Ochii unui inger

Ochii unui inger de Paul Elder

Credeti in ingeri, ghizi spirituali calatorii ale sufletului, clarvedere? Paul Elder nu credea –cel putin pana in clipa cand a avut trei experiente in preajma mortii. 

Deschideti o poarta spirituala catre Lumea Spiritelor

 Iata exact ce i s-a intamplat lui Paul Elder, ca urmare a unei experiente de moarte clinica, in jurul varstei de 41 de ani – i s-a deschis o poarta spirituala, iar viata sa obisnuita s-a schimbat fundamental. Totusi, viata lui Paul Elder nu a fost niciodata una obisnuita.

 Ca fost reporter de stiri la televiziune si primar al unui oras canadian, Elder castigase deja o recunoastere internationala. De acum, ca urmare a experientelor sale spirituale si a publicarii cartii, el va fi recunoscut ca un adevarat pionier si un sustinator fervent al studiului individual si stiintific al lumii spirituale care ne inconjoara.

 Dupa desele treceri prin poarta spirituala, Elder s-a intors cu o serie de revelatii uimitoare asupra naturii noastre adevarate si a scopului nostru in univers. O carte cuprinzatoare, inspirata si de mare importanta, Ochii unui inger descrie experiente de moarte clinica si de decorporalizare, intr-o maniera in care nu s-a mai facut pana acum. Fiind o poveste a sperantei si curajului, de natura sa schimbe, intr-o clipa, milioane de vieti, ea va oferi cititorilor unor carti de genul Conversatiilor cu Dumnezeu inspiratia de a-si crea propriile dialoguri cu propriile calauze spirituale si cu Dumnezeu.

IATA UN FRAGMENT DIN CARTE, referitor la ce anume gandeste Paul Elder, dupa ce s-a intalnit cu spiritual mamei lui:

 Unele dintre lucrurile pe care mi le spusese mama ma intrigasera. Oare chiar ne alcatuim un plan pentru vietile noastre, inainte sa existam ca trup fizic? Nu imi puteam imagina ca ea si-a ales modul de viata pe care-l indurase timp de 80 de ani. Legat de asta, daca as fi avut posibilitatea unei alegeri, de ce as fi ales unele circumstante ale copilariei mele? Cu siguranta trebuie sa fi existat un numar oarecare de optiuni mai usoare. De ce sa nu fi ales sa ma nasc intr-o familie bogata? Asta inseamna ca intr-adevar, nealegem parintii?

Dar despre copiii infometati, epuizati, pe care ii vedem adesea la televizor, din unele tari indepartate? De ce sa-si fi ales ei asemenea existente groaznice, in care sa moara de foame sau de boli, inainte sa ajunga la varsta de cinci ani?

Intrebarile erau nenumarate, posibilitatile coplesitoare. Din fericire, stiam unde sa merg pentru raspunsuri. Cu prima ocazie, il voi vizita pe Meldor.

… intr-o dimineata de sambata, Meldor a fost cel care a hotarat sa ia initiativa. Imi amintesc ca m-am trezit intr-o stare relaxata, ca de vis. Pe cand stateam intins pe pat, am inceput sa simt o furnicatura blanda pe frunte. De obicei, aceasta insemna ca cel de-al treilea ochi era pe cale sa se deschida. … el ma saluta.

„Buna dimineata, somnorosule. Esti gata pentru lectia de astazi?”

Parea atat de caraghios incat nu m-am putut abtine sa rad. … Meldor a lasat sa-i scape un mare oftat. „Baiete, in momente ca acesta sigur mi-e dor sa am un corp. Nu se compara nimic cu faptul de a rade pana te dor salele. Multumesc ca mi-ai adus aminte.” Dupa cateva momente de chicotit, el a revenit serios. „Deci asa, ai cateva intrebari si crezi ca eu am raspunsurile.”

„Nu sunt sigur ca exista raspunsuri la intrebarile mele”, am inceput, „dar cred ca daca cineva stie, acela esti tu”.

„Pai, nu stiu daca voi avea toate raspunsurile, dar cu siguranta voi incerca.”

„Vreau sa invat mai multe despre cum merg lucrurile in lumea spirituala”, am continuat. „Chiar decidem noi, inainte sa ajungem aici, tipul de viata pe care il vom avea si chiar si cum vom muri? Ne alegem proprii parinti? Noi ne stabilim propriile provocari care vor aparea? Cum functioneaza toate astea?”

„Aha, marea intrebare”, a raspuns Meldor. „Da, cred ca e ceva ce-ti putem spune.” Se aseza pe bolovan, meditand cum sa inceapa.

„Mai intai, dupa cum ti-am sugerat inainte, ar trebui sa stii ca tu si majoritatea fiintelor deja incarnate stiti majoritatea raspunsurilor la aceste intrebari. Nu e vorba de a invata aceste lucruri ci de reamintirea a ceva ce stii deja.

