Schimbarea percepției

„Îți poți schimba percepțiile despre pământ, dincolo de ceea ce ai aici”. Mesajul mi-a intrat în minte după ce m-am trezit într-o dimineață în 2006. Oportunitățile de a ajusta percepțiile și credințele continuă să crească. Da, putem schimba modul în care gândim despre lume și despre noi înșine! Schimbarea permanentă vine prin percepția alterată. Mintea noastră este un centru de distribuție pentru întreaga Putere în Acțiune a Gândirii originare, oferindu-ne capacitatea de a ne manifesta în voie. Deoarece caracteristica Inteligenței Spiritului este Gândirea, schimbând percepția noastră pentru a se alinia mai strâns cu ea, va schimba lumea pe care o experimentăm. Noile experiențe ne conduc la o interiorizare sau o introspecție care ajută la schimbarea perspectivei creând o percepție diferită asupra evenimentelor.

Totul este percepție. Autorul Neale Donald Walsh observă că o schimbare de perspectivă face posibilă schimbarea noastră. Perspectiva creează percepția, care formează credințe. Ceea ce credem ne generează comportamentul și ulterior experiența noastră. Experiența creează realitatea vieții noastre. Amintiți-vă, pe măsură ce percepția și credințele se schimbă, experiența creează o realitate mai bună atunci când gândim pozitiv concentrându-ne pe Unitatea întregii umanități.

Afectăm întreaga lume cu gândurile noastre și schimbând modul în care gândim schimbă lumea din jurul nostru. Jucăm un rol în evoluția pământului. După cum remarcă reverendul Charles Dean Geddes, "Câmpurile energetice schimbă sistemele de credință și voi puteți ajuta la realizarea schimbării. Există multe locașuri în Realitatea infinită care este Eternul, definitorul lui Dumnezeu. Totul este percepție. Pe măsură ce viața se formează, Lumina risipește întunericul. Percepții greșite vindecate se dizolvă în Lumină. Fiți atenți, Lumina risipește întunericul. Scopul nostru este să risipim întunericul și să fim liberi. Ignoranța are ca rezultat durerea și suferința de percepții greșite. Amintiți-vă, Adevărul, Lumina, Substanța originară. "

Percepțiile sunt construite pe baza experienței și este imposibil să vedem ceea ce nu credem. Noul este în curs de dezvoltare, dar trebuie să ne schimbăm percepția. Pe măsură ce percepția noastră se schimbă, la fel se schimbă și modul nostru de a experimenta lumea din jurul nostru. Schimbarea percepției noastre face posibilă starea de a fi în pace indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Este cu adevărat o problemă de a ne schimba percepția, conștientizarea lucrurilor, pentru a forma convingeri mai noi și mai pozitive. Credințele sunt combustibilul imaginației, cu cât ne gândim mai mult la ele, cu atât devin o parte din noi. Odată ce percepția noastră se schimbă și recunoaștem perfecțiunea în noi înșine, suntem mai puțin apți să dăm puterea noastră altora. În cele din urmă, suntem aici pentru a recunoaște că suntem o parte unică a Spiritului, Dumnezeu, indiferent de numele pe care l-ați alege pentru a-l numi pe cel infailibil și perfect, în care trăim, și ne mișcăm, și avem toată ființa.

Energia universală aparține și lucrează cu toată lumea. Putem stăpâni fiecare condiție schimbând percepția noastră despre cum o vedem, deoarece reacțiile noastre controlează ceea ce se întâmplă în lumea noastră. Cu o gândire nelimitată, toate lucrurile sunt posibile. Da, doar folosind gândurile noastre putem schimba circumstanțele din jurul nostru. În momentul în care ne oprim să ne gândim la o problemă pe cât de dificilă pe atât devine mai ușor de rezolvat și în cele din urmă dispare. Deși unele probleme durează mai mult decât altele, am constatat că acest lucru este adevărat. Suntem o parte din această energie indestructibilă pe care mulți o numesc Spirit. Odată ce ne dăm seama de divinitatea din interior, am stabilit acea energie liberă să ne arate că suntem nelimitați în tot ceea ce este bun.

Cu cât ne antrenăm mai mult mintea, cu atât este mai simplu să ne conectăm la Sinele nostru Superior, dar mai întâi trebuie să ne amintim că poate apărea. Reglarea la gândurile superioare este mult mai ușoară atunci când mintea noastră este liberă să se aglomereze de gândurile, lucrurile și oamenii negativi. Căutarea mea către gândul pozitiv a început prin schimbarea genului de muzică ascultată și s-a accelerat în timp ce refuzam să citesc ziarul sau să mă uit la televizor,și prin schimbarea dietei. Cu practica, devine fără efort să intri în acea conștiință în care trăim și ne mișcăm și avem toată ființa. Este un comportament învățat, ca orice altceva, dar acest comportament învățat este mult mai satisfăcător, deoarece ne eliberează de limitare.

<*toate drepturile rezervate*>

Efectul rugaciunii

S-a studiat efectul rugăciunii asupra celor cu probleme de sănătate,şi s-a descoperit că pacienţii care se rugau şi erau pomeniţi şi în rugăciunile altora au prezentat mai puţine complicaţii şi s-au însănătoşit mai repede, chiar şi cei care nu ştiau că se fac rugăciuni pentru ei. Aceasta este o dovadă clară că forţa rugăciunii este reală. Dar s-a mai descoperit şi altceva: cea mai eficientă rugăciune nu este aceea care se structurează ca o cerere, ci aceea care este în acelaşi timp o afirmaţie. S-au supus studiului două tipuri de rugăciuni. Primul era o cerere la adresa lui Dumnezeu, a divinului, care era rugat să intervină şi să ajute o persoană bolnavă. Celălalt era o afirmaţie, spusă cu credinţă, că Dumnezeu va ajuta această persoană.

Vezi diferenţa? O rugăciune care îi cere lui Dumnezeu să intervină se face în ipoteza că Dumnezeu poate să intervină numai dacă decide să onoreze această cerere. Ea porneşte de la premisa că noi nu avem alt rol decât acela de a cere. Cealaltă formă de rugăciune porneşte de la premisa că Dumnezeu poate şi vrea, dar legea existenţei umane este astfel stabilită încât împlinirea cererii depinde în mare măsură de credinţa noastră şi că lucrul cerut se poate întâmpla. Aşa că rugăciunea trebuie să fie o afirmaţie care să exprime cu tărie această credinţă. în studiu se spune că acest tip de rugăciune este cel mai eficient.

Toate marile rugăciuni din Biblie sunt afirmaţii, nu cereri. Gândeşte-te la Tatăl Nostru: „Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă greşelile noastre..." Nu spune „te rog să ne dai ceva de mâncare" sau „te rog să ne ierţi".Afirmă că aceste lucruri sunt gata să se întâmple şi crede că aşa va fi, şi atunci aşa este. Unii oameni de ştiinţă s-au apucat să teoretizeze şi spun că aceste noutăţi implică altceva, de o mare importanţă pentru fiecare în parte. Spun că dacă aşteptările noastre şi credinţa noastră fac rugăciunea să „funcţioneze", atunci fiecare poate deveni o forţă în manipularea acestui tip de energie în lume, fie că ştie, fie că nu...Unde duce asta? Dacă rugăciunea este o afirmaţie care are la bază aşteptările şi credinţa noastră, atunci tot ceea ce ne dorim poate avea acest efect. Ne rugăm, practic, tot timpul pentru ceva în viitorul nostru sau al altora, fără să ne dăm seama... Îţi dai seama? Ştiinţa confirmă acum cunoaşterea pe care au avut-o cei mai ezoterici mistici ai tuturor religiilor. Toţi au spus că avem o influenţă mentală şi spirituală asupra lucrurilor care ni se întâmplă în viaţă. Adu-ţi aminte de scripturi, cum credinţa cât un bob de muştar putea muta munţii din loc! Ce-ar fi dacă această calitate ar fi secretul adevăratului succes în viaţă, ar crea comunitatea adevărată...

<*toate drepturile rezervate*>

Calitatile unui spirit liber

 

Calitatile unui spirit liber sunt multidimensionale. Prima trasatura care il defineste : nu crede in nimic in afara de experienta lui proprie. Singurul lui adevar e adevarul propriu; nici un profet, nici o sfanta scriptura, nici o traditie straveche nu-i pot da adevarul. Poate ca acestia vorbesc despre adevar, poate ca fac mult tam-tam in legatura cu adevarul, dar a sti despre adevar nu inseamna a cunoaste adevarul. Un spirit liber nu are un sistem de credinte - teist sau ateu, crestin,musulman,sau hindus; el este un cautator.

Insa trebuie inteles un lucru foarte subtil, si anume acela ca un spirit liber nu este un egoist. Nici egoistul nu vrea sa apartina vreunei biserici, vreunei ideologii, vreunui sistem de credinte, dar motivul pentru care el nu vrea sa apartina e total diferit de cel al rebelului. El nu vrea sa apartina din cauza ca are o parere prea buna despre sine. E mult prea egoist; nu poate fi decat singur, totul doar pentru el, doar pentru propriul interes.

Spiritul liber nu este un egoist, necredinta lui nu este o atitudine aroganta, ci o abordare smerita. El spune doar atat: " Pana ce nu-mi gasesc adevarul meu, orice adevar imprumutat nu face decat sa ma ingreuneze. Pot ajunge sa am capul plin de cunostinte, dar nu voi cunoaste nimic prin fiinta mea, nu voi fi martor ocular al nici unei experiente".

Spiritul liber nu apartine nici unei biserici, nici unei organizatii, fiindca el nu vrea sa fie un imitator. El vrea sa ramana deschis, fara nici o idee preconceputa, asa incat cautarea lui sa nu fie influentata de nici o prejudecata. Insa intreaga lui abordare e aceea a unei persoane plina de respect. Un spirit liber isi respecta independenta proprie, si respecta deasemenea independenta tuturor celorlalti. Isi respecta propria divinitate si respecta divinitatea intregului Univers.

Intregul Univers este templul lui - de acea el a parasit templele marunte facute de catre om. Intregul Univers e, pentru el, o sfanta scriptura - de acea a lasat in urma toate sfintele scripturi scrise de om. Dar nu din aroganta procedeaza astfel, ci pentru ca si-a dat seama prin trairile lui, prin cautarile si experientele lui, si prin viziunile lui , ca tot ce conteaza este legatura lui personala cu Divinitatea.

A doua dimensiune e reprezentata de faptul ca nu traieste in trecutul care nu mai exista si nici in viitorul nescris inca, ci traieste in prezentul acum cu cea mai mare vigilenta si constiinta de care e capabil. Cu alte cuvinte, traieste constient in momentul prezent. Noi traim in mod obisnuit ca somnambulii, ca lunaticii. Spiritul liber incearca sa traiasca o viata constienta. Constienta e religia lui, filosofia lui, constienta e modul lui de viata.

A treia dimensiune o reprezinta faptul ca spiritul liber nu e interesat sa-i domine pe ceilalti. Un spirit liber traieste viata in momentul prezent, cu constienta, lipsit de orice dorinta de a domina in viata, nu are sete de putere. Setea de putere a distrus umanitatea si nu i-a permis sa fie mai creativa, mai frumoasa, mai buna. Si aceasta sete de putere e cea care duce in ultima instanta la conflicte, la competitii, la gelozii, iar in cele din urma la razboaie...toata istoria umanitatii nu e altceva decat o istorie a razboaielor, a uciderii omului de catre om. Motivele s-au schimbat, dar uciderea continua. S-ar parea ca motivele nu sunt decat pretexte, adevarul fiind ca omului ii face placere sa ucida.

Un spirit liber este un om de stiinta in lumea sufletului - aceasta este cea de a patra dimensiune. Tot asa cum stiinta se foloseste de indoiala, de scepticism, de investigatii, si el foloseste aceste metode in cautarea lui interioara. Stiinta le foloseste in cazul realitatii obiective, el le foloseste in cazul subiectivitatii sale. Insa el nu condamna indoiala, nu condamna scepticismul, nu condamna nesupunerea, nu condamna abordarea realitatii intr-un mod lipsit de credinta. Patrunde in fiinta lui cu o minte stiintifica, fara sa aiba idee ce anume cauta.

Isi cizeleaza in permanenta inteligenta. Se cufunda mereu mai adanc in tacere, in meditatie, astfel ca tot ceea ce sta ascuns in el sa I se dezvaluie, insa nu porneste la drum avand o idee preconceputa legata de ceea ce cauta.

