Schimbarea percepției

„Îți poți schimba percepțiile despre pământ, dincolo de ceea ce ai aici”. Mesajul mi-a intrat în minte după ce m-am trezit într-o dimineață în 2006. Oportunitățile de a ajusta percepțiile și credințele continuă să crească. Da, putem schimba modul în care gândim despre lume și despre noi înșine! Schimbarea permanentă vine prin percepția alterată. Mintea noastră este un centru de distribuție pentru întreaga Putere în Acțiune a Gândirii originare, oferindu-ne capacitatea de a ne manifesta în voie. Deoarece caracteristica Inteligenței Spiritului este Gândirea, schimbând percepția noastră pentru a se alinia mai strâns cu ea, va schimba lumea pe care o experimentăm. Noile experiențe ne conduc la o interiorizare sau o introspecție care ajută la schimbarea perspectivei creând o percepție diferită asupra evenimentelor.

Totul este percepție. Autorul Neale Donald Walsh observă că o schimbare de perspectivă face posibilă schimbarea noastră. Perspectiva creează percepția, care formează credințe. Ceea ce credem ne generează comportamentul și ulterior experiența noastră. Experiența creează realitatea vieții noastre. Amintiți-vă, pe măsură ce percepția și credințele se schimbă, experiența creează o realitate mai bună atunci când gândim pozitiv concentrându-ne pe Unitatea întregii umanități.

Afectăm întreaga lume cu gândurile noastre și schimbând modul în care gândim schimbă lumea din jurul nostru. Jucăm un rol în evoluția pământului. După cum remarcă reverendul Charles Dean Geddes, "Câmpurile energetice schimbă sistemele de credință și voi puteți ajuta la realizarea schimbării. Există multe locașuri în Realitatea infinită care este Eternul, definitorul lui Dumnezeu. Totul este percepție. Pe măsură ce viața se formează, Lumina risipește întunericul. Percepții greșite vindecate se dizolvă în Lumină. Fiți atenți, Lumina risipește întunericul. Scopul nostru este să risipim întunericul și să fim liberi. Ignoranța are ca rezultat durerea și suferința de percepții greșite. Amintiți-vă, Adevărul, Lumina, Substanța originară. "

Percepțiile sunt construite pe baza experienței și este imposibil să vedem ceea ce nu credem. Noul este în curs de dezvoltare, dar trebuie să ne schimbăm percepția. Pe măsură ce percepția noastră se schimbă, la fel se schimbă și modul nostru de a experimenta lumea din jurul nostru. Schimbarea percepției noastre face posibilă starea de a fi în pace indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Este cu adevărat o problemă de a ne schimba percepția, conștientizarea lucrurilor, pentru a forma convingeri mai noi și mai pozitive. Credințele sunt combustibilul imaginației, cu cât ne gândim mai mult la ele, cu atât devin o parte din noi. Odată ce percepția noastră se schimbă și recunoaștem perfecțiunea în noi înșine, suntem mai puțin apți să dăm puterea noastră altora. În cele din urmă, suntem aici pentru a recunoaște că suntem o parte unică a Spiritului, Dumnezeu, indiferent de numele pe care l-ați alege pentru a-l numi pe cel infailibil și perfect, în care trăim, și ne mișcăm, și avem toată ființa.

Energia universală aparține și lucrează cu toată lumea. Putem stăpâni fiecare condiție schimbând percepția noastră despre cum o vedem, deoarece reacțiile noastre controlează ceea ce se întâmplă în lumea noastră. Cu o gândire nelimitată, toate lucrurile sunt posibile. Da, doar folosind gândurile noastre putem schimba circumstanțele din jurul nostru. În momentul în care ne oprim să ne gândim la o problemă pe cât de dificilă pe atât devine mai ușor de rezolvat și în cele din urmă dispare. Deși unele probleme durează mai mult decât altele, am constatat că acest lucru este adevărat. Suntem o parte din această energie indestructibilă pe care mulți o numesc Spirit. Odată ce ne dăm seama de divinitatea din interior, am stabilit acea energie liberă să ne arate că suntem nelimitați în tot ceea ce este bun.

Cu cât ne antrenăm mai mult mintea, cu atât este mai simplu să ne conectăm la Sinele nostru Superior, dar mai întâi trebuie să ne amintim că poate apărea. Reglarea la gândurile superioare este mult mai ușoară atunci când mintea noastră este liberă să se aglomereze de gândurile, lucrurile și oamenii negativi. Căutarea mea către gândul pozitiv a început prin schimbarea genului de muzică ascultată și s-a accelerat în timp ce refuzam să citesc ziarul sau să mă uit la televizor,și prin schimbarea dietei. Cu practica, devine fără efort să intri în acea conștiință în care trăim și ne mișcăm și avem toată ființa. Este un comportament învățat, ca orice altceva, dar acest comportament învățat este mult mai satisfăcător, deoarece ne eliberează de limitare.

<*toate drepturile rezervate*>

Efectul gândurilor asupra circumstanţelor exterioare

Mintea umană poate fi comparată cu o grădină, ce poate fi cultivată inteligent sau lăsată în paragină. Indiferent dacă este cultivată sau neglijată, ea dă însă fructe. Chiar dacă omul nu cultivă seminţe utile, există destule seminţe inutile de buruieni care vor cădea, se vor acumula şi vor da roade.

Aşa cum un grădinar îşi cultivă lotul de pământ, semănând florile şi fructele pe care le doreşte şi desţelenind buruienile, noi trebuie să ne îngrijim grădina minţii, să smulgem „buruienile” gândurilor impure, nedemne, inutile şi incorecte, şi să cultivăm gânduri frumoase, nobile, curate şi utile, tinzând astfel către per­fecţiune. Prin acest proces, vom descoperi mai devreme sau mai târziu că suntem stăpânii propriului nostru suflet şi ai vieţii noastre. Mai mult, ajungem să descoperim legile gândirii şi să înţelegem din ce în ce mai clar cum funcţionează forţele-gânduri şi elementele minţii în modelarea caracterului, circumstanţelor şi destinului nostru.

Gândurile şi caracterul sunt acelaşi lucru. Aşa cum caracterul se relevă numai prin manifestarea lui în circumstanţele exterioare, aceste circumstanţe depind întru totul de starea noastră interioară de spirit. Asta nu înseamnă că anumite circumstanţe prin care trecem exprimă întregul nostru caracter, ci doar că ele sunt intim conectate cu anumite gânduri pe care le emitem, fiind indispensabile pentru dezvoltarea noastră ulterioară.

Indiferent în ce etapă ne aflăm, aceasta corespunde întru totul legii existenţei noastre, respectiv gândurilor care ne structurează caracterul. Nimic din viaţa noastră nu este întâmplător, totul fiind rezultatul legii, care nu poate da greş. Acest lucru este valabil în egală măsură pentru cei nemulţumiţi de mediul exterior şi pentru cei încântaţi de acesta.

Noi suntem fiinţe progresive, aflate în plin proces de evoluţie. De aceea, fiecare etapă prin care trecem are unicul scop de a ne ajuta să creştem. Pe măsură ce ne învăţăm lecţiile spirituale, etapele şi circumstanţele vieţii se modifică, făcând loc altor condiţii şi altor lecţii.

Circumstanţele ne copleşesc doar atât timp cât avem convingerea că suntem sclavii condiţiilor exterioare. Atunci când ajungem să înţelegem că noi suntem înzestraţi cu o putere creatoare şi că deţinem controlul asupra solului nostru interior şi a seminţelor pe care le cultivăm în el, din care se nasc apoi circumstanţele exte­rioare, noi devenim stăpânii destinului nostru.

Orice om care a cultivat o vreme purificarea interioară şi autocontrolul ştie că circumstanţele exterioare derivă din gândurile sale, căci observă că modificarea acestora este direct proporţională cu transformarea stării sale mentale. De aceea, atunci când facem efortul sincer de a ne remedia defectele de caracter, cu scopul de a progresa rapid, noi trecem în mod automat printr-o suită de vicisitudini.

Sufletul atrage realitatea pe care o găzduieşte în gândurile sale, în egală măsură lucrurile pe care le iubeşte şi cele de care se teme. El se poate înălţa până la nivelul aspiraţilor sale supreme, dar poate cădea la fel de uşor pe nivelul dorinţelor sale neîmplinite. Modalitatea prin care el primeşte cea ce merită reprezintă circumstanţele exterioare.

Orice sămânţă-gând cultivată sau care ajunge întâmplător în minte tinde să prindă rădăcini aici, să producă roade, să înflorească mai devreme sau mai târziu sub forma acţiunilor şi să genereze oportunităţi şi circumstanţe similare esenţei sale. Gândurile bune generează roade pozitive, iar cele rele roade negative.

Lumea exterioară a circumstanţelor se modelează în funcţie de cea interioară a gândurilor. Din acest punct de vedere, atât circumstanţele plăcute cât şi cele neplăcute servesc în egală măsură binelui suprem al individului, căci noi culegem ceea ce semănăm şi învăţăm atât din suferinţe cât şi din bucurii.

Prin urmărirea dorinţelor, aspiraţiilor şi gândurilor noastre, în măsura în care ne lăsăm dominaţi de ele (fie de imaginaţia noastră impură, fie de gândurile noastre elevate şi pure), noi ajungem să culegem în sfârşit roadele pe care le-am semănat, sub forma condiţiilor exterioare din viaţa noastră. Acestea corespund legilor creşterii spirituale şi adaptării la mediu.

Nimeni nu devine un beţiv sau un criminal din cauza tiraniei sorţii sau a circumstanţelor exterioare, ci ca urmare a cultivării unor gânduri şi dorinţe impure. În mod similar, un om cu mintea pură nu poate cădea brusc în capcana crimei sau a stresului din cauza unor forţe exterioare oarecare. Criminalii au cultivat multă vreme gânduri odioase în inima lor, iar când oportunitatea li se prezintă, ei le manifestă brusc. Nimeni nu poate coborî panta viciului şi a suferinţei dacă nu a avut înclinaţii vicioase, la fel cum nu poate urca pe culmea virtuţii fără cultivarea unor gânduri pure. Fiind stăpânii propriilor noastre gânduri, noi ne făurim singuri destinul, caracterul şi mediul exterior. Nici chiar condiţiile naşterii pe care le atrage sufletul nu sunt întâmplătoare, iar cu fiecare nou pas pe care îl face în acest pelerinaj terestru, el continuă să atragă acele combinaţii de condiţii care îi reflectă propria puritate sau impuritate, propriile puteri şi slăbiciuni, adică propria sa faţă (la fel ca o oglindă).