Cei mai multi dintre noi am plecat din lumea spirituala in viata fizica si inapoi, de multe, multe ori. De fiecare data cand ne intoarcem, amintirea originii noastre piere incet din constiinta. Pana cand copilul implineste sase ani, majoritatea amintirilor despre natura sa spirituala au fost filtrate de constiinta fizica, lasand o amprenta doar in subconstient si in suflet. Densitatea corpului fizic pune o restrictie uriasa asupra perceptiilor senzoriale ale spiritului. Pe masura ce copilul creste in dimensiuni si in constiinta fizica, genetica speciilor, cu puternicul sau instinct innascut de supravietuire, devine din ce in ce mai dominanta, iar amintirea realitatii sale spirituale descreste.

Profesorii nostri ne-au spus ca toti incepem prin a fi o parte a unei imense constiinte. Pentru a experimenta diversitatea si pentru a onora creatia perpetua, noi, ca parti ale Creatorului, suntem de acord sa devenim individuali si sa ne despartim de sursa. Facand aceasta, Totul, la care tu te referi ca Dumnezeu, experimenteaza el insusi, in forme si realitati infinite. Ca picaturile individuale de apa ale oceanului, suntem un tot unitar, plutind impreuna, ca parte a intregului ocean de constiinta. Asadar, ceea ce traim ca fiinte individuale, aparent izolati, este de fapt experimentat de catre Tot, la diverse nivele de intelegere si constiinta.

Dumnezeu, asa cum il intelegi tu, continua sa caute perfectiunea. Nu se odihneste niciodata, e in continua miscare, creatie si experimentare, prin toate aspectele energiei sale colosale. Ca parti individuale ale energiei Creatorului, noi cautam aceeasi perfectiune urmarita de catre Dumnezeu; adica sa devenim complet constienti, plutind si vibrand impreuna, ca o constiinta unica. Noi urmarim, ca parte din Dumnezeu, sa aducem fiecare aspect, fiecare suflet, catre dragostea perfecta a creatiei lui Dumnezeu.”

„Meldor”, l-am intrerupt, „cateva momente inainte te-ai referit la ceea ce profesorii vostri v-au invatat. Vrei sa spui ca aveti profesori?”

„Oh, sigur ca da. Cu totii avem profesori. Sunt multe, multe nivele de vibratie spirituala si infaptuire. Lumea fizica in care te afli tu acum este printre cele mai joase nivele de vibratie si constiinta. Pentru ca Pamantul are o natura fizica atat de densa, cu realitati dure, este unul din cele mai puternice nivele pentru a castiga experienta si o dezvoltare semnificativa. Planul pamantesc este o ocazie uriasa de crestere si avansare.

Fiecare suflet sau aspect al Totului continua intotdeauna sa lucreze catre nivele tot mai inalte de vibratie si intelegere. Dupa cum noi suntem toti intr-o realitate, este o dorinta naturala a tuturor sufletelor sa vrem doar binele pentru fiecare dintre celelalte suflete. Evolutia si avansarea fiecarui suflet individual este extrem de importanta, pentru sufletele din toate planurile de constiinta. Indiferent de nivelele de vibratie si de implinire pe care le atingem in mod individual, niciodata nu putem fi complet fericiti sau multumiti pana cand fiecare aspect al Totului nu a atins infaptuirea lui Dumnezeu si perfectiunea pe care noi o cautam.”

„Noi suntem supraveghetorii fratilor nostri”, adauga Meldor, „nu pentru ca trebuie sa fim sau pentru ca asa ni s-a spus, ci pentru ca asa vrem noi sa fim. Din acest motiv, din dragoste pura, neconditionata, multe suflete avansate ii asista voluntar pe altii, in inaintarea prin nivelele pe care ei insisi le-au asimilat deja. M-am bucurat de multi profesori si voi avea inca si mai multi.”

„Dar, daca eram deja in lumea spirituala inainte sa venim aici”, am intrebat, „de ce ne deranjam sa ne reincarnam intr-un corp fizic dens si greoi?”

„Cea mai mare oportunitate pe care o ofera lumea fizica este trairea emotiilor umane. Pentru aceste puternice instrumente de invatare, majoritatea sufletelor aleg sa se reincarneze si se reintorc mereu si mereu pe Pamant”.

„Ai spus ca majoritatea sufletelor aleg sa se reincarneze”, l-am intrerupt. „Vrei sa spui ca sunt suflete care nu o fac?”

„Oh, Cerule, da”, a explicat Meldor. „Miliarde de miliarde de suflete nu s-au reincarnat niciodata intr-o fiinta fizica, asa cum intelegi tu. Multe suflete aleg sa experimenteze si sa contribuie la Tot, in intregime sub forma spirituala. Fiecare suflet are libertatea completa sa contribuie la bunastarea constiintei colective, dupa cum considera potrivit.”

„Dar de ce un suflet ar fi atras de trairea emotiilor umane?”

„Hai sa o spun altfel”, explica Meldor. „In aceasta vibratie inalta, un spirit nu poate simti sau intelege, decat indirect, multele emotii puternice pe care le poate simti un spirit reincarnat. Fiind parte din Tot, un spirit din aceasta dimensiune, care nu s-a expus niciodata la reincarnari umane sau similare, nu e capabil in mod normal sa simta alte sentimente decat emotia iubirii. De exemplu, un spirit nu poate simti sau intelege emotii cum ar fi durerea, ura, frica, gelozia, sexualitatea sau pasiunea.

Cheia este cunoasterea obtinuta prin experienta. Unii dintre noi afirma ca pentru a sti si aprecia cu adevarat completa intelegere a iubirii, este necesar sa simti opusul sau, prin emotii ca frica sau ura. Provocarea si experimentarea acestor puternice emotii pot fi ca un magnet puternic, un drog aproape irezistibil pentru cei din lumea spirituala. Acestea sunt instrumente foarte puternice si captivante de invatare.

Dar, sa ma intorc la intrebarile tale de la inceput. Prin diferite reincarnari, sufletele dezvolta o prietenie speciala si legaturi cu anumite alte suflete. Ei invata rapid ca pot atinge rezultate mai bune cu ajutorul celuilalt si o experienta mai profunda de invatare. Astfel ca, sunt de acord sa se reintoarca impreuna, mereu si mereu, in mediul pamantesc, sa invete, sa evolueze si sa experimenteze. Adesea, ei isi schimba rolurile in vietile urmatoare. Intr-o viata, un suflet poate juca rolul unui parinte, doar ca sa se intoarca in urmatoarea viata drept copilul lui. Numeroase scenarii pot fi puse in fapt la nesfarsit, totul pentru experienta si acumularea de cunoastere. Experienta si cunoasterea sunt, la urma urmei, singurele lucruri pe care le poti lua cu tine cand parasesti lumea fizica.

Cand sufletele devin complicat de implicate in numeroase reincarnari succesive, invatarea poate fi imensa. Un grup sau o familie de suflete poate deveni implicata in planificarea provocarilor si a circumstantelor generale, pe care spera sa le experimenteze sau sa le depaseasca in urmatoarea viata. Lectiile si rolurile pe care ei sunt de acord sa le invete pot fi foarte dure in realitatile fizice de pe Pamant. Dar sufletul stie si intelege ca experienta in sine va fi ca un vis trecator, ca bataia unei gene in realitatea cosmica a timpului neliniar.

De asemenea, este un mare sacrificiu al anumitor sufletele, de a le ajuta pe altele sa-si indeplineasca lectiile alese. Ca si mama ta recenta de pe Pamant, ei pot accepta sa se puna in situatii dificile pe parcursul vietii, pentru a le facilita altora invatarea si experienta. Pentru acele suflete care doresc sa isi accelereze cresterea si avansarea spirituala, cautarea pentru experienta si cunoastere este uriasa.

Experienta umana este o lectie foarte puternica. Cu mici exceptii, cei care aleg sa se incarneze, isi parcurg drumul prin sute sau chiar mii de vieti. Vor experimenta atat corpuri de barbati cat si de femei. Majoritatea, la un moment dat, pot deveni de asemenea ucigasi, hoti si vagabonzi. Vor trai vieti de fericire si productivitate, ca si vieti pline de durere, disperare si esecuri umane. Intotdeauna cautand sa evolueze, un suflet poate castiga mult intr-o singura viata, doar ca sa cada in dizgratie in urmatoarea. Cararile sunt atat de multe si variate – la fel ca si numarul sufletelor participante.

Asa cum ai auzit si ai citit, sunt multi care se refera la experientele de viata, numindu-le karma. Ei se refera la karma ca la un sistem spiritual de justitie si echilibru. Cred ca daca un suflet s-a purtat rau, cauzand ranire sau chiar moarte altora, va fi fortat sa indure consecintele actiunilor sale si sa fie amendat. Nu este neaparat adevarat. Nimeni nu este fortat sa faca nimic.

Din punct de vedere fizic, karma poate purta atat conotatii pozitive, cat si negative. Dar, in sens mai larg, spiritual, nu e nici buna nici rea. Este doar experienta. De exemplu, societatile umane pot judeca actiunile unor suflete drept provocarea karmei negative sau rea, cand un anumit rau a fost facut cuiva. Dar daca acel suflet a fost de acord sa faca actul, aparent crud, pentru a ajuta un alt suflet in experienta sa de invatare si dezvoltare? In realitate, o fapta judecata de societatea umana drept cruda si daunatoare, de fapt a fost un mare sacrificiu din partea sufletului ce a indeplinit-o. Sufletul poate ca a fost de acord sa le ofere altora o lectie si o experienta, acceptand faptul ca va starni mania si pedeapsa impusa de legile omenesti.

Dar te rog sa nu interpretezi gresit mesajul meu de aici. Aceste legi, care tin cont de actiunile oamenilor in societatea umana, sunt foarte necesare pentru ordinea si bunastarea lumii fizice. In lumea spirituala, compensatiile si pedepsele nu sunt necesare. Responsabilitatea pentru actiuni este deja acceptata de catre sufletele in curs de dezvoltare.

