Forta vietii

Cateva cuvinte despre shamani, care nu sunt asa cum prezinta filmele de duzina care nu fac decat sa discrediteze, dezinformeze oamenii. Samanica este o expresie moderna pentru a reprezenta o intelepciune straveche, fiind esenta cunostintelor detinute de samananii cei buni – vizionarii si inteleptii din toate rasele si culturile – care au pastrat cunostintele lor despre “misterele vietii” in chiar propriile traditii orale, pana cand clipa dezvalurilor acestora urma sa vina. Samanica nu este o religie sau o filozofie, nu prevede doctrine in care trebuie sa crezi, nici concepte pentru care trebuie sa lupti, nu exista lideri spirituali care sa ceara loialitate, nici ierarhii care sa impuna supunere, nici vreun guru care sa fie urmat. Ea merge dincolo de granitele credintei, deoarece este un proces de obtinere a cunostintelor prin intermediul experientei actiunii afective. Ea nu prezinta nici vreo asemanare cu sistemele de antrenare a psihicului, conditionate de metode si necesitand aderarea la un cod disciplinar strict, ca element care sa le conditioneze eficienta. Samanica nu este doar un exercitiu al mintii, ci un proces natural ce ne da posibilitatea sa preluam controlul propriei vieti prin intermediul Spiritului, gasind in el inteles, scop si implinire. Samanica reprezinta aducerea psihicului alaturi de inima si Spirit, intr-un tot unitar. Este o maniera de dezvoltare a vietii, in care Trupul, Psihicul, Sufletul, si Spiritul sunt cultivate laolalta, pentru a putea functiona impreuna intr-o relatie de armonie si dinamism, care sa aiba ca rezultat realizarea propriei noastre naturi multi-dimensionale. Este un proces confirmabil prin experiente practice si verificabil prin intermediul propriilor noastre perceptii. Samanica poate, deci, sa fie privita ca fiind stiinta Spiritului, in drumul sau facut in ambarcatiunea vietii. Dar si aici, ca si in toate practicile spirituale, exista cei veritabili si escrocii, asa ca ascultati-va intotdeuna intuitia.

Peste tot in jurul nostru exista o forta ce se manifesta in natura care trece neobservata de majoritatea oamenilor. Este necunoscuta stiintei materiale deoarece nu este fizica, insa este recunoscuta de shamani de mii de ani, acestia considerand-o o substanta undamentala pur spirituala, ce da posibilitatea fiecarei fiinte vii de a trai experienta “existentei”. O substanta fundamentala poate fi definita ca o energie pura, nerafinata, primordiala din care deriva altceva. Toate lucrurile sunt invaluite si scufundate in aceasta substanta fundamentala si, intr-adevar, sunt sustinute in ea.

Totul in Universul fizic vibreaza sau pulseaza cu ajutorul acestei substante fundamentala si totul este mentinut in viata datorita ei. Chiar si Natura aparent nemiscata a unor lucruri – pietre si stanci, de exemplu – este o iluzie deoarece acestea, deasemenea, sunt in “viata” sub actiunea ei. Substanta fundamentala a acestei stari de “existente”, care genereaza activitate in fiecare fiinta vie, de la amiba elementara, la sofisticata fiinta umana, este o substanta fundamentala spirituala, care a fost denumita de unii samani “Acel ceva fara de care nimic nu poate exista”.

In Polinezia si unele regiuni din America de Nord, a fost numita Mana, insemnand “putere miraculoasa”. In China a fost numita Chi, insemnand “forta vietii”, iar in Japonia, Ki - “substanta fundamentala vitala”. In India, a fost cunoscuta sub denumirea sanscrita de Prana – “energia absoluta”, iar la shamanii stravechilor popoare nordice, prin cuvantul Megin care, in limba norse a vechilor scandinavi, inseamna “forta interioara”. Fiecare din aceste cuvinte se refera la un aspect al aceleasi forte primordiale si indica faptul ca printre popoarele indigene din toate partile lumii existau cunostinte referitoare la o substanta fundamentala care strabate si activeaza toate formele de viata, desi ea insasi nu este materiala. Aceasta substanta fundamentala este prezenta peste tot, in aerul pe care-l respiram si in alimentele pe care le consumam.

