Un mesaj pentru Empatici si Suflete Sensibile

 

“Adevaratii razboinici in aceasta lume sunt cei care vad detaliile altui suflet.Ei vad transparenta dincolo de zidurile ridicate de oameni. Ei stau pe campul de lupta a vietii si isi expun transparenta inimii lor, astfel incat ceilalti isi pot termina ziua in speranta. Ele sunt sufletele sensibile care au inteles ca inainte de a putea sa fie o lumina ei intai au trebuit sa simta arsura.” Shannon L. Alder

Am vrut doar sa-ti scriu un mesaj scurt de speranta si de reasigurare, pentru ca stiu ca multi dintre voi au simtit ca si mine. Si aceste ultimele luni cu siguranta ne-au dat batai de cap.

Cu cat ne apropiem de sfarsitul anului 2016, multi dintre noi s-au simtit complet goliti de energie. Nu numai asta, corectiile obisnuite nu au functionat. Mai mult somn, o dieta mai buna, extra suplimente, cofeina, yoga – toate lucrurile pe care noi le-am folosit in general pentru a ne revigora – nu prea ne-au ajutat.

Nu esti doar tu in aceasta situatie.

Si nu e ceva serios in neregula cu tine. Cu toate ca s-ar putea sa simti asta...

1. Ioni pozitivi si modificari in energia planetei

Exista o schimbare majora in scoarta terestra. Care creeaza fenomene precum cutremure si vulcani activi, dar, de asemenea, elibereaza o cantitate masiva de ioni pozitivi in atmosfera. Ionii pozitivi au un impact asupra capacitatii noastre de impamantare, deoarece modifica incarcatura electrica a pamantului de sub picioarele noastre dintr-unul negativ in unul pozitiv. Fiind in imposibilitatea de impamantare este o problema serioara pentru persoanele sensibile emotional si energetic. Ne pune in imposibilitatea de a ne descarca de energiile pe care le ridicam de la alte persoane si locuri.

Ionii pozitivi de asemena cresc inflamatia, perturba programul de somn, afecteaza functionarea creierului, suprima sistemul imunitar, cauzeaza anxietate si depresie, genereaza oboseala imensa, provoaca astm si dificultati de respiratie,si afecteaza functiile digestive si hormonale.

Ionii pozitivi afecteaza negativ toata lumea, dar pentru oamenii sensibili energetic problema este amplificata.

2. Curatare energetica masiva
   Multi dintre noi au venit tocmai in aceasta perioada pentru a fi spargatori de tipare in interiorul arborelui genealogic al familiei noastre. Aceste ultime luni ale lui 2016 ne-au daruit oportunitati de a sparge tiparele din interiorul nostru, si din cadrul familiei noastre, care au fost pronuntate prin generatii.
   
   Vindecari ancestrale, vindecari de relatii, vindecari a sabloanelor din noi - toate acestea necesita munca imensa. In primul rand trebuie sa devenim constienti de tipare. Apoi, trebuie sa generam vointa de a le schimba. Apoi trebuie sa facem schimbarea. De multe ori este nevoie de un efort suprem pentru a face acest lucru. Costul energetic este ridicat.
   
   Desigur, atunci cand rupem tiparele adesea exista rezistenta la cei din jurul nostru. Situatiile si relatiile pot deveni tensionate si dificile. Toate aceste generari de stres adauga o sarcina suplimentara pentru empatul deja suprasolicitat sau intuitiv.
   
   3. Incheierea ciclurilor vechi
   
   Suntem in ultimele vestigii ale acelei epoci energetice vechi care a inceput inainte de nasterea lui Hristos, si care si-a inceput faza de incheiere in 2012.
   
   Era respectiva  a fost una de energie masculina, putere, autoritate, dominatie si tehnologie.
   De multe ori ceva care este pe cale de iesire, loveste si impinge si face sa-i simtim greutatea pentru ultima oara.
   Sufletele sensibile si intuitive simt aceasta lovitura mai mult decat majoritatea.
   
   Asa cum acest ciclu se termina, si noi dam drumul acelor aspecte neechilibrate din noi insine. Multa munca se face cand noi dormim. Multa munca se intampla in psihicul si campurile noastre energetice(aura).S-ar putea ca noi sa fim constienti de asta.Tot ce noi vom simti este epuizare.( Cand am sosit acasa in Ro la sfarsitul lui noiembrie am simtit o epuizare adanca). Si pe buna dreptate – pentru ca lucram din greu pentru a obtine acest ciclu vechi inchis pentru totdeuna. Suntem, ne ridicam la un nivel superior. Schimbarea se intampla!!!
   
   4. A detine spatiu la nivel de suflet
   
   Empatici, intuitivi, oameni extrem de sensibili, lucratori de lumina - noi toti cei care stam intr-un loc al constientizarii inalte si conectati la umanitate si planeta – noi toti detinem un spatiu pentru o desfasurare mult mai pozitiva a evolutiei Pamantului.
   
   Noi ne ranim cand simtim nedreptate si cicluri de deteriorari. Noi detinem o viziune a lumii care este mai blanda, mai calma, mai ecologica si mult mai evoluata.
   Acest tip de spatiu-detinere este vitala pentru desfasurarea constienta a omenirii. Si este nevoie de o multime de energie.
   Noi inchidem tiparele cele vechi. Noi nastem noul.
   Este foarte multa munca.
   Chiar in perioada in care noi nu ne putem impamanta adanc sau sustine sprijinul energetic din Pamant, mama Pamant ne va sustine mult mai usor .
   O sa treaca.
   
   Pana cand energia Pamantului se stabilizeaza din nou, exista lucruri pe care le putem face pentru a ne ajuta re-impamantarea:
   
   Bea apa cu 1/4 la 1/2 lingurita de bicarbonat si 1 lingurita suc de lamaie sau otet de cidru de mere - acest lucru va neutraliza electricitatea statica din tine. Nu lua mai mult de 2 doze intr-o zi.
   
   Tine sau pune-ti un jasp rosu sau un turmalin negru – sau ambele daca le ai.
   
   Maseaza-ti talpile picioarelor cu ulei de susan. Intregul corp sau centrii energetici.
   
   Foloseste ulei de lavanda pentru calmarea sistemului limbic - inhalare sau frecare pe talpile picioarelor.
   
   Continua-ti activitatea! Planifica, reflecteaza, scrie in jurnal, mediteaza, fa plimbari lungi, practica auto-ingrijirea si fi constient de propriile ganduri si comportament. Acum este timpul pentru aceste ultimele mari schimbari din vechile energii.
   
   Acum este timpul tau de a schimba lumea, prin schimbarea sinelui.

<*toate drepturile rezervate*>

Pe drumul spre inimă - A trai în acum - partea a II-a -

     

"Când totul se schimbă... schimbă totul" - Neale Donald Walsch

Încetul cu încetul – dar clar şi ferm – Viaţa ne obligă să părăsim mintea, creierul logic – creat pentru o lume duală – şi ne învaţă, pas cu pas, cum să atingem Frecvenţa Geniu şi să trăim în inimă. Părăsim lumea în care există bine şi rău, dar nu am ajuns încă în dimensiunea iubirii, acolo unde nimeni nu poate fi rănit. Cum oare să ne simţim confortabil, în aceste condiţii? Este limpede pentru noi toţi: trebuie să avem răbdare, să avem încredere în noi şi în părinţii noştri Divini, să nu lăsăm sabotorul din noi să mai deţină controlul. Dacă înţelegem de ce au loc aceste schimbări, dacă ne conştientizăm miza, dacă scopul nostru este clar stabilit, trecem cu bucurie prin orice. Intrarea şi menţinerea liniei de timp pe care am ales-o presupune o perioadă de acomodare şi reaşezare. Cu puţină atenţie găsim soluţia potrivită pentru orice împrejurare.

Schimbările de stări*, provocările şi situaţiile pe care le mai avem de depăşit, tot ceea ce ni se întâmplă are un scop mai presus decât ne putem noi închipui. Dacă conştientizăm şi vrem, putem învăţa de la maestrul nostru interior cum să facem faţă acestor timpuri. Dar..., până atunci, apelăm la orice „instrument" energetic sau remediu pe care l-am testat cândva. Orice este potrivit, deşi nimic nu mai este potrivit. Să fim conştienţi că ceea ce facem, ca să ne descurcăm pe moment, este doar un ajutor, un pansament aplicat printr-o metodă pe care am învăţat-o cândva şi ne-a fost utilă, sau una pe care abia acuma o testăm.

(* în Newsletter-ul următor voi încerca o sinteză a simptomelor mai prezente în această perioadă)

Soluţia adevărată este TREZIREA CONŞTIINŢEI. Dacă investim în noi, dacă lăsăm virtuţile Divine să ne inunde fiinţa, dacă vom face efortul de a înţelege ceea ce îngerii ne transmit, nu vom mai avea nevoie de nimic. Curând lucrurile se vor linişti, dacă punem şi noi umărul la împlinirea acestui vis. Fiecare dintre noi se va situa clar în lumea pe care şi-a ales-o şi a construit-o. Lumile paralele vor funcţiona într-o perfectă legalitate, fără să se deranjeze una pe cealaltă. Trebuie să fim conştienţi de asta şi să îngăduim lucrurilor să se aşeze. Selecţia are loc sub ochii noştri. Grupuri tot mai mari de oameni se unesc în jurul unor valori la care aderă cu prioritate. Este clar că acum e timpul în care este bine să ne clarificăm priorităţile, conştient. Asta înseamnă că alegem lumea în care dorim să trăim, deci acţionăm cu Liberul Arbitru trezit la un alt nivel de conştiinţă.

Evoluţia este un proces. Accelerat sau lent, tot proces este, deci presupune timp, implicare, responsabilitate şi responsabilizare, blândeţe şi înţelepciune, linişte şi echilibru. Nu poate fi forţat, tot aşa cum nu poţi face o floare să înflorească înainte de a-i fi venit vremea.

Încet și sigur, ne apropiem de Conștiinţa Unimii. Mai rămâne să ne clarificăm cu privire la sensul cuvântului Unime. Este un supraconcept pe care a venit vremea să îl înţelegem, doar că avem nevoie pentru asta de "creierul inimii". Este un alt subiect, la care cu toţii vom reflecta.

Să observăm, deocamdată, că în aceste vremuri valorile cosmoeticii sunt evidenţiate tot mai mult, că Virtuţile Divine sunt recunoscute și exprimate cu mai multă fermitate şi că se conturează treptat o nouă lume, bazată pe cooperare și nu pe competiţie. Accentul este pus pe calitate şi nu pe cantitate. Greu, poate prea încet, dar paradigmele se schimbă, omul se eliberează de constrângerile limitative și începe să-şi abordeze viaţa din altă perspectivă. Mai ducem după noi încă vechituri, lucruri de care ne-am îndepărtat dar de care încă nu ne-am despărţit, deşi nu ne mai reprezintă. Este evident, însă, că procesul de eliberare a început de mult, iar în curând vom putea trăi adevărata libertate. Nu putem ceda acum, în prag de naştere a unei noi lumi. Dimpotrivă: abia acum aducem la manifestare discernământul, hotărârea, determinarea, încrederea, compasiunea etc. Dorinţa de libertate autentică ne va mâna pe drumuri bine conturate şi ne va pune în situaţia de a aduce la manifestare toate valorile dobândite în lungul drum al vieţuirilor, de la Începuturi şi până în acum. Asta înseamnă întrupare deplină, proces încheiat, naşterea unui nou ciclu de existenţă.