De exemplu: un suflet, care a trait o viata ca un barbat afemeiat crud si violent, poate foarte bine sa aleaga sa se reintoarca intr-o viata ulterioara, ca o femeie care poate deveni victima unui abuz. Dar, sa ne intelegem foarte bine: un suflet prins in cicluri de abuzator sau abuzat, nu trebuie sa accepte aceasta drept soarta, ci, mai degraba, sa se straduiasca sa domine si sa triumfe peste aceste lectii puternice. Sufletul invata si experimenteaza din ambele polaritati, iar roata lenta a cauzei si efectului in efortul omenesc isi continua mersul”

M-am gandit la alta intrebare. „Meldor, inteleg ca e posibil, ca doua sau mai multe suflete sa planifice o relatie prin nasterea drept copilul altui suflet, sau ca frati si surori. Dar, cum pot doua suflete sa planuiasca sa se intalneasca si sa devina implicate ca sot si sotie? Avand libertatea alegerii data de parintii lor si fiind implicate multe variabile, cum oare pot spera sa depaseasca uriasele sanse impotriva regasirii lor reciproce?”

„Pai”, zambi Meldor, „aici intervenim noi. Fiecare suflet care alege sa se incarneze in lumea fizica are ajutorul uneia sau mai multor fiinte, care il ghideaza sau il ajuta in atingerea scopurilor sale. De asemenea, ghizii si alte ajutoare lucreaza impreuna in aceasta dimensiune, pentru a ajuta individual sufletele cu lectiile pe care ei spera sa le indeplineasca. Acest lucru nu este deloc inofensiv – si, cu siguranta, nu exista nici o garantie ca scopul urmarit va fi atins. Chiar si suflete reincarnate, intotdeauna au o libertate a alegerii care poate nega posibilitatile, dar puterea indrumarii poate fi destul de mare.

De obicei, indrumarea apare in mici, aproape nedetectabile cai subliminale. Un gand simplu sau o idee iti pot veni in minte, facandu-te sa mergi pe o anumita strada sau sa mergi intr-un anume magazin, unde e posibil sa intalnesti un anume suflet sau ocazie, destinata sa iti fie de ajutor. De asemenea, indrumarea poate implica lucrul cu oameni care nu au nici o legatura, provocandu-i sa faca o anumita actiune care sa conduca la aducerea celor doua suflete impreuna. Posibilitatile si circumstantele sunt fara de sfarsit. Este o munca placuta, foarte interesanta.”

„Iisuse”, l-am intrerupt, „este uimitor. Niciodata nu m-am gandit la aceasta, in acest fel. Cu siguranta ca s-ar imbunatati posibilitatile pentru aproape orice, daca voi, cei din Lumea de Dincolo, va hotarati ca vreti sa se intample ceva”.

„Pai, nu e chiar asa”, rase Meldor. „Noi nu am face nimic pentru a interfera cu scopurile sau dorintele unui suflet. Dar trebuie sa intelegi ca ajutorul nostru poate servi la realizarea a ceva ce poate fi considerat de societatea umana drept rau sau distructiv. Daca un suflet vrea, de exemplu, sa experimenteze o tragedie in urma careia trupul sau mintea sa-i fie handicapate, vom ajuta de asemenea ca circumstantele pentru ca accidentul sa aiba loc.

Realizam ca din perspectiva fizica a omului, poate parea de necrezut sau crud ca cineva ar ajuta la ceea ce poate parea un ghinion sau o tragedie inutila. Dar, din perspectiva spirituala, doar corpul fizic temporar este afectat in mod negativ. Sufletul este imbogatit si intarit de acea experienta.

Vei fi poate surprins sa stii ca multe, multe suflete aleg in mod voluntar sa se incarneze nascandu-se deformati sau handicapati, sau sa devina handicapati din cauza unui accident sau boala intr-un anumit moment al vietii. Exista o lista de asteptare a sufletelor ce-si ofera dragostea si energia experientei in sine, sau pentru ajutorarea altora in experienta lor. Din punctul de vedere al provocarii, oportunitatea de crestere spirituala si dezvoltare poate fi semnificativa, nu doar pentru cei handicapati, dar si pentru parinti, rude apropiate si cei carora le pasa.”

Din mintea mea tasneau noi intrebari si idei. Eram pe punctul sa pun alta intrebare in legatura cu relatia dintre ghizi si persoanele iubite, cand radioul desteptator a pornit atat de brusc, incat m-a ridicat in pat. Frustrat, m-am sculat pentru a incepe o noua zi.

Eram uimit de unele informatii si idei pe care mi le impartasise Meldor. Chiar daca citisem cateva carti care incercau sa explice cum merg lucrurile in Lumea de Dincolo, niciodata nu le acordasem prea multa credibilitate. Acum era diferit. Meldor imi plantase o samanta in minte. Am inceput sa realizez cat de putin ma cunosteam si cat de putin cunosteam lumea din jurul meu.