Mana

Cuvantul hawaian Mana a fost, deasemenea, inteles de catre samanii de pe tot cuprinsul insulelor Pacificului, precum si de catre unele triburi amerindiene, pur si simplu ca “Forta vietii”. Hawaiana este o limba straveche, cu cateva caracteristici neobisnuite. Cuvintele au un inteles de baza sau “de suprafata”, insa prin desfacerea lor in unitati componente si de radacini de cuvinte, intelesul acestora se extinde. Aceste intelesuri, ce se gasesc “ascunse” in cadrul cuvintelor, furnizeaza o intelegere mai profunda a ceea ce reprezinta cuvantul respectiv. Intr-adevar, cu cat un cuvant este examinat mai indeaproape, cu atat se dovedeste a fi mai profund si detailat, intocmai ca si Natura insasi! Mana este si numele dat de samanii kahuna din Hawai pentru a descrie sursa unei forte care le da posibilitatea de a realiza fapte aparent “miraculoase”.

Cuvantul kahuna, in sensul sau general, inseamna “maestru” sau “expert”. Huna inseamna secret sau “ascuns”. Samanii kahuna erau cunoscuti ca “aparatorii secretelor”, deoarece ei erau panicii unor stravechi, insa ascunse cunostinte despre ceea ce se gaseste dincolo de sfera aparentelor. Astfel, un saman kahuna poate fi definit ca o persoana ce era un maestru a secretelor vietii, ascunse vederii. Titlul de aparator , ca si in majoritatea traditiilor mistice, nu presupune “mentinerea in afara atingerii”, ci mai degraba, implica ideea de conservare. Samanii kahuna conservau integritatea unei stravechi intelepciuni care le-a fost incredintata. In alte culturi, samanii triburilor pastrau cunostintele care le dadea posibilitatea sa aiba acces la fortele Naturii si le impartaseau numai initiatilor alesi in mod special care au fost invatati despre ele si care urmau sa duca in viitor aceea activitate generatiilor viitoare. Numai samanii “ratacitori” care calatoreau din trib in trib sau intre comunitati, adunand noi cunostinte pe masura ce se deplasau, si amestecand ceea ce invatau cu ceea ce deja stiusera, transmiteau celorlalti toate cunostintele, si numai acelora dintre ei ale carori inimi erau capabile sa aplice respectivele cunostinte intr-o maniera plina de iubire si armonie.

Potrivit acestor invataturi transmise oral, puterea ce se ascunde in spatele acestei “miraculoase forte” era o combinatie a patru aspecte diferite ale acesteia.

Puterea vazuta ca forta energizanta si creatoare.

Puterea vazuta ca ingemanare intre stapanire si control.

Puterea inteleasa ca influenta si autoritate.

Puterea vazuta drept capacitate de a efectua o activitate specifica, cu toata increderea.

Prin combinarea tuturor acestor fatete, Mana poate fi inteleasa ca o ”forta care se raspandeste”. Ma este prefixul acestui cuvant, iar Na este sufoxul sau. Ma poate fi inteles ca “a imbratisa”, iar Na ca “apartinator”. Deci, Mana poate fi inteleasa ca forta imbratiseaza strans si care apartine oricarui lucru de care este ferm atasata. Ma, inseamna deasemenea “prin intermediul” si “a face ferm sau solid”. Deci Mana are capacitatea de a face lucrurile sa se infatiseze ca fiind solide – cu late cuvinte , sa se manifeste!

Mana este forta care face invizibilul sa devina vizibil!

Na inseamna particula, precum si “apartinator”. Asadar, Mana este o particula care apartine cuiva. Cui? Sursei sale originale, desigur. Mana provine direct dintr-o Sursa Originala.

Radacina cuvantului Ana inseamna “model” si, deasemena “granule de substanta care satureaza”. Asadar, Mana este o cantitate de particule dintr-o substanta spirituala, care satureaza obiectul caruia ii da viata. Cuvantul Maa inseamna “briza” sau “rasuflare”, iar aceste interpretari sunt in masura sa ne duca intelegerea si mai in profunzime. Mana este o substanta spirituala ce este transportata pe calea aerului si poate fi asemanata cu briza cea fina sau rasuflarea.

Samanii kahuna cunosteau faptul ca Mana “curge”. Ei o asemanau cu un curent de apa, deoarece in timpurile stravechi, forta vietii era adesea simbolizata prin firul unei ape - o simpla linie unduitoare. In orice caz, natura sa poate fi astazi asemanata mai mult cu electricitatea, avand in vedere diferitele sale puteri si voltaje. Mana are anumite calitati magnetice deoarece, asa cum releva analiza detailata a componentelor cuvantului, ea se agata strans, precum carceii unei vitei de vie. In timpuri vechi, Forta Vietii era adesea reprezentata simbolic ca o vita de vie.

Devreme ce Mana este, asa cum am vazut, o forta vitala care curge, functia sa primordiala este miscarea, insa aceasta miscare nu este neaparata ceva ce activeaza materia, ci mai degraba ceva ce se organizeaza si formeaza materia. Ea satureaza!

