efecte văzute şi nevăzute ale râsului

Cei mai mulţi dintre noi ştiu cât de utilă este o „sesiune” serioasă de râs, chiar dacă, parcă, în ultimul timp motivele de râs s-au împuţinat, ceea ce se întâmplă la nivel general nedându-ne prilejul să râdem la fiecare pas. E, cel mult, un fel de râsu’ plânsu’, aşa… mai din colţul buzelor. 

Dar, dacă ne uităm bine în jurul nostru, cu ochi mari şi cu fruntea descreţită, dacă nu ne lăsăm copleşiţi totalmente de grijile zilnice, cred că mai găsim destule motive de râs, cel puţin aşa reiese din sondajul de opinie realizat pe această temă printre concetăţenii noştri. Ştiţi ce a fost cel mai nostim lucru, legat de acest sondaj de opinie? Toţi cei intervievaţi (cu o singură excepţie), amintindu-şi de lucruri amuzante din viaţa lor la provocarea mea, sfârşeau relatările cu un zâmbet „cât China” pe faţă!

Iată şi întrebările mele:
Ştiaţi că în Cluj există o „Râsotecă”?
La ce credeţi că e bun râsul?
Când aţi râs ultima dată copios, cu ce prilej?


Răspuns 1.
  • Habar nu am avut de Râsotecă. Ce e asta, un fel de discotecă?
  • Râsul e ca să te distrezi cu prietenii. La un banc bun, la o glumă, la o farsă. Aşa, că iei în râs pe cineva e doar o metaforă. Nu e râs propriu-zis. Râsul e pentru divertisment.
  • Ultima dată am râs de un coleg care s-a împiedicat de un gard din ală cu lanţuri şi a aterizat cu o tipă deodată, o tânără care trecea pe acolo. Nu au păţit nimic chiar dacă au căzut pe jos, dar nouă ni s-a părut foarte amuzant cum s-a agăţat de tipa aia, cu ambele mâini, aproape că a dezbrăcat-o! (râde în hohote omul, de m-a molipsit şi pe mine!) – Grigore Iosif, 34 de ani
IncreaseRăspuns 2.
  • Am citit… în urmă cu ceva ani, că există aşa ceva. Nici nu am reţinut atunci unde e. Ziceţi că e chiar în Cluj???
  • Râsul… cred că e tonic. Cel puţin, eu când râd, pe moment, uit de toate. Dar se întâmplă rar. Cred că nu am mai râs din adolescenţă aşa, din tot sufletul, cum se zice. De zâmbit zâmbim mai des. De cele mai multe ori chiar şi fals. Convenţional.
  • Ultima dată, dar vă spun că nu ca şi mai demult, am râs de Băsescu. Dar puţin, că după aia mi-a fost ruşine cu el. Asta e, avem ce am ales, mai precis au ales alţii, că eu nu l-am votat. Şi am mai râs la o comedie de la televizor, că au dat o comedie veche cu Le de Fines. Era aşa de veche dar aşa de bine am râs la ea! (era în stare să îmi şi povestească câteva faze „de râs”, dar ne grăbeam aşa că a plecat cu un zâmbet imens pe faţă) – Corina Meşter, 28 de ani
Increase


Răspuns 3.
  • Nu, nu ştiam.
  • Când râzi e… destresant. Te ajută să te relaxezi şi să uiţi de probleme.
  • Uuuu… când am râs ultima dată? Aseară! La o întâlnire cu fetele. Povesteam fiecare ce se întâmplă pe la serviciu şi ne distram. O prietenă ne povestea cum a intrat la şeful ei în birou să-i predea ceva situaţii şi acela făcea mutre, iar ea îl imita. Cam asta e, pe scurt. – Beatrix Csavossy – 29 de ani

Răspuns 4.
  • Nu ştiu. Nici nu ştiu ce e râsoteca. Aaa... râsotecă de la „a râde”? Nu... nici nu ştiam că există aşa ceva în lume.
  • Pentru un abdomen plat! Şi te destinde… plus că nu faci riduri. Ca o paranteză, am avut „plăcerea” acum ceva timp să fac febră musculară de la prea mult râs. Şi mai ştii la ce ajută râsul? Dacă de obicei nu poţi plânge, un râs copios te poate ajuta şi în privinţa asta.
  • Acum, pe moment, mi-au venit în minte două situaţii în care am râs copios. 1. Eram în clasa a 8-a, la ora de educaţie tehnologică şi m-a întrebat profesoara ce putem obţine de la păsări iar eu i-am răspuns: ouă, lapte, carne, pene. Când mi-am dat seama de răspuns am izbucnit în râs şi nu m-am mai oprit o oră întreagă. Acum, când povestesc, nu pare chiar atât de amuzant, dar atunci, la ce hotărâtă am răspuns….2. şi a doua amintire... e vorba de o săptămână întreagă de râs... Un fel de „tratament” cu râs! Eram la Sibiu, la o conferinţă ecumenică internaţională şi în grupul nostru era şi un băimărean amuzant foc! Practic nu e o întâmplare anume. Tot ceea ce ne povestea el era grozav de amuzant. La fel era şi el, ca persoană. Atunci m-am ales cu o febră musculară abdominală. Despre astea două cazuri îmi amintesc acum. Sigur au mai fost şi altele… – Lumperdean Bianca, 22 de ani
Răspuns 5.
  • Nu. Ce drăcovenie o mai fi şi aia? (Deja zâmbeşte, deşi părea cam ursuz. Şi nici nu am apucat să intrăm bine în subiect)
  • Nu are nici un efect. Parcă ne mai arde nouă de râs?! Nu vedeţi ce viaţă ducem? Nu ne mai arde de nimic. Mâncăm, muncim, dormim, nu mai avem timp de râs. Altădată ne întâlneam cu prietenii, dansam, povesteam şi mai şi râdeam. Acum s-a dus tot. Suntem nişte sclavi, asta suntem.
  • Nu cred că am mai râs de multă vreme, aşa cum spuneţi. Sau a fost tare demult, cred că era fetiţa mea mică. Făcea de mai multe ori pe zi câte o trăsnaie şi ne amuzam de ea. Şi de întrebările ei, că era vorbăreaţă. Acum a mai crescut, dar mai apucăm să râdem cu ea? De-abia dacă o vedem şi atunci ne certăm din cauza a tot felul de mizerii. De râs, grea întrebare. Cred că am râs când am văzut pe internet un film scurt cu nişte animale care creau situaţii amuzante. Cred că acum aproximativ o lună. Nu ştiu de cine era făcut filmul… circulă prin e-mailuri. Şi la filme cu camera ascunsă. Cred că ăia care le-au făcut sunt liniştiţi la minte. Le mai arde de aşa ceva. Ca să râzi trebuie să fii odihnit la minte. Mie nici la bancuri nu îmi mai vine să râd. Parcă nici nu circulă aşa de multe bancuri ca mai demult. – Cosmin Toma, 29 de ani (Predestinat nume… adevărat Toma, mi-am zis în sinea mea)

