Tristetea Iubirii Cosmice

crown-of-thorns-mia-tavonatti picture

L-ai vazut pe Hristosul viu, suferind crucifixul? Oare ai fost acolo atunci? S-a uitat la tine? Ai fost socat de durerea singuratatii si a tristetii? L-ai vazut murind si ai fost martor la acel moment din clipa mortii Lui cand cerul a devenit sumbru si intunecat?

Daca tu sti toate aceste lucruri, atunci trebuie sa sti ca faptul pierderii sentimentului prezentei tale a durat doar cateva secunde,deoarece sentimentul urmator a fost un sentiment de nebunie care macinand creierul te va conduce pana la groapa: pentru ca daca atunci ai fost acolo, atunci si acolo, in ce calitate ai fost prezent? Atunci cand ai stat fata in fata cu Isus, si El s-a uitat cu ochi tristi in ochii tai, oare atunci tu te rugai pentru El, sau ai facut parte dintre cei care au batut cuiele in palmele Lui? Si oare tu ai plans, sau in mana ta a fost buretele cu otet?

Indoiala constiintei: stiind ca ai fost impreuna cu EL, si nestiind de partea cui ai participat...

Tristetea iubirii cosmice

Iata cateva versuri emotionante la intrarea intr-o biserica din Salgotarja.

Sa citim impreuna, poate vom descoperi de ce Hristosul intrupat este atat de trist:

„Imi ziceti Invatator, dar nu ma intrebati!

Ma chemati Lumina si nu ma vedeti!

Ma numiti Calea, dar ma ocoliti...

Imi ziceti Viata,si de mine fugiti!

Imi mai ziceti si Intelept, atunci de ce nu ma intrebati!

Ma numiti Adevarul, si va indoiti de mine!

Ma stiti Milos si totusi nu aveti incredere in mine!

Daca odata veti pieri pe vecie,

Nu ma invinuiti pe mine.”…

Intr-adevar, o clipa ramanem fara cuvinte, si ne rusinam de noi insine! 

Oare cine nu ar dori sa experimenteze imensa Putere care sta in spatele acestor randuri si cuvinte. Aceasta iubire fara margini. Deoarece avem de a face cu Hristosul Cosmic, gandindu-ne la EL, suferintele noastre incep sa se atenueze, iar durerea sa dispara.

Desigur, pentru vindecarea fizica si spirituala ar putea fi neajuns, dar pentru experimentarea realitatii prezentei Iubirii Cosmice aici si acum, chiar si atat este de ajuns.

Rudolf Steiner acorda o derogare, si explica, faptul de al vedea pe Isus Hristos pe cruce, si ca omul contemporan sa retraiasca acest lucru cat mai intens astazi – este cadoul natural de sfarsit de mileniu, de gratie, a Dimensiunilor Inaripate apropiate omenirii.

Si asta nu inseamna ca acea persoana - care experimenteaza acest lucru – atunci a stat in apropierea crucifixului cu cei Putini, ci inseamna ca respectivul, in opinia intelectului superior, a devenit constient. Sufletelor constiente a miilor si zecilor de mii de oameni este o experienta necesara sa vada pe Hristos suferind pe cruce,sa-l vada murind, sa se constientizeze in ei, in sinele lor, ca cerul s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat, si flacari au iesit pe sub daramaturi.

Confirmand cele de mai sus, Rudolf Steiner a prezis in lucrarile lui, ca acesta stare va surveni la sfarsitul ultimului deceniu al secolului XX, intentionand sa indice faptul ca persoana respectiva, asumandu-si responsabilitatea , crucea propriei vieti, a ajuns intr-o statie importanta a calatoriei vietii.

<*toate drepturile rezervate*>