Noi nu atragem realitatea pe care ne-o dorim, ci ceea ce suntem. Poftele şi ambiţiile noastre apar şi dispar la fiecare pas, dar gândurile şi dorinţele noastre cele mai profunde sunt alimentate de propria noastră hrană, care poate fi nutritivă sau nu. „Divinitatea care ne modelează destinul” se află în interiorul nostru, fiind chiar sinele nostru. Noi suntem cei care ne întemniţăm singuri, iar gândurile şi acţiunile noastre sunt păzitorii Destinului. Ele ne pot deveni temniceri dacă sunt impure, dar şi îngeri păzitori dacă sunt pure şi nobile. Noi nu primim lucrurile pe care ni le dorim şi pentru care ne rugăm, ci cele pe care le merităm. Divinitatea nu ne răspunde la dorinţe şi rugăciuni decât dacă acestea se armonizează cu gândurile şi cu acţiunile noastre.

Ce înseamnă, aşadar, în lumina adevărului, să „lupţi împotriva circumstanţelor”? Înseamnă să te revolţi împotriva unui efect exterior, în timp ce în sinea ta îi alimentezi singur cauza prin gândurile pe care le cultivi în inima ta. Această cauză poate lua forma unui viciu conştient sau a unei slăbiciuni subconştiente, dar indiferent cum se manifestă, ea îţi blochează eforturile conştiente şi te sileşte să găseşti un remediu.

Toţi oamenii îşi doresc să îşi îmbunătăţească circumstanţele exterioare, dar puţini îşi doresc să se perfecţioneze. De aceea, ei continuă să rămână înlănţuiţi. Cine nu se crucifică singur nu are niciun motiv să nu îşi îndeplinească toate obiectivele pe care şi le propune, lucru valabil în egală măsură pentru cele pământeşti şi pentru cele cereşti. Chiar şi cei care nu îşi doresc altceva decât bogăţie exterioară trebuie să fie pregătiţi să facă mari sacrificii personale înainte de a-şi îndeplini obiectivul. De bună seamă, acest lucru este cu atât mai mult valabil pentru cei care îşi stabilesc ca obiectiv realizarea unei vieţi echilibrate şi armonioase.

Să luăm exemplul unui om sărac lipit. El îşi doreşte cu disperare să îşi îmbunătăţească mediul exterior şi confortul personal, dar în acelaşi timp îşi bate joc de munca sa şi se consideră îndreptăţit să îşi înşele patronul sub pretextul salariului insuficient pe care i-l plăteşte acesta. Un astfel de om nu înţelege nici măcar rudimentele acestor principii care stau la baza adevăratei prosperităţi, aşa că nu numai că nu are nicio şansă de a ieşi din sărăcia în care se zbate, dar chiar atrage o sărăcie încă şi mai mare prin indolenţa şi gândurile sale negative, impure şi mincinoase.

Să luăm acum exemplul unei femei bogate care este victima unei boli dureroase şi persistente datorate lăcomiei sale. Ea este dispusă să plătească oricât pentru a se vindeca, dar nu renunţă la dorinţele sale lacome. Cu alte cuvinte, ea şi-ar dori să se bucure în egală măsură de poftele sale nefireşti şi de o sănătate perfectă. Din păcate pentru ea, această femeie nu are nicio şansă să se vindece, căci nu a învăţat care sunt principiile unei vieţi sănătoase.

Un alt exemplu pe care îl putem da este cel al unui angajator care încearcă să evite plata salariului minim impus de stat, reducând salariile angajaţilor săi cu scopul de a-şi maximiza profitul personal. Acest om nu merită să se bucure de prosperitate, iar când se trezeşte falit şi cu reputaţia pătată, el dă vina pe circumstanţele exterioare, fără să îşi dea seama că le-a atras singur prin comportamentul său.

Exemplele de mai sus nu fac decât să ilustreze adevărul că fiecare om îşi generează singur circumstanţele exterioare (ce-i drept, cel mai adesea inconştient). Deşi încearcă să îşi îmbunătăţească aceste circumstanţe, atât timp cât gândurile şi dorinţele sale nu se armonizează cu scopul său, el nu are nicio şansă să şi-l atingă şi se va simţi în permanenţă frustrat. Exemplele de mai sus pot fi multiplicate şi variate la infinit, dar acest lucru nu este necesar, căci tu poţi urmări acţiunea legilor gândirii în propria ta minte şi în propria ta viaţă. Simpla urmărire a circumstanţelor exterioare nu este suficientă pentru a te ajuta să înţelegi aceste lucruri, şi cu atât mai puţin să îţi modifici în bine aceste circumstanţe.

Pe de altă parte, circumstanţele exterioare sunt atât de complicate, gândurile sunt atât de profund înrădăcinate şi percepţia fericirii variază atât de mult de la un individ la altul încât nimeni nu poate judeca întreaga condiţie a sufletului unei persoane ţinând cont doar de aspectele exterioare ale vieţii sale. De pildă, este posibil ca cineva să fie onest în anumite privinţe, dar să sufere de anumite privaţiuni. Un altul poate fi necinstit în anumite privinţe, şi totuşi să se bucure de bogăţie. În astfel de cazuri, oamenii superficiali se grăbesc să tragă concluzia pripită că primul suferă de sărăcie din cauza onestităţii sale, iar al doilea prosperă din cauza necinstei sale. Acest mod de a gândi este foarte imatur, întrucât porneşte de la premisa că omul necinstit este corupt în totalitate, iar cel onest este sută la sută virtuos. Oamenii înzestraţi cu o cunoaştere mai profundă şi cu o experienţă mai vastă realizează că acest mod de a gândi este eronat. Spre exemplu, omul necinstit poate avea alte virtuţi admirabile, pe care cel aparent onest nu le are, la fel cum acesta din urmă poate avea vicii pe care primul nu le are. Astfel, omul onest va culege mai devreme sau mai târziu rezultatele onestităţii sale, dar tot el reprezintă cauza sărăciei sale, datorită viciilor pe care le are. În mod similar, cel necinstit culege cu siguranţă roadele virtuţilor şi viciilor sale, manifestate sub forma fericiri şi suferinţei.

