Salutare prieteni. Azi doresc sa iti reamintesc o calitate deosebita cu care
te-ai nascut. Poate ca e mai corect sa spun ca este un cadou pe care
l-ai avut inca dinainte de a fi parasit uterul, un dar atat de
minunat si atat de puternic, inca inexplicabil, posibil sa-l fi
respins sau, mult mai rau, ai uitat complect despre asta.
Inainte
de fraze si expresii verbale care ne sunt “predate”, inclinarea omului este de a incerca si extrapola sensul acelor creatii greoaie
numite cuvinte. Luati in considerare pentru un moment acest scenariu;
o mamica care ii vorbeste fatului si se intreaba oare la ce se
gandeste sau daca intelege micutul din pantec. O mamica “stiutoare”
( cum sunt cele mai multe mamici) poate simti cand bebelasul nu
intelege - evident, nu pentru ca copilul este foarte versat in a
vorbi limba ci pentru ca ea stie ca copilul poate “simti” ceea ce
ea spune.
Da,
copiii, precum toti oamenii in diferite stadii de viata, raspund acut
la calitatea vocii, la tonalitate si inflexiune – dar ce doresc sa
sugerez merge mult dincolo de asta. Incredibil, mamica ar putea
chiar simti dorinta copilului de a vorbi cu ea in propria lui limba.
Hai sa fie o aluzie catre o imagine de ansamblu. Acesta nu este ceva
cu ce mama va merge mai departe. Nuuu, copilul va trebui sa invete
limba Noastra...asa ca obisnuieste-te junior.
A
doua palma pe fundulet
Bebelusii
au o durere cand se nasc pe aceasta lume. Cu totii stim despre acea
prima palma – care din fericire acum este in primul rand doar o
metafora mai degraba decat o procedura medicala de buna credinta. Dar
palma reala vine atunci cand incepem sa interactionam cu alti oameni
prin cuvinte si propozitii si in curand realizam cat de incomoda este
aceasta modalitate de comunicare. Dar daca nu reusim sa stabilim
aceasta legatura de comunicare, noi pur si simplu nu putem functiona
in societate. Esecul nu este o optiune.
Tonuri,
Inflexiuni si Proiectii (TIP)
Putini
vor sustine importanta acestor instrumente folosite in conversatie.
Ele adauga culoare si caracter propozitiilor noastre si transmit mai
multe informatii. In mod evident, daca vrem sa atentionam, avem
modalitati de accentuare a cuvintelor noastre, astfel incat sa alertam
ascultatorul nostru, fie “ vreau sa-ti vorbesc despre afaceri”
sau “ hei, asculta-ma!”. Desi aceste instrumente sunt destul de
utile intr-un context normal si pe scena conversatiei generale –
pentru “auzul sensibil” poate fi ca si unghiile pe o tabla.
Folosesc
termenul “auzul sensibil” ca o prindere a tuturor expresiilor
pentru cei care aud la un nivel dincolo de ceea ce multi altii isi
amintesc cum se face. Asta nu inseamna ca ei au super-auz in sensul
ca ei pot auzi, sa zicem, un ceas care ticaie intr-o alta camera. In
schimb, auzul sensibil poate auzi mesajul “primar” sau mesajul
real incorporat intre cuvintele unui individ care incearca sa
transmita. Acesti “senzitivi” pot sa mearga pe nuante foarte
subtile si extrapola date care merg dincolo de sensul cuvantului
prezentat in dictionar. In plus, ei sunt prea constienti ca TIP sunt
adesea doar dispozitive de filtre sau ecrane de fum pe care oamenii o
folosesc pentru a ascunde adevarata semnificatie, sa para mai mari
intr-un fel, sau pentru a te convinge sa vezi lucrurile in felul lor
– ca si cum ei stiu mai bine. Exista multe alte exemple, dar le vom
lasa pe moment in pace.
