Imaginaţia creează realitatea

Secretul este ceea ce simţim

Capitolul 1

Legea şi modul ei de operare

Capitolul 2

Somnul

Capitolul 3

Rugăciunea

Capitolul 4

Spiritul – Ceea ce simţim

 Cu ajutorul imaginaţiei, noi putem dezarma şi transforma violenţa din această lume. Relaţiile noastre cele mai intime sau mai puţin intime devin imaginative atunci când ne trezim şi devenim conştienţi de ‚misterul ascuns în toate epocile’, şi anume că principiul christic există în noi şi este imaginaţia noastră. Atunci când înţelegem acest lucru, noi realizăm că nu putem spune că trăim decât atunci când trăim în imaginaţia noastră.

Capitolul 1

Legea şi modul ei de operare

Lumea şi tot ceea ce conţine ea este conştiinţa condiţionată a omului, obiectivată. Cauza şi substanţa întregii lumi este conştiinţa. De aceea, dacă dorim să descoperim secretul creaţiei, noi trebuie să ne întoarcem atenţia asupra conştiinţei.

Cunoaşterea legii conştiinţei şi a metodei de operare a acesteia te va ajuta să realizezi tot ce îţi doreşti în viaţă. Înarmat cu această cunoaştere, tu îţi vei putea construi şi menţine o lume ideală.

Conştiinţa este singura realitate, nu la modul figurat, ci într-un sens cât se poate de real. Pentru a înţelege mai clar, noi putem compara realitatea cu un râu care se împarte în doi afluenţi: mintea conştientă şi mintea subconştientă. Pentru a opera cu inteligenţă legea conştiinţei, este necesar să înţelegem relaţia dintre cele două tipuri de minţi. Mintea conştientă este personală şi selectivă; cea subconştientă este impersonală şi neselectivă. Planul conştient este cel al efectelor; cel subconştient este cel al cauzelor. Cele două aspecte reprezintă diviziunea masculină şi cea feminină a conştiinţei. Mintea conştientă este masculină, iar cea subconştientă este feminină.

Mintea conştientă generează idei şi le impregnează în mintea subconştientă. Cea subconştientă receptează aceste idei şi le dă formă şi expresie.

Prin intermediul acestei legi – respectiv prin conceperea unei idei şi prin impregnarea ei în mintea subconştientă – se naşte întreaga realitate. Fără ea nu ar exista nimic din ceea ce vedem în jurul nostru. Mintea conştientă impregnează mintea subconştientă, în timp ce aceasta din urmă manifestă ideile impregnate în ea.

Mintea subconştientă nu produce niciodată idei, dar le acceptă pe cele pe care mintea conştientă le consideră adevărate, pe care le obiectivează printr-un mecanism cunoscut numai de ea. Prin puterea de a-şi imagina şi de a simţi, şi prin libertatea de a alege ideile pe care doreşte să le cultive, omul îşi poate controla propria creaţie. Controlul minţii subconştiente este posibil prin controlul ideilor şi sentimentelor cultivate.

Mecanismul creaţiei este ascuns în adâncurile minţii subconştiente – aspectul feminin sau pântecul creator. Aceasta transcende raţiunea şi nu cunoaşte deducţia. Ea consideră sentimentele realităţi care există în sine, aşa că începe de îndată să le dea curs. Procesul creator începe întotdeauna cu o idee, iar ciclul lui se derulează pe baza unui sentiment şi se încheie printr-un act de voinţă.

Ideile sunt impregnate în mintea subconştientă prin intermediul sentimentelor. Nici o idee nu este impregnată în mintea subconştientă dacă nu este simţită. Odată simţită, ea trebuie să capete formă, indiferent dacă este bună, rea sau indiferentă. Simţirea este singurul mediu prin care ideile sunt impregnate în mintea subconştientă. De aceea, oamenii care nu îşi pot controla emoţiile îşi pot impregna cu uşurinţă în subconştient diferite stări nedorite. Atunci când vorbim de controlul sentimentelor, noi nu ne referim la restrângerea sau la suprimarea acestora, ci mai degrabă la disciplinarea sinelui prin imaginarea şi cultivarea acelor sentimente care contribuie la fericirea noastră. Controlul sentimentelor joacă un rol absolut în trăirea unei vieţi împlinite şi fericite. În consecinţă, nu cultiva niciodată sentimente şi emoţii nedorite, şi nu te gândi cu simpatie la lucrurile rele, indiferent de forma pe care o iau acestea. Nu insista asupra imperfecţiunii tale sau a altor oameni; în caz contrar, îţi vei impregna singur aceste limitări în mintea ta subconştientă. Dacă nu doreşti să trăieşti o anumită experienţă, nu cultiva sentimentul că o trăieşti – tu sau altcineva. Aceasta este singura lege a unei vieţi împlinite şi fericite. Orice altceva este un simplu comentariu.

Orice emoţie produce o impresie asupra minţii subconştiente, iar dacă nu este contracarată printr-o emoţie mai puternică cu sens opus, ea trebuie exprimată. Emoţia exprimată este întotdeauna cea dominantă. Gândul „eu sunt sănătos” produce o emoţie mai puternică decât gândul „eu voi fi sănătos”. Ideea că „voi fi” reprezintă o dovadă că „nu sunt”, iar gândul „eu sunt” este inevitabil mai puternic decât „eu nu sunt”.

Ceea ce simţi că eşti domină întotdeauna ceea ce simţi că ţi-ai dori să fii. În consecinţă, pentru a fi realizată, o dorinţă trebuie să fie simţită ca o stare care există deja, nu ca una care nu există.

Senzaţia precede manifestarea şi reprezintă fundamentul pe care se sprijină aceasta. De aceea, fii întotdeauna atent la stările tale de spirit şi la emoţiile pe care le manifeşti, căci există o conexiune neîntreruptă între ceea ce simţi şi lumea vizibilă în care trăieşti. Corpul tău este un filtru emoţional, păstrând urmele emoţiilor tale prevalente. Cauza tuturor bolilor sunt dezechilibrele emoţionale, îndeosebi emoţiile suprimate. Emoţia intensă trăită în legătură cu un aspect negativ, rămasă însă neexprimată în exterior, reprezintă începutul bolii sau al dezechilibrului – deopotrivă la nivelul corpului fizic şi al mediului exterior. Nu cultiva niciodată sentimente de regret sau de eşec, căci frustrarea generată de neîmplinirea obiectivelor tale conduce automat la boală.

Nu te gândi şi nu cultiva decât sentimente asociate cu starea pe care îţi propui să o realizezi. Cultivarea emoţiilor asociate cu realitatea dorită şi viaţa trăită la unison cu această convingere pot conduce la veritabile miracole. Toate schimbările la nivelul realităţii manifestate devin posibile numai printr-o schimbare la nivel emoţional. Schimbarea emoţiilor reprezintă o schimbare a propriului destin. Întreaga creaţie se produce în lumea minţii subconştiente. În consecinţă, ceea ce trebuie să faci tu este să dobândeşti un control asupra modului în care operează aceasta, respectiv asupra ideilor şi sentimentelor tale. Ceea ce ţi se întâmplă nu se datorează niciodată şansei sau accidentelor, la fel cum norocul sau ghinionul tău nu au nimic de-a face cu soarta predestinată. Întregul tău univers personal este determinat de impresiile impregnate în mintea ta subconştientă. Aceasta nu este selectivă. Ea este impersonală, şi nu ţine cont de persoana care îşi impregnează impresiile asupra ei. Minţii subconştiente nu îi pasă de adevărul sau de falsitatea emoţiilor tale. Ea acceptă întotdeauna ceea ce simţi tu că este adevărat. Cu alte cuvinte, adevărul ei sunt propriile tale sentimente (asociate cu ceea ce crezi că este adevărat). Pentru cel care ştie să se folosească de această calitate a minţii sale subconştiente nimic nu este imposibil. Tot ce poate concepe mintea omului, simţind că este adevărat, mintea sa subconştientă poate obiectiva. Sentimentele tale creează tiparul care îţi modelează lumea exterioară, iar o schimbare a sentimentelor este sinonimă cu schimbarea acestui tipar.

Mintea subconştientă manifestă întotdeauna impresiile care i-au fost impregnate. De îndată ce primeşte o astfel de impresie, ea începe să lucreze pentru a-i da o expresie concretă. Ea acceptă emoţia impregnată în ea, considerând-o o realitate în sine, şi începe imediat să producă în lumea exterioară obiectivă echivalentul exact al emoţiei respective. Mintea subconştientă nu modifică niciodată convingerile acceptate de mintea conştientă a omului. Ea le dă curs până la ultimul detaliu, indiferent dacă sunt sau nu benefice pentru cel care le-a emis.

Pentru a-ţi impregna mintea subconştientă cu starea dorită, tu trebuie să cultivi emoţia pe care ai trăi-o dacă dorinţa ţi-ar fi deja îndeplinită. Atunci când îţi defineşti obiectivul, nu trebuie să ai nimic altceva în minte decât obiectivul respectiv (destinaţia finală pe care ţi-o propui). Nu te gândi nici o clipă la maniera în care va fi manifestat acesta sau la dificultăţile implicate în manifestarea sa. Gândul la o anumită stare dublat de emoţiile asociate cu ea o impregnează automat în subconştient. În consecinţă, dacă insişti asupra dificultăţilor pe care le vei întâmpina şi asupra barierelor sau întârzierilor cu care te vei confrunta, subconştientul tău va accepta prin însăşi natura lui neselectivă emoţia asociată cu dificultăţile şi cu obstacolele, considerând că asta aştepţi de la el, şi le va manifesta în lumea exterioară.

Mintea subconştientă este pântecul creaţiei. Ea receptează ideile omului prin intermediul emoţiilor asociate cu acestea. Nu modifică niciodată aceste idei, şi le dă întotdeauna formă şi expresie, după chipul şi asemănarea emoţiilor asociate cu ele. În consecinţă, dacă simţi că un obiectiv este imposibil de atins, tu îţi impregnezi practic în subconştient ideea de eşec.

