"Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastră este aceea că în viață trebuie să-ți cauți jumătatea."
- De ce spuneți că e o minciună?
- Pentru că fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumătate de chip. Și nu relația mea cu alt om mă împlinește, ci relația cu Dumnezeu. Dacă stau mereu în legătură cu Dumnezeu prin rugăciune, simt adevărul celor spuse de Mântuitorul:
"Împărăția Cerurilor este înlăuntrul vostru". Simt pace, bucurie, mîngâiere, echilibru. Abia atunci relația mea cu alți oameni poate deveni relaxată, neposesivă, iar gelozia, controlul, invidia și toate celelalte care ne chinuie cad de la sine. Doi oameni care trăiesc în Dumnezeu nu pot avea decât o relație foarte bună. Altminteri, eu n-am fericirea și o aștept de la celălalt și el o așteaptă de la mine. De aici vin atâtea dezamăgiri, nefericiri și drame. Omul crede că și-a ales partenerul greșit și de asta nu e fericit. Își caută alt partener și, după un timp, simte același gol și aceeași neîmplinire. Dar problema nu este acel partener, ci raportarea greșită la viață, că tu crezi că există o jumătate cu care poți să formezi un întreg. Noi, de fapt, ne avem rădăcinile în Dumnezeu, nu în alt om, iar seva, puterea noastră de viață vine de la Dumnezeu și nu de la om. E clar atunci că împlinirea nu poate să fie decât în El. Nu de la alt om trebuie să aștept fericirea, ci de la Dumnezeu. Dacă am acea împlinire profundă în Dumnezeu, pot să am și împlinirea familială, socială...
Și mai e ceva: noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimbă numai dacă vrea. Mulți sunt nefericiți pentru că încearcă să-și schimbe "jumătatea". Femeile, de exemplu, știu că bărbații cu care se căsătoresc au anumite defecte, vicii, neîmpliniri. Dar se însoțesc cu ei, sperând să-i schimbe. Când iubești pe cineva, nu te căzni să-l schimbi, căci nu vei putea. Roagă-te pentru el, dă-i un sfat, o carte, și mai departe rămâne lupta lui cu el însuși. Eu pot să-ți pun în farfurie, dar nu pot să mănânc în locul tău, îți arăt drumul, dar nu pot să merg în locul tău. Părintele Ghelasie de la Frăsinei spunea că nu contează atât duhovnicul, cît râvna ucenicului. Duhovnicul poate să fie un om sfânt, dar dacă tu n-ai pic de râvnă, sămânța ta rămâne tot neîncolțită. Tu însuți trebuie să pui sămânța în pământ, să o îngrijești, să fii grădinarul propriei tale vieți. Problema nu e să-i schimbi pe alții, ci să te schimbi pe tine. Odată ce vom face asta mai mulți, se schimbă și lumea din jurul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu