De aproximativ 2000 de ani sarbatorim Invierea Domnului. Ne intoarcem in timp an de an, dintr-o nevoie spirituala de a intelege adevarul dincolo de aparenta sa infatisare, adevarul care ne uneste pe toti si care se poate regasi in sufletul fiecaruia dintre noi.
Cautam adevarul pretutindeni in afara noastra, ca si cand el ar trebui sa existe in exterior… il cautam in vorbele si faptele lui Iisus, in Biblie, in vorbele duhovnicesti ale preotilor si ne hranim sufletul cu ele.
Dar cu toate astea suntem tot mai flamanzi… Si fiindca ne simtim sufletul atat de gol incercam sa-l umplem cu cele mai alese bucate.
Mancam si ne simtim bine de fiecare data.
Pastele a devenit pentru cei mai multi dintre noi o noua ocazie de a manca zdravan si a bea fara rezerve.
Doar e Pastele!
In fiecare an Il sarbatorim pe Hristos desi nu intelegem nimic din simbolul acestei sarbatori.
Il preamarim pe Hristos dar nu prea ne intereseaza sa ne insusim invataturile sale. Ne dam drept credinciosi in El dar nu credem in Iubire.
Inca mai consideram ca iubirea e un pacat si/sau o slabiciune umana.
Inca mai judecam ca sentimentele si emotiile trebuiesc inabusite in favoarea luciditatii mintii. Inca ne mai subjugam inima.
Dar credem in Iisus Hristos!
De 2000 de ani noi nu am inteles cine este, de fapt, Iisus si care a fost rolul sau in lume.
De 2000 de ani Il sarbatorim in acelasi fel, fara sa aducem nicio schimbare in structurile noastre mentale.
Am preluat doar ce ne-a convenit mai mult: ouale rosii, cozonacul, mielul si vinul. Ne mai ducem si pe la biserica ca sa fim in randul lumii (adica de fatada) si facem niste cruci pana in pamant.
Dar atat!
In sufletul nostru ramane acelasi gol teribil. Doar mintea e satisfacuta ca a facut „ce se cuvine” fiind departe de a percepe adevarul – adevarul lui Iisus si al fiecaruia dintre noi.
Iisus Hristos este un simbol al iubirii si tot ceea ce a facut pentru noi, oamenii, dovedeste acest lucru.
Invataturile Sale ne vorbesc despre iubirea sincera si neconditionata, despre iertare si despre incredere in fortele superioare ale Binelui.
„Iubeste-l pe celalalt ca pe tine insati” se manifesta din ce in ce mai rar in randul oamenilor iar „Daca cineva iti trage o palma intoarce si celalalt obraz” lipseste cu desavarsire.
Si pentru ca iubire nu e intre semeni, nici iertare nu are cum sa fie.
Cum ar putea sa existe credinta in Dumnezeu?
In ce fel de Dumnezeu sau de Iisus am putea sa credem daca nu in unul al iubirii, al iertarii si al pacii?
Ne-am obisnuit sa cautam adevarul oriunde in afara noastra, numai in noi insine nu si tot ceea ce ni s-a servit drept informatie am luat-o de buna ca niste copii inocenti si naivi.
Si ignorand intuitia propriului suflet ne-am vandut mintea unui „Dumnezeu care ne pedepseste” invatandu-ne indirect sa ne pedepsim si noi intre noi.
Dumnezeu este modelul pe care il avem de urmat.
Toti am vrea sa facem ca tata si ca mama atunci cand suntem mici si parintii nostri par a fi adevaratii nostri Dumnezei, nu?
Prin urmare am invatat de la un „Dumnezeu crud” ce este cruzimea si ne-am comportat ca atare.
In plus, am ascultat sugestiile faptului ca „suntem niste pacatosi” si am devenit.
Ce-ar fi daca ne-am da voie sa credem intr-un Dumnezeu al iubirii si daca am afla dintr-o data ca fiecare dintre noi este un fiu al lui Dumnezeu, un Iisus latent, in devenire?
Daca ne-am intreba sufletul am intelege instinctiv ca un Tata Creator nu poate fi razbunator si prin urmare, nici un copil de-al sau nu poate fi pacatos.
Nu ar avea cum.
Doar e facut dupa „voia Sa” si dupa „chipul si asemanarea Sa”.
Daca copilul este pacatos atunci si Tatal este, ceea ce este absurd!
Deschide-ti inima si asculta-i glasul stins ce vrea sa cante un sentiment de iubire. Nu-l mai inabusi cu mintea ta, nu-ti mai fie rusine cu el.
Nu esti un pacatos ci esti cea mai minunata fiinta.
Pentru ca esti facut din Tatal.
Esti si tu parte din Dumnezeu.
Si pentru ca Dumnezeu este iubire, dupa cum si-n sufletul tau e, atunci exprimati-o si iubeste cu toata deschiderea asa cum si Iisus te iubeste si Dumnezeu si eu.
Acest articol e scris pentru tine cu toata dragostea mea.
Ti-a fost dat sa-l citesti tot din dragoste, ca un dar de la Divinitate, la fel cum ti-a fost dat sa intalnesti fel si fel de persoane de la care ai putut invata ceva si fel de fel de evenimente cu un rol evolutiv pentru tine.
Pentru ca Dumnezeu te iubeste!
Te invit sa cream un altfel de Paste. Hai sa-L sarbatorim altfel pe Iisus.
Fara sacrificii animale, fara lacomie si fara destrabalare.
Ci doar cu dragoste.
Acea dragoste pura si sincera pe care sufletul tau o poate simti pentru fiecare fiinta, o dragoste in care bucuria de a trai este mai presus decat orice si prin care sufletele pot intelege adevarul si simbolul Invierii.
Invierea sufletului prin iubire.
Un comentariu:
Multumesc pentru articol.chiar vroiam sa citesc asa ceva.ca nu sunt singura care gandeste asa.Multumesc Gy
Trimiteți un comentariu