IncreaseRăspuns 6.
  • Da, parcă am auzit…
  • E relaxant, la cât de greu o ducem, vă spun sincer că la filme mă uit numai dacă sunt comedii. Celelalte mă întristează. Şi de citit citesc doar „siropuri”. Mai echilibrează balanţa, undeva între real şi ficţiune. Am şi o meserie în care am de-a face zi de zi cu durerea oamenilor. Nu mai suport să o văd şi în viaţa personală. E prea mult. Aşa că mă refugiez în chestii uşoare în rest. E relaxant pentru mine.
  • Râd mereu! E ca o eliberare. Cu prietenii râd, şi, cum vă spuneam, la comedii râd în hohote, nu exagerez. Şi mai râd cu câinele pe care îl avem, că mereu face câte ceva comic iar dacă e prea liniştit îl provocăm noi. Aş vrea să am mai multe prilejuri să râd, dar, din păcate, asta e viaţa. Aşa că, cel puţin eu, încerc să echilibrez cât de cât. Cel mai mult râd în concedii, că atunci chiar reuşesc să mă desprind de multe din motivele de întristare. Dar cel mai bine se râde cu prietenii la poveşti. E şi alta atmosfera. Şi fiecare vrea să se relaxeze, să mai uite de lucrurile „gri”. Poţi să râzi şi de unul singur, dar nu e acelaşi feeling. (îmi spune râzând, cu licurici în ochi) – Sebastiana Morar, 43 de ani
Răspuns 7.
Increase
  • Nu, nu ştiu ce înseamnă.
  • Ajută foarte mult râsul. Altfel am fi nebuni de cap. Cred că ne dă o senzaţie de bine, chiar dacă e pasageră. Eu nu ştiu ce declanşează în mintea noastră, dar ne e foarte bine când râdem.
  • Am râs copios la o onomastică, ultima dată. Deşi, mă rog, un copil a căzut de pe scaun, dar nu s-a lovit. Era ziua unui copil, coleg cu băieţelul meu. Am fost şi părinţii cu copiii la aniversare. Copilul aniversat (nu dau nume ca să nu se supere), pentru a ajunge să sufle în lumânările de pe tort, s-a urcat pe scaun. Şi, de emoţie sau pentru că a stat greşit în picioare pe scaun, s-a dezechilibrat, câteva secunde s-a clătinat cu scaun cu tot dând din mâini şi apoi a căzut cu scaun cu tot. Era covor moale dedesubtul scaunului şi nu a păţit nimic copilul, dar a rămas de pomină întâmplarea. Păcat că, de grija copilului care stătea să cadă, fotograful se blocase – ca mai toată lumea – că altfel cred că ieşeau nişte poze grozave, dacă îl prindea fotograful în momentele acelea! A râs şi copilul deşi era roşu, roşu la faţă de ruşine pentru ce i se întâmplase. Mai ales că, în cădere, s-a agăţat de faţa de masă şi a tras-o după el, împreună cu aproape tot ce era pe masă, dar tortul a rămas! hahaha. – Alin Popovici, 26 de ani
IncreaseRăspuns 8.
  • Ştiu despre râsotecă. De la o prietenă. Dacă am să am timp am să trec pe acolo. Şi doar din curiozitate. Îmi propusesem asta încă din momentul în care am aflat că există aşa ceva. Trebuie numai să mă interesez unde se ţine şi care sunt condiţiile de participare.
  • Sunt convinsă că e o chestie faină cu râsul. E un fel de tratament prin râs, nu ştiu cât e de eficient, dar merită încercat. Nu ai ce pierde plus că bănuiesc că e plăcut acolo. Când râzi, acest „fenomen” se întâmplă cu tot corpul, faţa îţi arată altfel, gesticulezi, ţi se întind ridurile sau faci altele, de la râs, nu ştiu. Nu m-am studiat în oglindă când râd. Dar e super!
  • Aproape la fiecare pas râd. E mai uşor să treci aşa prin viaţă. Râd la glume, mai fac şi eu glume. Si mai ales îmi place să-i fac pe alţii să râdă. Nu întotdeauna o fac premeditat, câteodată e instinctiv. Ceva îmi spune că suntem mai frumoşi şi mai buni când râdem, instinctiv. Ultima dată am râs exact înainte de a vorbi cu dumneavoastră. Am întrebat o vânzătoare cât e ceasul de pe raft şi mi-a spus că e ora 8:30. Am râs amândouă de comicul de situaţie. Dar aşa… cu lacrimi, am râs ultima dată la o comedie cu Mr. Bean, la cinematograf. Hohotea întreaga sală, aproape de la începutul filmului până la sfârşit. Era foarte interesant, râdeam de ce se întâmpla pe ecran dar râdeam şi de râsul celor din jurul meu. Se râdea pe o mulţime de voci! E foarte interesant, nu degeaba se spune că râsul e molipsitor. Sau despre somn se spune asta? (Râdea zdravăn amintindu-şi şi explicându-mi. Trebuie să recunosc că m-a molipsit şi pe mine!) – Irina Cruşin, 25 de ani

duminică, 30 octombrie 2011

~Poţi să-ţi vindeci viaţa~



- Cu cât avem mai multă ură de sine şi sentimente de vinovăţie, cu atât viaţa noastră merge mai prost. De fapt, încă din copilărie învăţăm ce să gândim despre noi înşine şi despre lumea care ne înconjoară. Dacă ai trăit cu oameni care erau nefericiţi, speriaţi, vinovaţi sau mânioşi, atunci ai învăţat o mulţime de lucruri negative despre tine însuţi şi despre lumea care te înconjoară. “Eu niciodată nu fac nimic aşa cum trebuie.”, “Este numai vina mea!”‘Toţi se poartă rău cu mine, mă critică, nu mă ajută, mă calcă în picioare, mă abuzează” – credinţe ca acestea, adânc înrădăcinate în fiinţa noastră, creează o viaţă plină de frustrare. Toate resentimentele, depozitate ani de-a rândul în mintea şi sufletul nostru, conduc în cele din urmă la boală.

