Cum sa ne cream realitatea pe care o dorim

Probabil ca ati auzit de legea atractiei. Cea de care se vorbeste mult in filmul si cartea “Secretul”.
Legea atractiei spune ca aducem in viata noastra lucrurile, evenimentele si oamenii care ne preocupa, la care ne gandim. Si ca este suficient sa ne dorim intens si cu sinceritate ceva ca acel “ceva” sa ni se intample.

Si probabil ca si voi v-ati intrebat, ca si mine, de ce nu reusim sa  avem, atunci, viata pe care o dorim din moment ce este atat de simplu – suficient sa te gandesti la lucrurile pe care le vrei ca apoi ele sa se materializeze. Noua de ce nu ne iese?

 Exista aici un talc.

 Pentru a materializa lucrurile pe care le dorim trebuie sa stim ce si cum sa dorim.

 Numai pentru ca exista legea atractiei nu inseamna ca orice dorinta poate fi materializata. De ce?

• In primul rand, dorinta poate fi total straina de noi si nu isi gaseste loc in fiinta noastra, in menirea noastra – in general dorintele nenaturale intampina multe dificultati in a se materializa – acesta fiind un semn fie ca dorinta e gresita, fie modul in care vrem sa o implinim e gresit.
• In al doilea rand, dorinta nu este sustinuta si de credinta; cel mai adesea este lipsita de neincredere, de teama sau de o speranta infantila, lipsita de suport si forta interioara – mai curand mistica, narcotica. Cu alte cuvinte nu este aliniata dorinta cu credinta si sufletul.
• In al treilea rand, o dorinta poate avea la baza un sentiment de respingere sau negare  (cand dorim sa nu ne intalnim cu o persoana antipatica sau de care ne temem si exact peste ea dam)  – aceste dorinte se implinesc greu pentru ca sunt ancorate intr-un sentiment negativ si nu unul pozitiv care aduce energie; nu putem avea ceva bun in viata noastra daca ne bazam pe ceva prost de care ne temem sau care sta la baza dorintei, ar fi pur si simplu contradictie in gandire, atitudine si conceptie. Si orice contradictie consuma energie, nu furnizeaza energie. 
•  
• Integreaza obiectul dorintei
  
  
  Ca o dorinta sa se implineasca in viata noastra ea trebuie sa se integreze in viata noastra, sa faca parte din ea, nu sa ramana ceva exterior spre care ne indreptam. Secretul in a obtine ceva este integrarea.
  Daca vrem sa obtinem ceva trebuie sa integram acel lucru, sa il facem sa fie viu in viata noastra, sa isi gaseasca loc in existenta noastra (e valabil si pentru lucururile pe care vrem sa le evitam: ele trebuie mai intai acceptate si apoi create rute ocolitoare). Asta inseamna sa traiesti deja sentimentul ca este deja acolo lucrul (situatia) pe care vrei sa il materializezi. Sa vezi obiectul dorintei perfect legitim si compatibil cu tine. Dorintele nenaturale creaza greu un astfel de sentiment. Pentru ca sufletul nu poate “simula” implinirea.
   Imagineaza-ti ca iti doresti un Mercedes, dar nu crezi ca il meriti ,sau ca il vei avea odata,sau ca este corect sa il ai atata timp cat alte nevoi nu sunt satisfacute -  cu aceste ganduri secundare, ce slabesc energia dorintei, nu ai suficienta forta pentru a materializa. Cand iti doresti insanatosire pentru ca te temi de boala (a carei cauza nu o intelegi si care te face sa te simti victima neputicioasa) gandul ce sustine dorinta ,este frica. Iar frica este cea mai mare consumatoare de energie. Nu te gandi la frica ce te face sa fugi de ursul din padure. Cad fugi de urs , nu frica te ajuta , ci instinctul vanatorului , ce isi salveaza viata dovedind o forta supranaturala; frica n-ar face decat sa te impiedice. La propriu. Cand alergi te gandesti doar la salvare si nu la frica.
  Daca dorim sa evitam ceva, de asemenea acel aspect trebuie integrat in existenta noastra. Este aici un paradox greu de inteles. Ca sa scapi de ceva trebuie mai intai sa accepti acel lucru ( nu sa il apropbi), sa  il integrezi. Sa te impaci cu faptul ca el exista – ar fi si greu sa respingi evidenta, observabilul.
   Ei bine, aceasta constatare neutra, capabila sa trezeasca acceptarea, ne impaca, ne pune in echilibru cu noi insine, ne diminueaza nemultumirea si ne reda puterea interioara de a face cu adevarat schimbarea, de a ne indeparta, fara resentimente, de vechea conditie. Numai asa respingerea este constructiva si nu creaza victime.
   O dorinta nu se poate realiza daca:
  - este bazata pe respingere, furie, ura, rusine, regret, ciuda, invidie – intr-un cuvant, sentimente negative
  - daca nu este sustinuta de credinta – este doar un gand frumos, emis de minte , dar rupt de suflet si lipsit de energia necesara materializarii
  - daca ea face rau cuiva sau contravine dorintelor altcuiva – adica intampina rezistenta energetica din partea unei persoane ce isi doreste contrariul
  - daca este straina de destinul nostru – adica, nu are un loc in viata noastra, nu are viitor, nu face parte dintr-un “program” de destin si este doar o inchipuire
  - daca nu simtim ca meritam acel lucru si ca este posibil si perfect legitima implinire acelei dorinte – cu alte cuvinte nu trebuie sa ne simtim exagerati, rusinati, impostori, pentru dorinta noastra (daca noua ne e jena de ceea ce dorim nu vom furniza energie pentru materializare)
  