Deşi mintea subconştientă îl slujeşte cu credinţă pe om, nu trebuie să credem că relaţia ei cu acesta este cea dintre un servitor şi stăpânul lui, aşa cum se credea în antichitate. Profeţii din altădată au numit-o sclava şi servitoarea omului. Sfântul Pavel a personificat-o ca pe o „femeie”, declarând: „Femeia trebuie să fie supusă bărbatului în toate”. Mintea subconştientă slujeşte într-adevăr cu credinţă omul, dând formă tuturor sentimentelor sale, dar respinge cu putere obligativitatea, reacţionând mai degrabă la convingere decât la comandă. În consecinţă, o putem compara mai mult cu o soţie preaiubită decât cu o slujitoare.

Afirmaţia potrivit căreia „soţul este capul soţiei” [Efeseni 5] nu este întotdeauna adevărată în ceea ce priveşte căsnicia dintre un bărbat şi o femeie, dar este adevărată în ceea ce priveşte mintea conştientă şi cea subconştientă, respectiv relaţia dintre aspectul masculin şi cel feminin al conştiinţei. Misterul la care se referea Pavel atunci când a scris: „Acesta este un mare mister… Cel care îşi iubeşte soţia, se iubeşte pe sine… Şi cei doi vor forma un singur trup” – este pur şi simplu misterul conştiinţei. În sine, conştiinţa este unitară şi indivizibilă, dar de dragul creaţiei ea pare împărţită în două.

Aspectul conştient (obiectiv) sau masculin este într-adevăr capul, care domină aspectul subconştient (subiectiv) sau feminin. Cu toate acestea, nu putem vorbi în nici un caz de dominarea unui tiran, ci mai degrabă de cea a unui iubit. Aşadar, dacă îţi asumi emoţia pe care ai simţi-o dacă te-ai afla deja în posesia obiectivului tău, mintea ta subconştientă acceptă să dea formă prezumţiei tale, acceptând-o cu o supunere absolută (fără să o modifice în nici un fel). Dorinţele tale nu sunt acceptate însă de ea atât timp cât nu îţi asumi emoţiile asociate cu realitatea lor, căci o idee nu poate fi acceptată de mintea subconştientă decât prin simţire (prin emoţiile asociate cu ea) şi nu poate fi manifestată în lumea exterioară decât prin acceptarea ei de către mintea subconştientă.

Ce-i drept, este mai uşor să cultivi sentimente asociate cu evenimentele propriu-zise din lumea exterioară decât să recunoşti că acestea din urmă îţi reflectă propriile emoţii. Faptul că lumea exterioară oglindeşte lumea interioară rămâne însă un adevăr etern. „Ceea ce există în interior există inclusiv în exterior”. „Nu poate să ia un om nimic dacă nu i s-a dat lui din cer”. În sfârşit: „Împărăţia lui Dumnezeu există în interiorul vostru”. Nimic nu vine din lumea exterioară; tot ce există provine din lumea interioară – adică din mintea subconştientă. Tot ce vezi tu în lumea exterioară este conţinutul minţii tale subconştiente. Lumea în care trăieşti este conştiinţa ta obiectivată, până la ultimul detaliu. Stările obiective depun mărturie pentru impresiile impregnate în subconştientul tău. O schimbare a impresiei conduce la o schimbare a expresiei.

Mintea subconştientă acceptă ceea ce simţi tu că este adevărat, şi cum creaţia este rezultatul acestor impresii subconştiente, tu eşti cel care determină această creaţie, prin ceea ce simţi. Tu eşti deja ceea ce îţi doreşti să fii, şi singurul motiv pentru care nu realizezi acest lucru este refuzul tău de a crede în el.

Căutarea în afara ta a lucrurilor pe care nu le simţi în tine este zadarnică, căci nu vei găsi niciodată ceea ce îţi doreşti, ci numai ceea ce eşti deja. Pe scurt, tu nu poţi manifesta şi nu poţi avea decât acele lucruri de care eşti conştient că eşti una cu ele sau că le posezi. „Celui care are i se va mai da.” Negarea dovezilor oferite de simţuri şi asumarea sentimentelor asociate cu împlinirea dorinţelor este singura modalitate de îndeplinire a acestora.

Autocontrolul gândurilor şi al sentimentelor este cel mai înalt tip de realizare. Atât timp cât nu deţii încă un autocontrol perfect, astfel încât să simţi ceea ce îţi doreşti să simţi, foloseşte-te de somn şi de rugăciune pentru a te ajuta să atingi stările dorite. Acestea sunt cele două porţi care permit accesul la mintea subconştientă.

Capitolul 2

Somnul

Somnul reprezintă o treime din viaţa pe care o petrecem pe acest pământ, fiind o poartă naturală către mintea subconştientă. De aceea, în acest capitol ne vom ocupa de el. Cele două treimi conştiente ale vieţii petrecute pe pământ sunt măsurate de gradul atenţiei pe care i-o acordăm somnului. Dacă vom înţelege şi vom învăţa să ne desfătăm cu ceea ce ne poate oferi în fiecare noapte starea de somn, noi îl vom aştepta cu aceeaşi nerăbdare cu care am aştepta întâlnirea cu persoana de care suntem îndrăgostiţi.

„El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.” (Iov 33). Într-adevăr, omul poate pătrunde în mintea sa subconştientă în timpul somnului şi al stării de rugăciune (care este asemănătoare somnului), impregnând-o cu impresiile şi cu instrucţiunile dorite. În aceste stări, mintea conştientă şi cea subconştientă sunt unite într-o manieră creatoare. Aspectul masculin şi cel feminin devin „un singur trup”.

Somnul este perioada în care mintea conştientă sau masculină îşi întoarce privirea dinspre lumea simţurilor pentru a-şi găsi iubita – mintea subconştientă. Spre deosebire de femeile din lumea exterioară care se căsătoresc cu intenţia de a-şi schimba soţii, mintea subconştientă nu doreşte să schimbe cu nimic starea lucidă a conştiinţei de veghe, ci o iubeşte exact aşa cum este, modelând lumea exterioară în care trăieşte aceasta după chipul şi asemănarea ei. Toate condiţiile şi evenimentele din viaţa ta sunt copiii tăi, creaţi după tiparele impresiilor lăsate de mintea ta conştientă în cea subconştientă în timpul somnului. Ei sunt creaţi după chipul şi asemănarea sentimentelor tale cele mai profunde, pe care ţi le şi dezvăluie cu această ocazie.

„Precum în cer, aşa şi pe pământ.” Precum în mintea subconştientă, aşa şi pe pământ. Ceea ce există în mintea ta subconştientă atunci când te duci la culcare este măsura manifestărilor din cele două treimi conştiente ale vieţii tale petrecute pe pământ. Singurul lucru care te împiedică să îţi realizezi obiectivele este incapacitatea ta de a simţi că eşti deja una cu ceea ce îţi doreşti să devii sau că te afli deja în posesiunea obiectului dorit. Subconştientul tău dă formă dorinţelor tale numai atunci când simţi că acestea îţi sunt deja îndeplinite.

Inconştienţa din timpul somnului este starea normală a subconştientului. Dat fiind că tot ceea ce există în viaţa ta derivă din interiorul tău, iar viziunea ta legată de sine determină ceea ce urmează să ţi se întâmple, este foarte important să îţi simţi dorinţele îndeplinite înainte de a adormi. Tu nu poţi extrage vreodată din adâncurile fiinţei tale ceea ce îţi doreşti, ci numai ceea ce eşti deja, respectiv ceea ce simţi că eşti şi ceea ce simţi că este adevărat în privinţa celorlalţi oameni din viaţa ta.

În aceste condiţii, pentru a-ţi fi îndeplinite, dorinţele tale trebuie să treacă mai întâi prin filtrul sentimentului că ţi-au fost deja îndeplinite. Cu alte cuvinte, sentimentul care trebuie să îţi monopolizeze atenţia înainte de a adormi este cel pe care l-ai trăi ca răspuns la întrebarea: „Ce aş simţi dacă dorinţa mi-ar fi deja îndeplinită?” Altfel spus, ceea ce trebuie să faci înainte de a adormi este să te scufunzi în acea stare de spirit pe care ai avea-o dacă ai fi sau ai avea deja ceea ce îţi doreşti.

Odată adormit, omul nu mai are libertatea de a alege. Întregul lui somn este dominat de ultima viziune legată de sine pe care a avut-o înainte de a adormi. În consecinţă, el trebuie să îşi asume întotdeauna înainte de a adormi sentimentul de satisfacţie generat de faptul că a obţinut deja ceea ce îşi doreşte. „Veniţi în faţa mea cântând şi exprimându-vă recunoştinţa”. „Intraţi cu laude pe porţile lui, intraţi cu cântece în curţile lui”. Starea ta de spirit înainte de a adormi defineşte starea ta de conştiinţă atunci când ajungi în prezenţa iubitei tale eterne: mintea subconştientă. Aceasta te vede exact aşa cum te percepi singur prin ceea ce simţi în legătură cu tine. Dacă te pregăteşti pentru somn susţinând conştiinţa succesului prin cultivarea sentimentului că „eu am succes”, vei avea cu siguranţă succes. Culcă-te pe spate, cu capul neridicat mai sus decât corpul, simte ceea ce ai simţi dacă te-ai afla deja în posesia dorinţei tale îndeplinite şi relaxează-te până când te scufunzi în inconştienţa stării de somn.

„Cel care veghează asupra Israelului nu doarme niciodată”, dar el „îi dăruieşte somnul preaiubitei sale”. Mintea subconştientă nu doarme niciodată. Somnul este o poartă prin care mintea conştientă din starea de veghe se uneşte într-o manieră creatoare cu mintea subconştientă. Somnul ascunde actul creator, în timp ce lumea obiectivă îl dezvăluie. În timpul somnului, omul îşi impregnează subconştientul cu impresiile generate de concepţia sa legată de sine.

Nu există o descriere mai frumoasă a poveştii de dragoste dintre mintea conştientă şi cea subconştientă decât cea din „Cântarea Cântărilor (Cântecul lui Solomon)”: „Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu… Când l-am găsit pe cel iubit; l-am apucat şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei, în care am fost concepută”.