Valul energiilor care au ajuns acum la maturitate a pornit cu ceva timp în urmă. O schimbare majoră s-a produs în conştiinţa fiecăruia dintre noi – ceea a schimbat foarte mult şi calitatea energiilor din subconştientul colectiv. Dar, încă nu am învăţat să recunoaştem gândul care nu ne aparţine şi ne pomenim, din senin, în tot felul de vârtejuri şi situaţii care ne îndepărtează de lumea noastră adevărată.

Conştiinţa trezită la realitatea spirituală se maturizează tot mai accelerat, dar nu a ajuns încă în punctul la care ne-am fi dorit. Structurile noastre non-fizice devin însă tot mai active, captează şi prelucrează informaţia nouă, absorb energia fiecărui moment şi asta ne ajută să înaintăm. Controlul asupra stărilor emoţionale sau mentale, asupra gândurilor şi sentimentelor noastre trebuie să ajungă la cote de echilibru permanent, pentru a ne face capabili să generăm schimbarea, în mod natural, fără suferinţă.

Cu alte cuvinte, în fiecare clipă a existenţei noastre trebuie să manifestăm o atitudine şi un comportament cât mai corect – în acord cu simţirea şi nevoia noastră, cu menirea asumată, cu visul care ni se derulează în fundal, cu aspiraţiile noastre sincere, autentice. Este lesne de înţeles că nu putem face asta decât respectându-l pe cel de lângă noi, care, în mod evident, mai are alte lecţii de învăţat, se întâlneşte cu alte provocări, atrage alte tipuri de experienţe, pentru că se pregăteşte pentru altceva, are un drum diferit de al nostru.

A venit vremea să optăm pentru clarificare şi nu pentru consolare, pentru universalism şi multidimensionalitate, pentru adevăr sub toate aspectele lui – cu sinceritate, fără şiretlicuri după care să ne ascundem şi fără să ne găsim scuze atunci când observăm că deviem de la Calea pe care am ales-o. A venit vremea să fim atenţi la efectele pe care acţiunile noastre le produc asupra vieţii noastre şi a celorlalţi, să ne axăm atenţia pe asistenţialitate, fraternitate şi ajutor reciproc, să echilibrăm a da cu a primi şi a primi cu a da. Toate astea – şi multe altele – înseamnă, într-un cuvânt, să trăim COSMOETIC.  

Deşi am mai spus-o şi cu alt prilej, simt nevoia să revin.

Cosmoetica este un concept extrem de complex, asupra căruia trebuie să reflectăm cu toţii, zi după zi, ca să-i descifrăm profunzimea. Se referă la compasiune versus milă, la cultivarea răbdării pentru a dezvolta înţelepciunea şi cumpătarea, la efortul susţinut de a căuta adevărul Divin, de a descoperi şi folosi legile Universului, de a-ţi afla şi aplica Planul Existenţial, se referă la creşterea responsabilităţii, la asumare, la a dărui cunoaşterea şi priceperea celor ce sunt deschişi pentru a evolua – şi mult mai mult decât toate acestea la un loc.

Ca să accesăm multidimensionalitatea şi universalismul la care aspirăm, e nevoie mai întâi să ne cunoaştem propriile puteri şi să avem încredere în ele, înseamnă să trăim conştient şi să înţelegem că fiecare gest, gând – oricât de minor ar părea – că fiecare vorbă sau acţiune influenţează nu numai viaţa fiecăruia dintre noi, dar şi pe a celorlalţi – indiferent dacă ne referim la cei din plan fizic sau la cei din plan extra-fizic. Despre modul în care noi influenţăm viaţa terestră şi pe cea a semenilor noştri, nu mai este cazul să discutăm. Ştim că suntem mai mult decât corpul nostru fizic, iar conştiinţele din alte sisteme, din alte spaţii cosmice sau galactice, ne ajută şi ne asistă, ne îndrumă să ajungem acolo unde divinitatea lăuntrică ne cheamă, doar că nu trebuie să uităm că în Univers există, în primul rând, reciprocitate, adevăr, ordine... Suntem ajutaţi – dar vine şi timpul când şi noi trebuie să ajutăm, să dăruim din experienţele noastre. Ne bucurăm de asistenţa helperilor (cei care ne ajută din alte dimensiuni ale Sistemului Vieţii pe Pământ), dar în acelaşi timp ne şi pregătim pentru a fi, la rândul nostru, helperi.

Sunt convinsă că totul este aşa cum trebuie să fie, că Viaţa merge pe Drumul ei, nestingherită. Mama Pământ îşi urmează Planul, iar noi trebuie să decidem dacă o urmăm sau nu.