Vanităţii umane îi place să creadă că oamenii suferă din cauza virtuţilor lor. În realitate, nimeni nu poate declara cu certitudine că suferinţele sale sunt consecinţa calităţilor sale pozitive, şi nu cea a viciilor sale, atât timp cât nu şi-a eliminat chiar şi ultimul gând impur din minte şi chiar şi ultima pată de pe suflet. Oamenii aflaţi în drumul către Perfecţiune, dar încă departe de aceasta, sunt nevoiţi să suporte consecinţele Marii Legi, care este întotdeauna absolut dreaptă, neoferind niciodată lucruri bune pentru gânduri rele şi invers. Cine ajunge la această cunoaştere îşi poate privi retroactiv viaţa, dându-şi seama că aceasta a fost dintotdeauna ordonată corect, toate experienţele sale din trecut – deopotrivă cele plăcute şi cele neplăcute – fiind consecinţa echitabilă a gândurilor emanate de sinele său încă insuficient de evoluat (deşi aflat în plin proces de evoluţie).

Gândurile şi acţiunile bune nu pot produce niciodată rezultate rele, la fel cum gândurile şi acţiunile rele nu pot produce niciodată consecinţe benefice. Lucrurile se petrec la fel ca în lumea plantelor, în care dintr-un porumb nu poate rezulta decât porumb, la fel cum dintr-o urzică nu poate creşte altceva decât urzici. Această lege este uşor de înţeles şi de aplicat în lumea naturii, dar puţini oameni o înţeleg şi o aplică lumii lor mentale şi morale, chit că maniera sa de operare este la fel de implacabilă şi de uşor de urmărit). De aceea, puţini oameni cooperează cu adevărat cu această lege.

Suferinţa este întotdeauna efectul gândurilor negative. Ea arată că nu suntem în armonie cu noi înşine, şi deci cu Legea Vieţii. Unicul scop al suferinţei este purificarea, respectiv arderea gândurilor inutile şi impure. În cazul oamenilor puri, suferinţa nu poate exista. Odată arse impurităţile minereului, aurul nu mai trebuie ars. În mod similar, o fiinţă perfect pură şi iluminată nu are de ce să sufere.

Circumstanţele asociate cu suferinţa sunt rezultatul lipsei de armonie interioară (la nivel mental). Cele asociate cu binecuvântarea sunt rezultatul armoniei interioare. Măsura gândurilor corecte este starea de binecuvântare, nu posesiunile materiale. În mod similar, măsura gândurilor incorecte este nefericirea, nu lipsa posesiunilor materiale. Există oameni blestemaţi, dar bogaţi, la fel cum există oameni binecuvântaţi, dar săraci. Binecuvântarea nu se asociază cu bogăţia materială decât atunci când atunci când din urmă este folosită în mod just şi cu înţelepciune. La rândul lui, omul sărac nu devine nefericit decât dacă este nemulţumit de destinul său, considerându-l nedrept.

Cele două extreme ale negativităţii sunt sărăcia şi excesul. Ele sunt la fel de nefireşti şi sunt consecinţa unui dezechilibru interior. Indiciile armoniei sunt fericirea, sănătatea şi prosperitatea. Aceste indicii sunt consecinţa adaptării echilibrate a mediului interior la cel exterior, respectiv a integrării noastre armonioase în mediul înconjurător.

Noi nu putem deveni maturi decât atunci când încetăm să ne mai plângem şi să mai dăm vina pe alţii, respectiv când începem să căutăm justiţia ascunsă care ne guvernează viaţa. Pe măsură ce ne adaptăm mintea ţinând cont de acest factor, noi renunţăm să îi mai acuzăm pe ceilalţi pentru propriile noastre circumstanţe şi începem să ne construim gânduri nobile şi ferme. Nu ne mai revoltăm împotriva condiţiilor exterioare, ci începem să ne folosim de acestea pentru a progresa mai rapid şi pentru a ne descoperi puterile ascunse şi posibilităţile acumulate înlăuntrul nostru.

Principiul care prevalează în univers este legea, nu confuzia. Sufletul şi substanţa vieţii este justiţia, nu injustiţia. Forţa care pune în mişcare şi guvernează lumea este dreptatea, nu nedreptatea. Ce-i drept, pentru a putea observa că universul este drept, noi trebuie să devenim noi înşine drepţi, adică să ne armonizăm. De-a lungul acestui proces, vom constata că pe măsură ce ne modificăm gândurile în raport cu alţi oameni şi cu diferite situaţii, gândurile oamenilor faţă de noi şi situaţiile se schimbă la rândul lor.