Te
surprinde ceva din toate astea? Permite-mi sa-ti arat mai mult cum
functioneaza. Senzitivul stie ca daca ai nevoie sa subliniezi punctul
tau de vedere la orice masura importanta prin TIP , atunci vorbitorul
are probleme in articularea unui gand corect sau poate intr-adevar
incearca sa te faca sa rezonezi pe aceleasi unde cu el – care nu
este neaparat un lucru rau. Dar, de pe pozitia unui senzitiv, daca un
om are dificultati comunicand cu obiectivitate si claritate, atunci
el sau ea va recurge la utilizarea “ instrumentelor” pentru a
realiza ceea ce doreste sa faca.
Indiferent
de ton, inflexiuni sau limbajul trupului pentru cel care conteaza, atunci
cand vorbim, spunem lumii exterioare mult mai multe decat ne dam
seama. Sensibilul va “auzi” cum te simti cu adevarat si ce crezi
cu adevarat. Daca, de exemplu, un agent de vanzari iti ofera o lista
de motive pentru ce ar trebui sa cumperi masina acuma, in clipa asta – sensibilul
poate auzi o urgenta diferita in voce. El sau ea poate auzi “cumpara
aceasta masina, bla, bla, bla ( chiar am nevoie de bani pentru ca
sunt o mama singura si vremurile sunt grele) sau ( inca o masina si
am numele pe o placa). Nu este o transmitere de gandire pur psihica –
nu chiar. Dar inainte de a scoate proverbiala pisica din sac , ia in
considerare acest exemplu; un om sensibil cunoaste un sincer “te
iubesc” de unul fals – chiar daca cel fals vine cu un zambet,
ciocolata si trandafiri. Cum e posibil?
Transmiterea
cuantica a cuvintelor
Deci
“auzul” este la pamant. Daca te abonezi, ca si mine, ca
organismul uman este invaluit intr-un camp energetic sau aura, atunci
intreaba-te cum un cuvant poate trece de pe buzele vorbitorului prin
acest camp inconjurator fara a fi intr-un fel influentat sau
modificat in vre-un fel. Afirmatia mea este ca nu poate – de fapt,
asa cum cuvintele trec prin acest camp, ele devin incapsulate in
“plicuri” energetice, plicuri cuantice. Aceste plicuri spun o
poveste mult mai cuprinzatoare decat cuvantul continut in ele.
Cuvantul mesaj in interiorul plicului este foarte rudimentara prin
comparatie.
Bine,
asta e. Un sensibil va ridica “elementele fundamentale un pic
neclare” incapsuland
fiecare cuvant care (in sine) este un tip de fractal al semnaturii
aurei mai mari care radiaza intreaga esenta a omului – asa ca poate
fi destul de detailata. Super nu? Un adevarat sensibil poate ridica
anticipat probleme de sanatate sau un eveniment major in viata cuiva,
o copilarie dificila, etc. , de multe ori lucruri de care vorbitorul
nici nu este constient.
Experientele
intregii tale vieti scanteiaza in acest camp energetic toroidal numit
aura – si imi pare rau, dar nu poti vorbi fara a trece prin ea.
Tu
esti cuvintele tale
Da,
stiu..intotdeuna spun ai grija de gandurile tale, caci vor deveni
cuvinte. Ai grija la cuvintele tale, caci devin actiuni. Ai grija la
actiunile tale, caci devin obiceiuri. Ai grija la obiceiurile tale,
caci devin caracterul tau. Ai grija la caracterul tau, caci devine
destinul tau.
Mda,
asta e intr-o coaja de nuca. Nu conteaza “cum” o spui, “de ce”
o spui, “ce” spui si asa mai departe. Sunt aici pentru ati
reaminti ca tu ESTI cuvintele pe care le folosesti – si ca sensul
real este incorporat intr-o forma de
unda pliata a exprimarii, mascat de asa numitul sens al cuvantului si
in final invaluit de un fractal al insasi esentei tale.
<*toate drepturile rezervate*>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu