Medicina Tibetana Traditionala - Medicina alternativa

Medicina Tibetana Traditionala - O imagine de ansamblu

Medicina Traditionala Tibetana este o stiinta medicala holistica, care se adreseaza nevoilor corpului, ale mintii si spiritului individului, intr-o maniera integrata. Datand inca din antichitate, medicina tibetana are o geneza, o istorie si o dezvoltare proprie, specifice peisajului tibetan, culturii indigene si spiritului poporului tibetan.

Medicina tibetana traditionala contine o filozofie comprehensiva, o cosmologie si un sistem anatomic subtil, alaturi de practici spirituale.

Studiul Medicinii Traditionale Tibetane include o varietate de cunostinte cu privire la anatomie si fiziologie, embriologie, patologie, diagnosticare si terapii, incluzand o farmacopee generoasa pe baza de plante, precum si o varietate larga de terapii externe putin cunoscute in lumea occidentala.

In ciuda faptului ca este unul dintre cele mai vechi sisteme de vindecare, medicina tibetana traditionala continua sa fie eficient practicata in societatea contemporana. Sistemul modern de cercetare confirma in prezent beneficiile extraordinare ale acestei stiinte antice.

Obiectele Medicinii Traditionale Tibetane au o natura duala:

• Aspecte preventive
  Prevenirea bolii printr-un stil de viata corect si o dieta adecvata este fundamentala pentru Medicina Traditionala Tibetana. In aceasta epoca moderna, majoritatea bolilor cronice apar ca rezultat al dezechilibrului atitudinii mentale, al stilului de viata incorect si al dietei neadecvate. Diabetul si bolile cardiovasculare sunt exemple bine-cunoscute pentru acest caz.
• Aspecte curative
  Odata ce apare dezechilibrul, boala incepe sa se manifeste. Apoi, incepe sa devina necesara recreerea echilibrului prin repararea cauzelor ascunse si a efectelor. Mai exact, intr-o prima etapa, respectarea factorilor care tin de dieta si stilul de viata, iar apoi, apelarea la terapiile pe baza de plante si la terapiile externe.

Ce reprezinta Echilibrul si Dezechilibrul?

Echilibrul se refera la armonia dintre corp, energie si minte. Dintre acestea, energia ocupa cel mai important loc, deoarece constituie legatura vitala dintre corp si minte. Atunci cand aceasta energie vitalizanta ajunge intr-un dezechilibru, corpul si mintea isi pierd si ele echilibrul si deci, starea de sanatate.

Echilibrul are ca rezultat un corp sanatos, o minte limpede si calma si o energie in abundenta.

Dezechilibrul intervine ca urmare a unor cauze negative. In Medicina Traditionala Tibetana, cauzele negative sunt clasificate ca fiind primare sau secundare. Cauzele primare apar mereu datorita atitudinilor mentale negative sau distructive, precum furia sau agresivitatea; dorinta, atasament sau dorinta nesanatoasa fata de cineva si ignoranta. Cauzele secundare sunt factorii de perpetuare, precum o dieta necorespunzatoare si un stil de viata neadecvat, sau factorii acuti de precipitare.

Ce reprezinta Energia?

In Medicina Traditionala Tibetana, termenul "energie" se refera la puterea dinamica si anume la sursa intregii existente, incluzand atat microcosmul, cat si macrocosmul. In corp, aceasta se manifesta prin principiul vitalizant psiho-fizic. Aceasta energie reiese din cele Cinci Elemente si anume: spatiu, vant, foc, apa si pamant.

Calitatea spatiului este aceea de vacuitate sau potentialitate, calitate din care se nasc toate fenomenele; vantul are calitatea de miscare, crestere si dezvoltare; focul are calitatile vitezei si caldurii, care creeaza coacerea, maturarea; apa are calitatile fluiditatii si ale adeziunii; pamantul are calitatea soliditatii si stabilitatii.

Aceste cinci elemente pot fi rezumate la trei calitati specifice, cunoscute sub denumirea de cele Trei Umori. Cele Trei Umori sunt Bila, Flegma si Vantul, care au calitatile esentiale ale caldurii, frigului, respectiv neutrului.

Tibetan	Umoarea	Element	Calitate	Functiile principale in corp
Lung	Vant	Spatiu Aer	Miscare	Activitati ale mintii; gandire si ratiune Functii ale Sistemului Nervos - interfata dintre corp si minte Respiratie Excretie
Tripa	Bila	Foc	Caldura	Reglarea caldurii corporale Digestia si asimilarea factorilor nutritive Functii catabolice Constientizarea senzatiei de foame si sete Curaj, motivatie Viziune
Badkan	Flegma	Pamant Apa	Soliditate Adeziune Fluiditate	Baza structurala a corpului Fluide din corp Functii anabolice Somn Rabdare, Toleranta

Diagnosticarea in Medicina Tibetana Traditionala

Acest sistem medical antic, natural si moderat cuprinde trei metode de diagnosticare:

• Examinarea (tib. lTa ba) - care inseamna a privi, a observa
• Palparea (tib. Reg pa) - care inseamna a atinge
• Studiu de caz (tib. Dri ba) - care inseamna interogare

Examinarea (tib. lTa ba)

Examinarea detaliata presupune evaluarea formei si a conturului corpului pacientului, precum si infatisarea pacientului; observarea critica a organelor senzoriale, in special a caracteristicilor limbii; inspectia detaliata a urinei, care este considerata cel mai important factor in procesul de diagnosticare.