Dovada acestui adevăr există în viaţa tuturor oamenilor şi poate fi investigată rapid printr-o introspecţie şi o autoanaliză sistematică. Dacă ne vom modifica în mod radical gândurile, vom rămâne uimiţi de transformarea rapidă a condiţiilor materiale în care trăim. Unii îşi imaginează că gândurile pot fi ţinute secrete, dar nu pot. Ele se cristalizează rapid în obiceiuri, iar obiceiurile se solidifică în circumstanţe exterioare. Gândurile animalice se cristalizează în obiceiuri precum alcoolismul şi desfrâul, care se solidifică în degradare şi boală. Gândurile impure de orice fel se cristalizează în obiceiuri degradante şi confuze, care se solidifică în circumstanţe adverse şi în dificultăţi. Gândurile de teamă, îndoială şi indecizie se cristalizează în obiceiuri ce conduc la slăbiciune şi inconstanţă, care se solidifică în circumstanţele specifice eşecului, sărăciei şi dependenţei (similară sclaviei). Cele de lene se cristalizează în obiceiuri precum necinstea şi indecenţa, care se solidifică în circumstanţe precum grosolănia şi cerşitul. Gândurile de ură şi resentiment se cristalizează în obiceiuri precum acuzaţiile şi vio­lenţa, care se solidifică în circumstanţe precum rănile şi persecuţiile. Gândurile egoiste de toate felurile se cristalizează în obiceiuri egocentrice, care se solidifică în circumstanţe dintre cele mai neplăcute. Pe de altă parte, gândurile frumoase de toate felurile se cristalizează în obiceiuri pline de graţie şi de bunătate, care se solidifică în circumstanţe geniale şi însorite. Gândurile pure se cristalizează în obiceiuri precum cumpătarea şi autocontrolul, care se solidifică în circumstanţe precum liniştea şi pacea interioară. Gândurile de curaj, independenţă şi decizie se cristalizează în obiceiuri puternice, care se solidifică în circumstanţe asociate cu succesul, abundenţa şi libertatea. Cele pline de energie se cristalizează în obiceiul curăţeniei şi al muncii asidue, care se solidifică în circumstanţe ce asigură protecţia şi securitatea. Gândurile pline de iubire şi de altruism se cristalizează în obiceiul iertării de sine şi faţă de ceilalţi, care se solidifică în circumstanţe precum prosperitatea şi bogăţia.

Mai devreme sau mai târziu, orice gânduri cultivate cu perseverenţă (deopotrivă bune sau rele) generează rezultate similare asupra caracterului şi circumstanţelor exterioare. Nimeni nu îşi poate alege direct circumstanţele, dar orice om îşi poate alege gândurile, modelându-şi indirect circumstanţele exterioare.

Natura ne ajută dăruindu-ne gânduri încurajatoare şi prin prezentarea unor oportunităţi care scot la suprafaţă gândurile similare asociate cu ele.

Dacă vom renunţa să mai emitem gânduri păcătoase, întreaga lume se va purta mai frumos cu noi şi va fi gata să ne ajute. Dacă vom renunţa la gândurile de slăbiciune şi de boală, în viaţa noastră vor apărea oportunităţi vindecătoare. Dacă vom cultiva gânduri bune, soarta nu ni se va mai părea crudă şi nu ne va conduce niciodată către circumstanţe care ne vor umple de ruşine. Lumea este caleidoscopul nostru personal, iar diferitele combinaţii de culori pe care ni le prezintă în fiecare clipă sunt proiecţii colorate ale propriilor noastre gânduri.

fragment din cartea Omul devine ceea ce gândeşte de James Allen

<*toate drepturile rezervate*>

Viata e o calatorie

Viata este cu adevarat o calatorie. Poti trece peste orice iti arunca lumea in fata.Ne nastem, crestem, murim si ne intoarcem acasa. 
Priveste viata ca pe o experienta continua, de unde obtii informatii si cunostinte despre propria spiritualitate.
Lectiile de viata pe care am hotarat sa le invatam cand am venit aici sunt tot ceea ce ducem inapoi cand trecem mai departe. De ce sa te pui singur in situatia in care lupti contra curentului, facand lucruri care iti cauzeaza probleme si dificultati sau care iti ingreuneaza viata?

Cand te asteapta vremuri grele, ramai pozitiv. 
Nu poti schimba lucrurile care ti se intampla in viata, se vor intampla exact cum au fost planificate dinainte sa te nasti; poti schimba doar reactia ta fata de aceste lucruri. Daca privesti astfel viata, atunci intelegi ca tot ceea ce se intampla, se intampla cu un motiv si face parte din lectia ta de viata.

Cauta invataturile ascunse in situatie, atunci cand lucrurile merg prost. Te poti descurca cu orice in viata, atat timp cat inaintezi mereu si accepti ceea ce primesti, desi iti pui intrebari in legatura cu situatia in care te afli - acele intrebari poti fi, de fapt, o parte importanta a ceea ce trebuie sa inveti. 

Iti poti mari nivelele de energie zilnic, daca pur si simplu privesti ceea ce ti se intampla intr-o maniera pozitiva. Nu te lasa doborat si nu fii deprimat. Exista unele lucruri pe care nu le poti schimba; fa o lista cu modalitatile in care iti poti schimba viata. Incepe cu lucruri marunte si avanseaza catre cele care par imposibil de atins. Pe masura ce iti indeplinesti fiecare obiectiv, vei descoperi ca esti cu un pas mai aproape de acele scopuri marete. 
Mentine-ti motivatia si nu uita ca totul trece, cu timpul.

Uneori e foarte dificil sa te concentrezi asupra a ceea ce ai nevoie in viata, si sa ramai atent la spiritualitatea ta, cand ai de-a face cu situatii neprevazute. Ce vei face cand vei fi suparat sau vei avea probleme? E greu, dar vei trece peste toate acestea. Nu te vei simti mereu la fel ca acum. 
Inainteaza in viata si pe parcurs, vei intelege mai multe despre propria ta latura divina. Ramai pozitiv; intensifica-ti vibratia, chiar daca o faci cu ajutorul a ceva minor, cum ar fi fredonatul unei melodii in timpul zilei.
Te ajuta sa te simti bine si iti atrage pozitivitatea.

<*toate drepturile rezervate*>

Vibraţii la frecvenţa bucuriei

Ieri este un vis, mâine o viziune. Dar bine trăitul AZI face fiecare ieri un vis de fericire, și fiecare mâine o viziune de speranță. Uită-te bine, prin urmare, la această zi!

Numeroase, extrem de numeroase fiinţe umane nu conştientizează niciodată că sunt mai presus de mintea lor. Ele vieţuiesc în mod reflex şi acţionează în mod automat. Vin pe lume, programele emoţionale lăuntrice sunt instalate, iar ei nu îşi pun niciodată la îndoială credinţele sau reacţiile faţă de aceste programe. Nutresc convingerea că este, pur şi simplu, comportamentul lor, că este cine şi ce sunt. 

Aceste fiinţe sunt uşor de manipulat şi controlat, în special prin mass-media, prin filme şi prin jocurile video violente. Trupul lor dezvoltă dependenţă faţă de substanţele chimice generate, atunci când fiinţa umană este înspăimântată sau euforică - stimulată, în orice fel.

ACUM, în clipa de faţă, unii dintre voi se trezesc spiritual şi îşi cresc nivelul de conştiinţă.

O fiinţă umană cu un nivel elevat de conştiinţă recurge la capacităţile extraordinare ale minţii, pentru a crea noi moduri de a fi, precum şi modalităţi inedite de a percepe realitatea şi de a interacţiona cu realitatea.

Iată care este latura delicată: tiparele anacronice sunt strâns împletite în matricea societăţii. Ele constituie un aspect al conştiinţei de masă. Sunt caracterizate de o frecvenţă puternică şi reprezintă mecanisme de activare şi declanşare a credinţelor limitative, înspăimântătoare, precum şi a sentimentului de neputinţă.

Procesul de menţinere a stării înalte de conştienţă şi trezire, cu scopul de a eleva şi rafina frecvenţa vibratorie, acel proces care curmă reacţiile automate, trebuie să fie permanent, acoperind fiecare clipă a existenţei.

Vă reamintesc să vă ridicaţi frecvenţa de vibraţie. Secretul rezidă în emoţiile voastre. Atunci când vibraţi la frecvenţa bucuriei, recunoştinţei şi aprecierii, precum şi la frecvenţa supremă a Iubirii, vă aflaţi într-o stare de conştienţă lucidă. Sunteţi conectaţi la nivelul inimii. Sunteţi conectaţi la canalul deschis, prin care se revarsă călăuzirea şi inspiraţia. Atrageţi şi acceptaţi mai multă forţă vitală pozitivă, care vă energizează propriul câmp.

<*toate drepturile rezervate*>

Ce creezi TU azi?

Iata un fapt: 

Poti crea lumea in care traiesti.

Deci ... ce creezi azi? 

Traiesti in acest moment, si trimiti o vibratie pozitiva pentru a atrage viata dorita? 

Sau iti petreci timpul cu gandul asupra trecutului, sau cu o stare de anxietate cu privire la viitor? 

Vezi tu, tu ai puterea de a manifesta tot ceea ce iti doresti, dar cei mai multi dintre noi petrec majoritatea timpului și energie pe negativitate. 

Astazi, am sa va incurajez sa va opriti concentrandu-va pe ceea ce "ar trebui" sau "ar fi putut fi", sau a fost ... ... Sau gandurile pline de frica, anxietate si frustrat cu privire la viitor. 

E simplu ... 

Devenind constient de gandurile tale si realizand puterea pe care o ai asupra vietii tale, poti incepe sa manifesti binele in loc de rau.

Aici sunt de 3 sfaturi simple de a-ti creste vibratiile  chiar acum :

1 . Concentreaza-te pe ceea ce doresti să creezi in loc de ceea ce iti lipseste - > Este usor sa devenim frustrati atunci cand nu avem tot ceea ce ne dorim ...

Dar realizeaza ca manifestand din teama si frustrare,iti  va aduce acelasi lucru. Simte-te cu adevarat recunoscator pentru ceea ce ai deja si, de asemenea, pentru ceea ce esti pe cale de a primi. 
Cand apreciezi frumusetea care deja te inconjoara, te vei gasi in curand intre mai multe oportunitati pentru belsug, sanatate, fericire si iubire.

2. Iarta-i pe ceilalti si pe tine insuti - In scopul de a merge mai departe la o viata mai buna, va trebui sa renunti la furia fata de ceilalti si fata de tine insuti.

Nimeni nu este perfect, si toata lumea face greseli, dar nu lasa aceste greseli sa te tina inapoi de la a-ti trai visele.
In cele din urma, tinand in tine resentimentele, te vei rani pe tine insuti. Gaseste compasiune, intelegere si iertare in inima ta, pentru tine si pentru ceilalti, si vei fi in masura sa avansezi liber spre telurile tale.