- “Credeţi sau nu, noi ne alegem aceste gânduri şi le transformăm în credinţele noastre”, subliniază Louise Hay în cartea “Poţi să-ţi vindeci viaţa”.  “Eu găsesc că resentimentul, criticismul, sentimentul de vinovăţie şi frică sunt cele care cauzează mai multe probleme decât orice altceva pe lume”, arată aceasta.


1. Viaţa este de fapt foarte simplă. Ceea ce dăruim, este ceea ce primim înapoi.

Ceea ce gândim despre noi înşine devine adevărat pentru noi. Cred că fiecare dintre noi, incluzându-mă şi pe mine este 100% responsabil pentru ceea ce se petrece în viaţa noastră, bun sau rău. Fiecare gând pe care îl gândim, creează viitorul nostru. Fiecare dintre noi îşi crează propriile experienţe prin propriile gânduri şi sentimente.Gândurile pe care le gândim şi vorbele pe care le rostim creează exprienţele noastre de viaţă.
Noi creăm o situaţie, apoi cedăm puterea pe care o avem, dând vina pe alţii pentru frustrarea noastră. Nici o persoană, nici un loc, nici un lucru nu are putere asupra noastră, pentru că noi suntem singurii care controlăm propriile noastre gânduri. Noi creem experienţele noastre, realitatea noastră şi toate persoanele din ea.
Care dintre afirmaţii seamănă mai mult cu tine?
“Toţi oamenii îmi sunt duşmani.”
“Toţi sunt binevoitori cu mine şi gata să mă ajute.”
Fiecare dintre aceste crezuri va crea experienţe de viaţă foarte diferite.

2. Universul ne sprijină total în fiecare gând pe care alegem să-l gândim şi să-l credem.

În alte cuvinte, subconştientul nostru acceptă orice vrem noi să credem. Aceasta însemnă că, ceea ce cred despre mine şi despre viaţă devine adevărat pentru mine. Ceea ce alegi să gândeşti despre tine însuţi şi despre viaţă, devine adevărat pentru tine. Şi alegerea pentru ceea ce vrem să gândim are o infinitate de posibilităţi.
Când ştim lucrul acesta ni se pare logic să alegem mai degrabă “Toţi sunt binevoitori cu mine şi gata să mă ajute” decât “Toţi oamenii îmi sunt duşmani.”

3. Puterea Universală nu ne judecă şi nu ne critică niciodată

Ea ne acceptă doar la propria noastră valoare. Apoi, reflectă crezurile noastre în viaţă. Dacă eu vreau să cred că viaţa este singuratică şi nimeni nu mă iubeşte, atunci aceasta este ceea ce voi găsi în lumea mea.
Totuşi, dacă eu doresc să mă eliberez de acest crez si să afirm pentru mine că“dragostea este peste tot şi eu sunt iubitor/iubitoare şi demn/demnă de iubit” şi dacă mă ţin constant de aceasta afirmaţie şi o repet mereu, atunci ea va deveni adevarată pentru mine. Atunci, vor veni în viaţa mea oameni plini de dragoste, oameni care există deja în viaţa mea vor deveni mai iubitori faţă de mine, iar eu, voi începe să-mi exprim cu uşurinţă dragostea faţă de alţii.

4. Cea mai mare parte dintre noi avem idei ciudate despre cine suntem noi şi multe, multe reguli rigide despre felul în care viaţa trebuie trăită

Aceasta nu este ca să ne auto-condamnăm căci, chiar în clipa aceasta fiecare face ceea ce crede că este mai bine. Dacă am fi ştiut mai bine şi am fi avut mai multă conştiinţă şi înţelegere, am face lucrurile diferit. Te rog să nu te auto-acuzi pentru că ai ajuns acolo unde eşti astăzi. Însuşi faptul că citeşti aceste rânduri, înseamna că eşti pregătit să faci o schimbare pozitivă în viaţa ta. Felicită-te pentru asta. “Bărbaţii nu plâng!”, “Femeile nu ştiu să folosească banii!”, ce idei limitate ca să trăieşti cu ele!