Atunci când te pregăteşti să adormi, conştientizează-te în acea stare de spirit care corespunde împlinirii dorinţei tale, iar apoi relaxează-te până când adormi. „Iubitul” pe care îl cauţi este dorinţa ta îndeplinită. Ceea ce trebuie să cauţi tu noaptea, când stai în pat, este sentimentul că dorinţa ţi-a fost deja îndeplinită, pentru a o duce în camera mamei tale, în care ai fost conceput, adică în starea de somn sau în mintea subconştientă care ţi-a dat formă, astfel încât şi dorinţa ta să capete expresia dorită de tine. Aceasta este metoda prin care dorinţele pot fi conduse în mintea subconştientă. Conştientizează-te în acea stare de spirit care corespunde îndeplinirii dorinţei tale şi scufundă-te în somn pe fundalul acestei stări.

Noapte de noapte, asumă-ţi din nou şi din nou sentimentul că eşti, ai sau asişti la ceea ce îţi doreşti să fii, să posezi sau să vezi manifestat. Nu te culca niciodată simţindu-te descurajat sau nesatisfăcut. Nu adormi niciodată într-o stare de spirit care corespunde conştiinţei eşecului. Mintea ta subconştientă, a cărei stare naturală este somnul, te vede aşa cum crezi tu însuţi că eşti şi dă curs convingerilor tale indiferent dacă acestea sunt benefice, nocive sau neutre pentru tine. Ceea ce simţi se impregnează în mintea ta subconştientă, iar ea, ca o iubită ascultătoare, dă formă acestor impresii şi le dă naştere ca unor copii ai preaiubitului ei.

Atitudinea pe care trebuie să o adopţi înainte de a adormi este: „Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată”. Ignoră aparenţele şi conştientizează faptul că lucrurile sunt exact aşa cum îţi doreşti, căci „El cheamă lucruri care nu sunt vizibile ca şi cum ar fi, iar cele invizibile devin vizibile”. Asumarea sentimentului de satisfacţie este sinonimă cu invocarea manifestării condiţiei dorite, care să oglindească această satisfacţie.

„Semnele vin după, nu înainte.”

Dovada că eşti o anumită stare vine întotdeauna după conştientizarea acesteia; niciodată înainte. Tu eşti visătorul etern care visează vise aparent temporale. Visele tale iau forma pe care le-o dai tu, prin conştientizarea realităţii lor. Nu te limita singur, reducându-te la trecutul tău. Pornind de la premisa că nimic nu este imposibil pentru conştiinţă, începe să îţi imaginezi stări care transcend experienţele pe care le-ai trăit în trecut.

Omul poate realiza tot ce îşi poate imagina mintea sa. Toate stările obiective (vizibile) au fost mai întâi subiective (invizibile), iar oamenii le-au invocat în lumea vizibilă prin cultivarea sentimentului că sunt reale. Procesul creator începe întotdeauna cu imaginarea unei situaţii (unui lucru), urmată de acceptarea convingerii că ea este reală. Imaginează-ţi şi aşteaptă-te întotdeauna la tot ce poate fi mai bun.

Lumea nu se va putea schimba până când nu vei începe să îţi schimbi viziunea asupra ei. „Ceea ce există în interior, există inclusiv în exterior”. Naţiunile, la fel ca şi oamenii, nu sunt altceva decât ceea ce crezi că sunt. Indiferent în ce constă problema ta, unde este situată ea şi pe cine priveşte, tu nu o vei putea schimba decât schimbându-te pe tine însuţi, şi nimeni nu te poate ajuta în această direcţie, după cum nimeni nu ţi se poate opune. Tot ce ai de făcut este să te convingi pe tine însuţi de adevărul dorinţei pe care doreşti să o vezi manifestată. Dacă vei reuşi să îţi induci starea de spirit asociată cu împlinirea dorinţei tale, în lumea exterioară se vor produce rezultate care îţi vor confirma noua convingere. Nu încerca niciodată să convingi pe altcineva să adopte starea pe care doreşti să o manifeste, ci convinge-te pe tine însuţi că el manifestă deja starea pe care o doreşti.

Orice dorinţă îţi poate fi îndeplinită dacă îţi vei asuma sentimentul că ţi-a fost deja îndeplinită. Este imposibil să dai greş, cu excepţia cazului în care nu reuşeşti să te convingi singur de realitatea dorinţei tale îndeplinite. Schimbarea unei convingeri interioare este urmată întotdeauna de o schimbare a expresiei sale în lumea exterioară. În fiecare seară, înainte de culcare, încearcă să te simţi satisfăcut şi perfect, căci iubita ta subiectivă (mintea subconştientă) creează întotdeauna lumea obiectivă după chipul şi asemănarea viziunii tale asupra ei, definită de ceea ce simţi.

Cele două treimi din viaţa ta pe pământ pe care le petreci în starea de veghe nu reprezintă decât o mărturie a impresiilor tale subconştiente. Acţiunile şi evenimentele pe care le trăieşti în cursul zilei sunt efecte, nu cauze. Tot ce poţi face tu este să îţi foloseşti liberul arbitru (libertatea de a alege).

„Alege astăzi pe cine vei sluji”. Acest dicton descrie libertatea ta de a alege starea de spirit pe care doreşti să ţi-o asumi. În ceea ce priveşte expresia acestei stări, acesta este secretul minţii tale subconştiente. Mintea subconştientă receptează impresii numai sub forma sentimentelor omului, după care le dă formă şi expresie printr-un mecanism cunoscut numai de ea. Acţiunile omului sunt determinate de impresiile sale subconştiente. Iluzia că dispune de un liber arbitru şi convingerea că este liber să acţioneze aşa cum doreşte nu reprezintă altceva decât ignorarea cauzelor care îl determină să acţioneze. Omul se crede liber, dar numai pentru că a uitat puntea de legătură dintre el şi evenimentele pe care le trăieşte.

Omul aflat în stare de veghe este obligat să îşi exprime impresiile subconştiente. Dacă acestea sunt negative, datorită lipsei sale de înţelepciune din trecut, el trebuie să înceapă să îşi schimbe gândurile şi sentimentele, căci numai aşa îşi va putea schimba el lumea exterioară. Nu te risipi nici un moment în regrete, căci acest mod de a te gândi la greşelile din trecut nu face decât să realimenteze infecţia. „Lasă-i pe morţi să îşi îngroape morţii.” Întoarce-ţi faţa de la aparenţe şi asumă-ţi sentimentul pe care l-ai trăi dacă ceea ce îţi doreşti ar fi deja îndeplinit.

Simţirea unei stări produce starea respectivă. Rolul pe care îl joci pe scena lumii este determinat de viziunea ta asupra propriei tale fiinţe. Dacă simţi că dorinţa ţi-a fost îndeplinită şi adormi în această stare de spirit, tu îţi repartizezi rolul principal pentru viitorul apropiat, iar atunci când dormi, tu repeţi şi eşti instruit cum trebuie să îţi joci acest rol.

Acceptarea unui obiectiv final atrage automat mijloacele de realizare a lui. Poţi fi absolut convins de acest lucru. Dacă înainte de a adormi nu iei cu tine starea pe care ţi-o doreşti (starea de spirit care corespunde dorinţei tale îndeplinite), tu vei duce cu tine în camera celei care te-a conceput suma tuturor reacţiilor şi sentimentelor pe care le-ai trăit în ziua care tocmai s-a scurs, iar în timpul somnului vei fi instruit în privinţa manierei în care va trebui să le manifeşti a doua zi. Când te vei trezi din somn, vei crede că eşti un om liber să facă ce vrea, fără să îţi dai însă seama că fiecare acţiune şi fiecare eveniment pe care le vei trăi sunt deja predeterminate de viziunea asupra propriei fiinţe pe care ai avut-o în momentul în care ai adormit. Aşadar, singura libertate de care te bucuri este libertatea de a reacţiona. Tu eşti liber să alegi în ce fel reacţionezi la drama zilei, dar aceasta – acţiunile, evenimentele şi circumstanţele pe care le trăieşti – este deja determinată.

Dacă nu îţi defineşti într-o manieră conştientă şi intenţionată atitudinea şi starea de spirit din momentul în care te pregăteşti să adormi, tu adormi într-o stare de spirit compusă din toate sentimentele şi reacţiile pe care le-ai trăit de-a lungul zilei. Fiecare reacţie produce o impresie subconştientă, şi dacă nu este contracarată de o emoţie opusă mai puternică, va deveni cauza unei acţiuni viitoare. Ideile dublate de emoţii sunt acţiuni creatoare. Foloseşte-ţi cu înţelepciune acest drept divin. Capacitatea ta de a gândi şi de a simţi îţi dă dreptul să domneşti asupra întregii creaţii.

Atunci când eşti treaz, tu eşti ca un grădinar care îşi alege seminţele pentru grădina pe care doreşte să o planteze, dar „dacă un bob de porumb cade pe pământ şi nu moare, el rămâne singur; în schimb, dacă moare, el produce un rod foarte bogat”. Viziunea legată de sine pe care o cultivi înainte de a adormi este sămânţa pe care o plantezi în solul subconştientului tău. Dacă vei adormi simţindu-te satisfăcut şi fericit, a doua zi vei trăi circumstanţe şi evenimente care îţi vor confirma această stare de spirit.

Somnul este o poartă care dă către rai. Singurul lucru pe care îl poţi lua cu tine aici este sentimentul referitor la o condiţie, o acţiune sau un obiect. De aceea, cultivă întotdeauna sentimentul că dorinţele ţi-au fost îndeplinite înainte de a adormi.

„Precum în conştiinţă, aşa şi pe pământ”.

Capitolul 3

Rugăciunea

La fel ca şi somnul, rugăciunea reprezintă o modalitate prin care poţi pătrunde în mintea ta subconştientă.

„Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.”

Rugăciunea este un fel de iluzie a somnului, care reduce impresia lumii exterioare şi determină mintea să devină mai receptivă la sugestiile interioare. Mintea aflată într-o stare de rugăciune este relaxată şi receptivă, la fel ca cea aflată pe punctul de a adormi.

Atunci când te rogi, ceea ce contează nu este atât ce ceri, cât felul în care te pregăteşti pentru primirea lucrului cerut. „Indiferent ce vă doriţi, atunci când vă rugaţi credeţi că le-aţi primit deja, şi le veţi primi”. Singura condiţie necesară este să crezi că ţi s-a răspuns deja la rugăciune.

