Cine suntem? De ce ne aflam aici? Incotro ne indreptam?

Cine suntem? De ce ne aflam aici? Incotro ne indreptam? 

Oamenii isi doresc sa descifreze intelesul ascuns al anumitor probleme, prin sondari in memoria lor spirituala, pentru a-si putea identifica propriile scopuri in viata. Inca din antichitate oamenii au imbratisat conceptul apartenentei lor la o imparatie vesnica. 

De la inceputul istoriei au avut credinta ca, atat viata pamanteasca, cat si cea de dupa moarte sunt sustinute intr-un singur intreg de catre Inteligenta Divina. 

Spinoza spunea: " Intregul univers reprezinta o substanta unica, noi fiind o parte a acesteia. Dumnezeu nu este o manifestare exterioara, EL este tot ceea ce exista".    Legendele asemanatoare cu cea a Atlantidei si Shangri-La isi au originea in nazuinta noastra eterna de a regasi Utopia care a existat candva,dar pe care astazi am pierdut-o. In mintea supraconstienta a fiecarei persoane exista amintirea unui camin ideal.

La inceput, conceptul Utopiei era menit sa ilustreze idei si nu o societate sau alta.

Poate parea crud ca utopia viselor noastre exista inauntrul fiecaruia dintre noi, dar este blocata de amnezia memoriei noastre constiente. Cand aceste blocaje sunt depasite, prin intermediul meditatiei, rugaciunii, imaginatiei, sau a viselor, traim o senzatie de implinire personala. 

Provocarea sec. al XXI-lea consta in depasirea individualismului si redescoperirea spiritualitatii umane, in conditiile unei societati dominate de materialism. Globalizarea, expansiunea urbana si supradimensionarea reprezinta premizele singuratatii si ale desocializarii. Multi oameni nu mai cred decat in supravietuire. 

Avand in vedere ca fiecare dintre noi este o fiinta unica, diferita de toate celelalte, este absolut necesar ca aceia care isi doresc linistea interioara sa-si descopere propria spiritualitate. Cred ca, atunci cand imbratisam total sistemele de credinta bazate pe experienta altor persoane, ne pierdem ceva din individualitate. Drumul ce duce la descoperirea de sine si la formarea unei filozofii proprii este dificil si implica multe eforturi,dar si recompensa poate fi semnificativa(nu materiala!!!!)..Exista multe posibilitati de a atinge acest obiectiv,dar toate incep prin a avea incredere in propria persoana. Camus ne-a spus:" Atat calea ratiunii, cat si cea irationala ne conduc la aceasi intelegere. Drumul pe care alegem sa mergem nu este important, e suficient sa avem dorinta de a ajunge".

Cautandu-ne propriul drum spiritual, este intelept sa ne punem intrebarea:"In ce fel de conduita comportamentala cred?" Unii teologi sugereaza ca oamenii nereligiosi sunt inclinati sa minimalizeze responsabilitatea morala si etica pe care ne-o dicteaza prin scripturi o autoritate superioara. Cu toate acestea, dupa moarte nu suntem evaluati in functie de apartenenta religioasa, ci mai degraba dupa comportamentul pe care l-am avut si valorile pe care le-am imbratisat in viata, ce am facut si cum ne-am comportat fata de ceilalti. Daca activitatile religioase traditionale sunt potrivite scopurilor pe care ni le-am propus si ne ofera un ajutor spiritual, vom fi, probabil, motivati sa credem in scripturi si sa avem dorinta apartenentei la o comunitate religioasa. Aceleasi motive le au si cei care se alatura grupurilor metafizice, care isi gasesc implinirea in urma ideilor prescrise de textele spirituale, alaturi de oamenii cu aceeasi credinta. Daca aceste practici pot fi o sursa de alinare si de crestere spirituala pentru anumiti oameni, trebuie sa admitem ca nu sunt potrivite tuturor.

Perceptia spirituala trebuie sa fie o cautare personala, altfel nu are nici o insemnatate.Suntem foarte influentati de propria realitate imediata, putand actiona asupra acesteia, sa spunem, cu un singur pas, fara ca acest lucru sa ne oblige sa mergem prea mult in respectiva directie. Chiar si pasii facuti intr-o directie gresita ne pot oferi o intelegere a multor cai menite invatarii noastre. Pentru a aduce sinele sufletului in armonie cu mediul nostru fizic, ni se da libertatea de a alege si de a ne exercita vointa in mod liber in cautarile motivelor pentru care suntem aici. Pe drumul vietii trebuie sa ne asumam responsabilitatea in cazul tuturor deciziilor noastre, fara a da vina pe alti oameni pentru neajunsurile si greutatile vietii care ne fac nefericiti.
Ajutandu-i pe ceilalti, ne ajutam si pe noi insine.  Nu putem ajunge la ceilalti atata timp cat ne hranim numai propia unicitate, intr-o astfel de masura, incat devenim total absorbiti de noi insine. Energia sufletului nostru a fost creata de o autoritate mai inalta decat putem sa ne imaginam in starea actuala de dezvoltare. In acest sens, trebuie sa ne concentram asupra a ceea ce suntem ca persoane, pentru a descoperi scanteile de divinitate care se afla in noi. Singurele limite ce pot exista in ceea ce priveste cunoasterea de sine, sunt autoimpuse. Daca drumurile celorlalti ni se par irelevante, aceasta nu inseamna ca nu exista un parcurs care ne e destinat.
Motivul penbtru care suntem ceea ce suntem este unul dintre adevarurile majore ale vietii. Cineva poate descoperi ca aceste adevaruri se manifesta intr-un anumit loc sau situatie, dar acestea nu se aplica si celorlalti.

In esenta, suntem singuri cu sufletul nostru , oamenii care se simt singuri nu 
s-au descoperit indeajuns pe ei insisi. Autodescoperirea sufletului se leaga de cat de stapan suntem pe noi insine. Captarea propriei esente se aseamana cu actul de a ne indragosti. Ceva adormit inauntrul nostru este trezit de un stimul, intr-un moment al vietii noastre. Sufletul flirteaza cu noi la inceput, ispitindu-ne sa mergem mai departe cu deliciile pe care le putem vedea doar de la distanta. Atractia initiala a descoperirii de sine incepe cu o atingere ca din joaca a constientului de catre partea inconstienta a mintii. Pe masura ce intensitatea cu care dorim sa posedam in intregime propriul sine creste, suntem atrasi irezistibil de o comuniune mult mai intima. Aspectul fascinant al descoperirii de sine este acela ca, atunci cand ne auzim vocea interioara, o recunoastem imediat. 
Oricine de pe aceasta planeta are un ghid spiritul propriu care vorbeste mintii noastre interioare - daca suntem receptivi. In timp ce la unii ghizi putem ajunge mai usor decat la altii, fiecare dintre noi are capacitatea de a-i chema si de a fi auzit de acestia.

Viata presupune schimbari constante in drumul spre implinire. Locul pe care-l ocupam astazi, maine poate fi altul.
Trebuie sa invatam sa ne adaptam acestor perspective diferite, intrucat acestea reprezinta o parte a planului dezvoltarii noastre. Facand astfel, exista o transcendenta a sinelui, de la procesul mascarii in spatele unei carcase exterioare temporare la ceea ce se gaseste adanc in cadrul mintii permanente a sufletului nostru. Pentru a inalta mintea umana din sentimentele de deziluzie, trebuie sa ne extindem constienta, iertandu-ne pe noi insine de greseli. Cred ca e vital pentru sanatatea noastra mentala sa putem rade de noi insine si de situatiile prostesti in care intram in cadrul drumului nostru. Viata e plina de conflicte, iar lupta, suferinta si fericirea pe care le traim reprezinta motivele pentru care suntem aici.
Fiecare zi e un nou inceput.