  
  Elimina franele din calea  viselor
  
  
  
  
  
   Cand ne dorim ceva, cand avem un vis, o tinta, un deziderat, e bine sa vedem daca exista ceva ce ne poate frana implinirea visului.
  Va propun un exercitiu – treceti pe o foaie o dorinta (va propun una mai putin importanta) si apoi, intr-o coloana alaturata motivele care v-ar putea frana in implinirea ei. Urmariti cate din motivele enumerate sunt personale, tin de voi si cate exterioare, tin de altii sau de circumstante.
  Cand dorinta noastra depinde de altii , nu vom reusi sa fim cu adevarat fericiti. Cand totul depinde de noi, avem toate sansele sa o implinim.
   De exemplu, daca vreau sa traiesc intr-un cartier civilizat si plin de verdeata , trebuie sa respect regulile de mai jos:
  * sa nu imi doresc asta pentru ca urasc actuala mea locuinta si vecinatate
  * sa nu ma tem ca nu voi reusi sa imi implinesc dorinta
  * sa nu ma consider nedemn pentru ea sau dorinta mea e prea ambitioasa pentru mine
  * sa nu depinda de altceva decat de mine sa mi se realizeze visul
  * sa renunt la castigurile oferite de esec
  * sa reusesc sa il vizualizez, fiind in perfect acord cu viata mea
   Daca ce ma franeaza in a avea locuinta visata este salariul mic, cheltuielile prea mari, ierarhia si nepotismul de la munca, conditiile bancare etc. atunci cu greu voi reusi sa materializez dorinta. Pentru ca ea isi trage energia din exterior si nu depinde de mine. E destul de greu sa am in viata mea ceva ce depinde de viata, energia si gandirea altora.
  In schimb , daca dorinta mea , depinde de castigul meu, de felul in care imi speculez abilitatile practice, de buna mea administrare a veniturilor si a sanselor, de increderea si credinta mea, de convingerea ca merit sa am ce imi doresc, atunci este mai lesne de crezut in realizare.
   Greg Braden explica foarte bine care este mecanismul de materializare a dorintelor (rugaciunilor). Va recomand excelenta lui carte – Efectul Isaia.
   Cand dorintele noastre simple si legitime (de fericire si liniste conjugala, de impacare familiala, de sustinere parteneriala, de reusita profesionala etc.) nu isi gasesc forta sa se materializeze, este normal sa ne intrebam ,de ce nu reusim sa ne cream realitatea pe care o ravnim si o meritam, o realitate ce nu face rau nimanui, dimpotriva. De multe ori ,oameni cumsecade , sufera ca visul lor de iubire si impacare nu poate fi implinit , desi este dorit si simtit cu toata sinceritatea. Sotii care vor ca lucrurile sa revina la normal in viata conjugala, parinti care vor sa se impace cu copiii, angajati care doresc sa le fie recunoscute onest meritele, pacienti care cred in vindecare si doresc insanatosirea dar ea intarzie etc. De ce acesti oameni  nu reusesc sa-si schimbe viata si sa creeze o alta realitate?
  