O rugăciune îşi primeşte întotdeauna răspunsul dacă îţi asumi sentimentul pe care l-ai trăi dacă te-ai afla deja în posesia obiectivului dorit. În clipa în care îţi accepţi dorinţa ca pe un fapt împlinit, mintea ta subconştientă găseşte cele mai bune modalităţi de a o transpune în fapt. Aşadar, dacă doreşti să te rogi cu succes, ceea ce contează este să consideri că dorinţa ţi-a fost deja îndeplinită.

Un om perfect disciplinat se află întotdeauna în starea de spirit care corespunde dorinţei sale îndeplinite. El ştie că singura realitate este conştiinţa şi că ideile şi sentimentele sunt aspecte ale conştiinţei, fiind la fel de reale ca şi obiectele din lumea fizică. De aceea, el nu cultivă niciodată sentimente care nu contribuie la fericirea lui, conştient că emoţiile sunt cauzele acţiunilor şi circumstanţelor din viaţa sa.

La antipod, omului nedisciplinat nu îi vine să creadă ceea ce nu îi arată simţurile, aşa că acceptă sau respinge diferite lucruri exclusiv în funcţie de ceea ce îi spun aceste simţuri. Datorită acestei tendinţe de a se baza exclusiv pe dovezile oferite de simţurile sale, înainte de a începe să se roage el trebuie să îşi blocheze simţurile, pentru a putea simţi astfel ceea ce acestea contestă. Dacă te afli într-o stare de spirit care îţi spune: „Mi-ar plăcea, dar nu pot”, cu cât vei încerca mai abitir, cu atât mai puţin vei reuşi să te pui în starea de spirit care corespunde dorinţei tale îndeplinite. În acest fel, tu nu vei atrage niciodată ceea ce îţi doreşti, ci opusul dorinţei tale (de care eşti conştient).

Rugăciunea este arta cultivării sentimentelor asociate cu împlinirea dorinţelor. Dacă simţurile tale confirmă absenţa lucrului pe care ţi-l doreşti, orice efort conştient de a contracara această sugestie este inutil şi tinde să intensifice sugestia.

Rugăciunea este arta punerii la unison cu dorinţa ta, nu a forţării ei. Dacă emoţiile tale sunt în conflict cu ceea ce îţi doreşti, cele care vor prevala vor fi emoţiile. Sentimentele dominante devin invariabil manifeste. Rugăciunea trebuie să fie complet lipsită de efort. Deşi încearcă să regleze o atitudine mentală negată de simţuri, efortul se dovedeşte fatal.

Pentru a te pune la unison cu dorinţa ta îndeplinită, ceea ce trebuie să faci este să îţi creezi o stare pasivă, un fel de reverie sau de reflecţie meditativă similară stării care precede somnul. În această stare de relaxare, mintea îşi întoarce atenţia de la lumea obiectivă şi percepe cu uşurinţă realitatea stărilor subiective. Deşi rămâi conştient, putând să îţi deschizi ochii şi să te mişti, tu nu ai nici o dorinţă să faci acest lucru. O modalitate uşoară de a-ţi crea această stare pasivă constă în a te relaxa într-un fotoliu confortabil sau pe pat. Dacă stai pe pat, întinde-te pe spate, cu capul la nivelul restului corpului, închide ochii şi imaginează-ţi că ţi-e somn. Simte: mi-e somn, atât de somn, sunt foarte, foarte, somnoros.

În scurt timp, vei experimenta o stare de detaşare totală, pierzând orice dorinţă de a te mişca. Starea de relaxare care rămâne este plăcută şi confortabilă, şi nu mai simţi nevoia de a-ţi schimba poziţia, deşi în alte circumstanţe nu te-ai simţi deloc atât de confortabil. Odată intrat în această stare pasivă, imaginează-ţi că dorinţa ta s-a îndeplinit – nu cum s-a îndeplinit ea, ci doar faptul că acum îţi este îndeplinită.

Imaginează-ţi într-o manieră vizuală ceea ce îţi doreşti să realizezi în viaţă, apoi simte ce ai simţi dacă te-ai bucura deja de lucrul respectiv. Gândurile produc mici mişcări ale buzelor care pot fi auzite în starea pasivă de rugăciune ca şi cum ar fi vorbe rostite din exterior. Acest grad de pasivitate nu este însă esenţial pentru îndeplinirea rugăciunilor tale. Singurul lucru cu adevărat necesar este să îţi creezi o stare pasivă şi să simţi că dorinţa ţi-a fost îndeplinită.

Tot ce ţi-ai putea dori vreodată îţi aparţine deja. Tu nu ai nevoie de cineva care să te ajute să primeşti lucrurile respective, căci ele sunt deja ale tale. Invocă-ţi dorinţele şi transformă-le în realitate prin imaginarea împlinirii lor, susţinută de ceea ce simţi. Dacă accepţi împlinirea finală a dorinţelor tale, tu devii indiferent la un posibil eşec, căci acceptarea destinaţiei finale creează mijloacele necesare pentru atingerea ei. Atunci când ieşi din starea de rugăciune, tu te simţi ca şi cum ai fi văzut finalul fericit al unei piese de teatru, dar nu şi maniera în care s-a ajuns la el. Indiferent cum s-a ajuns însă la el, tu îţi păstrezi calmul şi te simţi absolut sigur în cunoaşterea ta că destinaţia finală a fost perfect definită.

Capitolul 4

Spiritul – Ceea ce simţim

„Nu prin forţă, nu prin putere, ci prin Spiritul Meu, a spus Domnul oştirilor.” Intră în spiritul stării dorite prin asumarea sentimentelor pe care le-ai simţi dacă dorinţele tale ţi-ar fi deja îndeplinite. Prin cultivarea acestor sentimente, tu te eliberezi de orice efort, conştient că dorinţele tale îţi sunt deja îndeplinite. Există un sentiment clar definit asociat cu orice idee care îi poate trece omului prin minte. Descoperă sentimentul asociat cu împlinirea unei dorinţe şi porneşte de la premisa că trăieşti deja acest sentiment, deoarece te afli chiar acum în posesia obiectului dorinţei tale. Dacă vei face acest lucru, dorinţa ta va fi obiectivată în lumea fizică.

Credinţa nu este altceva decât simţire. „Ţi se va da după credinţa (simţirea) ta.” Tu nu atragi niciodată ceea ce îţi doreşti mental, ci doar ceea ce eşti deja. Omul vede ceea ce este. „Celui care are i se va mai da şi celui care nu are i se va lua chiar şi ceea ce are…” Tu eşti ceea ce simţi că eşti, şi ţi se dă ceea ce eşti. De aceea, asumă-ţi emoţiile pe care le-ai simţi dacă te-ai afla deja în posesia obiectului dorinţei tale, iar aceasta îţi va fi îndeplinită. „Şi Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa, în imagina Lui.” „Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El una cu Dumnezeu…” Tu eşti ceea ce crezi că eşti.

În loc să crezi în Dumnezeu sau în Iisus, crede că tu însuţi eşti Dumnezeu sau Iisus. „Cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea.” Lui Iisus nu i s-a părut ciudat să facă lucrarea lui Dumnezeu, căci el se considera una cu Acesta. „Eu şi Tatăl suntem una.” Nimic nu este mai natural decât să faci lucrările celui cu care te identifici. De aceea, trăieşte cu sentimentul că eşti una cu ceea ce îţi doreşti, şi astfel lucrul respectiv se va îndeplini.

Atunci când omul crede în valoarea sfatului primit şi îl pune în aplicare, el creează în sine realitatea succesului.

Neville Goddard ne-a lăsat moştenire zece cărţi pline de crâmpeie rar întâlnite din lumea misticismului, fiind unul din puţinii oameni care au putut să comunice cu aceasta.Dacă punem în aplicare principiile descrise de el, viaţa noastră devine din ce în ce mai lucidă şi se transformă în bine. 

<*toate drepturile rezervate*>

Incerc sa raman fericit, dar nu pot...de ce?

Postez raspunsul la aceasta intrebare deoarece marea majoritate a oamenilor se confrunta cu aceste probleme.

Zilele acestea cineva mi-a pus intrebarea, "Hei, am venit sa stiu despre Legea Atractiei si manifestarea ei. Am incercat sa-l adopt, incerc intotdeauna sa raman fericit, dar nu pot, simt ca sunt un copil mic in interior care este foarte trist. Este ca o durere adanca, si tristete din trecut , cum il pot invinge? Te rog, ajuta-ma. "

Legea Atractiei, The Secret, și așa mai departe este un truc simplificat si comercializat. Este adevarat ca ceea ce ai pus in lume- gandurile, sentimentele, actiunile tale -  vin inapoi la tine. Ce este popular lasat inafara este ca ceea ce se intampla in subconstient, si adanc in inconstient are, de asemenea, un efect foarte puternic.

Acest lucru este exact ceea ce se intampla cu tine. IncercI sa ramai fericit, si "pozitiv", dar adanc in interior ai rani, traume, sau orice alte tipare dezavantajoase  / convingeri de orice fel.

Cand ai descris aceasta idee vaga ca ceva te opreste de la aceasta fericire, de implinire, si ca exista o tristete profunda, secreta (cu tine acum, cel putin), aceasta este o descriere a problemelor de care esti inconstient in acest moment, care trebuiesc  rezolvate pentru a merge mai departe.

Va trebui sa identifici diverse evenimente, sentimente, credințe, experiente, puncte de vedere si așa mai departe, care contribuie la acest blocaj. Exista mai multe metode de a face acest lucru. Tine minte ca efortul de a merge in interior si a te vindeca, si lucrand catre transformare,  este bine meritat.

Odata ce te-ai intalnit cu aspectele interioare care in prezent sunt necunoscute, asa numitele Umbre, vei deveni intreg si complect in propriul tau adevar. Aceasta integrare a Sinelui, psihicul in toate facultatile sale este parte integranta pentru a sti care este dorinta ta adevarata si fiind capabil sa se manifeste cu incredere si pozitivitate.

Binecuvantari

<*toate drepturile rezervate*> 

Semnificatia culorilor aurei

Puterea pendulului

Baghetele sunt considerate precursoarele pendulului, astfel că pendulul lucrează după acelaşi principiu. El pur şi simplu interacţionează cu un anumit câmp energetic, iar modul său de funcţionare se bazează pe principii bioelectrice. Ca şi baghetele, pendulul nu dă răspunsuri de unul singur.