Analiza urinei conform medicinei tibetane traditionale

In Medicina Traditionala Tibetana, exista noua aspecte importante de luat in considerare atunci cand se analizeaza urina.

Primele patru elemente trebuie sa fie luate in considerare atunci cand urina este inca in stare calda si anume culoarea urinei in momentul eliberarii ei, aburii, mirosul si natura bulelor sale.

Trebuie observate doua aspecte in timpul fazei de racire - acestea se refera la formarea sedimentelor si la orice materie uleioasa aflata pe suprafata urinei.

Pe masura ce urina se raceste, aceasta isi modifica culoarea. Trebuie observate atat intervalul de timp care are loc in timpul schimbarii culorii intre faza calda a urinei si cea de racire, precum si modificarea culorii urinei si culoarea finala a urinei odata ce s-a racit in intregime.

Fiecare dintre aceste caracteristici ale urinei, precum si modul in care urina se modifica de-a lungul timpului ofera informatii cu privire la modalitatea in care cele trei umori afecteaza corpul si metabolismul sau.

Palparea (tib. Reg pa)

In Medicina Traditionla Tibetana, arta palparii (atingerea) cuprinde doua domenii:

• Diagnosticarea pulsului
  Examinarea pulsului reprezinta o metoda foarte importanta si complexa de diagnosticare. Este practicata la scara larga in majoritatea tipurilor de medicina traditionala orientala, dar trebuie sa se faca cunoscut faptul ca arta tibetana a examinarii pulsului este diferita fata de cea din alte tipuri de medicina. Exista doua aspecte majore ale diagnosticarii pulsului: examinarea pulsului cu scopul de a stabili tipologia profunda a individului si examinarea pulsului cu scopul de stabilire a patologiei.
• Puncte delicate
  Reg Pa se refera si la verificarea anumitor puncte, cu scopul de a identifica zonele dureroase, care indica localizarea bolii. Palparea fiecarui punct dureros stabileste o legatura cu organele invecinate; este vorba in special despre punctele situate de-a lungul coloanei vertebrale si cele de-a lungul capului.

Studiul de caz sau Interviul (tib. Dri Ba)

Acesta constituie procesul de adunare a informatiilor: cum sa se adreseze intrebari pacientului si cum sa fie ascultat acesta pentru a putea identifica semnele si simptomele; detinerea de informatii cu privire la dieta si comportament, pentru a intelege cauzele posibile ale tulburarii sau bolii.

Exista trei puncte principale care trebuie sa fie clarificate in timpul interviului; simptomele curente ale pacientului; parerea pacientilor cu privire la cauza simptomelor; modul in care pacientul reactioneaza atunci cand ii sunt prezentate anumite tipuri de mancare si anumite circumstante.

Metode de tratament in Medicina Tibetana Traditionala

Exista patru metode principale de tratament in medicina tibetana traditionala si anume: Dieta, Stil de viata, Terapii pe baza de medicamente si Terapii Externe.

• Dieta:
  Conform medicinei tibetane, indivizii trebuie sa fie constienti de tipologia lor, pentru a putea beneficia de o dieta care sa ajute la mentinerea echilibrului.

Dieta poate fi adaptata diferitelor tipuri de dezechilibre, fie ca tulburarea are o natura calda sau rece, iar patologia poate fi adaptata celor trei umori.

Exista anumite variante importante care contribuie la o buna-stare si o vitalitate sporite: o dieta naturala si echilibrata din punct de vedere nutritionist, scazuta in grasimi si moderata in consumul de carnuri, lipsita de gusturi extreme, precum gustul sporit de dulce sau mancarurile excesiv de sarate. Alcoolul este prescris cu moderatie.

In viata moderna, se sugereaza evitarea mancarurilor fast-food bogate in grasimi, a mancarurilor si bauturilor murate sau conservate, in special in primii ani de viata, cu scopul de a preveni instalarea bolii.

• Stilul de viata
  Medicina tibetana considera ca un stil de viata sanatos presupune o constientizare permanenta a vietii voastre - trezirea, somnul, actul de a manca, de a sta jos, mersul, munca.

Mediul inconjurator trebuie sa fie adecvat tipologiei fiecarei persoane - cea mai importanta fiind existenta intr-un echilibru armonios cu natura. Este esential sa respiram aer proaspat, sa beneficiem de o lumina adecvata si sa evitam temperaturile extreme.