  
  Renunta la castigul oferit de esec
  
  
  
  Dorinta de fericire presupune sa renunti la actuala nefericire. Oricat ar parea de ciudat, acest lucru nu este atat de usor de facut. Poate ca avem puterea de a pleca de acasa, din relatie sau de la locul de munca unde suntem nefericiti. Dar de multe ori o facem doar corporal – mental si sufletesc ramanem in continuare in acel loc, victimele situatiei. Dovada stau resentimentele, frica de viitor, neincrederea in propriile capacitati, rusinea, furia, plangerile.  
  Va aduceti aminte: ca sa ni se indeplineasca dorinta trebuie sa-i facem loc in viata noastra.
  Asta inseamna sa eliberam locul ocupat de frica si durere. Nu doar sa plecam fizic din el si sa ne mutam geografic in alta parte, sa avem o alta relatie sau un alt loc de munca, sau mai multi bani. Trebuie sa plecam si emotional de acolo. Iar asta nu este usor. Mentinerea unei legaturi dureroase cu trecutul,  nu lasa sa intre toata fericirea de care avem nevoie in viata noastra. Sau obtinem un amestec lesinat, “caldicel” care mai mult ne mentine in incertitudine. Daca suferinta ne indemna clar spre lumina, situatia “caldicica” ne mentine in ambiguitate si este prin asta de doua ori mai toxica , pentru ca in timp ne anihileaza dorinta de afirmare, sansa de realizare interioara.
   O situatie neplacuta are unele castiguri. Daca in sufletul nostru continua sa ne para atractive acele castiguri,  nu ne putem crea realitatea mirifica la care aspiram.
  Vindecatorul Eric Pearl povestea in cartea “Reconectarea” ca o pacienta cu scleroza in placi, imobilizata in scaun cu rotile, practic refuza vindecarea pentru ca astfel ar fi pierdut atentia si ingrijirea sotului. La primele semne de insanatosire a realizat ca sotul, care intre timp isi facuse o amanta, ar fi putut sa o paraseasca. Asta a intors boala imediat. A trebuit sa delibereze, cu propria ei constiinta , daca isi asuma pana la capat vindecarea sau nu. Si nu a fost usor sa renunte la castigul pe care i-l aduce boala: atentia si prezenta sotului.
   Fara sa ne dam seama, mentinem castiguri subconstiente. Chiar si faptul ca ne cream o realitate, in care noi suntem victime inocente si mult mai morale decat abuzatorul nostru ,ne da o demnitate si superioritate,  la care renuntam greu. O persoana suferea mai mult cand ii era bine ,decat cand era bolnava , pentru ca pierdea prilejul de a fi deosebita in familie prin boala si problemele ei.
  Altii asociaza suferinta cu datoria – ei cred ca traind in fericire,  isi fac mai putin datoria fata de ceilalti.
  Suferinta de multe ori legitimeaza si da un sens vietii – ne da speranta (visam sa ne eliberam) si ne subliniaza virtutile (ne simtim superiori prin indurarea de care suntem capabili). A visa la eliberare poate fi de multe ori suficient. Si mai atractiv decat renuntarea la suferinta si schimbarea vietii. De multe ori victimele cer sa fie invatate sa suporte mai bine cosmarul decat sa fie ajutate sa iasa din el… Aduceti-va aminte: v-a fost usor sa renuntati la un loc de munca sau la o relatie in care va simteati hartuiti, sabotati sau umiliti? Cat curaj v-a trebuit? Ati plecat uitandu-va inapoi peste umar sau privind cu incredere doar inainte?
  De aceea, daca vrem sa ne implinim visele , trebuie sa renuntam la avantajele rezultate din ratarea lor.
  Ganditi-va ce avantaje va aduce  o situatie neplacuta din viata voastra, pe care vreti s-o schimbati.  Dar fiti sinceri cu voi. Cu cat situatia dureaza de mai multa vreme, cu atat e mai sigur ca aveti avantaje importante acolo. Nu va lasati pacaliti, cautati-le! Este si logic. Unei situatii neplacute, pentru a fi suportate , trebuie sa i se gaseasca unele avantaje, cateva trasaturi placute. Acelea pot ajunge sa ne retina in circumstantele respective. Ele mentin starea la care vrem sa renuntam. Trebuie sa fim patrunzatori si foarte atenti la detalii pentru a descoperi care sunt micile noastre castiguri prin care riscam sa devenim contribuitori la drama.
  
  
  Doreste, imagineaza-ti, dar nu te narcotiza
  
  
  
  O dorinta nu are cum sa se materializeze daca ramane mereu proiectata in afara noastra,  un deziderat spre care doar visam. Ea trebuie integrata. Si asta inseamna sa fim in echilibru cu ceea ce tanjim, in pace, linistiti, siguri, ca si cand dorinta este deja implinita sau este natural sa fie in viata noastra, gasindu-si un loc firesc si bine acomodat cu fiinta noastra. Asta inseamna sa o incorporam in campul nostru auric, sa ii facem loc, sa ii cream o matrice energetica ,pe care materia sa o umple ,facand sa apara fizic ceea ce am dorit.
  
