Calitatile
unui spirit liber sunt multidimensionale. Prima trasatura care il
defineste : nu crede in nimic in afara de experienta lui proprie.
Singurul lui adevar e adevarul propriu; nici un profet, nici o sfanta
scriptura, nici o traditie straveche nu-i pot da adevarul. Poate ca
acestia vorbesc despre adevar, poate ca fac mult tam-tam in legatura
cu adevarul, dar a sti despre adevar nu inseamna a cunoaste
adevarul. Un spirit liber nu are un sistem de credinte - teist
sau ateu, crestin,musulman,sau hindus; el este un cautator.
Insa
trebuie inteles un lucru foarte subtil, si anume acela ca un spirit
liber nu este un egoist. Nici egoistul nu vrea sa apartina
vreunei biserici, vreunei ideologii, vreunui sistem de credinte, dar
motivul pentru care el nu vrea sa apartina e total diferit de cel al
rebelului. El nu vrea sa apartina din cauza ca are o parere prea buna
despre sine. E mult prea egoist; nu poate fi decat singur, totul doar
pentru el, doar pentru propriul interes.
Spiritul
liber nu este un egoist, necredinta lui nu este o atitudine aroganta,
ci o abordare smerita. El spune doar atat: " Pana ce nu-mi
gasesc adevarul meu, orice adevar imprumutat nu face decat sa ma
ingreuneze. Pot ajunge sa am capul plin de cunostinte, dar nu voi
cunoaste nimic prin fiinta mea, nu voi fi martor ocular al nici unei
experiente".
Spiritul
liber nu apartine nici unei biserici, nici unei organizatii, fiindca
el nu vrea sa fie un imitator. El vrea sa ramana deschis, fara nici o
idee preconceputa, asa incat cautarea lui sa nu fie influentata de
nici o prejudecata. Insa intreaga lui abordare e aceea a unei
persoane plina de respect. Un spirit liber isi respecta independenta
proprie, si respecta deasemenea independenta tuturor celorlalti. Isi
respecta propria divinitate si respecta divinitatea intregului
Univers.
Intregul
Univers este templul lui - de acea el a parasit templele marunte
facute de catre om. Intregul Univers e, pentru el, o sfanta scriptura
- de acea a lasat in urma toate sfintele scripturi scrise de om. Dar
nu din aroganta procedeaza astfel, ci pentru ca si-a dat seama
prin trairile lui, prin cautarile si experientele lui, si prin
viziunile lui , ca tot ce conteaza este legatura lui personala cu
Divinitatea.
A
doua dimensiune e reprezentata de faptul ca nu traieste in trecutul
care nu mai exista si nici in viitorul nescris inca, ci traieste in
prezentul acum cu cea mai mare vigilenta si constiinta de care e
capabil. Cu alte cuvinte, traieste constient in momentul prezent. Noi
traim in mod obisnuit ca somnambulii, ca lunaticii. Spiritul liber
incearca sa traiasca o viata constienta. Constienta e religia lui,
filosofia lui, constienta e modul lui de viata.
A
treia dimensiune o reprezinta faptul ca spiritul liber nu e
interesat sa-i domine pe ceilalti. Un spirit liber traieste viata
in momentul prezent, cu constienta, lipsit de orice dorinta de a
domina in viata, nu are sete de putere. Setea de putere a distrus
umanitatea si nu i-a permis sa fie mai creativa, mai frumoasa, mai
buna. Si aceasta sete de putere e cea care duce in ultima instanta la
conflicte, la competitii, la gelozii, iar in cele din urma la
razboaie...toata istoria umanitatii nu e altceva decat o istorie a
razboaielor, a uciderii omului de catre om. Motivele s-au schimbat,
dar uciderea continua. S-ar parea ca motivele nu sunt decat pretexte,
adevarul fiind ca omului ii face placere sa ucida.
Un
spirit liber este un om de stiinta in lumea sufletului - aceasta
este cea de a patra dimensiune. Tot asa cum stiinta se foloseste de
indoiala, de scepticism, de investigatii, si el foloseste aceste
metode in cautarea lui interioara. Stiinta le foloseste in cazul
realitatii obiective, el le foloseste in cazul subiectivitatii sale.
Insa el nu condamna indoiala, nu condamna scepticismul, nu condamna
nesupunerea, nu condamna abordarea realitatii intr-un mod lipsit de
credinta. Patrunde in fiinta lui cu o minte stiintifica, fara sa aiba
idee ce anume cauta.
Isi
cizeleaza in permanenta inteligenta. Se cufunda mereu mai adanc in
tacere, in meditatie, astfel ca tot ceea ce sta ascuns in el sa I se
dezvaluie, insa nu porneste la drum avand o idee preconceputa legata
de ceea ce cauta.
Numai
un spirit liber este cu adevarat revolutionar, si cu adevarat
religios. El nu infiinteaza o organizatie, el nu vrea adepti, nu
ridica biserici.
Dar
e posibil ca un spirit liber sa aiba tovarasi de drum alaturi de care
sa se bucure, impreuna cu care sa danseze, sa cante, sa planga, sa
simta imensitatea existentei si vesnicia vietii. Se pot contopi
intr-un fel de comuniune, fara ca vreunul dintre ei sa renunte la
individualitatea sa; ba dimpotriva, comuniunea spiritelor libere
revitalizeaza individualitatea fiecaruia in parte, ii hraneste
individualitatea, ii confera acestuia demnitate si respect.
adaptare dupa scrierile lui Osho