3. Da drumul la ceea ce nu poti schimba - De ce sa te concentrezi pe ceva pe care nu ai posibilitatea de a schimba?

Nu are nici un rost sa te opresti asupra trecutului sau pe ceva in viitor care nici macar nu a avut loc.

Ce poti face este de a schimba prezentul tau. Schimba-ti perspectivele concentrandu-te pe iubire, recunostinta, abundenta si fericire care te inconjoara chiar acuma, chiar aici!

Aminteste-ti, incontro iti directionezi energia, aia vei atrage mai mult!

Deci, incearca acesti trei simpli pasi si vei ramane surprins de cat de repede energia ta incepe sa se schimbe :)

In fiecare zi ai oportunitatea de a crea ceva uimitor...

Deci, ce vei crea azi?

P.S. Ai luptat pentru a face orice schimbare de durata in viata ta cu Legea Atractiei?  http://spirituminfinitum.blogspot.ro/2011/12/cum-sa-ne-cream-realitatea-pe-care-o.html

*Toate drepturile rezervate*

Recomandat doar celor care caută fericirea!

Haideţi să vă spun o istorie frumoasă:

“A fost odată un bărbat care a inventat arta de a face focul. El şi-a luat uneltele şi a mers la un trib în nord, unde era foarte frig, amarnic de frig. El i-a învăţat pe oameni să facă focul. Oamenii au fost foarte interesaţi. El le-a arătat în câte feluri puteau utiliza focul – să gătească, să se încălzească, să lumineze etc. Erau foarte recunoscători că au învăţat arta de a face focul. Dar, înainte de a-şi putea exprima recunoştinţa faţă de acest om, acesta a dispărut. El nu ţinea să obţină aprecierea sau recunoştinţa lor; singura lui grijă era binele lor.

A mers apoi la un alt trib, unde a început din nou să le arate valoarea invenţiei sale. Şi acolo oamenii au fost interesaţi, un pic prea interesaţi pentru linistea sufletească a preoţilor lor farisei, care au început să-şi dea seama că acest om atrage mulţimea, iar ei îşi pierd popularitatea. Aşa că au decis să-l înlăture. L-au otrăvit, l-au răstignit, spuneţi-i cum vreţi.

Dar acum li se făcuse teamă că oamenii s-ar putea întoarce împotriva lor, aşa că au fost foarte prevăzători, chiar vicleni. Ştiţi ce au făcut? Ei au făcut un portret al omului şi l-au montat pe altarul principal al templului. Instrumentele de făcut focul au fost amplasate în faţa portretului, iar oamenii au fost învăţaţi să venereze portretul şi să facă plecăciuni spre uneltele de foc – lucru pe care l-au făcut supuşi, timp de secole.Veneraţia şi închinăciunile au continuat, dar acolo nu mai era nici un foc”.

Unde este focul? Unde este iubirea? Unde este libertatea? Despre asta e vorba în spiritualitate. În mod tragic, noi tindem să pierdem din vedere acest lucru, nu-i aşa? Aceasta înseamnă Iisus Hristos. Dar noi punem un accent prea mare pe invocaţia “Doamne, Dumnezeule”, nu-i aşa? Unde este focul? Şi dacă veneraţia nu conduce la foc, dacă adoraţia nu conduce la iubire, dacă liturghia nu conduce la o percepţie mai clară a realităţii, dacă Dumnezeu nu conduce la viaţă, la ce foloseşte religia, în afara faptului că va crea mai multă separare, mai mult fanatism, mai mult antagonism?

Nu din lipsa religiei – în sensul obişnuit al cuvântului – suferă lumea, ci din cauza lipsei iubirii, a lipsei conştiinţei. Căci iubirea e generată prin conştiinţă şi nicicum altfel. Înţelegeţi ce obstacole puneţi în calea iubirii, libertăţii, fericirii, iar ele se vor prăbuşi. Aprindeţi lumina conştiinţei, iar întunericul va dispărea.

Oamenii sunt adormiţi, morţi. Oameni morţi care conduc guverne, oameni morţi care conduc mari firme, oameni morţi care-i educă pe alţii. Revino la viaţă! Mersul la biserică trebuie să te ajute exact aici, la lucrarea de “a fi conştient”. Altfel, este inutil şi treptat – ştiţi la fel de bine ca si mine – pierdem tineretul de pretutindeni; ei nu au nici un chef să adune şi mai multe spaime şi vinovăţii pe cap. Nu-şi doresc să aibă parte de şi mai multe predici şi îndemnuri. Dar îşi doresc să înveţe despre iubire. Cum pot să fiu fericit? Cum pot să trăiesc? Cum pot să mă înfrupt din lucrurile extraordinare despre care ne-a vorbit Iisus Hristos – pace, seninătate, bunăvoinţă, speranţă, bucurie, iubire?

Este important să înţelegem opreliştile pe care le punem în calea manifestării iubirii, prin înţelegerea conflictelor care răsar din fricile noastre şi din dorinţele noastre.

Astăzi, pe drumul încoace, cineva m-a întrebat “Te simţi vreodată abătuta?” Şi încă ce abătuta mă simt din când în când. Îmi încasez loviturile. Dar asta nu durează, chiar nu durează. Cum fac? Primul pas: nu mă identific cu starea mea.
Iată că mă copleşeşte un sentiment de amărăciune. Dar, în loc să devin mai tensionat şi mai iritat din cauza lui, acest sentiment mă face să înţeleg că de fapt mă “vizitează” nişte gânduri de deprimare, dezamăgire, sau ceva de genul ăsta.