Taramul nemuritorilor: Hunza – Valea Vietii

In anul 1870, un general britanic impreuna cu garnizoana sa urca pentru prima data pe valea raului Hunza, o zona uitata de timp, ascunsa in ungherele muntoase din nord-estul Indiei de atunci. Intreaga omenire se afla in fata unui miracol care sfida regulile stiintei oficiale. Oamenii care traiau de milenii in acest loc uitat de boala, suferinta, tristete si stres, atingeau varste incredibile, se bucurau de o stare a sanatatii nemai-intalnita nicaieri in lume si puteau procrea la varste la care cei mai multi occidentali zaceau deja in sicrie. Astazi, misterul Vaii Hunza si al locuitorilor este la fel de mare, in ciuda sutelor de investigatii si cercetari stiintifice. Beatitudinea uluitoare a acestui loc, suprapusa longevitatatii deja proverbiale a locuitorilor sai, pare sa ascunda, in continuare, secretul Frumusetii fara Batranete si al Vietii fara de Moarte...

Undeva in Pakistan 
Daca o cautam strict dupa coordonate geografice, Hunza este o mica vale muntoasa din regiunea Gilgit-Baltistan, provincia autonoma de nord-vest din Pakistan. Intreaga vale este situata la inaltimea medie de 2.500 de metri, avand o suprafata de 7.900 kilometri patrati. Fostul oras Baltit, actualmente Karimbad este principalul orasel al regiunii, astazi - o populara destinatie turistica, datorita privelistilor spectaculoase din imprejurimi. Zona este marginita de munti maiestuosi, precum Utar Sar, Rakaposhi, Bojahagur Duanasir II, precum si piscurile Hunza, Ghenta, Diran si Bublimating: toti muntii enumerati strapungand cerul cu inaltimi de peste 6 000 metri.
Istoria locului este interesanta, Hunza fiind la inceputurile sale un mic stat izolat, marginit de Tibet la nord-est, si Muntii Pamir la nord-vest. Principatul condus in mod traditional de printi denumiti pe aceste meleaguri, Thum, a fost dizolvat in anul 1974, cand a fost inclus in frontierele Pakistanului actual de catre Zulfikar Ali Bhutto.

Schimbarea politica nu a deranjat prea mult cursul vietii de aici, locuitorii continuand sa traiasca in aceeasi stare de libertate cum vietuisera in ultimii 900 de ani sub conducerea Thum-ilor locali. Britanicii incercasera si ei, fara prea mult succes, sa stapaneasca cu pumn de fier valea. Intreaga perioada de dominatie britanica s-a intins doar intre anii 1889-1892. Ultimul print, Thum Mir Safdar Ali Khan Hunza, a fugit in Kashgar-ul chinez, cerand azil politic. Bastinasilor nu le-a fost deloc greu sa isi apere valea in timpul invaziilor, deoarece trecatorile prin care se facea pe vremuri accesul in zona aveau o latime de doar 50 centimetri!Temperatura aerului in vale oscileaza intre + 27 grade Celsius si - 10 grade Celsius pe timp de iarna, cand intregul complex al Trecatorii Karakoram este blocat de zapezi. Districtul Hunza-Nagar a devenit cea mai noua diviziune din teritoriul Gilgit-Baltistan, fiind inclus de-abia in luna iulie a anului 2009.

La marginea Raiului 
Valea Hunza este de o frumusete absoluta, ireala. Toti marii calatori care au venit si aici, atrasi de faima locului si de longevitatea extrema a bastinasilor, declara cu mana pe inima ca nu au mai intalnit nicaieri o asemenea alaturare armonioasa de minuni naturale. Trecatoarea prin care se intra din Gilgit in Hunza este foarte dificil de parcurs, fiind situata la inaltimea de 4.176 metri.
Odata intrat in vale, trecatorului i se dezvaluie in fata ochilor un peisaj edenic, iar daca soarele scalda piscurile inzapezite si valea multicolora, senzatiile sunt indescriptibile, si puternic amplificate de aerul tare si nefiresc de curat al inaltimilor.
Vaile de piatra albastruie ale muntilor, marginesc de o parte si de alta gradini si terase cultivate cu pomi fructiferi si orz, alturi de pasuni netede, unde pasc turme de animale crescute pentru lana, laptele si carnea lor. Deoarece in valea Hunza ploua rar, localnicii au dezvoltat in timp un ingenios sistem de irigatii prin care apa cristalina provenita din topirea periodica a ghetarilor se scurge catre gradinile, pasunile si locuintele lor. Originalul sistem de apeducte are o lungime totala de peste 80 km si preia in mare parte apa scursa din ghetarul Ultar situat la inaltimea de 7 788 metri, in Muntele Rakaposhi. Apeductul alcatuit din lemn, este ancorat in stanca cu piroane lungi de otel.