  
  Dorintele nepotrivite nu gasesc acea forta de a se integra in viata noastra, facandu-ne sa credem ca este natural sa le avem implinite. Ele raman mereu visari ce ne uimesc si ne incanta, mereu surse de exaltare, de fascinatie, de tanjire, niciodata armonizate cu noi atat incat sa devina firesti si prin asta sa ne dea sentimentul ca sunt deja acolo, in viata noastra.
   Incercati sa va imaginati traind pe Luna. Cel mult veti visa la asta. Dar va va fi greu sa credeti in asta cu toata fiinta, vazandu-va acolo ca in cel mai natural mod. Daca vreau sa zbor in spatiu si am 70 de ani, e foarte posibil sa nu ajung sa-mi indeplinesc visul. Dorinta este a mintii. In general dorintele sunt ale mintii. Spiritul nu are nevoie de nimic, iar sufletul nu-si doreste nici el lucruri pe care sa nu le poata obtine natural. Dar Spiritul poate inspira mintea sa isi doresca experiente care apropie fiinta de constientizarea spiritului.
  Mintea, insa, forteaza mereu imposibilul si, culmea, irationalul. Dorinta poate fi creata de minte dar este greu sustinuta chiar de rationalul acelei minti (v-ati prins, mintea poate face mult mai mult decat sa genereze ganduri sau compozitii mentale si in general n-are nici o problema in a se sustine sau contesta pe ea insasi, permitandu-si cele mai mari contradictii si paradoxuri pana atinge nivelul sau mai elevat in care, sub controlul spiritului, devine profunda, linistita si constructiva).
   O dorinta fortata nu isi gaseste loc nici in mintea si nici in inima noastra. Noi putem sa ne tinem de ea, sa insistam pe ea, dar ea ramane mereu exterioara. Si daca ne incapatanam sa o pastram, viata noastra va aluneca de pe traseul ei normal urmand iluzia, o fata morgana.
   Asa insistam sa salvam mariaje care nu mai merg, sperand ca lucrurile se vor indreapta, ca oamenii de langa noi se vor schimba radical si ca vor face alte gesturi si alte alegeri. Sperand. Visand. Dorind.
  Asa urmam profesii care nu ni se potrivesc, mentinem conduite care credem ca sunt corecte, asa mentinem prietenii sperand ca ele ne vor implini. Asa visam la realizari care nu se materializeaza niciodata, la solutii care nu ne salveaza niciodata, la un viitor care nu este atins niciodata.
   Realitatile la care visam, viitorul pe care ni-l imaginam, nu par sa fie atinse vreodata, cu oricata cantitate de gandire pozitiva le-am imbuiba. Pentru ca gandirea pozitiva n-are nici o legatura cu narcotizarea, auto-iluzionarea, ca totul va fi bine. Universul nu raspunde prezent doar pentru ca spunem mantre, rugaciuni sau ne inducem o dorinta nestavilita intr-un mai bine viitor. Orice lucru pe care il vrem in viata noastra risca sa ramana in afara noastra daca doar ajungem sa-l dorim, sa-l aspiram, sa il visam. A-l vizualiza e una, a-l visa e alta. A te imagina ca il ai, a te simti ca si cand il ai e una, a-l tanji si a spera mereu sa fie al tau acel lucru, e altceva. Diferenta o face starea interioara. Cand simti ca e al tau ai trecut de stadiul tanjiri. Practic traiesti ca si cand deja este. Vibratia ta este deja setata pe prezenta acelui lucru in viata ta. Materializarea este doar o chestiune de timp. De scurt timp. Si daca nu lasi indoiala sa roada simtirea lucrului deja implinit atunci materializarea poate fi uluitor de rapida. Sunt acele sincronicitati cand dimineata iti doresti ceva si ziua iti aduce exact acea experienta. Ca si cand cineva din univers te-a auzit si te-a onorat.
  