Al doilea pas: recunosc că sentimentul se află în mine, nu în celălalt – cum ar fi cel care nu mi-a răspuns la scrisoare – şi nu în lumea exterioară; el este în mine. Pentru că, atâta timp cât cred că este în afara mea, mă simt îndreptăţit să mă agăţ de sentimentele mele. Nu pot spune că toată lumea simte aşa: de fapt, numai proştii pot simţi astfel, numai oamenii adormiţi.

Al treilea pas: nu mă identific cu sentimentul. “Eu” nu este acel sentiment. “Eu” nu sunt singur, “Eu” nu sunt deprimat, “Eu” nu sunt dezamăgit. Dezamăgirea există acolo- poate fi privită. Vei fi uimit cât de repede se evaporă. Orice lucru de care eşti conştient continuă să se schimbe; norii continuă să se mişte. Pe măsură ce faci asta, începi să înţelegi tot felul de lucruri, inclusiv motivul pentru care au apărut norii.

Ştiţi cum se nasc războaiele? Din proiecţia în afara noastră a conflictului care se află în interior. Arătaţi-mi un individ în care nu există conflict interior şi vă voi arăta un individ în care nu există violenţă. El va acţiona eficient, chiar dur, dar nu vei găsi în el nici urmă de ură. Când acţionează, se comportă ca un chirug; când acţionează, o face cum se poartă un învăţător iubitor cu copiii retardaţi mintal, pe care nu-i învinovăţeşti, îi înţelegi; dar totuşi te repezi să acţionezi. Pe de altă parte, când te repezi să acţionezi, fără să fi rezolvat propria ta ură şi violenţă, n-ai făcut decât să amplifici eroarea. Ai încercat să stingi focul, punând gaz pe foc.

Ce fel de sentiment te cuprinde când te apropii de natură, sau când lucrezi ceva ce-ţi place? Sau când comunici, cu adevărat, cu un om de a cărui companie de bucuri în public şi în intimitate, fără să te cramponezi de el? Ce fel de sentiment ai? Compară aceste sentimente cu cele pe care le ai când eşti învingător într-o dispută, sau într-o cursă, sau când devii foarte cunoscut, sau când toată lumea te aplaudă. Acestea din urmă sunt sentimentele pe care eu le numesc lumeşti; pe cele dintâi le numesc sentimente de suflet.

Mulţi oameni câştigă lumea şi îşi pierd sufletul. Mulţi oameni trăiesc vieţi goale, fără suflet, deoarece se hrănesc cu popularitate, glorie, cu falsa iluzie că deţin puterea.

Dar poţi alege să te hrăneşti altfel, dezvoltându-ţi gustul pentru lucrurile bune din viaţă. Ce lucruri bune? Dragostea pentru munca pe care te bucuri să o faci de dragul iubirii;bucuria de a râde şi de a fi aproape de oamenii de care nu te agăţi şi de care nu depinzi emoţional, dar a căror companie îţi face plăcere. Acceptarea activităţilor pe care le poţi face cu întreaga ta fiinţă – activităţi care îţi plac atât de mult, încât atâta timp cat eşti prins de ele, succesul, recunoaşterea şi aprobarea celorlaţi nu înseamnă nimic pentru tine. Gândeşte-te la o viaţă în care nu depinzi emoţional de nimeni – aşa că nimeni nu mai are puterea să te facă fericit sau nefericit.

Apoi, îţi va fi de folos să te întorci la natură. Evită gloata, urcă pe munţi şi comunică în tăcere cu pomii, cu florile, cu animalele, cu păsările, cu marea şi norii, cu cerul şi stelele. Este un foarte bun exerciţiu spiritual – să priveşti totul şi să fii conştient de ce se află în jurul tău.

Dacă-ţi doreşti să iubeşti, trebuie să înveţi să vezi din nou. Aşa vei înţelege ce este libertatea, ce este iubirea, ce este fericirea, ce este realitatea, ce este adevărul, ce este Dumnezeu.

Haideţi să încheiem tot cu o istorie frumoasă:

“Un om a găsit un ou de vultur şi l-a pus în cuibarul unei găini de curte. Puiul de vultur a ieşit din ou odată cu puii de găină şi a crescut împreună cu ei.
Toată viaţa lui, vulturul a făcut ceea ce au făcut şi puii de curte, crezând că este pui de curte. A scurmat pământul după viermi şi insecte. A cloncănit şi a cotcodăcit. Dădea din aripi şi zbura un pic în aer.

Anii au trecut şi vulturul a îmbătrânit foarte tare. Într-o zi el a văzut o pasăre splendidă deasupra lui, pe cerul fără nori. Aceasta plana într-o graţioasă măreţie printre curenţii puternici, abia bătând din aripile sale viguroase, aurii.

Bătrânul vultur privi în sus cu veneraţie. «Cine e acesta?», a întrebat el.
«Acesta este vulturul, regele păsărilor», i-a spus vecinul său. «El aparţine Cerului. Noi aparţinem Pământului – noi suntem găini». Şi astfel vulturul a trăit şi a murit ca o găină, pentru că asta a crezut că este“.

Adaptare dupa Anthony Mello – “Constienta. Capcanele si Sansele Realitatii”