Inaccesibilitatea vaii combinata cu relieful extrem de accidentat a dus la secole de izolare fata de orice influenta venita din exterior. Spre exemplu, nu mai devreme de anii '50 ai secolului trecut, locuitorii din Hunza nu vazusera nici macar un singur Jeep sau avion in zbor, in ciuda faptului ca armata Pakistaneza amenajase deja un aeroport in Gilgit, la doar 70 km distanta de Hunza.
Sursele istorice ne spun ca hunzakutii, cum sunt denumiti bastinasii, se bucurau de un renume de pastori turbulenti si agresivi. Cu toate acestea, cu doar 10 ani inaintea sosirii britanicilor in zona, oamenii semnasera un tratat de prietenie si neagersiune cu comunitatile cu care se invecinau. Le-a fost destul de greu, tinand cont ca timp de sute de ani se ocupasera in principal cu jefuirea caravanelor chineze care traversau trecatorile muntoase ce leaga Tibetul de Kashmir. Conform folclorului local, tratatul de pace si buna vecinatate a fost semnat numai in urma deselor insistente ale fiului Thum-ului fata de acesta. Juniorul ajunsese atat de oripilat de torturile si crimele savarsite de parintele sau, incat l-a convins in cele din urma sa renunte la banditismul oficial si sa isi crute vecinii.

Urmasii lui Alexandru cel Mare? 
La inceputul secolului XX, mai multi antropologi si etnologi care au intrat pentru prima oara in contact cu hunzakutii, au insistat ca acest grup etnic total diferit de celelalte comunitati din jurul sau, ar fi nici mai mult nici mai putin decat urmasii soldatilor din armata legendarului Alexandru Macedon. Soldati care ar fi fost lasati in acest avanpost indepartat de catre Cuceritor, dupa care au fost uitati sub vanturile aspre ale istoriei. Captivanta ipoteza a ramas in sertarele istoricilor, neavand prea multa credibilitate printre specialistii vremii.Cu toate acestea, studiiile efectuate incepand cu anii '70, au venit cu rezultate socante. Totul a inceput de la analizele limbii bastinasilor. Denumit Burushaksi, limbajul hunzakut este total diferit de limbile si dialectele triburilor din imprejurimi. Analizele istoric-fonetice au scos la iveala ca Burushaksi este nimic altceva decat un amestec lingvistic dintre vechea limba macedoneana si limbile vorbite in Antichitate in Imperiul Elenistic-Persan.
Hunzakutii au pielea alba si fizionomie tipic caucaziana. In anul 1950, cercetatorul John Clark nota despre desele cazuri de copii cu parul saten, blond si chiar roscat, afirmand ca daca acei copii ar fi fost imbracati in stil european, nu s-ar deosebi cu nimic de copii unei scoli din Scotia sau Irlanda. Femeile Hunza sunt deosebit de frumoase si delicate, infatisarea lor fiind foarte diferita de cea a femeilor care traiesc in satele adiacente Vaii. O parte dintre antropologi sustine ca acest fapt se datoreaza raidurilor din trecut, in care barbatii Hunza cautau sa rapeasca femei din caravenele persane, femei renumite in toata Asia pentru frumusetea lor ireala.

Limba bastinasilor nu are cuvinte de imprumut din dialectele hinduse, urdu sau lepcha, vorbite in zona. Pentru a compensa eventuala izolare a hunzakutilor in randul cetatenilor pakistanezi, autoritatile de la Islamabad au deschis totusi scoli de limba urdu. Culturile terasate din Vale se intind ca un puzzle multicolor pana la 50 nivele de inaltime. La baza se afla casele oamenilor, iar deasupra culturile agricole. Zona a fost saracacioasa in mod traditional. Locuitorii au pentru propria vale o vorba edificatoare: « Aici este tara unde nimic nu este indeajuns »...Poate doar vietile matusalemice si pietrele.
Adevarul este ca aici, vitregia Naturii a facut ca oamenii sa se multumeasca dintotdeauna cu putin. Pamantul este deosebit de sarac, tot balegarul strans de la animale este folosit la ingrasarea stratului superficial de sol care acopera stancile. Sol care a fost adus aici doar sub forma prafului transportat de vanturile reci. Numarul animalelor este limitat de lipsa pasunilor. Turmele de capre, oi si iaci sunt duse vara pe culmile inalte ale muntilor unde se mai gasesc petice de verdeata. Astazi, localnicii din Hunza si-au pierdut din reputatia de briganzi din trecut, fiind faimosi pentru ospitalitatea aratata turistilor.
Rata alfabetizarii din Vale este printre cele mai ridicate din Pakistan, atingand o cifra de peste 90% in randul copiilor hunzakuti. Practic, orice copil din generatiile recente urmeaza scoala pana la nivelul liceului. Multi aleg sa mearga mai departe si studiaza in universitati din Pakistan sau Occident. Majoritatea hunzakutilor din zilele noastre sunt musulmani apartinand sectei ismailitilor, venerandu-l pe Inaltimea Sa, Printul Karim Aga Khan IV. In satul Ganish, peste 90% din locuitori sunt musulmani siiti.