 Subconştientul comunică cu tine prin intermediul sistemului nervos. Având în vedere faptul că aura se extinde în toate direcţiile în jurul tău, subconştientul este sensibil la orice se întâmplă în preajma ta. Conştiinţa este atentă doar la ceea ce are legătură cu obiectul concentrării într-un moment anume, perceput prin intermediul celor cinci simţuri - gust, pipăit, văz, auz şi miros. Cu toate acestea, unul dintre cele mai extraordinare organe de simţ pe care le posedă omul este pielea, care este sensibilă la multe dintre elementele subtile ignorate de obicei de cele cinci simţuri.

 Bazându-te doar pe acestea pentru a interpreta o situaţie, poţi pierde uşor din vedere jocurile subtile de energie din viaţa ta. Pe de altă parte, subconştientul este atent la toate interacţiunile energetice cu propriul tău câmp, inclusiv cele care depăşesc capacitatea de percepţie a celor cinci simţuri. Aceste interacţiuni sânt asimilate şi pot fi accesate şi conştientizate prin meditaţie, hipnoză sau cu ajutorul altor tehnici şi instrumente pentru amplificarea conştiinţei. O asemenea metodă este radiestezia. Pentru a înţelege aceste lucruri, trebuie să ştii mai multe despre felul cum funcţionează subconştientul, comparativ cu modul de lucru al conştiinţei.

 Conştiinţa este sediul activităţii organizate a creierului. Aceasta controlează percepţia senzorială şi exprimarea. Când te concentrezi în mod conştient asupra unei activităţi oarecare, creierul tău emite unde electrice. Conceptul de unde cerebrale de tip beta este folosit în mod obişnuit pentru a desemna formele de energie emise în timpul unor activităţi dirijate în mod conştient. Deoarece ai ajuns să te identifici peste măsură cu facultăţile tale intelectuale, fie ignori, fie ratezi cu totul percepţiile subtile ale vieţii.

Undele cerebrale de tip alfa apar în stări de relaxare, iar în astfel de momente undele emise de creier au o frecvenţă de aproximativ 10 cicluri pe secundă. Cu cât eşti mai relaxat, cu atât frecvenţa undelor cerebrale este mai scăzută şi devii mai senzitiv.

 Doar aproximativ 10% din activitatea corpului şi a creierului tău este controlată în mod conştient. Prin urmare, dacă vrei să trezeşti percepţiile mai subtile înregistrate de eul tău, trebuie să înveţi să te relaxezi şi să deschizi calea către subconştient. Subconştientul dirijează sistemul nervos autonom, care reglează funcţionarea organelor vitale şi a muşchilor involuntari, în mod obişnuit, nu eşti conştient de activitatea lui de reglare a energiilor vieţii, reproducerii şi autoconservării. Aceste acţiuni includ, de pildă, funcţiile stomacului, plămânilor, intestinelor, inimii, ficatului, organelor de excreţie, de reproducere, precum şi formele mai dezvoltate de senzaţie şi percepţie. Acest sistem nervos autonom este parte a sistemului nervos central.În corp, sistemul nervos central acţionează ca un sistem de coordonare între organele de simţ ale corpului, muşchi şi glande.

 De exemplu, dacă te înţepi la deget cu un ac, mesajul va fi transmis la creier şi de acolo unei glande. In momentul acela îţi spui că te doare. Pielea este un organ extrem de sensibil, ce are capacitatea de a simţi schimbările subtile de energie din jurul nostru. Cand o energie exterioară interacţionează cu câmpul auric ce emană din piele şi din întregul corp uman, mesajul este transmis corpului şi creierului. Cu toate acestea, în cazul unor astfel de percepţii subtile nu există întotdeauna un răspuns care să poată fi recunoscut. Insă mesajul este recepţionat şi poate fi accesat şi conştientizat.

E ca şi cum ai avea un mesaj înregistrat pe o bandă magnetică: dacă ştii să foloseşti magnetofonul, poţi derula înapoi şi afla care este mesajul. Aici îşi poate dovedi utilitatea folosirea baghetelor şi a pendulului. Sistemul nervos al corpului omenesc constituie încă ua mare mister - dar ştim că este un sistem de comunicare dinamic, delicat şi sensibil. El comunică cu subconştientul şi cu percepţiile lăuntrice superioare. Bagheta şi pendulul amplifică semnalul pe care sistemul nervos îl transmite către un muşchi involuntar, pentru a da naştere unui răspuns perceptibil, uşor de recunoscut.

Se consideră că subconştientul controlează 90% din funcţiile corpului şi ale creierului, fiind şi sursa formelor superioare de percepţie şi intuiţie (care nu se realizează prin intermediul celor cinci organe de simţ obişnuite), a memoriei, creativităţii şi gândirii abstracte. Sistemul nervos trimite semnale electrice şi impulsuri determinând mişcarea pendulului. Legănarea pendulului este un răspuns ideomotor cauzat de acţiunea involuntară a muşchiului, stimulată de subconştient prin intermediul sistemului nervos simpatic al organismului. Mesajele subtile primite prin intermediul aurei sunt depozitate în sistemul nervos. Prin tehnici divinatorii, aceste mesaje sunt eliberate (sub forma unor impulsuri electrice), stimulând răspunsul muscular involuntar pe care îl poţi percepe în mod conştient prin mişcarea pendulului. Pendulul devine astfel o punte între conştient şi subconştient. E simplu s ă-ţi construieşti un pendul. Poţi folosi obiecte pe care le găseşti în casă sau poţi cumpăra unul dintr-un magazin de specialitate - în mod obişnuit se folosesc nasturi, inele sau cristale. Cele mai bune pendule sunt de formă rotundă, cilindrică sau sferică şi lucrează cel mai bine dacă sunt simetrice. Obiectul folosit este atârnat de un fir de aţă, un lănţişor etc. Pendulul ţinut liber de capătul lănţişorului sau al firului de aţă, iar mişcările sale oferă răspunsuri şi informaţii pentru conştientizarea energiilor subtile. Este un amplificator. Mai jos vei găsi patru exemple de pendule obişnuite. Este uşor să înveţi cum să foloseşti un pendul. Ai nevoie doar de un pic de timp şi practică într-un loc liniştit. În plus, mai trebuie şi să te poţi relaxa. Învaţă să-ţi stăpîneşti emoţiile în timpul utilizării pendulului, deoarece pot scurt - circuita sistemul electric.

1. Primul pas în folosirea pendulului este să te obişnuieşti cu el. Aşază-te la masă, într-o poziţie confortabilă. Ţine talpile picioarelor pe podea şi sprijină-ţi cotul pe suprafaţa mesei.

2. Apucă pendulul de lănţişor, folosind degetul mare şi arătătorul. Timp de un minut sau două, lasă pendulul să atârne pur şi simplu. Apoi începe să-1 roteşti uşor în sensul acelor de ceasornic. Ai răbdare să se oprească, după care roieşte-1 din nou, în sens invers. Deplasează-1 apoi orizontal, vertical şi pe diagonală. Deocamdată te obişnuieşti pur şi simplu cu mişcările pendulului. Incepe să faci câteva experimente. Chiar şi cea mai mică mişcare va determina balansarea pendulului. După cum vei vedea la punctul 8, poţi produce mişcarea pendulului fără să depui eforturi în acest sens. Lasă-1 să atârne liber. Spune-ţi în sinea ta: „Rotire în sensul acelor de ceasornic". Vizualizează acest gând alunecând de-a lungului braţului tău, prin lănţişor, până la pendul. Nu-1 roti tu însuţi. Fă acest lucru doar prin puterea gândului. Cînd începe să oscileze, gândeşte „Stop" şi urmăreşte-1 cum îşi opreşte mişcarea. Ai răbdare cu tine însuţi. Nu uita că lucrezi cu impulsuri electrice trimise de creier prin intermediul sistemului nervos pentru a stimula acţiunea musculară involuntară.

 3. Acum trebuie să-1 înveţi cum vrei să răspundă. Este ca şi cum ţi-ai programa computerul. Îi spui ce fel de feedback astepţi de la el. Vrei să-i poţi înţelege mişcările când pui o intrebare. Trebuie să dai de înţeles subconştientului ce fel de mişcări te aştepţi să primeşti. Mai jos se află o diagramă simplă pe care o poţi utiliza pentru această procedură de programare - foloseşte-o sau construieşte-ţi una asemănătoare. Începe cu două linii intersectate, ca în diagrama. Pune desenul pe masă şi poziţionează pendulul în centru. Spune-ţi cu voce tare:„Când pun o întrebare al carei răspuns este «da», pendulul se va mişca in (direcţia) (în acest caz, oscilaţie de-a lungul axei verticale). În acest moment, mişcă pendulul de-a lungul liniei verticale. Lasă-1 să se legene uşor şi repetă formularea de mai înainte. Cu acest exerciţiu stabileşti vocabularul pentru procesul de comunicare. Testează acest vocabular. Pune-ţi o întrebare la care ştii că răspunsul este „da", dar de data aceasta nu mişca pendulul în mod conştient. Lasă forţele lăuntrice ale sistemului nervos să creeze răspunsul fizic. Foloseşte întrebări de genul „Mă cheamă (spune numele tău) ? " sau „Sunt în vârstă de... ani?". în felul aceasta, nu numai că reuşeşti să stabileşti vocabularul de comunicare pentru lucrul cu pendulul, dar îţi şi dovedeşti faptul că nu trebuie să intervii nicicum în producerea mişcării. Exersând, vei putea pune întrebări al căror răspuns nu-1 cunoşti.

4.  Acum procedează la fel pentru răspunsul „nu", folosind aceeaşi frază şi deplasând pendulul de-a lungul axei orizontale. Spune-ţi cu voce tare: „Când pun o întrebare al cărei răspuns este «nu», pendulul se va mişca (direcţia) (în acest caz, oscilaţie de-a lungul axei orizontale). Leagănă-1 uşor de-a lungul liniei orizontale şi repetă fraza de mai sus. Nu uita că deocamdată doar stabileşti vocabularul pentru comunicare. Apoi verifică-ţi abilitatea de a mişca pendulul fără un control conştient. Pune una sau două întrebări la care ştii că raspunsul este „nu" şi lasă pendulul să se mişte singur, fără a-l ajuta în vreun fel. Pur şi simplu concentrează-te asupra intrebării şi repet-o de mai multe ori - pendulul se va mişca.

