Modelarea viitorului

De-a lungul timpului, toate stiintele predictive s-au confruntat cu marea provocare de a reusi sa fixeze, in spatiu si timp, coordonatele viitorului. Unele au esuat, altele au reusit. Aparate din ce in ce mai complicate, specialisti si savanti geniali vor sa prognozeze cat mai exact miscarile meteo sau seismice, cursul monetar ori politic, sexul fatului; astrologii vor sa prognozeze cursul destinului uman etc. Cumva, fiecare dintre noi vrem sa inseuam viitorul, fara sa stim exact de ce anume este determinat el, ce elemente intervin in ecuatia lui.

Dar specialistii in fizica cuantica spun ca o experienta poate fi anticipata pe baza unor relatii faptice prezente. Particulele se vor afla intr-un anumit loc si spatiu, in functie de compozitia si relatia lor cu dimensiunea spatiu/timp prezenta. Cunoscand aceste date, poti anticipa viitoarea stare a materiei. Modificand starea sa prezenta, poti controla configuratia ei viitoare. Dar, oare, acesta este viitorul? Cred ca ar fi bine sa definim ce numim viitor.

Viitorul reprezinta „spatiul” vast care ne inconjoara, plin de o infinitate de posibilitati de A FI. Plin de o infinitate de experiente posibile. Acest spatiu poate fi intalnit doar inaintea unui moment cand ai de facut o alegere. Asta, deoarece fiecare alegere exclude restul posibilitatilor si materializeaza doar una, aceea aleasa. Insa aceasta alegere iti deschide un nou spatiu de infinite posibilitati, la care ai acces prin intermediul instrumentelor dobandite in urma experientelor avute – cunoasterile personale. Asta, deoarece in permanenta esti un punct in univers, indiferent incotro privesti – de fapt, esti inconjurat de vastitate. De fapt, in permanenta ne inconjoara o infinitate de ocazii de A FI dar le alegem pe acelea catre care fiinta noastra (multistratificata) ne orienteaza, fara sa dispara si celelalte din posibilitatea virtuala a manifestarii.

Orice alegere are o consecinta. Consecinta nu este viitor – chiar daca asa avem impresia. Consecinta este doar un feed-back. Viitorul este mai curand un concept, un univers, decat o locatie. Cand facem o prognoza, nu prindem viitorul de urechi domesticindu-l. Cand facem o prognoza, alegem o formula de A FI Una dintre infinitele variante existente. Nu suntem in viitor, ci in determinare. Determinismul poate fi un instrument al evolutiei, daca il folosim ca atare. Daca vreau sa-mi iau casa peste trei ani, fac cele mai bune alegeri care ma pot duce la un viitor in care posed o casa. Din infinitatea posibilitatilor existente pentru mine, deschid o cale de manifestare a ceea ce doresc sa am/sa fiu. Restul posibilitatilor raman virtuale. De fapt, orice prognoza exclude posibilitatile infinite si orienteaza manifestarea pe o cale anume. Nu mai vorbim de viitor aici. Daca vrem sa vorbim de el, atunci trebuie sa ne situam inaintea oricarei alegeri, in vid, in spatiul nemanifestarii. Vidul este punctul – sau, mai bine zis – starea aflata dincolo de orice. Gandul, intentia, dorinta, emotia, aleg pentru noi, ne decid varianta manifestarii. Doar inaintea alegerii avem in fata infinitatea de posibilitati, cu conditia sa ne eliberam de orice ancora, sa fim in deplina libertate de constiinta. Dar, lasand dorintele sau emotiile sa aleaga pentru noi, nu mai putem avea acces la multitudinea de posibilitati, pentru ca ele sunt restranse de aceste existente din noi. Daca vrem sa ne plasam in spatiul tuturor posibilitatilor, trebuie sa iesim din determinismul emotiilor noastre, al gandurilor noastre, al dorintelor si aspiratiilor noastre. Acest lucru este egal cu iluminarea, cu eliberarea.

Din starea de iluminare poti face apoi alegeri constiente, deschizandu-ti in fata un drum determinat pentru care ai optat din pozitia constientizarii tuturor posibilitatilor pentru tine, din pozitia libertatii tale interioare. Practic, iti lasi sinele sa aleaga. Folosesti instrumentul optiunii, in sensul materializarii, pe baza principiului rezonantei, ca pe o unealta a expresiei sinelui si nu a gandurilor/emotiilor/dorintelor. Sinele nu se defineste prin ele. Sinele nu se defineste prin nimic – el este fiintarea divinului launtric. Alegerile venite din aceasta dimensiune sunt cele mai potrivite si cele mai elastice. Ele sunt creatoare. Adica feed-back-urile lor asigura, in permanenta, libertatea exprimarii puterii de creatie – noi variante si noi optiuni.

Daca alegerea este un instrument al expresiei noastre, intrebarea este din ce facem alegerea. Din sine? Din emotie? Din dorinta? Din frica? Din ce strat al fiintei? De ce este important sa stim asta? Pentru ca, in functie de punctul in care situam constiinta in fiinta noastra, pentru a face saltul in alegere deschidem in fata noastra un camp mai elastic, sau mai rigid, de posibilitati. De exemplu, daca vreau sa-mi iau casa pentru a avea o viata confortabila, proiectez in fata un set de consecinte venite din dorinta confortului, care si ea se sprijina pe evitarea neplacerilor, pe frustrari trecute, pe eforturi prezente. Dar daca vreau aceasta casa pentru ca astfel pot sa-mi exprim creativitatea, pentru ca pot exista, functionand pe coordonatele materializarii in bucurie, pentru ca pot simti relatia mea elastica si creatoare cu materia (asa cum facem, vara, castele din nisip, amuzati de jocul particulelor), atunci in optiunea mea se strecoara mai putina frica si anxietate, mai putin trecut si frustrari – adica mai putin determinism. Pot sa am o casa pe care o alege sinele. Folosesc dorinta unei locuinte, ca pe o unealta de a-mi exprima divinul launtric si de a ma deschide in fata multitudinilor de posibilitati de materializare, lasand legea rezonantei sa aduca locuinta potrivita sinelui meu. Astfel am acces la un program permanent creator si elastic, plin de o infinitate de noi posibilitati de A FI. Dar daca ambitia, complexul, frustrarea, competitia ma determina sa proiectez in fata mea viitoarea locuinta, ea se va materializa intr-un ritm si de o consistenta egale cu elementele ce determina aceasta proiectie. Obiectul materializat va calchia anxietatile si ambitiile mele (nu sinele meu) si, in derularea evenimentelor vietii, voi avea un rezultat al lor si nu un rezultat al sinelui divin.

Modelarea viitorului este posibila prin instrumentul intentiei. Sa tinem cont ca, atata timp cat inca vorbim de viitor, suntem in tridimensionalitate si folosim instrumentele/legile acestui plan. Intentia poate avea la baza dorinta sau aspiratia (sunteti de acord ca pot exista diferente de calitate intre ele). Intentia proiecteaza in fata noastra un camp-matrice pentru o posibila realitate. Ca aceasta realitate sa se materializeze, ea trebuie mentinuta prin credinta, minte si simtire, deopotriva. Ca ea sa fie puternica, este necesar sa nu fie sabotata de o frica subterana, sau de dorinta de a evita/contracara o alta posibilitate din viitor, mai putin dorita. Constiinta este astfel concentrata pe un singur punct. Ca aceasta intentie sa fie constanta, ea trebuie generata de straturile cele mai stabile ale fiintei – cat mai aproape de sine. Si, ca sa ne asiguram ca frica nu se strecoara in ecuatie, este necesar sa nu ne mai temem de nereusita. Si nici de precipitarea ajungerii in acel viitor dorit.

Ideea de modelare a viitorului are una dintre cele mai fascinante aplicatii in vindecare. Cand cineva sufera de o boala, de obicei se centreaza pe suferinta, pe tulburarea somatica si nu pe sanatate – considerand ca sanatatea e pierduta.

Dar putem privi lucrurile din perspectiva modelarii viitorului.

A te centra pe boala – de care vrei sa scapi (si aici inregistram frica de suferinta, de nereusita in vindecare, comportamente si atitudini necorespunzatoare ce au generat imbolnavire) – este egal cu a o intretine cu entuziasm.

Putem privi si asa lucrurile – boala este absenta sanatatii: ceva lipseste din corp si aceasta lipsa se manifesta ca boala. Este suficient sa aducem ceva in corp (sau sa revelam ceva din fiinta noastra), pentru a avea sanatate. Cu alte cuvinte, ne centram pe plus si nu pe minus, pe ceva creativ si nu pe ceva distructiv.A face ceva sa plece este egal cu respingerea/crima. Universul (in orice forma s-ar manifesta) nu se lasa omorat, ci doar transformat/transmutat. Boala nu este o predestinare, ci o autoprofetie implinita. Ea este o imagine in oglinda – ne arata ceea ce suntem. Degeaba stergem imaginea cu buretele, ea nu va disparea. Eventual se va opaciza, dar va fi tot acolo. Cu adevarat util este sa reflectam alt chip in oglinda si nu sa incercam sa lipim un plasture pe obrazul reflectat.  Este ilogic! A fi sanatos, cand suferi de o boala, inseamna sa-ti modelezi viitorul proiectat de suferinta prezenta. Cum? Din toate variantele posibile existente in univers, o alegi pe cea dorita – sanatate – te concentrezi pe ea, renuntand la frici, spaime (chiar pe fondul unor dureri fizice – ele exista intr-un plan al realitatii, dar paralel si simultan ai acces la o alta posibilitate de manifestare). Trebuie sa incepi sa-i arati oglinzii alt chip. Adica, sa gandesti si sa traiesti ca si cand ai fi sanatos. Tinand cont, insa, de realitatea acestui plan in care e ancorata constiinta ta – de limitele corpului fizic. Nu poti sa faci o mana sa-ti creasca la loc (poate nu inca, dar sigur intr-un maine apropiat) dar poti sa te gandesti la piciorul tau scrantit ca la unul sanatos si sa-l simti asa, ajutandu-l sa se vindece. Sa vezi boala ca pe o expresie a fiintei tale, temporara si paralela cu alte posibilitati. Sa vezi artroza ca pe o rigidizare a fiintei tale, iar vindecarea sa ti-o reprezinti nu prin plecarea bolii, ci prin venirea in corp/constiinta a elasticitatii si fluiditatii gandirii si simtirii. Vindecarea nu apare printr-o lipsa de ceva, ci printr-un plus/creare de ceva. E mai usor sa folosesti energia de care dispui in a crea ceva, decat in a distruge. Nu te lupti cu cancerul, aduci bucuria si lumina care il hranesc pana la dizolvare. Iar dizolvarea este transmutarea in sanatate, a energiei inmagazinata in el – in componente hranitoare (in fond, tesutul tumoral este proteic). Corpul nu face nimic nepotrivit. El doar da semnale. Orice forma de energie este constructiva. Nu trebuie sa te lupti cu ea, ci doar sa-i schimbi polaritatea. Ea se va deplasa, conform principiului rezonantei, acolo unde este nevoie de ea.

Modelarea viitorului cu aplicabilitate in vindecare ne elibereaza de presiunea unui trist destin clinic. Orice om nascut sanatos poate fi mereu sanatos. Corpul este elastic. Gandirea este elastica. Emotia este elastica. Toate sunt educabile, se pot re-crea. Totul este sa aduci, din infinitele posibilitati din viitor, pe cea dorita – eliminand programatic orice alta varianta posibila, traind ca si cand varianta ar fi implinita, apropiindu-te de ea cu incredere si rabdare – rabdare cu tine, dandu-ti timp si iubire sa te revelezi pe tine, tie insuti.