Tatic la 80 de ani 
Daca in orice alta provincie a Pakistanului, speranta de viata atinge circa 50-60 ani, tipic de altfel pentru o tara din lumea a treia, se pare ca in Valea Hunza oamenii de stiinta sunt martori directi ai unui fenomen incredibil. Conform studiilor derulate sub egida a numerosi cercetatori, in Valea Hunza traiesc probabil cei mai longevivi oameni din lume.
Primul dintre cercetatorii care si-a dedicat viata analizei amanuntite a asa-numitului "Mit Hunza" a fost americanul Jay Milton Hoffman, care in anul 1960 a fost delegat de catre U.S. National Geriatric Society sa studieze cauzele si factorii care determina starea de sanatate si longevitatea proverbiala a hunzakutilor. Dr. Hoffman si-a notat observatie intr-o lucrare care avea sa faca multe valuri in medicina moderna. Volumul "Hunza: Secrets of the World's Healthiest and Oldest Living People" relateaza despre un tinut indepartat unde oamenii nu sufera de bolile comune populatiilor occidentale sedentarizate si consumatoare de alimente nocive. In Hunza, nici macar cei mai batrani oameni nu sufereau de Parkinson, colesterol marit, boli de inima, cancer (cancerul este totalmente necunoscut in randul lor), artrita, carii dentare, afectiuni ale vezicii urinare, diabet, tuberculoza, hipertensiune arteriala, alergii, astm, boli de ficat, constipatie, hemoroizi sau alte sute de afectiuni care vin ca o ironica nota de plata pentru noi, cei "civilizati, avansati tehnologic si atotstiutori in ignoranta noastra educata".

In Hunza nu exista spital, farmacie, azil de nebuni, sectie de politie, inchisori, crime sau cersetori. Iar asta nu din cauza ca acesti oameni sunt prea « barbari » sau saraci sa le construiasca, ci pentru ca nu au existat niciodata, iar societatea hunzakutilor nu are pur si simplu nevoie de aceste avanposturi ale "omului civilizat". Credeti sau nu, dar aici se intalnesc la tot pasul batranei si batranici simpatici care nu mai tin minte cand anume s-au nascut, dar care au varste de 120-140 (!) ani, conform masuratorilor si analizelor de ultima ora.
In Hunza, oamenii mor fie in urma accidentelor, fie de batranete, la varste matusalemice. In niciun caz nu sunt secerati de boli degenerative, precum batranii din Occident. Dar cea mai mare surpriza a medicinei moderne a avut loc in urma investigarii cazurilor des intalnite in care "mamele" aveau 60-70 ani si "tatii" 70-90 ani. Pare incredibil, nu?
Unul dintre avantajele combinatiei de factori precum alimentatie specifica, calitatea superioara a aerului si a apei, alaturi de munca fizica neostoita, a dus la acest miracol al vietii. La varste la care alti oameni sunt deja in sicrie sau au rolul unor bunici ramoliti care se taraie cu ajutorul bastoanelor sau al scaunului cu rotile, lichidul seminal al batranilor din Hunza are inca capacitatea de a procrea. La inceput, autoritatile pakistaneze au refuzat sa recunoasca aceasta neobisnuita situatie, comentand ironic ca odraslele nou nascute ale batranilor de 80 ani, apartineau, de fapt, altor tineri din sate. Dar testele de paternitate efectuate in laboratoare din Marea Britanie si S.U.A. au certificat ca miturile si zvonurile erau adevarate, iar batranii octogenari sunt, intr-adevar, tatii nou nascutilor.

Bucate pentru viata indelunga 
Populatiile umane care au beneficiat de-a lungul timpului de campii manoase, bune de cultivat si de pasuni abundente, potrivite pentru cresterea turmelor de animale, s-au bucurat dintotdeauna de o viata usoara, in care gasirea si prepararea hranei a devenit treptat o arta, nu o chestiune de viata si de moarte. Nu a fost cazul hunzakutilor. Pasunile erau aproape inaccesibile, animalele lor erau tinute in cea mai mare parte a anului in grajduri si hranite cu saracacioase resturi vegetale. Contrar modei vegetariene din prezent, care dicteaza cu litera de lege ca mancatul carnii duce la toate bolile posibile si scurteaza viata, hunzakutii nu s-au dat niciodata inapoi de la consumul carnii de oaie, capra si iac, gainile fiind foarte rare in Vale.
Goniti de asprimea zilelor de iarna, cand frigul taios amplifica foamea, vanatorii locali escaladau stancile la vanatoare de capre salbatice Markhor, mufloni, gaste, cocori, rate si fazani. De la un animal mancau totul, nu doar carnea. Pielea, creierul, organele interne - tot era consumat, pana si oasele erau sparte pentru recoltarea maduvei. Carnea era foarte cautata in asanumita "Dieta de Iarna" Hunza. In anotimpul rece, nevoia de calorii era stringenta, iar localnicii o suplineau prin consumul intensiv de lapte, branzeturi si unt.
Cu totul alta este "Dieta de Vara", cand bastinasii se hranesc dupa o traditie foarte veche pe care o respecta cu strictete. Daca in anotimpul rece aveau o dieta foarte bogata in grasimi animale, odata cu venirea primaverii, alimentatia lor se schimba in mod radical.
In primul rand, o mare parte a alimentelor sunt consumate crude, fara a fi gatite sau prelucrate in foc. Vegetalele sunt mancate pe loc, imediat ce sunt culese. De fapt, in anotimpul cald, masa zilnica se compune din peste 80% legume si fructe consumate crude. La o analiza stiintifica a reiesit ca hunzakutii beneficiaza de 40% calorii din cereale nedecorticate, 30% calorii din legume, 15% calorii din fructe, 10% din leguminoase si doar 1% din alimente de provenienta animala.