5. Repetă exerciţiul câte cinci minute în fiecare zi, timp de o săptămână. Va fi de ajuns pentru a programa subconştientul să deplaseze pendulul conform codului stabilit.

6. Dacă vrei, poţi folosi mai curând mişcări circulare decât orizontale sau verticale. Rotirea în sensul acelor de ceasornic înseamnă „da", iar în sens invers acelor de ceasornic - „nu".

7. O dată programat pendulul, concentrează-ţi atenţia nu numai asupra direcţiei mişcărilor, dar şi asupra intensităţii şi vitezei lor. Sunt elemente de asemenea semnificative, deoarece oferă indicaţii asupra gradului de atenţie pe care trebuie să o acorzi răspunsului primit.

8. Pe măsură ce deprinzi programarea pendulului, testează-1:convinge-te că se deplasează fără nici un ajutor fizic conştient din partea ta. Foloseşte liniile intersectate. Sprijină-ţi cotul comod pe o suprafaţă plană. Lasă pendulul să atârne nemişcat şi gândeşte cuvîntul „da". Repetă cuvântul în minte şi deplasează-ţi privirea în susul şi în josul liniei „da". Continuă pînă când pendulul începe să se deplaseze singur de-a lungul liniei respective. Nu durează mai mult de un minut sau două. Fii relaxat.

Acum spune-ţi în minte „stop". După ce pendulul se opreşte, repetă acţiunea folosind cuvântul „nu" şi linia „nu" de pe diagramă. Încearcă apoi din nou, folosind mişcările circulare în ambele direcţii. În acest fel înveţi să mişti pendulul doar cu puterea minţii.

9. Trebuie să înveţi să-ţi pui întrebări al căror răspuns este „da"sau „nu". Cu cât sunt mai specifice, cu atât răspunsul va fi mai clar.De pildă, unii întreabă pendulul dacă o anumită mâncare este comestibilă. Pendulul ar putea răspunde afirmativ. Dar dacă întrebarea este formulată „Această mâncare este bună pentru mine?", pendulul s-ar putea să răspundă negativ. Încearcă şi tu. Pune-ţi întrebări care au un răspuns clar „da" sau „nu" :

• Am mai trăit înainte, într-o altă viaţă ?

• Voi fi promovat în cursul acestei săptămâni ?

• Am avut vreodată înainte experienţe extrasenzoriale ?

• Visul pe care l-am avut astă-noapte are vreo semnificaţie care

mie îmi scapă ?

• Mă va suna_________diseară ?

• Am un suflet ?

• Ar trebui să încep să studiez ceva nou ?

10. Este foarte important să nu te implici emoţional în procesul chestionării. Unele persoane nu se relaxează, astfel încât primesc doar răspunsurile pe care le aşteaptă. Dacă te relaxezi şi rămîi cât se poate de impasibil, răspunsurile vor fi foarte precise. Cu cât ţii conştientul mai departe de acest proces, cu atât mai puternice şi mai apreciabile vor deveni percepţiile tale. Aminteşte-ţi că, prin formele de unde cerebrale alfa - care apar când eşti relaxat - devii mai sensibil la interacţiunile dintre câmpul tău auric şi energiile subtile care te înconjoară. Când te afli în starea de emisie a undelor cerebrale beta (concentrare conştientă), percepţiile tale sunt de cele mai multe ori limitate doar la cele cinci simţuri.

Verificarea aurei cu ajutorul pendulului

Măsurarea dimensiunii aurei cu ajutorul pendulului nu este la fel de simplă ca atunci când foloseşti baghetele, dar se poate face. De fapt, există două metode.

Prima constă pur şi simplu în folosirea întrebărilor, apelînd în acest scop la

diagramele „da - nu". Pune-ţi întrebări referitoare la dimensiunea aurei:

„Aura mea măsoară între 5 şi 6 metri?"

„Aura mea măsoară între 3 şi 5 metri ? "

„Aura mea măsoară între 0 şi 3 metri ? ". începe cu întrebări generale, de

acest gen, apoi treci la întrebări mai specifice:

„Aura mea măsoară 3,5 metri?"

„Aura mea măsoară 2,5 metri? "...

A doua metodă este asemănătoare cu cea specifică folosirii baghetelor. Cere-i partenerului să stea în picioare la aproximativ 6 metri distanţă. Relaxează-te câteva clipe. Spune-i că vrei să obţii informaţii despre aura persoanei respective în acest fel, datele pe care le obţii nu vor fi raportate la propria ta aură. Păşeşte uşor şi încet înainte. Deplasându-te, va fi foarte probabil ca pendulul să oscileze, motiv pentru care este bine să foloseşti o mişcare circulară pentru a semnala contactul cu aura partenerului - de pildă, răspunsul afirmativ (rotire în sensul acelor de ceasornic). După fiecare pas opreşte-te, lasă pendulul să rămână nemişcat şi apoi să răspundă. Este o metodă ceva mai lentă, dar eficientă. Chiar dacă nu e foarte exactă, te ajută să-ţi dezvolţi capacitatea de percepere a energiilor subtile din jur.

Deşi nu e la fel de simplă şi de rapidă ca metoda specifică folosirii baghetelor, este o metodă ce poate fi totuşi eficientă. La fiecare pas pe care-1 faci pentru a te apropia de partener, opreşte-te şi lasă pendulul să rămână nemişcat şi apoi să-ţi răspundă conform codului stabilit. Cel mai bine este să foloseşti o mişcare circulară, în sensul

acelor de ceasornic, pentru indicarea contactului cu marginea exterioara a aurei.

Semnificatia culorilor aurei

Culoarea este o parte intimă a vieţii noastre : ne afectează pc toţi şi, de asemenea, constituie o reflectare a fiinţei noastre - o folosim pentru a ne descrie starea de sănătate fizică şi mentală, atitudinile, reacţiile, chiar şi experienţele spirituale. Ascultă-i pe oameni cum vorbesc şi vei observa cât de des este folosită culoarea ca parte a vocabularului lor descriptiv : „Astăzi văd viaţa în roz" ; „Era aşa de furios, si s-a făcut roşu ca racul" ; „Situaţia era cam albastră" ; S-au cam înverzit de invidie" ; „S-a îngălbenit de frică" ; A fost o experienţă de aur".

Culoarea este o proprietate a luminii. Când lumina este descompusă pe diferite lungimi de undă, obţinem culori diferite. Este ca şi cum am ţine o prismă în lumina soarelui: pe suprafaţa opusă va apărea curcubeul. Cele şapte culori ale curcubeului sunt doar o mică parte din spectrul luminii, fiecare culoare are o multitudine de nuanţe şi de tonalităţi.

Energia aurei se reflectă ea însăşi în lumină şi culoare. Culoarea, limpezimea şi poziţionarea ei sunt elemente care oferă diverse informaţii privind starea fizică, emoţională, mentală şi spirituală a unei persoane. Pe măsură ce vei efectua exerciţiile, vei începe să detectezi în mod vizibil culorile aurei. Până atunci însă, ajută-te de bagheta fântânarului şi de pendul pentru identificarea culorilor aurei. Determinarea culorilor este un lucru simplu - mai greu este să înţelegi şi să interpretezi aceste culori.

Suntem cu toţii sensibili la culori, dar şi la ceea ce ne indică ele. Însă pur şi simplu nu acordăm destulă atenţie acestui fapt. Am trecut cu toţii prin momente când ne făceam griji din pricina unui prieten care nu avea o „culoare" tocmai sănătoasă. Am auzit şi comentarii despre cât de bine îi stă unei persoane culoarea unei bluze sau unei cămăşi şi cât de rău îi vine alteia. De multe ori, în mod inconştient, asemenea comentarii reflectă impresii ale aurei. Diferite culori reflectă diverse atitudini, reacţii şi tipuri de energie. Deşi în general poţi identifica semnificaţia anumitor culori, nu uita totuşi că spectrul unei culori are o multitudine de nuanţe. Există multe nuanţe de galben, de verde etc. Iar pentru a înţelege semnificaţia acestor nuanţe este nevoie de timp şi exerciţiu.

Pentru a determina culorile aurei trebuie avute în vedere următoarele elemente orientative:

1. Culorile mai apropiate de corpul fizic reflectă de obicei condiţiile şi energiile fizice. Culorile exterioare reflectă energii emoţionale, mentale şi spirituale, ce pot afecta culorile fizice;

2. Cu cât culorile sunt mai clare şi mai pastelate, cu atât mai bine. Culorile mai întunecate şi mai şterse pot indica dezechilibre, excese sau alte probleme posibile în domeniile corespunzătoare;

3. Culorile închise, strălucitoare indică niveluri energetice ridicate, ceea ce nu reprezintă neapărat un aspect negativ. Nu te grăbi să tragi concluzii;

4. Adeseori, o aură conţine mai multe culori, fiecare dintre ele reflectând diferite aspecte. Trebuie să ştii modul în care interacţionează aceste culori şi care este efectul unor asemenea combinaţii. Însă repet, îţi trebuie timp şi exerciţiu;

5. Cînd începi să vezi aura altor persoane, să ai în vedere faptul că te uiţi la persoanele respective prin propria ta aură - deci, pentru a interpreta ceea ce vezi, trebuie să-ţi cunoşti propria aură. Folosirea exerciţiilor optice prezentate mai înainte te poate ajuta să-ţi vezi aura în oglindă. Dacă este de culoare predominant galbenă, iar aura celeilalte persoane este albastră, s-ar putea să o vezi verde, deoarece combinaţia galben-albastru dă culoarea verde. De multe ori, subconştientul îşi dă seama de acest lucru şi face corecţia în mod firesc, dar trebuie să fii atent înainte de a trage concluzii;

6. Este foarte important să nu judeci oamenii pornind de la ceea ce vezi în aura lor, căci ceea ce vezi şi felul în care interpretezi depinde foarte mult de starea ta sufletească în momentul respectiv. Analizează culoarea respectivă sub toate aspectele, precum şi

zonele specifice pe care le reflectă. Nu ai dreptul să spui altcuiva ce să facă. Impărtăşeşte-ţi observaţiile, explică posibilele semnificaţii, după care lasă persoana respectivă să hotărască singură în privinţa propriilor decizii;

7. Invaţă să-ţi foloseşti intuiţia în interpretările pe care le faci. Pune-i întrebări celuilalt cu privire la ceea ce observi şi ce crezi că ar putea avea legături cu observaţiile respective. Doar în acest fel, folosindu-te de feedback-ul oferit de cealaltă persoană, îţi poti stabili criteriile pentru interpretări. Nu uita că fiecare culoare, poziţia şi limpezimea ei sunt elemente care pot indica diferite aspecte - iar misiunea ta este să înveţi cum să le sintetizezi;

8. Aura se schimbă în mod frecvent. Culorile cele mai apropiate de corp (până la aproximativ 30-60 cm) se pot schimba de multe ori în cursul unei singure zile. Orice emoţie puternică sau activitate fizică ori mentală deosebită poate determina fluctuaţii ale culorii şi luminozităţii aurei; în plus, aura se schimbă de-a lungul întregii noastre vieţi. Pe măsură ce-ţi dezvolţi capacitatea de a vedea aura, vei descoperi că fiecare individ are una sau mai multe culori predominante, care rămân în permanenţă în câmpul său auric (chiar dacă pot interveni variaţii de tonalitate). Care sunt culorile secundare şi ce legătură există între ele şi cele primare ?