Fiecare clipa pe care o trăim este un Miracol. Viaţa este un Miracol, Noi suntem un Miracol. Noi respirăm Viaţa si Viaţa ne respiră pe noi. Totul curge lin, blând, totul are un sens, un rol, un ritm. Nimeni nu poate schimba ritmul, pentru că Viaţa îşi descrie măreţia, aşa cum ştie Ea. Daca am putea privi prin ochii Vieţii, am privi, de fapt, prin ochii lui Dumnezeu. Nu este greu să o facem. Şi…, cu toate astea, puţini îndrăznesc să o facă. Ne–am învăţat să privim doar secvenţial. Unii văd într-un fel – nedreptate, suferinţă, lipsuri…. – alţii văd în alt fel – frumuseţe, provocare, acţiune, mişcare… văd cum totul se schimbă şi privesc, fascinaţi, spectacolul Vieţii. Dacă ne ridicăm deasupra evenimentelor concrete şi admirăm întregul tablou, putem sesiza Schimbarea, iar dacă reuşim să facem asta, ne putem regăsi noul Drum, creionat într-un alt context. Contextul vechi pleacă. Etapa prin care s–a definit, s–a încheiat. Ce mai aşteptăm? Haideţi să facem saltul, haideţi să mergem mai departe! Chiar nu ne–am plictisit de atâta aşteptare?

Da, poate fi greu…., poate fi dificil…. sau poate, antrenaţi şi dornici de schimbare, ne este mai uşor. Totul e relativ. Depinde doar de ochelarii prin care privim. Mai mult sau mai puţin, mai uşor sau mai greu, cu toţii ne întâlnim, într-un fel sau altul, cu obstacolele ce stau în calea Schimbării. Ne punem întrebări…, căutăm soluţii…, suntem deseori dezorientaţi…, ştim/simţim/ observăm că ceva nu merge. Alteori, e diferit. Totul curge lin…, sincronicităţile apar şi clarifică totul… ne împing înainte… şi, cumva, ne trezim într-o altă realitate. Ce face diferenţa? De ce odată este într-un fel si altă dată în alt fel? Cum să facem să ne putem odihni? (aaaaa… ce–am zis? sa ne odihnim??? daaaa, cred ca am găsit un răspuns bun ! asta e! vrem să ne odihnim si cred ca merităm! după o asemenea Călătorie… este ceea ce sufletul nostru îşi doreşte: odihna!).

Uneori ne vin răspunsuri care fac sens cu noi, care schimbă o paradigmă sau elimină o credinţă limitativă – şi aşa căpătăm câte "o clipă de odihnă". Cei din lumea nevăzută ne îndrumă, ne arată pas cu pas cum să vedem mai clar, cum să ne interpretăm mesajele care vin neîncetat.

Viata ne dăruieşte atât de multe …, dar şi noi, la rândul nostru, avem de aşezat câte ceva în fiinţa noastră, pentru a desăvârşi contextul. Timpul trece, din păcate sau din fericire, mai repede decât putem noi ţine pasul. Mai e puţin şi ne vom trezi într-o altă lume, mai frumoasă şi mai stabilă.

Va continua...

<*toate drepturile rezervate*>

Pe drumul spre inimă - A trai în acum - partea I -

 

"Când totul se schimba... schimbă totul" - Neale Donald Walsch

Trăim o perioadă în care totul se schimbă cu rapiditate. Ceea ce astăzi este valabil, mâine nu mai e. Suita de evenimente cosmice care ne-au atins sufletul cu atâta frumuseţe, în ultima perioadă, au deschis mai larg porţile către noi înşine. Pe undeva încep să cred că ăsta este sentimentul care ne vorbeşte despre întoarcerea acasă: întoarcerea spre noi înşine, spre casa sufletului, spre Divinitatea interioară – cea care îşi are locaşul în Spaţiul Sacru al Inimii.

Şi, deşi totul se întâmplă cu o viteză uluitoare, din când în când simt nevoia să mă opresc din drum şi să asimilez tot ceea ce am învăţat sau am trăit până la acel moment. Ating un prag, mă aşez în mine contemplând, încep să înţeleg ce tocmai mi s–a întâmplat…, mă bucur, conştientizez, integrez. Apoi, din nou, pe nesimţite, fără să ştiu de fapt ce fac, las lucrurile să se întâmple, să curgă – lin sau tumultuos – în existenţa mea şi să-mi continui drumul. Este fără de sfârşit. Mereu aşa se întâmplă. Roata Vieţii se–nvârteşte în ritmul său, cum ştie ea.

O astfel de perioada traversez acum. Mi–era dor de mine, m–am regăsit… şi acum vreau să mă satur de miresmele reamintirii, să zbor puţin prin lumea visurilor mele, să–mi îmbrăţişez copilul interior şi să dansez cu Viaţa. Simt că este momentul să intru în dialog cu mine însămi, poate mai aflu câte ceva ce mi–a scăpat, preocupată uneori mai mult de drum, decât de comorile sale.

Aşa facem mereu – deşi de fiecare dată când ne împotmolim, ne promitem nouă înşine că nu mai revenim la lecţiile deja învăţate: la început totul este frumos, entuziasmul ne cuprinde… ne avântăm în noi proiecte… şi apoi… uităm, uităm tot ceea ce ne–am promis, gândul cu care am început. Cumva, drumul însuşi parcă ne corupe, ne abate de la esenţă, ne fură peisajul, ne identificăm cu rolul! Offf, oare de ce? E atât de greu să aplicăm ceea ce știm? Se pare că DA. O să trecem noi și peste asta, nu vom avea încotro. Ciclurile se încheie curând și noi vom urma fluxul.

