Doar asa!

De ce trebuie sa astept?
Nici in ziua de azi nu inteleg.
Nu inteleg in adancul sufletului.
Doar cu mintea.
Da,azi, deja pot intelege de ce trebuie sa astepti la lucrurile mari.
Dar esenta mea inca este in faza de copil: nu-mi place sa astept si sa fac pe altii sa ma astepte.Nu-mi place daca sunt asteptata si am cele mai negre porniri cand cineva intarzie,chiar si 10 minute. Sti de ce? Poti fura orice, se poate inapoia,dar daca furi timpul cuiva,este iremediabil.Invaturile morale drastice pun intarzierea printre cele mai mari pacate.Acum scriu de o slabiciune de a mea: sunt nerabdatoare. Cumpar cu placere cadouri familiei mele, dar niciodata de craciun, onomastica sau zi de nastere,ci "doar asa". Vad ceva, stiu ca se va bucura pentru ea, si o cumpar. Si il dau.
- Poftim.
- Ce e?
- Deschide.
Atunci aud de fiecare data intrebarea mirata:
- De ce am primit asta?
- Doar asa! - raspund.
Se uita la mine,nu intelege.Dar observ ca se bucura. De o suta de ori mai mult decat de onomastica sau de ziua lui de nastere - pentru ca bucuria l-a luat pe nepregatite.Si ii stralucesc ochii. Sincer. Pentru ca se bucura de-adevaratelea.
Chiar si in cartile de tarot asta este cea mai buna carte: "Bucuria Neasteptata". Unespected joy, Unverhofee Freude. Bucuria vine ne-asteptat.Pentru ca daca asteptam,nu mai este ne-prevazut. De asta inspiratia, veselia,voia buna,marile rezolvari,solutionari,dar chiar si binecuvantarea dumnezeiasca cade asupra omului,neasteptat. Nu avem voie sa asteptam,sa tragem cu ochiul,pentru ca atunci nu mai vine.
De craciun insa, fiecare cadou se pierde printre celelalte cadouri,funda,cutii colorate si ocean de hartii; jucariile sunt calcate,strivite,sparte,stricate - si daca suntem atenti la sentimentele noastre,simtim o deziluzie,o deceptie: ne asteptam la ceva mai bun, decat am primit in realitate.
Ai trait acest sentiment?
Ca trebuie sa arati bucurie si recunostinta,pentru ca sti ca ti s-a dat cu iubire... acel ceva lipsit de valoare!..Zambesti si spui ,o ce frumos,dar intre timp simti cat esti de deziluzionat,furios chiar,pentru ca nu la asta te asteptai. Si dai mai departe cadoul...il arunci, sau il depozitezi sus,in pod.
Vad la nepotii mei,cum deschid cutie dupa cutie,cauta,poate este si cel Adevarat acolo,care chiar sa le ofere bucurie.Arunca cutii,funde,pungi,dar nu gasesc cadoul Adevarat,pentru ca acela traieste doar in ei...Si e altfel! Acolo ,inlauntrul lor, este cel Adevarat...La sfarsit, ce va fi? Incep sa joace fotbal cu ghemotoacele de hartie! Da... Zac cadourile scumpe si ei,uitand de toate,trag suturi in gunoaie.
Si atunci - timp de cinci minute - sunt fericiti.
Aceasta clipa - joaca insufletita,entuziasta,avantata - sta cel mai aproape de experienta sufleteasca la care se asteptau in adancul sufletului. Asta le da bucuria. Nu masinutele, papusile,trenuri,telefoane,laptop..ci fotbalul cu ghemotoacele de hartie.
Pentru ca la urma urmei nimeni nu se asteapta la un obiect - ci la bucurie,placere.