Daca viata este considerata a fi, in principal, miscare, Mana este ceea ce face, de fapt, ca aceasta miscare sa fie posibila. Fara miscare, vibratie, vitalitate, activitate, pulsatie, circulatie si curgere, nu exista viata. Nu exista Mana. Mana se poate desfasura in toata libertatea in atmosfera oferita de Spatiu, putand fi absorbita cel mai usor din aer - nu prin intermediul plamanilor corpului fizic, ci prin chakrele Corpului energetic. Deci Mana este in aer, ea nu este aerul, nici nu este vreun constituent chimic al aerului. Si, desi Mana este absorbita prin respiratie, ea nu este o substanta atmosferica, oxigenul continut in aer sau respiratia insasi. Aerul si rasuflarea sunt doar incarcate de Mana.

Din moment ce oamenii de stiinta nu pot gasi nici o urma chimica de Mana in aerul atmosferic si nu-l pot descoperi prin intermediul folosirii instrumentelor stiintifice, ei ori iau negat existenta or au afirmat ca un asemenea concept este nestiintific si imposibil de probat. Stiinta medicala, deasemenea, neaga existenta unei asemenea forte vitale, deoarece nu o poate explica. Cu toate acestea, multi doctori recunosc ca exista unele locuri - de exemplu, unele regiuni de coasta sau situate la mari inaltimi - care au incarcatura mai generoasa de “ceva” vital in “aer” care ajuta la refacerea sanatatii si vitalitatii. Acel ceva este Mana.

Oxigenul din aer, atunci cand este absorbit in plamani, ajunge in sistemul circulator sangvin si este transportat la fiecare celula, fiind folosit pentru constructia, intretinerea, si reincarcarea corpului uman. In mod similar se absoarbe si Mana. Atunci cand este trasmisa sistemului mervos central, ea este folosita sa dea energie gandurilor care afluiesc prin psihic. Intr-adevar, Mana este o forta energizanta care da viata oricarui gand creator, fiind, deasemenea, forta care da posibilitatea respectivelor ganduri sa se manifeste in realitatea fizica. Asadar, Mana nu este numai rasuflarea vietii, ea este si energia necesara aparitiei gandurilor.

Prin urmare, Mana nu este o energie fizica ci o substanta fundamentala spirituala, de o fluiditate care o aseamana cu electricitatea, caci , asemenea ei, fluxul sau este de diferite puteri sau voltaje. La un nivel elementar, ea este ceea ce mentine in functiune corpul fizic si cel energetic. La o frecventa mai inalta, este vitalitatea care ne da posibilitatea sa gandim. La un nivel mai inalt al frecventei, reprezinta forta care reface intregul in toate dimensiunile, deoarece este forta de vindecare a Intregului.

Asadar, Mana, la diferitele sale puteri, da posibilitatea tuturor corpurilor ce sunt cuprinse in fiinta noastra totala sa functioneze eficient. Cu cat “corpul” este mai delicat si mai eteric, cu atat mai puternica trebuie sa fie Mana, pentru a-i da energie.

Am inceput sa vad aceasta energie prin 2009. Cum sa descriu fenomenul?! Il vezi peste tot, nu ai nevoie decat de putina concentrare. Cel mai simplu de vazut este cand sta sa ploua, atunci aerul este mai dens si daca te concentrezi intr-un punct ( de pilda la spatiul geamului deschis), poti vedea cum apare si dispare energia, vezi continua miscare a energiei. La inceput habar n-aveam ce este, asa ca am inceput sa fac cercetari si asa am ajuns la aceste informatii pretioase. 

Va recomand cu mult drag colectia de carti Anastasia scris de catre Vladimir  Megre .

<*toate drepturile rezervate*>

Calitatile unui spirit liber

 

Calitatile unui spirit liber sunt multidimensionale. Prima trasatura care il defineste : nu crede in nimic in afara de experienta lui proprie. Singurul lui adevar e adevarul propriu; nici un profet, nici o sfanta scriptura, nici o traditie straveche nu-i pot da adevarul. Poate ca acestia vorbesc despre adevar, poate ca fac mult tam-tam in legatura cu adevarul, dar a sti despre adevar nu inseamna a cunoaste adevarul. Un spirit liber nu are un sistem de credinte - teist sau ateu, crestin,musulman,sau hindus; el este un cautator.