Acum mă odihnesc. Din când în când, am nevoie de odihnă. Drumul a fost lung, cu multe ocolişuri şi uneori simt oboseala. Mai am nevoie de răgaz, înainte de pleca mai departe. Suntem, de ceva vreme, într-un permanent nod de haos, dar ne sunt dăruite şi perioade de linişte. Şi Universul ne respectă efortul şi ne mai dă răgaz, înainte de a ne continua Călătoria. Curând, Venus va ieşi din retrogradare şi ne invită, alături de Ea, spre o nouă aventură, într-un nou ciclu (care a debutat deja, odată cu Portalul Mariei)

Am spus că mă odihnesc − dar oare ce înseamnă asta? Dacă sunt conştientă de trăirile şi reacţiile mele, îmi dau seama că, de fapt, acest mod de a mă odihni este cumva altceva, deşi tot asta aş spune că este. Este şi nu este, în acelaşi timp. Este, pentru că nu mai trec prin provocări, nimic nu îmi distrage atenţia, nu mai vine nimic nou spre mine... deşi totul este nou! Nimic nu mai este cum era, deşi arareori ne dăm seama de asta. Mi–e bine, iubesc totul şi totul mă iubeşte pe mine, nu mai am vise pentru că visul mă visează pe mine… Viaţa curge lin, iar timpul, acel element fracţionat în minute şi secunde, îmi dăruieşte neîncetat clipe de relaxare, în care îngerii mă răsfaţă. Dacă sunt sinceră cu mine şi mă las răsfăţată de blândeţea energiilor ce mă înconjoară, spun DA, mă odihnesc!

Pe de altă parte, dacă merg mai adânc în lumile interioare, văd că nu e deloc aşa. Acolo este o forfotă permanentă, informaţiile vin şi pleacă, tipare de credinţă limitativă se sparg, reorganizarea este în plină desfăşurare. Asta înseamnă că nu mă odihnesc? (Uite aşa se bagă mintea, cea care vrea să ştie ce nu este de ştiut. Ea se întrebă mereu, deci, ea nu se odihneşte. Ce să–i fac? Nimic. Va constata singură cât de caraghios se poartă şi cât timp pierde inutil.) Ba da, sunt în vacanţă, mă odihnesc şi mă bucur că o pot face. Dar asta nu înseamnă că nimic nu se mai mişcă, că totul devine static şi imuabil, că procesele ce au fost declanşate nu îşi continuă misiunea. Când te odihneşti, trăieşti bucuria lucrului împlinit şi totul se aşează, temeinic, la locul său, tabloul continuă să se deseneze pe el însuşi. Viaţa se împlineşte.

Experienţa mea devine experienţa noastră, iar experienţa noastră devine şi a mea. Legăturile dintre noi/voi şi mine se formează armonios, începem să ne recunoaştem ca suflete care au plecat cândva, împreună, pe acelaşi Drum. Începi să înţelegi – puţin, prin ochiul drept uşor mijit – că un nou nivel de conştiinţă, o nouă dimensiune a fiinţării, se pregăteşte pentru noi. Începi să ştii că totul se ridică pe o altă octavă de existenţă.

Când eşti pregătit pentru a apăsa pe butonul reset, sincronicităţile vin şi–ţi aduc un eveniment care schimbă, fundamental şi definitiv, mica lume în care trăieşti. Poate fi o mică întâmplare, o conştientizare venită parcă din senin sau poate fi un eveniment major. Nu are importanţă, este doar o chestiune de percepţie. Ştii că ceva major s-a schimbat în fiinţa ta pentru că, dacă încerci să împărtăşeşti, să povesteşti cuiva despre noua ta percepţie despre Viaţă, nu vei găsi cuvintele potrivite, totul devine inexplicabil. Singura variantă pentru a te exprima în alt fel decât în cuvinte va fi limbajul trupului, al ochilor.

Pentru mine, aceste evenimente au rol de declanşator care mă propulsează tot mai profund într-o lume interioară pe care nu mai vreau s-o părăsesc. Este ca şi cum mă reinventez, pentru a nu ştiu câta oară.

Energiile cosmice cu care ne conectăm în această extraordinară etapă din existenţă, tocmai asta sunt destinate să facă: să creeze, susţină, încurajeze intervenţia unor situaţii, evenimente etc., care să ne oblige să ne schimbăm și să ne întoarcem privirea către interior. Bucuria mea este cu atât mai mare, cu cât constat că asemenea momente încep să devină normale, ușor de recunoscut pentru tot mai mulţi oameni, indiferent de preocupările lor. Ceva se întâmplă și procesul începe să curgă, iar viaţa să înceapă un nou flux.

Introspecţia şi căutările interioare devin un mod firesc de a fi. Privind spre cei din jurul meu, am impresia de multe ori că lumea a amuţit, că nimeni nu mai vorbeşte prin cuvinte – deşi tot cuvinte folosesc. Pare, la prima vedere, un nonsens. Nu ştiu cum voi explica asta, dar voi încerca. Sunt convinsă că dacă prindeţi ideea, puteţi constata acelaşi lucru, prin experienţă proprie. Iar când veţi trăi această stare, în interiorul vostru se va produce ceva ce încă nu are nume.

Ne percepem unii pe alţii în alt mod, mai curat, mai intim mai profund. Simt, aud, văd... cum ceva ne uneşte într-un mod miraculos şi tăcut. Parcă fire nevăzute ne ţes pe toţi într-un nou tablou – care prinde contur şi claritate, zi după zi. Dacă respiri adânc şi eşti atent la limbajul corpului, simţi că ceva nou se conturează, o anume stare, un alt mod de fi fericit, liniştit; surprinzi – cu alte cuvinte – o altă vibraţie. Atenţia şi intenţia, reunite în simplul act al respiraţiei, creează un fel de trezie, de revelaţie, te duce spre o trăire care trezeşte copilul interior, care creşte bucuria şi recunoştinţa că trăieşti aceste vremuri ce n-au mai fost niciodată, nicăieri în Univers; te simţi onorat.