9. De cele mai multe ori, primele culori sau tonalităţi care apar sunt nuanţe de gri şi albastru pal. Însă nu te descuraja dacă nu distingi culorile imediat. Pe măsură ce exersezi, lucrurile se vor schimba. De obicei oamenii sunt foarte perseverenţi la început, dar în acelaşi timp se aşteaptă să obţină rezultate după o anumită perioadă. Iar dacă aceste rezultate nu apar destul de repede sau nu sunt destul de spectaculoase, se descurajează. Culorile pot avea diferite forme, nuanţe şi poziţii în jurul corpului figura B) sau se pot reflecta în benzi de culori uşor întrepătrunse in figura A).

10. Pe măsură ce-ţi dezvolţi viziunea aurică, vei începe să vezi aura în jurul a tot ce te înconjoară, ceea ce te-ar putea deruta. Exerciţiile sunt destinate să te ajute să-ţi dezvolţi capacitatea de a-ţi activa sau dezactiva viziunea aurică, după bunul tău plac. Nu uita că nu ai dreptul să pătrunzi în energiile celorlalţi fără permisiunea lor -de multe ori este ca şi cum le-ai citi corespondenţa. Chiar dacă percepi ceva, nu ai dreptul să divulgi ceea ce ai aflat decât dacă persoana respectivă îţi cere acest lucru. Asumă-ţi  responsabilitatea viziunilor tale.

Culorile pot lua diferite forme,nuante si pozitii in jurul corpului (fig B) ori se pot reflecta in benzi de culori imbinate (fig A)

Semnificaţia culorilor

Culorile pot fi constructive sau destructive, pot stimula sau indispune, pot atrage sau respinge. Pot chiar să aibă caracter feminin sau masculin, pot reflecta pozitivul sau negativul iar atunci când sunt percepute în interiorul aurei oferă informaţii asupra

personalităţii, stării de spirit, maturităţii şi sănătăţii individului, reflectând aspecte fizice şi spirituale.

Este nevoie de foarte mult exerciţiu pentru a interpreta nuanţele culorilor observate în aură. Fiecare culoare are caracteristicile ei proprii, însă fiecare nuanţă a sa îi modifică întru câtva aceste caracteristici. Trebuie avute în vedere poziţia culorii, intensitatea şi chiar forma ei în interiorul timpului aurie.

Nu intenţionam să oferim toate subtilităţile de interpretare a nuanţelor culorilor ce pot fi percepute în câmpul aurie. Vom analiza culorile principale şi energiile pe care acestea le indică în mod obişnuit la nivel fizic şi la celelalte niveluri, ceea ce îţi va oferi un punct de plecare eficient pentru înţelegerea informaţiilor pe care ni le oferă culorile aurei.

Culorile cele mai apropiate de corp reflectă aspecte ale condiţiei fizice a individului, semnalând şi energiile care se manifestă şi-i influenţează cel mai des viaţa. Culorile şi energiile mai îndepărtate indică adeseori energia pe care persoana respectivă îl atrage, il construieşte, îl îndreaptă în viitor. Prin exerciţiu, vei fi in stare să determini aspecte temporale ale unor forme de energie în funcţie de culoare şi poziţionarea ei faţă de corpul fizic.

Culorile curcubeului

Roşu

Roşul este culoarea unei energii intense, a focului şi a forţei creatoare primare. Este energia dătătoare de viaţă; este fierbinte. Poate indica pasiune, minte şi voinţă puternica. Este o culoare dinamică, ce poate reflecta furie, dragoste, ură şi schimbări

neaşteptate. Poate indica renaştere şi strămutare. Este o culoare ce afectează sistemul circulator al corpului, sistemul reproductiv (energie sexuală) şi trezirea unor capacităţi şi talente aflate în stare latentă. Prea mult roşu sau o nuanţă ştearsă ar putea reflecta stimulare excesivă, inflamare sau dezechilibru; poate reflecta nervozitate, temperament, agresivitate, impulsivitate sau excitare.

Portocaliu

Portocaliul este culoarea căldurii, creativităţii şi emoţiilor. Este semn de curaj, bucurie şi caracter sociabil. Este o culoare ce poate reflecta deschiderea către noi dimensiuni ale conştiinţei - în special spre tărâmurile subtile (planul astral) ale vieţii. În funcţie de nuanţă, poate indica, de asemenea, dezechilibre emoţionale şi agitaţie. Unele nuanţe mai şterse de portocaliu pot reflecta mândrie şi extravaganţă. Poate exprima îngrijorare şi vanitate.

Galben

Galbenul este una dintre primele culori care pot fî observate cu uşurinţă în interiorul aurei. Galben pal în jurul conturului părului indică optimism. Galbenul este culoarea activităţii mentale şi a noii lumini solare. Reflectă noi posibilităţi de învăţare, iluminare, înţelepciune şi inteligenţă. Nuanţele mai pastelate reflectă adeseori entuziasmul pentru ceva în viaţă, forţa ideilor şi dezvoltarea spirituală (în special spectrul de la nuanţa de galben pal spre alb). Culoarea galbenă reprezintă forţa ideilor şi trezirea capacităţilor psihice şi de clarviziune. Nuanţele mai profunde şi cele mai şterse de galben pot reflecta gândire şi analiză în exces. Poate reflecta criticism exagerat, dogmatism şi sentimentul lipsei de recunoştinţă din partea celorlalţi.

Verde

Verdele este culoarea sensibilităţii şi a unei compasiuni si mai mari. Reflectă dezvoltare, simpatie şi calm. Poate reflecta o persoană de încredere, pe care te poţi baza, şi deschisă la minte. Spectrul de la verde strălucitor la albastru in culorile aurei indică puteri vindecătoare. Este culoarea bunăstării, forţei şi prieteniei. Nuanţele mai închise sau mai şterse de verde pot reflecta nesiguranţă şi zgârcenie. Nuanţele mai şterse reflectă adeseori gelozie şi caracter posesiv; pot indica îndoială şi lipsă de incredere în forţele proprii.

Albastru

Asemenea galbenului, şi albastrul face parte dintre acele culori care pot fi văzute cel mai uşor în aură. Este culoarea calmului şi a liniştii. Reflectă devotament, adevăr şi seriozitate. Poate indica existenţa unor capacităţi de claraudiţie şi posibilitatea dezvoltării aptitudinilor telepatice. Nuanţele mai deschise de albastru reflectă o imaginaţie activă şi o bună intuiţie. Cele mai închise pot indica un sentiment de singurătate, care, la un anumit nivel, reflectă căutarea de o viaţă a Divinului. Nuanţele mai închise de albastru reflectă diferite niveluri de devoţiune. Albastrul cu nuanţă de violet indică cinste şi o minte sănătoasă; poate indica şi o persoană care şi-a găsit sau este pe cale să-şi găsească vocaţia. Nuanţele mai şterse de albastru pot reflecta blocarea unor percepţii; pot indica melancolie, grabă şi îngrijorare, dominare, teamă, uitare şi hipersensibilitate.

Violet şi purpuriu

Violetul este culoarea căldurii şi a transmutaţiei. Este culoarea îmbinării dintre inimă şi minte, fizic şi spirit. Reflectă independenţă şi intuiţie, precum şi o activitate dinamică şi importantă a viselor. Poate indica o persoană aflată în căutare. Nuanţele de purpuriu reflectă adeseori abilitatea de a conduce diverse afaceri cu judecată şi simţ practic. Nuanţele pale şi mai deschise de violet şi purpuriu pot reflecta umilinţă şi spiritualitate. Nuanţele de roşu-purpuriu pot indica o mare pasiune sau putere de voinţă. De asemenea, pot reflecta necesitatea unui mai mare efort individual. Nuanţele mai închise şi cele mai şterse pot reflecta nevoia de a depăşi o anumită situaţie, precum şi o imaginaţie erotică intensă. Tendinţele spre autoritate, nevoia de simpatie şi sentimentul de a nu fi înţeles pot fi de asemenea reflectate de nuanţele mai şterse.

Alte culori ale aurei

Roz

Rozul este culoarea compasiunii, a iubirii şi a purităţii. Poate reflecta bucurie, relaxare şi un puternic sentiment de camaraderie. Când apare în aură, poate indica o persoană liniştită, modestă, iubitoare de artă şi frumos. In funcţie de nuanţă, rozul poate reflecta şi lipsa de maturitate, mai ales nuanţele mai şterse. Poate indica sinceritatea sau lipsa ei, precum şi timpul unei noi iubiri sau al unei noi viziuni.