Este important ca individul sa aloce timp activitatilor precum meditatia, exercitiile de respiratie si yoga, pentru a reduce stresul fizic si mental - care contribuie la cauzele ascunse ale bolilor.

• Medicamentele
  In farmacopeea tibetana, ierburile naturiste, plantele si florile salbatice sunt utilizate pentru efectul lor terapeutic. De asemenea, se utilizeaza si o varietate de substante minerale si un numar redus de substante derivate din materie animala. Multe dintre aceste substante pot fi gasite in Asia, insa anumite ierburi si minerale cu un efect mai puternic se gasesc doar in inaltul platou tibetan. Datorita naturii virgine a acestui mediu, ingredientele Materiei Medica tibetane sunt extrem de pure.

Medicamentele tibetane sunt realizate in conformitate cu doua principii de baza - conform Gustului si conform Puterii. Doctorii examineaza diferitele gusturi ale substantelor si efectueaza o combinatie intre medicamente - acest proces este cunoscut sub denumirea de amestec medicinal conform Gustului. Fiecare substanta din Materia Medica are o putere naturala care este independenta de gust si serveste la ghidarea amestecului medicamentelor in functie de Putere. Potrivit textelor antice si seriilor de retete medicale tibetane, doctorii tibetani produc si in prezent ambele tipuri de medicamente.

O caracteristica a medicamentelor tibetane este aceea ca ele contin numeroase componente - acestea sunt cunoscute sub denumirea de formule multi-componentiale. Un remediu simplu poate sa contina 10 substante, in timp ce o formula mai complexa poate sa contina pana la 70 de ingrediente. Remediile pot fi gasite sub forma de pastile, pulbere, decoctii, concentrare, creme, sau lotiuni.

Exista aproximativ 500 de formule medicinale folosite la scara larga in prezent. Aceste formule sau remedii au ca scop restabilirea echilibrului celor trei umori. Studiile stiintifice recente sunt acum capabile sa demonstreze eficacitatea acestor formule tibetane.

• Terapii externe
  Medicina tibetana traditionala descrie sanatatea fizica ca fiind un echilibru intre cele trei umori. Terapiile externe specifice pot fi utilizate pentru a restabili echilibrul în fiecare din cele trei umori.

Medicina Tibetana Traditionala cuprinde o gama bogata de terapii externe, fiecare dintre acestea putand fi folosita individual, sau in combinatie cu alte tipuri de tratament.

• Masaj - Kunye (tib. bsKu mNye)
  Ku Nye reprezinta masajul medical traditional tibetan, care poate fi folosit atat pentru prevenirea, cat si pentru tratarea bolilor.

Sunt utilizate anumite puncte si meridiane de acupresiune, precum si anumite uleiuri terapeutice pe baza de plante.

• Acupunctura - Thurche (tib. Thur dPyad)
  Cunostintele referitoare la acupunctura tibetana au fost lasate in umbra numerosi ani; cu toate acestea, cercetarile realizate de Dr. Nida Chenagtsang au readus la lumina aceasta arta a vindecarii. Academia Iternationala de Medicina Traditionala Tibetana este onorata sa prezinte invataturile referitoare la acupunctura tibetana traditionala. Acupunctura tibetana difera de cea chinezeasca, in special in modul de utilizare al diferitelor puncte si meridiane.
• Moxibustia - Metsa (tib. Me bTsa)
  Moxibustia reprezinta o terapie de incalzire care utilizeaza planta leontopodium, care este trecuta prin procesul de uscare, apoi faramitata si adusa in forma unui con ars ulterior - aplicata pe anumite puncte cu scopul de a genera caldura.

Aceasta este una dintre cele mai importante terapii externe folosite pentru tulburarile reci - de exemplu, tulburari digestive, circulatia sanguina deficitara, dureri acute.

Se folosesc anumite puncte pentru diferite boli. Exista 20 de tipuri diferite de moxibustie, fiecare apeland la diferite materiale si facand ca arta moxibustiei medicale tibetane sa fie unica prin diversitatea sa.

• Ambutisarea - Mebum (tib. Me Bum)
  In mod traditional, medicina tibetana utilizeaza cani din cupru aplicate pe zonele dureroase, cu scopul de a alina durerea si de a ameliora blocajele energetice.

Mai mult, medicina tibetana traditionala apeleaza la terapii externe unice si mai putin cunoscute, precum:

• Terapia imbaierii pe baza de plante - Lum (tib. Lums)
• Eliberarea de sange - Tarka (tib. gTarga)
• Comprese - Dug (tib. Dugs)
• Terapia betelor - Yuk Cho (tib. dByug bChos)
• Moxibustia "mongola" - Hor Me

Sursa: http://www.iamtt

<*toate drepturile rezervate*>