Insa trebuie inteles un lucru foarte subtil, si anume acela ca un spirit liber nu este un egoist. Nici egoistul nu vrea sa apartina vreunei biserici, vreunei ideologii, vreunui sistem de credinte, dar motivul pentru care el nu vrea sa apartina e total diferit de cel al rebelului. El nu vrea sa apartina din cauza ca are o parere prea buna despre sine. E mult prea egoist; nu poate fi decat singur, totul doar pentru el, doar pentru propriul interes.

Spiritul liber nu este un egoist, necredinta lui nu este o atitudine aroganta, ci o abordare smerita. El spune doar atat: " Pana ce nu-mi gasesc adevarul meu, orice adevar imprumutat nu face decat sa ma ingreuneze. Pot ajunge sa am capul plin de cunostinte, dar nu voi cunoaste nimic prin fiinta mea, nu voi fi martor ocular al nici unei experiente".

Spiritul liber nu apartine nici unei biserici, nici unei organizatii, fiindca el nu vrea sa fie un imitator. El vrea sa ramana deschis, fara nici o idee preconceputa, asa incat cautarea lui sa nu fie influentata de nici o prejudecata. Insa intreaga lui abordare e aceea a unei persoane plina de respect. Un spirit liber isi respecta independenta proprie, si respecta deasemenea independenta tuturor celorlalti. Isi respecta propria divinitate si respecta divinitatea intregului Univers.

Intregul Univers este templul lui - de acea el a parasit templele marunte facute de catre om. Intregul Univers e, pentru el, o sfanta scriptura - de acea a lasat in urma toate sfintele scripturi scrise de om. Dar nu din aroganta procedeaza astfel, ci pentru ca si-a dat seama prin trairile lui, prin cautarile si experientele lui, si prin viziunile lui , ca tot ce conteaza este legatura lui personala cu Divinitatea.

A doua dimensiune e reprezentata de faptul ca nu traieste in trecutul care nu mai exista si nici in viitorul nescris inca, ci traieste in prezentul acum cu cea mai mare vigilenta si constiinta de care e capabil. Cu alte cuvinte, traieste constient in momentul prezent. Noi traim in mod obisnuit ca somnambulii, ca lunaticii. Spiritul liber incearca sa traiasca o viata constienta. Constienta e religia lui, filosofia lui, constienta e modul lui de viata.

A treia dimensiune o reprezinta faptul ca spiritul liber nu e interesat sa-i domine pe ceilalti. Un spirit liber traieste viata in momentul prezent, cu constienta, lipsit de orice dorinta de a domina in viata, nu are sete de putere. Setea de putere a distrus umanitatea si nu i-a permis sa fie mai creativa, mai frumoasa, mai buna. Si aceasta sete de putere e cea care duce in ultima instanta la conflicte, la competitii, la gelozii, iar in cele din urma la razboaie...toata istoria umanitatii nu e altceva decat o istorie a razboaielor, a uciderii omului de catre om. Motivele s-au schimbat, dar uciderea continua. S-ar parea ca motivele nu sunt decat pretexte, adevarul fiind ca omului ii face placere sa ucida.

Un spirit liber este un om de stiinta in lumea sufletului - aceasta este cea de a patra dimensiune. Tot asa cum stiinta se foloseste de indoiala, de scepticism, de investigatii, si el foloseste aceste metode in cautarea lui interioara. Stiinta le foloseste in cazul realitatii obiective, el le foloseste in cazul subiectivitatii sale. Insa el nu condamna indoiala, nu condamna scepticismul, nu condamna nesupunerea, nu condamna abordarea realitatii intr-un mod lipsit de credinta. Patrunde in fiinta lui cu o minte stiintifica, fara sa aiba idee ce anume cauta.

Isi cizeleaza in permanenta inteligenta. Se cufunda mereu mai adanc in tacere, in meditatie, astfel ca tot ceea ce sta ascuns in el sa I se dezvaluie, insa nu porneste la drum avand o idee preconceputa legata de ceea ce cauta.

Numai un spirit liber este cu adevarat revolutionar, si cu adevarat religios. El nu infiinteaza o organizatie, el nu vrea adepti, nu ridica biserici.

Dar e posibil ca un spirit liber sa aiba tovarasi de drum alaturi de care sa se bucure, impreuna cu care sa danseze, sa cante, sa planga, sa simta imensitatea existentei si vesnicia vietii. Se pot contopi intr-un fel de comuniune, fara ca vreunul dintre ei sa renunte la individualitatea sa; ba dimpotriva, comuniunea spiritelor libere revitalizeaza individualitatea fiecaruia in parte, ii hraneste individualitatea, ii confera acestuia demnitate si respect.

adaptare dupa scrierile lui Osho

<*toate drepturile rezervate*>