Orice explicaţie logică, raţională, devine inutilă. Cuvintele au dispărut, mintea cea duală colapsează, în sfârşit. Dacă cineva te întreabă „ce faci", răspunzi ce-ţi vine atunci în minte – dar, pe undeva, adânc în interiorul tău, răspunsul care ţi se pare potrivit ar fi „nu simţi, nu vezi, de ce mai întrebi?" Şi tu, cel care a întrebat, ştii foarte bine că ai verbalizat un tipar doar pentru că altfel nu ştiai cum să începi o conversaţie. Poate o să pară foarte preţios spus, dar eu cred că a venit vremea unei comunicări la nivel de spirit – evident, pentru început, doar între cei ce rezonează unii cu alţii.

Dar apare și un paradox, pentru că, pe de altă parte, privind în jur constaţi că de fapt nimeni nu se înţelege cu nimeni. Discrepanţa este foarte mare. Oricât ai încerca să te faci auzit, ascultat, să încerci să spui ceva chiar important – în interesul, aparent, al interlocutorului – nu reuşeşti să treci de personalitatea lui. Te loveşti ca de un zid. Tiparele se repetă la infinit.

În mod clar, trăim vremea secerişului. Fiecare o ia pe Drumul său. Şi... orice Drum este un Drum, potrivit cu starea şi chemarea interioară a celui care îl parcurge. Nimeni nu poate fi trezit din exterior, iar a te privi din interior e o artă, o măiestrie la care ajungi după îndelungi căutări. Când ai ajuns acolo, judecata dispare, totul este privit dintr-o altă perspectivă şi... cuvintele dispar, îşi pierd înţelesul. Evident, şi ăsta este tot un mod de exprimare, la fel de nefericit ca oricare altul. Inima nu se poate exprima prin cuvânt şi ajungem, vrând nevrând, într-un impas de exprimare, de comunicare. Tot ceea ce ne mai salvează este metafora, sintagma poetică şi simţul umorului, capacitatea de a vedea dincolo de cuvânt, de limitarea oricărui tipar, dincolo de aparenţe.

Pe măsură ce conştiinţa noastră evoluează, pe măsură ce trecem prin proces, e tot mai important să simţim/ştim care este momentul în care trebuie să spunem stop şi să încercăm să sesizăm schimbările ce au intervenit în fiinţa noastră. Fără să lăsăm lucrurile să se aşeze în noi, fără să ne înţelegem pe noi înşine, am face totul superficial şi am trece prin viaţă fără să împlinim ceea ce ne-am propus prin Programul nostru existenţial, atunci când am venit la întrupare.

Largul evantai de sunet şi culoare, care ne învaţă să trăim conştient şi în acum, ne solicită, pe deplin, atenţia. Îmi este clar că pentru a înţelege tot ceea ce ni se întâmplă, pentru a împământa energiile noi care ne sunt dăruite, avem nevoie de responsabilitate în tot ceea ce facem, de determinare şi implicare, de alegeri conştiente – şi, mai ales, de alegeri potrivite cu scopul şi contextul. Cel mai bun început este prin a ne asuma fiecare gest sau gând – chiar dacă îl considerăm minor – fiecare cuvânt sau acţiune, să fim atenţi la sincronicităţi, pentru a le înţelege rostul.

Evenimentele cosmice la care am asistat în ultimul timp, ne-au schimbat calitatea vieţii, ne-au ridicat pe o nouă treaptă existenţială. Şi este doar începutul. Am mai spus asta de multe ori şi iată că totuşi o repet.

Zi după zi intervine ceva cu totul nou în exprimarea Vieţii pe Pământ, iar fiecare etapă a devenirii e un început a ceva mult mai măreţ decât a fost vreodată. Este ca şi cum în fiecare zi începe o nouă viaţă. De cele mai multe ori e foarte greu – uneori chiar imposibil – să descifrăm câte ceva din pânza care abia se ţese, să încercăm să înţelegem, la nivel interior, ce avem de făcut pe mai departe şi pe unde ne vom continua Drumul.

Schimbarea, sau noutatea, nu e întotdeauna uşor de sesizat, mai ales că suntem învăţaţi să vedem viaţa doar prin ochii minţii duale – care judecă, observă, dă verdicte. Pentru a schimba asta şi a ne abandona inimii, mai avem doar câţiva paşi de făcut. Deja este un lucru despre care toată lumea povesteşte. Trebuie să avem răbdare şi să nu mai încercăm imposibilul – şi anume, să nu mai căutăm să înţelegem totul, să explicăm totul. Tiparul cu un anumit simptom căruia îi corespunde o cauză spirituală, a dispărut. Acum, trebuie să avem credinţa şi încrederea că lucrurile se lămuresc în mod personal, propriu, iar răspunsul adevărat este în noi şi numai în noi. Nici în cărţi, nici în tratate, dar nici în experienţa altcuiva. Totul este p e r s o n a l şi unic.

O întrebare justificata ar fi: Dar, oare, putem descifra ceea ce se află în spatele fiecărui eveniment, experienţă pe care o atragem? Cum facem sa aflăm mesajul lor? Sau, de unde ştim că ceea ce gândim/credem este adevărat şi nu o creaţie a minţii?

Da, nu ştim încă, sau nu de fiecare dată. Când vom ști să comunicăm sincron cu lumea nevăzută, vom fi, probabil, în pragul Iluminării. Pana atunci ne testăm şi suntem testaţi, învăţăm prin experienţă proprie. In acest punct am ajuns, acest prag îl mai avem de trecut. Pe "formularul" de testare, sunt o grămadă de întrebări ajutătoare, cum ar fi: am rănit pe cineva cu atitudinea mea, chiar am nevoie dr ceea ce-mi doresc, sunt eu cel care știe ceea ce este bine pentru mine sau pentru cel drag mie, de îndrăznesc să îl judec? Sau, cel mai uşor este să ne întrebăm: cine este cel ce vrea explicaţii: inima sau creierul?

Știinţa a demonstrat că inima are propriul ei creier. A trăi în inimă nu înseamnă că lucrurile nu au sens, direcţie sau claritate. Reflectând asupra unui aspect si ascultându-ţi corpul, punând cu sinceritate o întrebare, dacă eşti in acel moment in vibraţia inimii, ceva din interiorul tău îţi spune despre ce este vorba și ştii – pur si simplu ştii – ce este bun pentru tine, care este sursa unei anumite stări – sau orice altceva. Procedând aşa, cu timpul, capeţi experienţă, încredere în legătura ta cu îngerii, cu ghizii, cu Sinele tău Divin. Sigur, vom avea și eşecuri, dar vom învăţa din ele.

Și să nu uităm ce-am spus puţin mai sus. De cate ori avem impulsul de a face ceva, de a avea o reacţie, de a exprima un anume tip de dorinţă, să ne oprim pentru o secundă și să ne întrebam: ce parte din mine mă pune să fac asta, mă indemnă sa critic, sa judec, sa pun etichete, sa reacţionez, cine din mine vrea asta? De fiecare data răspunsul va fi: mintea duala. Inima, energia feminina, ştie alte lucruri despre Viaţă, ştie că fiecare este acolo unde este bine să fie, ştie că suntem unici, eterni şi că, în lumile interioare ale fiecărei fiinţe, există adevărul său.

***

Cei din lumea nevăzută şi–au schimbat total modul de ajutorare. Despre asta voi vorbi altă dată. Este prea important, pentru a nu rămâne mai în detaliu asupra acestui subiect. Până atunci, voi folosi cuvântul Universul, fără să detaliez. Deci, Universul revarsă pe Pământ energii din ce în ce mai subtile, cu o vibraţie tot mai înaltă, pentru a ne pregăti, treptat, pentru un nou Ciclu evolutiv. Lumea veche s–a sfârşit, dar cea nouă încă nu s–a născut pe deplin. Este în plin travaliu, dar mult nu v–a mai dura.

Energie înseamnă, în primul rând, informaţie, structurată pe diferite nivele de înţelegere. Noile energii aduc noi informaţii, iar aceste noi informaţii, de o altă calitate, ridicate la un alt nivel de conştiinţă, ne conduc spre alte experienţe concrete, ce sunt exprimate şi validate prin Viaţă – cea care, de fapt, ne „vorbeşte”.

Viaţa este cea care aduce la suprafaţă noi paradigme, noi nivele de înţelegere, noi forme de cunoaştere, este cea care ne spune că ceea ce credem este sau nu aşa. Ea ne ajută să ştim adevărul, să înţelegem schimbarea şi ceea ce se întâmplă cu noi. Nu părăsim niciodată regatul acţiunii. Se pun în mişcare energii, se întâmplă lucruri din ce în ce mai „bizare" – sau cel puţin aşa le etichetăm, pentru că nu le înţelegem încă. Mişcarea nu încetează niciodată; ea este perpetuă.

În permanenţă ies la suprafaţă adevăruri tot mai profunde, cu un nivel de vibraţie tot mai înalt, care schimbă perspectiva. Viaţa reflectă toate aceste schimbări prin aspecte concrete, vizibile, clare, foarte împământenite în 3D. Scena se modifică permanent, scenariul se adaptează din mers, apar evenimente sau aspecte noi, care parcă vin de nicăieri, ne surprind. Poate că şi din acest motiv ne mai considerăm a fi într-un punct de haos – pentru că uneori totul se schimbă atât de rapid, că nu mai înţelegem nimic.

Noutatea ne va surprinde, doar că de data asta este vorba despre un alt nivel de întrupare. Vălurile se subţiază, întâlnirea cu lumile nevăzute se apropie. Cum să înţeleagă mintea noastră ceva şi cum să nu fim dezorientaţi, atâta timp cât nu am ajuns să trăim în inimă? Conştiinţa noastră este în mutare: din cap în inimă – deci... de unde să avem mai multe repere? De la ceva ce se mişcă şi se modifică constant? Percepţiile şi trăirile noastre sunt tot mai diferite şi de neînţeles, pentru că conştiinţa priveşte din alt loc, ca un satelit cu orbită schimbătoare.

Dimineaţa ne trezim cu o stare de bucurie imensă, iar peste zi acumulăm tristeţe, sentiment de inutilitate sau revoltă, vinovăţie. Acum suntem împăcaţi cu noi înşine şi credem că am depăşit perioadele dificile, că ne-am acomodat cu un nou adevăr, iar peste foarte puţin timp apare ceva care ne dă totul peste cap. Schimbările de stări, sentimente sau trăiri devin absurde şi fără sens. Nu ştim de unde s-o mai apucăm. Parcă lumea a înnebunit, s-a întors cu susul în jos, reacţii şi situaţii total absurde şi de neînţeles. Totul pare atât de nebunesc, încât cuvintele, din nou, îşi pierd valoarea. Oricât ai încerca să povesteşti, nimic nu e de povestit. Să ne fi întors, oare, de unde am plecat? Nici vorbă. Involuţie nu există.

