IERTAREA

Când cineva te jigneşte, nu te supăra pe el.
Nu-l urî şi nu te răzbuna, întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Nu vă grăbiţi să râdeţi, Dumnezeu ne oferă şansa să ne purificăm sufletul, iertând. Dacă nu accepţi această şansă, urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi alte nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte. Suferinţa este o formă de purificare. Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.
Se cuvine să iertăm nu numai în gând, ci şi cu sufletul.
De câte ori ne amintim despre suferinţa pricinuită de către cineva pe care l-am iertat, de atâtea ori trebuie să-l iertăm din nou. Nu trebuie să ne gândim că "am dat dovadă de slăbiciune că l-am iertat" şi nu trebuie să-i spunem lui că l-am iertat. Dacă vede el, bine. Dacă nu, vede cine trebuie, vede Dumnezeu.
Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.

Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă.
Roagă-te în permanenta ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va emana atât de multă iubire către întreaga lume, încât iubirea se va întoarce la tine din belsug.
Spiritul generează materia.
Imaginaţia are puterea de a crea realitatea.
O faptă bună atrage o altă faptă bună.
Să nu aşteptăm însă să se întâmple o nenorocire pentru a ne ruga, pentru a ajuta, pentru a fi sufleteşte aproape de cei care au nevoie. Şi sunt mulţi cei care au nevoie. Unii au inima împietrita, alţii sunt slabi, alţii cred că nu au nevoie de nimic şi de nimeni... Credeţi-mă : toţi au nevoie de rugăciunea noastră, de o vorbă bună, de fapta noastră bună...
Cum dăruieşti aşa primeşti.
Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul, ajungi să semeni cu el. Iertându-l, îi vei fi superior. Iertând, ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Iar despre înălţare, ... Nu cred că exista sentiment mai plăcut, mai dorit... Să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând, oferim libertate. Alegeţi calea iertării, pentru că numai ea vindecă rana veche în timp.
Iertaţi şi vă veţi înnobila.
Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl nostru nu vă va ierta voua greşelile.
Nu căutaţi plata, nici lauda şi nicio răsplată pentru orice aţi face. Săvârşind ceva bun, noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica dorinţele omenesti, cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere, pe care-l rulăm inconştienţi, de multa vreme...
Când eşti mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complet. Astfel mânia ta, în această stare, va produce efecte pe care mai târziu le vei regreta.
Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe voi înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângi, agresiunea apăruta se dizolvă pur şi simplu.
Dragostea vindecă.
Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare. Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustrări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur şi să caute să intre în armonie cu ea.
Gândul cheamă fapta.
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare, pentru a lovi pe cel care le-a produs. O gândire sau o actiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a stiinţei conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea, străduinţa de a ierta dusmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire, constituie un act protector pentru noi.
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu (gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente, etc.) se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o persoană, să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori, fără să ne dăm seama de acest lucru. Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât celui care o foloseşte, cât şi celuilalt om.
Supărarea ne distruge energetic.
Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viaţă, atât celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţii săi, a părinţilor pe copii, creează ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave. Femeia trebuie să fie liniştită si răbdătoare şi nu trebuie să se supere sau să trăiască sentimente negative. Ea trebuie să accepte cu seninătate realitatea aşa cum este, să nu admită păreri de rău în legătura cu trecutul său, sau să grăbească viitorul.
Umilinţa te înalţă spiritual.
Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu Dumnezeu şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie el este nevoit să ia energie de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protecţie al corpului.
Egoismul şi interesul personal ne izoleaza de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oameni insensibili la nevoile altora. O persoană egoistă manifestă un ataşament excesiv pentru ea însăşi, este o plagă socială. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe si relaţii superficiale le umplu viata. Contactele cu ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteti să schimbaţi un egoist, făcându-l generos. Să se emită spre el numai vibraţii de generozitate şi bunăvoinţă.
Dispreţul faţă de noi şi profunda nemulţumire faţă de sine constituie o agresiune faţă de Dumnezeu. Să fim mulţumiţi cu ce am realizat şi să încercăm să realizăm mai mult, mai bine, fără a ne reproşa cu sentimente negative că am realizat puţin, sau de mai slabă calitate.
Dispreţul şi blamarea omoară înainte de toate iubirea faţă de un alt om. Orice ticăloşie ar comite un om împotriva noastră, noi nu avem dreptul să blocăm iubirea faţă de el. Bărbatul care dispreţuieşte femeia se degradează spiritual, începe să sufere de diferite boli şi îmbătrâneşte mai repede ca de obicei. Trebuie să vă schimbaţi atitudinea faţă de femei şi faţă de situaţiile legate de ele. Trufia şi dispreţul faţă de oameni generează lipsa dorinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii.
Ura este o forţă care te leagă de persoana pe care o urăşti.
Evadarea din lumea reală, cea creată de Dumnezeu, refugierea în studiu, învăţătura excesivă, cercetarea şi ancorarea de înţelepciune fără o pregătire prealabilă a sufletului, dă nastere dispreţului. Acesta începe de la cap. De aceea se blocheza biocâmpul în regiunea capului... În curând, dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane. De aceea se deterioreaza câmpul în jurul ficatului şi rinichilor şi începe degradarea acestora.
Oameni buni, suntem la capătul unui mare ciclu al vieţii pe Pământ.
Iubiţi-vă ! Treceţi la sentimente care să ridice valoarea Omului.
Rugaţi-vă la Dumnezeu !
Dumnezeu să vă ocroteasca !