Auriu

Auriul este culoarea care reflectă energie spirituală dinamică şi o întărire a propriilor forţe. Reflectă cele mai înalte energii de devoţiune şi restabilire a armoniei. Indică entuziasm puternic şi inspiraţie profundă, un timp al revitalizării. Nuanţele mai şterse pot indica faptul că persoana respectivă se află într-un proces de trezire a inspiraţiilor superioare, nereuşind încă să clarifice influenţa lor asupra propriei vieţi - reflectă procesul alchimic în plină desfăşurare : individul lucrează încă la transformarea vieţii sale în aur.

Alb

Albul este deseori vizibil în aură, înaintea oricărei alte culori. De multe ori apare ca o nuanţă diafană. Albul conţine toate culorile, astfel încât atunci când apare în aură cu o mare intensitate, de cele mai multe ori, acest lucru este în legătură şi cu alte culori. Astfel, poţi şti dacă e vorba într-adevăr de o culoare de energie sau pur şi simplu de o percepţie slabă a aurei. Când albul apare în aură ca o culoare de sine stătătoare, reflectă adevăr şi puritate. Indică faptul că energia persoanei respective se curăţă şi se purifică. De multe ori reflectă şi o dezvoltarea unei mai mari creativităţi.

Gri

Este o culoare a iniţierii. Poate indica o tendinţă de trezire a unor capacităţi înnăscute. Acele nuanţe de gri care bat mai mult spre argintiu reflectă o trezire a energiilor feminine - sunt energiile şi abilităţile pentru iluminare, intuiţie şi imaginaţie creatoare.

Nuanţele mai închise de gri pot indica dezechilibre fizice, mai cu seamă dacă apar în aproprierea anumitor zone ale corpului fizic. Pot reflecta şi nevoia de a nu lăsa lucrurile neterminate; iar mult gri în aură poate indica o persoană retrasă, genul „lupului singuratic".

Cafeniu

Este o culoare ce apare adeseori în câmpul aurei. Deşi multă lume consideră că această culoare reflectă o lipsă de energie sau un dezechilibru, lucrurile nu stau întotdeauna aşa. Maro este culoarea pământului. Cînd apare în aură, în special deasupra capului sau în jurul picioarelor, cafeniul poate reflecta o nouă dezvoltare. Indică stabilirea de noi rădăcini şi o dorinţă de împlinire. Este o culoare care poate reflecta sârguinţă, perseverenţă şi spirit de organizare. Pe de altă parte, cafeniul de-a lungul feţei sau atingând capul poate indica o lipsă şi nevoia de discriminare. Dacă apare în zonele chakrelor, poate însemna faptul că centrele "respective trebuie curăţate, deoarece în astfel de cazuri este vorba de o blocare a energiilor. De multe ori, culoarea maro este dificil de interpretat, având în vedere că poate reflecta uşor probleme fizice - însă trebuie să fii foarte atent şi să nu te pripeşti în a trage concluzii atunci când o vezi. Cea mai bună modalitate de a o înţelege este să foloseşti feedback-ul persoanei respective.

Negru

Negrul este una dintre cele mai derutante culori din spectrul aurei. Am auzit spunându-se că, atunci când apare în aură, negrul indică moarte sau boală gravă. Nu este adevărat! Negrul este o culoare de protecţie : poate acţiona ca un scut protector împotriva energiilor exterioare. Atunci când apare în aură, această culoare poate indica faptul că persoana respectivă se află într-o situaţie de autoapărare sau ca are secrete. Nu-i nimic rău în asta, atâta timp cât nu se ajunge la extreme. Negrul poate reflecta şi iminenţa unei noi înţelegeri a responsabilităţilor şi sacrificiilor.

Negrul poate indica şi dezechilibre - dezechilibrele fizice se manifestă deseori ca zone negre sau întunecate în aura din jurul corpului fizic, a căror localizare oferă indicaţii precise în acest sens. In marginile exterioare ale aurei, negrul poate indica existenţa unor găuri în câmpul aurei. Am văzut aşa ceva în aurele celor care au fost victime ale unor abuzuri în copilărie şi ale celor ce consumă sau au consumat în exces substanţe toxice (alcool, droguri, tutun etc).

Scînteieri argintii

Aş menţiona un alt fenomen pe care l-am observat: de multe ori am văzut în aură un fel de sclipiri luminoase. De obicei sunt foarte strălucitoare şi au culoarea argintie. Am constatat că, aproape întotdeauna, aceste „scânteieri", cum le-am numit, sunt semn de mare creativitate şi fertilitate - când apar în câmpul aurei al unei persoane, indică faptul că o mai intensă activitate creativă este activată în viaţa persoanei respective. Cel mai des le-am observat în jurul femeilor. De cele mai multe ori aceste scânteieri se manifestă în jurul femeilor gravide şi al celor care au născut cu şase-nouă luni în urmă. Nu uita însă că nu orice femeie care are scânteieri în aură este gravidă, chiar dacă majoritatea celor care aşteaptă un copil au astfel de sclipiri în aură. Sunt de părere că aceste scânteieri indică activarea creativităţii şi fertilităţii în viaţa unui individ - iar creativitatea şi fertilitatea pot îmbrăca diverse forme, nu numai aceea a gravidităţii.

In orice caz, teoria mea este că atunci când creativitatea devine atât de activă încât se manifestă sub forma unor luminiţe în câmpul aurce, ea atrage noi suflete către individul respectiv. Şi, dacă se iveşte ocazia, se „infiltrează”.

Dacă fertilitatea nu culminează sub forma unei sarcini fizice, va găsi o altă cale de împlinire într-un alt domeniu din viaţa persoanei respective. De obicei, în nouă, maximum zece luni, în viaţa ei va apărea ceva nou care, în cele din urmă, îi va schimba existenţa asemenea naşterii unui copil , o poartă pozitivă, benefică se va deschide în viaţa ei. De îndată ce şansa creatoare îşi face apariţia, pot trece şi şase luni până când evenimentele ajung la apogeu - dar de obicei este un proces foarte dinamic şi pozitiv.

Pe măsură ce-ţi dezvolţi viziunea aurică, vei deveni conştient de nuanţele subtile ale culorilor. Studierea cromo-terapiei şi culorilor te va ajuta nu numai să-ţi dezvolţi capacitatea de a le percepe mai bine, dar şi să le înţelegi semnificaţia.

Determinarea culorilor primare ale aurei

Până vei reuşi să-ţi dezvolţi capacitatea de a vedea culorile aurei, pentru determinarea culorilor primare poţi folosi mijloacele radiestezice - bagheta fântânarului sau pendulul. Aminteşte-ţi că subconştientul deja este la curent cu toate aspectele legate de

energiile aurei, pe care pur şi simplu nu ai reuşit încă să le percepi în mod conştient şi vizibil. Baghetele şi pendulul te vor ajuta să scoţi la iveală aceste percepţii subconştiente şi să le aduci la nivelul conştientului. In acest scop, poţi folosi figurile de mai jos.

1.Dacă vei folosi baghetele, construieşte-ţi o diagramă circulară după modelul celei de mai sus. Deseneaz-o pe o foaie albă de hârtie, cu un diametru de cel puţin 30 cm, iar în loc să scrii numele culorilor, ai putea colora fiecare căsuţă în parte. Dacă alegi pendulul, foloseşte modelul de diagramă din josul aceleiaşi pagini şi colorează pătratele cu nuanţele corespunzătoare.

2.Relaxează-te şi aşază-ţi tălpile pe podea. Sprijină-ţi coatele pe suprafaţa plană pe care ai pus diagrama. Pentru determinarea cu ajutorul baghetelor, foloseşte una singură. Ţine bagheta la o distanţă destul de mare, astfel încât capătul ei să nu te atingă. Verifică dacă poate face, liber, o rotaţie completă. Nu strânge minerul prea tare, iar mâna să se afle deasupra centrului cercului. Şi acum concentrează-te asupra persoanei a cărei aură o citeşti (sau asupra propriei persoane). Dacă vrei să-ţi citeşti propria aură, închide ochii şi gândeşte-te la tine însuţi.

3.Pune-ţi câteva întrebări - în gând sau, dacă vrei, cu voce tare: „Care este culoarea primară a aurei lui__________? ". Fă o pauză şi lasă bagheta să se rotească şi să indice acea zonă de pe diagramă care descrie cel mai bine culoarea respectivă. Ai putea pune întrebări şi despre culorile secundare : „Care este a doua culoare ca

importanţă în aura lui____________?". Dacă bagheta indică o zonă aflată între două culori, reflectează asupra semnificaţiei amândurora. Nu uita că există mai multe nuanţe de culori, care nu pot fi trecute toate pe diagramă. Ai putea folosi întrebarea: „Care din aceste culori este mai apropiată de culoarea aurei lui ?

4.Procedeul este acelaşi şi în cazul diagramei pentru pendul. Sprijină-ţi cotul pe suprafaţa plană, astfel încât pendulul să atârne la 8-15 cm deasupra diagramei culorilor (vezi figura). Porneşte de la un capăt şi parcurge fiecare culoare. Pentru determinarea culorilor aurei, vei folosi întrebări cu răspunsuri „da - nu". Pune întrebări de tipul:

„Culoarea roşie face parte din aura lui____________?" ; „Este roşul culoarea primară a aurei lui__________? " etc. Fii atent la felul în care răspunde pendulul - lasă-1 să-ţi dea răspunsurile pentru „da" sau „nu". Urmăreşte cu atenţie şi puterea răspunsurilor sale: cu cât răspunsul este mai puternic, cu atât mai probabil că respectiva culoare face parte din aură.

5. Parcurge fiecare culoare de pe diagramă cu ajutorul pendulului. Nu uita să-ţi formulezi întrebarea astfel încât să poată primi răspunsuri prin „da" sau „nu". Poţi folosi acelaşi procedeu şi pentru localizarea culorilor în interiorul aurei: „Acest roşu este poziţionat îndeosebi deasupra capului ? " ; „Oare acest verde oferă o informaţie despre corpul fizic?"; „Albastrul este de nuanţă închisă?" ; „In interiorul aurei, acest galben este poziţionat deasupra sau dedesubtul capului ? ". Nu ezita să faci experimente. Cu cât foloseşti mai mult aceste instrumente, cu atât mai mult vei conştientiza faptul că energiile tale depăşesc limitele trupului fizic. Îţi sporeşti capacitatea de percepţie şi distrugi acele bariere care ţi-ar putea stăvili dezvoltarea sensibilităţii.