  
  Nu deveni prizonierul viselor altora
  
  
  
  Daca tot visam si avem puterea de a crea realitati, macar s-o facem cum trebuie. Cu convingere si putere.
  Traind viata fara scop sau propunandu-ne scopuri straine de noi, riscam sa fim atrasi in vartejul dorintelor altora, sa facem parte mai mult din viata lor decat din a noastra, captivi in realitatea celor din jur. Dar nu in a noastra.
  Aceasta drama i s-a intamplat umanitatii cand milioane de oameni au fost atrasi de ideologii ce le-au creat realitatea, inducandu-li-se convingeri straine de ei – nazismul, comunismul, rasismul, diverse scoli ezoterice.
   O drama asemanatoare o traiesc cei care se lasa atrasi in iubiri straine de ei, la care nu participa cu tot sufletul. Acele mariaje in care unul are intiativa si celelalalt accepta fara sa fie o prezenta activa, inainte de a stii clar in inima sa daca doreste cu adevarat acea relatie sau acel rol in relatie. Uneori in viata „ni se intampla lucruri”. Acele momente ne gasesc absenti in viata noastra, distrasi, adormiti. Acele momente prezinta cele mai mari riscuri de a fi absorbiti in visele altora sau de a fi „ocupati” de energiile altora.
  De aceea, daca vrem ceva pentru noi trebuie sa vrem cu putere, hotarare, credinta si bucurie. Pentru a crea un vortex benefic prin care informam universul cine suntem si ce vrem. Daca unii se prind in hora noastra, se vor prinde pentru ca rezoneaza si vor sa participe la realizarea noastra ce devine o creatie comuna.
  Cand ne dorim lucrul cu adevarat potrivit pentru noi , nu putem gresi si nu putem atrage decat oamenii care au in menirea lor intalnirea cu noi. Cand dorintele noastre sunt distructive dar emise puternic, ele pot, pentru o vreme, sa creeze furtuni energetice care atrag alte furtuni energetice si gandurile celor indecisi, confuzi, lipsiti de tarie. Trebuie sa fim pregatiti sa intampinam consecintele propriilor tensiuni plus adaosurile, prin rezonanta, ale zgurei mentale ale semenilor. Si, de asemenea, sa fim pregatiti sa fim folositi in visele altora, daca nu ne ingrijim de ale noastre.
   Uneori realitatea pe care ne-o dorim este sa facem ca visul cuiva sa creasca. Este perfect, atata timp cat aceasta alegere ne apartine si este facuta cu constiinta libera si impacata. Da, realitatea noastra poate fi servirea, sustinerea cuiva. Si asta ne implineste si da sens vietii noastre. Dar este alegerea noastra! Nu suntem captivii dorintelor altcuiva.
  
  
  Implineste-ti visul fiind „pro”
  
  
  
  
  