Numai un spirit liber este cu adevarat revolutionar, si cu adevarat religios. El nu infiinteaza o organizatie, el nu vrea adepti, nu ridica biserici.

Dar e posibil ca un spirit liber sa aiba tovarasi de drum alaturi de care sa se bucure, impreuna cu care sa danseze, sa cante, sa planga, sa simta imensitatea existentei si vesnicia vietii. Se pot contopi intr-un fel de comuniune, fara ca vreunul dintre ei sa renunte la individualitatea sa; ba dimpotriva, comuniunea spiritelor libere revitalizeaza individualitatea fiecaruia in parte, ii hraneste individualitatea, ii confera acestuia demnitate si respect.

adaptare dupa scrierile lui Osho

<*toate drepturile rezervate*>

Fă-ţi timp pentru amintiri preţioase

O mică fetiță a fost la cumpărături cu mama ei la mall. Avea cam 6 anişori, părul strălucind spre roşu, pistruiată...inocenţa întruchipată.

Ploua afară. Un fel de ploaie care țâșnește peste partea de sus a jgheaburilor, grăbindu-se atât de mult să atingă pământul încăt nu are timp să curgă în jos pe burlane .. Stăteam cu toții acolo, sub marchiză, în apropierea ușii de la mall.
Am așteptat, unii cu răbdare, alții iritaţi pentru că natura le-a stricat ziua lor grăbită.

Eu sunt mereu fascinată de precipitații. M-am pierdut în sunetul şi imaginea cerului spălând departe murdăria și praful din lume.
Vocea ei micuţă a fost atât de dulce încăt a rupt tranşa hipnotică de care am fost cu toţi surprinşi, " Mami, hai să alergăm prin ploaie - spunea.
"Ce?" întreabă mama
"Hai să alergăm prin ploaie! - a repetat fetiţa.
"Nu draga mea. Vom aştepta până încetineşte un pic". - a replicat mama.

Copilul a aşteptat un minut şi a repetat: 'Mami, hai să alergăm prin ploaie..."
"Ne vom uda dacă facem asta,"a răspuns mama.
"Nu, nu ne vom uda, mami. Nu asta mi-ai spus în această dimineaţă", spunea copila trăgând brațul mamei sale.
"În această dimineaţă? Când am zis că putem alerga în ploaie fără să ne udăm?"
"Nu-ţi aminteşti? Când ai vorbit cu tata despre cancerul lui, ai spus, Dacă Dumnezeu ne poate trece prin acest lucru, El ne poate trece prin orice!"

Întreaga asistenţă s-a oprit într-o tăcere mortală...Jur că nu se auzea nimic înafară de răpăitul ploii. Noi toţi am stat în tăcere. Nimeni nu a plecat. Se vedea pe chipul mamei că se gândeşte ce să spună.

Acum, unii ar râde sau ar certa-o,alţii ar putea chiar ignora ce a spus. Dar aceasta a fost un moment de afirmare în viaţa unui copil. Un moment în care încrederea nevinovată poate fi cultivată astfel încă aceasta să înflorească în credinţă.

"Iubito, ai perfectă dreptate. Hai să alergăm prin ploaie! Dacă Dumnezeu ne lasă să ne udăm, ei bine, poate avem nevoie doar de o spălare," spunea mama.

Apoi au fugit în ploaie. Noi toţi stăteam uităndu-ne, zâmbind şi râzând cum ele ţâşnesc pe lângă maşini şi da, prin băltoace.

Ele au fost urmaţi de câţiva care râdeau şi ţipau ca nişte copii în drumul câtre maşinile lor. Şi da, am făcut-o. Am fugit. M-am udat. Aveam nevoie de o spălare.


Circumstanţele sau oamenii îţi pot lua bunurile, îţi pot lua banii, şi îţi pot lua sănătatea. Dar nimeni nu îţi poate lua vreodată amintirile preţioase... Deci, nu uitaţi să vă faceţi timp şi luaţi oportunităţile de a vă face amintiri în fiecare zi.

SPER CĂ TU ÎŢI FACI TIMP PENTRU A ALERGA PRIN PLOAIE.

<*toate drepturile rezervate*>