5. Când suntem foarte mici, învăţăm ce să credem despre noi înşine şi despre viaţă, din reacţiile adulţilor din jurul nostru

Aşa învăţăm ce să gândim despre noi înşine şi despre lumea care ne înconjoară. Acum, dacă ai trăit cu oameni care erau nefericiţi, speriaţi, vinovaţi sau mânioşi, atunci ai învăţat o mulţime de lucruri negative despre tine însuţi şi despre lumea care te înconjoară. “Eu niciodată nu fac nimic aşa cum trebuie.” “Este numai vina mea!” “Dacă mă supăr, sunt o persoană rea.”
Credinţe ca acestea, creează o viaţă plină de frustrare.













6. Când creştem, avem tendinţa de a recrea mediul emoţional din casa unde am trăit primele stagii ale copilăriei

Aceasta nu este bine sau rău, corect sau greşit; este doar ceea ce recunoaştem înăuntrul nostru ca “acasă”. Deasemenea, noi avem tendinţa de a recrea în viaţa noastră personală relaţiile pe care le-am avut cu mamele sau cu taţii noştri, relaţii pe care le-au avut părinţii unul cu celălalt.
Gândeşte-te de câte ori ai avut un iubit sau un şef care era “exact” ca unul din părinţii tăi. Ba mai mult, noi ne tratăm pe noi înşine aşa cum ne-au tratat părinţii noştri. Ne certăm şi ne pedepsim pe noi înşine în acelaşi fel. Aproape că poţi auzi cuvintele, dacă asculţi bine.
Şi în acelaşi mod, noi ne iubim si ne încurajăm la fel cum eram iubiţi şi încurajaţi când eram copii.
“Nu faci niciodată nimic ca lumea.” “Este numai vina mea.” – cât de des ţi-ai spus ţie însuţi cuvintele acestea?
“Eşti minunat.””Te iubesc.” – cât de des îţi repeţi aceste cuvinte?

7. Totuşi, eu nu aş învinovăţi părinţii noştri pentru asta

Noi suntem victime ale victimelor şi lor le-ar fi fost imposibil să ne înveţe ceea ce nici ei nu au ştiut. Dacă mama ta nu a ştiut cum să se iubească pe ea însăşi şi tatăl tău nu a ştiut cum să se iubească pe el însuşi, evident că le-a fost imposibil să te înveţe pe tine cum să te iubeşti. Ei au facut ceea au ştiut cel mai bine, cu ceea ce au fost şi ei învăţaţi când erau copii. Dacă vrei să-ţi cunoşti mai bine părinţii, spune-le să-ţi vorbească de copilăria lor şi dacă ai să asculţi cu compasiune, ai să înţelegi de unde vin fricile lor şi şabloanele lor rigide. Oamenii aceia care “ţi-au făcut ţie toate astea”, erau de fapt, la fel de speriaţi şi înfricoşaţi ca şi tine.
Noi învăţăm sistemul nostru de credinţe atunci, foarte devreme, în copilărie şi apoi trecem prin viaţă creând experienţe care să se potrivească cu sistemul nostru de credinţe. Uită-te înapoi la viaţa ta şi vezi de câte ori ai trecut prin aceeaşi experienţă. Ei bine, eu cred că ai creat şi recreat acele experienţe pentru că ele oglindeau ceva ce tu credeai despre tine însuţi.

8. Punctul de putere este întotdeauna în momentul prezent

Toate evenimentele pe care le-ai trăit de-a lungul vieţii tale, până în acest moment au fost create de gândurile şi credinţele tale din trecut. Au fost create de gânduri şi cuvinte pe care le-ai rostit ieri, săptămâna trecută, luna trecută, anul trecut, acum 10,20,30, 40 de ani sau mai mult, în funcţie de vârsta pe care o ai.
Dar, acesta este trecutul tău. A trecut şi s-a terminat! Ceea ce este important în acest moment este să alegi şi să crezi ce spui în acest moment! Pentru că aceste gânduri şi cuvinte vor creea viitorul tău. Punctul tău de putere este în momentul prezent şi formează deja experienţele tale de mâine, de săptămâna viitoare, de luna viitoare, de anul viitor, etc.
Uită-te ce anume gândeşti în acest moment. Este ceva negativ sau pozitiv? Vrei ca acest gând să-ţi creeze viitorul? Doar observă şi fii alert. Singurul lucru cu care avem de-a face în fiecare moment este un gând, şi un gând poate fi schimbat. Fără să aibă nici o importanţă care anume este problema, experienţelor noastre de viaţă sunt doar efecte exterioare ale gândurilor noastre interioare. Până şi ura de sine este de fapt ura îndreptată către un gând pe care îl ai despre tine însuţi.
Dacă să zicem gândeşti: ‘sunt o persoană rea’. Acest produce un sentiment, în care tu te laşi prins. Totuşi, dacă nu ai avea gândul acesta, nu ai avea şi sentimentul. Şi gândurile pot fi schimbate. Schimbă-ţi gândurile şi sentimentele vor dispărea.
Nu contează cât de mult am urmat un tipar negativ. Punctul de putere este în momentul prezent. Ce minunat este să-ţi dai seama de lucrul acesta! Putem să începem să fim liberi în acest moment!

9. Credeţi sau nu, noi ne alegem gândurile

Din obişnuinţă, putem sa gândim mereu acelaşi gând, astfel că nu pare că noi l-am ales. Totuşi, la început noi l-am ales. Putem să refuzăm să gândim anumite gânduri. Uită-te numai de câte ori ai refuzat să gândeşti lucruri pozitive despre tine însuţi. Ei bine, în acelaşi fel, poţi să refuzi să gândeşti lucruri negative despre tine însuţi.
Mie mi se pare că fiecare persoană de pe planetă, pe care am cunoscut-o sau cu care am lucrat, suferă mai mult sau mai puţin de ură de sine şi de sentimente de vinovăţie. Cu cât avem mai multă ură de sine şi sentimente de vinovăţie, cu atât viaţa noastră merge mai prost. Cu cât avem avem mai puţină ură de sine si sentimente de vinovăţie, cu atât viaţa noastră merge mai bine, pe toate nivelele.

10. Cel mai adânc crez pentru fiecare persoană cu care am lucrat a fost întotdeauna: ‘nu sunt destul de bun!’

De multe ori adăugăm la acest crez: ‘nu fac destul’ sau ‘nu merit’. Iţi sună familiar? Să spui sau să laşi să se înţeleagă sau să simţi că ‘nu eşti destul de bun’? Dar pentru cine? Şi conform standardelor cui?
Dacă acest crez este foarte puternic în tine, atunci cum ar fi fost posibil pentru tine să-ţi creezi o viaţă plină de dragoste, veselă, prosperă şi sănătoasă? Cumva, cel mai puternic crez subconştient pe care îl ai ar contrazice-o întotdeauna.
Eu găsesc că resentimentul, criticismul, sentimentul de vinovăţie şi frică sunt cele care cauzează mai multe probleme decât orice altceva pe lume.
Aceste patru lucruri cauzează probleme majore atât în trupurile noastre, cât şi în vieţile noastre. Aceste patru sentimente sunt generate de faptul că încercăm să dăm vina pe alţii şi nu ne asumăm responsabilitatea propriilor experienţe de viaţă.
Dacă noi am fi 100% responsabili pentru tot ceea ce se petrece în viaţa noastră, atunci nu mai avem pe cine da vina. Tot ce se întâmplă în viaţa noastră este doar o oglindire a gândirii noastre interioare. Eu nu scuz comportamentul celorlalţi care lasă de dorit, dar tocmai CREZURILE NOASTRE sunt acelea care atrag persoane care ne tratează în acest fel (rău – n. autoarei).
Dacă te surprinzi mereu spunându-ţi: ‘toţi se poartă rău cu mine, mă critică, nu mă ajută, mă calcă în picioare, mă abuzează’, atunci acesta este TIPARUL TĂU! Sunt anumite gânduri în tine, care atrag persoane care să te trateze aşa. Când nu vei mai gândi astfel, acele persoane vor pleca altundeva şi vor trata aşa pe alţii. Tu nu îivei mai atrage în viaţa ta.
În cele ce urmează am să ilustrez câteva rezultate ale unor tipare care se reflecta la nivel fizic: resentimentul care este simţit şi ţinut pe lungă durată, poate să mănânce din trup şi devine boala pe care noi o numim cancer. Criticismul devenit obişnuinţă poate adesea să genereze artrită.
Sentimental de vinovăţie caută întotdeauna pedeapsa, iar pedeapsa cauzează durerea fizică(când o persoană are multe dureri fizice atunci are o puternică tendinţă de auto-învinuire). Frica şi tensiunea pe care o produce poate crea stări ca ulcere, chelire şi chiar dureri de picioare.
Iertarea şi eliberarea de resentimente poate să dizolve până şi cancerul. Chiar dacă această afirmaţie sună simplist, eu am văzut şi am trăit rezultatele practice.
Persoanelor cu şabloane foarte adânci de resentimente, le spun adesea: ‘te rog să-ţi dizolvi resentimentele acum, când este relativ uşor. Nu aştepta până când vei fi sub ameninţarea bisturiului unui chirurg sau pe patul morţii, pentru că atunci va trebui să ţii piept şi panicii care te va cuprinde’.
Când suntem într-o stare de panică este foarte greu să ne concentrăm asupra vindecării noastre.

11. Ca să ne eliberăm de trecut, trebuie să vrem să ne iertăm

Avem nevoie să alegem să ne eliberăm de trecut şi să iertăm pe toată lumea, inclusiv pe noi înşine. S-ar putea să nu ştim cum să iertăm şi s-ar putea să nu vrem să iertăm; dar însuşi faptul că spunem că am vrea să iertăm, începe procesul de vindecare. Este imperativ pentru propria vindecare ca ‘noi’ să ne eliberăm de trecut şisă-i iertăm pe toţi.
‘Te iert că nu eşti aşa cum aş fi vrut eu să fii. Te iert şi te eliberez.’ Această afirmaţie ne eliberează de fapt pe noi înşine.
Toate bolile vin de la o stare de ‘neiertare’
Întotdeauna când suntem bolnavi, trebuie să ne cercetăm inima, să vedem pe cine trebuie să iertăm.‘Toate bolile vin dintr-o stare de neiertare’ şi că ‘întotdeauna când suntem bolnavi, trebuie să ne uităm în jurul nostru să vedem pe cine trebuie să iertăm’.
Aş adăuga la acesta conceptul că exact persoana care ţi se pare cel mai greu de iertat, este persoana de care ESTE CEL MAI IMPERIOS SĂ TE ELIBEREZI. Iertare înseamnă să cedezi, să te eliberezi. Nu are nimic de-a face cu scuze de convenienţă. Înseamnă să te eliberezi de întregul tot.
Nu trebuie să ştim CUM să iertăm. Tot ceea ce avem nevoie să facem este să VREM să iertăm. Universul va avea grijă de restul!

12. Învaţă să te iubeşti

Când pacienţii vin la mine cu o problemă, nu mă interesează ce problemă este (ex: de sănătate, de bani, relaţii proaste cu familia sau lipsa de creativitate) întotdeauna este doar un singur aspect la care lucrez cu ei: IUBIREA DE SINE.
Am descoperit că atunci când ne iubim şi ne acceptăm pe noi înşine cu adevărat şi NE APROBĂM PE NOI ÎNŞINE EXACT AŞA CUM SUNTEM, atunci totul în viaţă va merge bine.
Este ca şi cum s-ar întâmpla mici miracole la tot pasul. Sănătatea noastră se îmbunătăţeşte, atragem mai mulţi bani, relaţiile noastre devin mai împlinite şi mai armonioase şi începem să ne exprimăm într-un mod mai creativ, mai complet. Toate acestea par să se întâmple fără ca noi să facem nici un efort.
Iubindu-te şi aprobându-te pe tine însuţi, creând un spaţiu de protecţie, încredere, merit şi acceptare, va crea mai multă ordine în mintea ta, relaţii mai iubitoare în viaţa ta, va atrage un serviciu nou, un loc nou şi mai bun unde să trăieşti şi va re-echilibra până şi greutatea corpului tău.
Oamenii care se iubesc pe ei înşişi şi îşi iubesc trupurile, nu se abuzează nici pe ei nici pe alţii. Auto-aprobarea şi auto-acceptarea în momentul prezent reprezintă cheia schimbărilor pozitive în fiecare aspect al vieţii noastre.
După părerea mea, dragostea de sine începe cu a nu ne mai critica pe noi înşine deloc, pentru nimic. Criticismul ne-ar prinde exact în tiparul pe care încercăm să-l schimbăm.
Înţelegerea şi gentileţea faţă de noi înşine, ne ajută să ieşim din acest tipar. Adu-ţi aminte că te-ai autocriticat atâţia ani şi n-a mers. Încearcă să te aprobi şi să vezi ce se va întâmpla.
Fragmente adaptate din Louise Hay – “Poţi să-ţi vindeci viaţa”