  Cand o dorinta pozitiva este alimentata de una bazata pe sentimente negative, pierde energia necesara materializarii sale.
  “Vreau sa ma vindec pentru ca vreau sa scap de boala”. “Vreau sa ma impac pentru ca nu mai suport tensiunea”. “Vreau sa ma inteleg cu seful pentru ca mi-e teama pentru siguranta mea profesionala”. “Doresc o relatie buna cu parintii pentru ca nu suport certurile” etc. Recunoasteti tiparele?
  Prima conditie a materializarii este ca dorinta sa fie “pro”, sa vizeze crearea unei conditii mai bune si nu evitarea conditiei prezente. Cu alte cuvinte, se implinesc mai usor dorintele de realizare a ceva decat cele de evitare a ceva, prin care vrem sa scapam dintr-o situatie neplacuta. Situatia care ne deranejaza are doar rolul de a ne sesiza ca ceva nu este in ordine si ca am atins un prag, ne furnizeaza informatii pretioase despre ce ne dorim de fapt si ce ne face bine. Neplacerea este doar sunetul sirenei. Ca atunci cand te afli la plaja si esti intepat de un tantar. Este semnalul ca trebuie sa pleci de acolo. Dar cand iti schimbi pozitia te concentrezi pe cautarea locului potrivit si nu pe amintirea neplacuta a intepaturii – n-ar face decat sa te distraga.
  A schimba serviciul din dorinta de a avea ceva mai bun are mai mari sanse sa se implineasca si sa ne aduca fericire decat dorinta de a schimba serviciul pentru ca nu mai suportam conditiile locului de munca. Aceasta diferenta creaza realitati diferite, viitoruri diferite, destine diferite. Motivatia de la baza dorintei ne conduce pe drumuri diferite. De aceea, cei care divorteaza pentru a scapa de soti/sotii nu reusesc sa fie fericiti. Dar cei care divorteaza pentru ca vor sa-si traiasca altfel viata si sa se respecte pe ei insisi mai mult, sunt mai convingatori si pozitivi in fata vietii, mai determinati si au mai multa energie sa duca initiativa pana la capat. Cei care doresc sa castige mai mult pentru ca ei considera ca munca lor merita rasplatita reusesc mai bine decat cei care doresc sa castige pentru a scapa de saracie.
   Gandirea “pro” este bazata pe orintarea noastra spre ceva ce vrem sa fim sau sa facem si nu pe ce vrem sa evitam, sa respingem ori sa distrugem.
  Asa functioneaza si universul – el nu crede in distrugere, el crede in transformare. Nu este nevoie sa respingem sau sa distrugem ceva pentru a ne crea o alta realitate. Pur si simplu credem ca e bine sa ne indreptam pe o alta cale si credem ca ni se potriveste acea cale, ca face parte din viata noastra.
  Astfel, renuntam la conflicte, la reprosuri, la regrete si ne folosim energia in a vizualiza si a crede in varianta noua pe care ne-o cream.
   Acest principiu al crearii alternativei prin non-respingere se regaseste in toate scolile spirituale ca si in artele martiale: iti domini competitorul daca nu te temi de el, daca nu vrei sa scapi de el ci sa-l depasesti. Ca intr-o cursa atletica – nu e necesar sa iti distrugi concurentul, e suficient sa fii mai bun ca el. Iar infrangerea nu o vezi ca pe o umilire a sa , ci ca pe o afirmare a puterii si abilitatii tale in fata sa. E cu totul altceva. Da, trebuie sa accepti ca din viata ta fac parte lucruri neplacute.  Sa nu te temi de ele. E mai bine sa iti doresti un viitor in care esti fericit, multumit, implinit si impacat decat un viitor in care scapi de neplaceri. Este aici o nuanta ce trebuie subliniata.
  A scapa de neplaceri este pur si simplu o consecinta fireasca a unei atitudini constructive. A scapa de aspectele nedorite nu trebuie sa devina un obiectiv. Pentru ca asta contravine legii transformarii: nimic nu piere si nu poate fi respins, totul poate fi transformat. Deci nu pot face sa dispara definitiv ceva din viata mea, dar pot sa creez o viata in care pastrez doar ce vreau sa existe si sa ma bucure in viata mea. Asta este cu totul altceva! Gandirea si simtirea sunt orientate pozitiv, nu pe respingere, negare, nemultumire ci pe ce vreau sa contina viata mea. Diferentele sunt evidente. Intreaga realitate se schimba daca schimb abordarea.
  Am mai mari sanse la fericire daca nu imi bazez alegerea fericirii pe nefericirea din trecut (de care vreau sa scap, pe care o resping, o “omor”), pe regret, rusine sau furie. Reusesc mai lesne sa fiu fericit daca vreau sa fiu fericit,  si nu doar sa scap de nefericirea trecuta. Energetic si spiritual vorbind, vibratia dorintei este mai inalta daca nu are la baza sentimente si ganduri negative, inspirate de teama.
   Vorbeam zilele trecute cu o femeie care imi spunea ca a inteles ca divortul, de fapt,  nu o separa de sot, aceasta este doar o consecinta. Divortul este primul pas din viata pe care vrea sa si-o construiasca, plina de fericire, de impacare cu ea insasi, de putere si bucurie de a trai.
   Automat asta inseamna sa alegi in viata ta doar elementele (oamenii, situatiile) care iti dau bucuruie si satisfactie. Nu este necesar sa faci  lista cu negativitati pe care le respingi sau le urasti. E mult mai constructiv sa faci o lista cu ceea ce iti doresti sa ai in viata ta.
  Si asta nu este doar un truc psihologic. A gandi si crede astfel creaza o alta realitate. In corpul tau, in viata ta. Celulele corpului tau sunt mai sanatoase daca tu traiesti o stare de implinire, seninatate si bucurie. Imunitatea este mai ridicata. Varsta nu isi mai pune amprenta, tonusul e mult mai bun. Incearca!
  Pentru ca gandul este vibratie.  Si pentru ca vibratia ordoneaza si informeaza materia, “canta-ti” un cantec de fericire, o fericire compatibila cu tine in cea mai glorioasa varianta a ta si lumea ta se va schimba. Nu iti imagina doar acea lumea. Nu o simti doar. Creaz-o, fa-i loc in viata ta, increde-te in ea.
  
  
  …………..
  Suntem fiinte ce avem dreptul la fericire. Poate si pentru simplul motiv ca o putem concepe. Deci, o putem crea. Nici o secunda de suferinta nu se justifica. Asta nu inseamna ca in viata totul este doar lapte si miere. Momentele tensionate ne stimuelaza, ne ajuta sa fim creativi si profunzi. Dar de aici pana la drame e un pas lung si inutil. Pe care omenirea il face de multe ori din reflex.
  E timpul sa schimbam dansul! Muzica de mult timp e alta!
  
  
  
  

Energia vietii

Lumea este o iluzie, pentru ca, in ciuda formelor solide pe care le imbraca materia in cea de-a treia dimensiune, totul este vazut (inclusiv schimbarile) prin prisma propriei noastre perceptii. Nu exista nicio viziune standard asupra lumii, pentru ca o putem vedea ca fiind frumoasa sau urata, plina de frica sau de iubire, trista sau vesela – totul, in functie de credintele, gusturile, sentimentele si gandurile privitorului. De fapt, fiecare dintre noi vede fiecare aspect al lumii intr-un fel unic, pentru ca lumea este vazuta prin ochii nostri si simtita prin intermediul propriilor emotii. Nu exista alt fel de a “vedea” sau simti lumea, decat din punct de vedere individual si foarte subiectiv.
Ceea ce noi numim lume “materiala” este de fapt un continuum energetic, a carui forma pare sa fie fizica, solida si reala. Si chiar daca din punctul nostru de vedere este fizica, lumea e cu mult mai mult decat atat. Relatia noastra cu lumea este fizica, pentru ca noi percepem si relationam prin natura noastra umana, numai cu partea fizica a realitatii. Dar acesta constituie doar un punct de vedere. Relatia noastra adevarata cu lumea este o relatie energetica, pentru ca lumea este pur si simplu un flux de energie.

Energia nu este o unica frecventa sau o valoare cuprinsa intr-un interval definit. Ea reprezinta spectrul nelimitat al frecventelor la care ne conectam, in functie de propria vibratie energetica. Nu exista niciun nivel pre-stabilit al energiei in lume; exista insa nivele care corespund vibratiei colective din spatiul respectiv. Nu putem lua contact decat cu frecventele care se potrivesc cu ale noastre si, din aceasta cauza, nu ne simtim bine si in largul nostru, intr-o anumita zona geografica sau in prezenta unor anumite persoane – sau bine si complet bineveniti, in altele.   

Perceptia noastra asupra lumii nu este altceva decat intersectia dintre energia Pamantului si emotiile noastre. Ganditi-va la un loc in legatura cu care aveti amintiri placute si, de indata, puteti simti bucurie si puteti veda frumusetea sa. Acum incercati sa impartasiti aceasta perceptie cu cineva care are o amintire neplacuta legata de acel loc si a carui experienta si sentimente sunt complet diferite. Acolo unde voi vedeti frumusete, ei vor vedea uraciune; acolo unde voi va reamintiti bucuria, ei isi vor aminti durerea. Este acelasi loc, dar cu o amintire energetica diferita.

Este un adevar simplu al lumii, suntem fiinte energetice si traim intr-o lume a energiilor. Credem ca lumea este aici pentru a fi cucerita si infranta, dar ea nu este altceva decat un flux de energie care nu emite nicio judecata si nu are niciun plan cu privire la noi. Acestei energii nu ii pasa ce este sau ce va deveni, ea raspunde pur si simplu la ceea ce emitem noi sub forma emotiilor, credintelor si gandurilor noastre, transformandu-se pentru a le asimila. Prin urmare, incercarile vietii nu sunt nimic altceva decat transformarea energiei in ceva ce noi putem recunoaste ca fiind o incercare ca raspuns la propria noastra energie. Bucuriile vietii reprezinta transformarea energiei in ceva ce percepem ca fiind plin de bucurie. Tot ceea ce stim despre lume este de fapt o reflectare a energiei noastre si toata lumea se schimba, atunci cand noi ne schimbam energia. Asta inseamna ca avem capacitatea de a crea lumea dupa cum vrem sa ne fie viata. Este vorba despre crearea miracolelor, miscarea energiei dintr-un loc in altul, schimbarea vibratiei noastre, pentru a permite nivelelor superioare de frecventa energetica sa se exprime prin intermediul nostru, in lume. Avand aceasta perspectiva, putem crede ca totul este posibil pentru noi – si chiar asa si este. Chiar daca ne putem schimba perceptia asupra lumii si energia, nu putem face acelasi lucru pentru altcineva. Fiecare persoana are propria relatie cu aceasta energie – o relatie unica, bazata pe vise, dorinte, karma, vibratii, contractul sufletului, credinte, ganduri, experiente traite si lectii de viata. Cu atat de multi factori diferiti care influenteaza energia, am putea fi oare vreodata in exact aceeasi situatie cu altcineva?

Putem impartasi o anumita gama de vibratii energetice cu cineva, dar nu putem impartasi viziunea asupra lumii, chiar daca punctele de vedere ne sunt asemanantoare. De fapt, nu putem impartasi niciun aspect al existentei noastre fizice in lume, cu nimeni. Putem respira, manca, trai sau rade pentru altcineva? Poate sa ne placa ceva si apoi sa transmitem altcuiva aceasta experienta, neschimbata? Daca va este sete si eu beau ceva, va mai este sete? Sigur ca va este, pentru ca eu nu va pot transmite experienta mea fizica – voi trebuie sa o traiti singuri. Si aici intervin blocajele in relatii, pentru ca vrem sa ne impartasim calatoria cu ceilalti, pentru a ne valida propriile experiente. Cautam un nivel de conexiune externa, care simtim ca ne lipseste in lumea noastra interioara. Ne dorim de fapt sa existe cineva care sa creeze pentru noi, o vibratie superioara celei pe care credem ca am putea sa o cream singuri. Este frustrant si nu functioneaza niciodata, pentru ca incercam sa impartasim o experienta emotionala intr-o lume fizica – o lume care reprezinta singura noastra interpretare a energiei. Corpul nostru emotional este filtrul pe care il folosim pentru a trai energia Pamantului si noi judecam fiecare experienta de viata, dupa modul in care o simtim.

Imaginati-va cum este sa fii in preajma unui copil de doi ani, ale carui stari sunt in permanenta schimbare. Acum este fericit si rade in gura mare si in clipa urmatoare plange, tipa si arunca cu lucrurile. Copiii sunt asa, pentru ca se afla intotdeauna in modul „raspuns” si starile lor se schimba in functie de energia pe care o simt. Si noi suntem la fel, din multe puncte de vedere, pentru ca le permitem emotiilor sa ne dicteze cum sa percepem energia Pamantului. Din moment ce, de cele mai multe ori, nu ne putem controla emotiile, asemenea unui copil de doi ani, credem ca nu putem controla energia – si chiar nu putem, atata timp cat suntem prea implicati din punct de vedere emotional. Din acest punct de vedere nu detinem niciodata controlul asupra lumii noastre, pentru ca ne bizuim pe a simti energia ca participanti, in loc sa o percepem din pozitia unui observator. Aceasta este diferenta intre a detine controlul curgerii fluxului de enrgie si a te ineca in el. Adesea ne scufundam, fara sa fim capabili sa ne gasim calea, pentru ca ne pierdem in experienta emotionala a energiei si uitam ca mai exista si un alt nivel, acela al intentiei.

Prin intentie devenim maestri energiei, pentru ca noi suntem cei care ii  putem stabili frecventa, in loc sa reactionam inconstient la orice fel de energie s-ar afla in jurul nostru – inclusiv cea a altor oameni. Majoritatea dintre noi empatizam in mod natural, adica suntem constienti de energia celorlalti, dar lucrurile merg mult mai departe decat atat, deoarece ne stabilim frecventa energetica pentru a se alinia cu a lor. Facem asta din mai multe motive: pentru a transmuta sau a schimba energiile joase, pentru a-i ajuta pe altii in calatoria lor de vindecare, mergand alaturi de ei, pentru a raspunde nevoilor de vindecare prin serviciile noastre, facandu-ne utili sau pentru ca raspundem, in mod automat, nevoilor de vindecare ale celorlalti, oglindindu-le vindecarea. Astfel, daruim franturi din lumina noastra, pentru a o impartasi – in loc sa stralucim mai puternic si sa ne sporim frecventa energetica, spre a le reaminti celorlalti de propria lor putere interioara.

Avem multe de invatat despre energie, lumina si putere si despre cum ii putem ajuta pe ceilalti, in calatoria lor. Toate acestea fac parte din calatoria in stare de maestru, prin care intelegem ca, indiferent ce am trai aici, pe Pamant, totul este energie – o iluzie creata de intersectarea credintelor, gandurilor, emotiilor si perceptiilor noastre, cu energia Pamantului. Si, asemenea nisipului de pe o plaja, iluzia se schimba cu fiecare schimbare a propriei noastre energii. De fiecare data cand ne schimbam energia, ne transformam toate conexiunile cu energia Pamantului, ceea ce conduce la schimbarea iluziei si a modului in care o percepem. Si atunci cand fiecare dintre noi se dedica activ, ridicarii propriei vibratii, avem impact asupra intregului spectru al energiilor Pamantului si le putem schimba si pe ele. Atunci cand intelegem adevarul despre energie si relatia pe care o avem cu ea, cand intelegem rolul atat de important pe care il joaca emotiile si ce putem face pentru a le schimba, nu vom mai simti ca ne inecam in energie, pentru ca vom pasi in fluxul energiei propriei noastre intentii si astfel vom crea raiul pe Pamant.

Energia vietii - Jennifer Hoffmann