Cu toate întorsăturile prin care Viaţa ne poartă, sufletul nostru ştie că lucrurile merg spre acolo unde trebuie să ajungem. Totul este atât de frumos, încât nici nu am vrea să fie schimbat, chiar dacă încă suntem în pline frământări interioare. În adâncul fiinţei ştim că totul se află pe un făgaş care se numeşte evoluţie, salt cuantic, Dimensiunea a patra... a cincea..., pregătire şi eliberare, împlinirea unui Plan.

***

Şi totuşi, ca să fim mai liniştiţi, ce am avea de făcut? Multe – şi mai nimic!

Va continua...

<*toate drepturile rezervate*>

Inceputul viitorului

Miscarea „Da mai departe”

As dori sa recomand un film minunat, care are un mesaj foarte serios. Dedicarea plina de dragoste al unui baietel „de a schimba lumea” a ajutat sute de oameni sa-si schimbe mentalitatea.

Aceasta este o poveste cinematografica...dar merita sa ne gandim ca pentru a schimba Lumea, mai intai trebuie sa ne schimbam pe noi insine. Totul incepe doar cu un pas mic.

Daca noi ne schimbam, atunci si mediul inconjurator se va schimba, deoarece mediul pe noi ne reflecta inapoi.

Ce este in tine, ce gandesti, se manifesta si in realitatea ta.

Ca un prim pas, schimbandu-ti gandurile, esti capabil la schimbari incredibile.

Daca ai pornit pe acest drum, pur si simplu se trezeste in tine dorinta de ai ajuta si pe ceilalti semeni ai tai.

In om exista dorinta, dar se intampla sa ne gandim ca lucrurile vor iesi prost, daca nu am putut ajuta. Exista momente cand ne confruntam cu lucruri serioase, si in spatele cuvintelor nu se simte glasul dragostei si a inimii. Si eu cad in aceasta greseala, ca nu las ca doar prin intelect sa mi se vorbeasca, daca nu aud glasul inimii, trece prin mine.

Daca nu folosesc limbajul inimii, si cuvintele mele sunt neintelese, posibil, sa ard cu ele.

Cu toate acestea, exista unele lucruri in viata pe care nu strica sa le curatam in noi insine, in acest caz puterea focului va fi cel mai bun, deoarece focul este cel mai puternic purificator.

Si la Maistrul meu a fost un exercitiu, cand trebuia sa ne apropiem foarte aproape de foc, atat de aproape pe cat am putut si sa ne uitam in el, atat de mult timp cat am putut.

Deci focul distruge...dar distrugerea poate fi o binecuvantare, pentru ca prin el, se va naste ceva nou (ex.pasarea Phoenix).

Daca exista iubirea , atunci oricand se poate recladi pe zona „curatata”. Este nevoie de o baza solida de iubire...daca este dragostea sincera si curata, pe ea se poate construi, daca nu este sau nu a fost niciodata, atunci castelul asezat pe o baza labila, se va prabusi.

Eu iubesc!

Pe cel pe care il iubesc cu adevarat, stie. In inima lui (ei) incepe sa vorbeasca o voce, care spune: da, exista o sansa.

Daca exista sansa pentru schimbare, construirea relatiei pe o noua fundatie, atunci exista sansa propriei noastre schimbari.

Daca noi ne schimbam, atunci suntem capabili de a ajuta, de a iubi.

A iubi

A iubi

Neconditionat!

Am deviat un pic de ce doream sa spun, dar am cotit inapoi...esenta este unul si acelasi.

Schimba-te, ca sa se schimbe Lumea!

Ajuta-ma, ca sa pot ajuta!

Salveaza-ma, ca sa pot salva si pe altii!

Da-mi mana, ca sa pot oferi mana!

Imbratiseaza-ma, ca sa pot imbratisa si pe altii!

Iubeste-ma, ca sa pot iubi si pe altii!

Spune cu voce tare cuvintele...

Ai observat?

Sinele tau vorbeste...”Copilul Interior” ...Tu insuti...

Te iubesti?

Iubeste-te, si atunci vei fi capabil sa iubesti si pe altii...

Cine incepe sa vorbeasca din tine?

A cui voce auzi din tine?

Spune din nou cuvintele...

Dumnezeu te cheama, EL este Sinele tau...Sursa, de unde ai pornit...si ai sosit.

Ai sosit...

Daca ai constientizat astea in tine, porneste! Nu intarzia! Nu ezita...

IUBESTE

IUBESTE

IUBESTE

Intorcandu-ne la film:

„ Noul profesor nu da o tema usoara elevilor sai: sa schimbe lumea. Cine doreste o nota buna la sfarsitul anului, sa faca ceva, de la care lucrurile se schimbe in mai bine. Aceasta este desigur doar o gluma. Dar Trevor o ia in serios. Are un plan fantastic, care, daca are succes, treptat ii va schimba pe toti...

Trebuie doar sa ajute trei oameni, care promit ,ca la randul lor, sa ajute alte trei persoane. Primul pas a lui Trevor este sa primeasca in casa o persoana fara adapost. Mama nu tolereaza oaspetele, il da afara, dar acest lucru nu il va descuraja pe fiul ei. Din contra: fiul planifica alte actiuni de ajutorare, si nici macar el nu banuieste, cat de mult va influenta viata tuturor”.