Cazurile de obezitate provocata de exces de calorii sunt necunoscute aici, mai dese find cele de malnutitie. Copii sunt alaptati pana la 6-7 ani, fapt care le aduce un sistem imunitar de fier si un aport de calciu neegalat, comparativ cu copii occidentalilor. Aerul rece si altitudine ridicata fac ca microbii si bacteriile sa fie aproape inexistenti. Rozatoarele si insectele care transmit diverse boli sunt necunoscute in Vale. Alimentele nu sunt niciodata procesate sau rafinate. Aici nimeni nu consuma zahar, foarte pretuita este in schimb mierea.
Unul dintre secretele longevitatii de invidiat a bastinasilor consta in consumarea in cantitati imense a caiselor. Caisul este unul dintre putinii pomi fructiferi care s-au putut adapta la asprimea climei din regiune. Caisele sunt mancate crude in anotimpul cald, iar cantitatile care nu pot fi consumate sunt pregatite pentru iarna intr-un mod original. Caisele ramase sunt taiate in doua si puse la uscat pe tavi uriase de lemn, care sunt urcate apoi pe acoperisul caselor pentru ca soarele timid de vara sa conserve principiile active, vitaminele si mineralele din valoroasele fructe. La fal sunt preparate si ciresele sau prunele. Samburii de caise sunt sparti, iar miezul este strans cu mare grija. Dupa ce este uscat tot la soare, miezul samburilor este macinat intr-o faina din care femeile Hunza pregatesc aluat pentru paine si prajituri traditionale. Caisele contin mari cantitati de vitamina B-17 un excelent element natural impotriva cancerului.
Un alt secret al longevitatii rezida, probabil, in modalitatea "neortodoxa" prin care localnicii isi gatesc traditionala "Paine Hunza". Pentru relizarea acestui aliment miraculos, bastinasii macina in piatra boabe de grau, orz si hrisca. Faina rezultata este amestecata cu ulei de canola, miere, melasa, lapte de soia, sare de mare, scortisoara, nucsoara, suc proaspat de lamaie si portocala, oua, ulei de masline, praf de curry, patrunjel, ghimbir si banane uscate, multe dintre aceste ingredinte fiind obtinute de bastinasi in urma trocului. Painea rezultata este coapta pe jumatate in tipsii mari de metal. Traditia cere sa fie coapta doar pe jumatate, astfel incat principiile active, vitaminele si nutrientii sa nu fie distrusi de temperaturile mari din cuptor.

Poate ca intreg secretul sanatatii si longevitatii acestor oameni sta, de fapt, in simpla si banala apa. Cu un singur amendament necesar: apa bauta de hunzakuti provine din izvoarele care o aduc din ghetarul Ultar. Analizele de laboratoar au aratat ca apa din ghetarul Vaii Hunza este foarte bogata in potasiu si cesiu, din acest motiv apa pura bauta de bastinasi este o apa foarte bogata in metale active/alcaline care, in ultima instanta, previn apartitia cancerului.
Pana cand stiinta va dezlega cu adevarat misterul longevitatii acestor oameni, intr-o vale ascunsa din Himalaya, boala si batranetea vor fi sfidate in continuare. Atat timp cat vor fi respectate traditiile si obiceiurile stravechi din acest colt uitat de lume.

Suntem fiinte vibrationale

Traim intr-un univers uimitor, facut din energie care vibreaza, se schimba si se extinde mereu. Nimic nu ramane la fel; singura constanta este schimbarea. In univers, tot ceea ce incearca sa se impotriveasca acestei schimbari conduce la tensiuni si conflicte. La nivel uman, cand intre doi indivizi exista tensiuni si divergente, stim ca pot aparea conflicte si boala. Tot asa, cand exista tensiuni si divergente intre noi si energiile universale, conflictul intern si boala sunt inevitabile.
Am fost meniti sa fim in avangarda realitatii, sa indraznim a avea vise noi si minunate si sa detinem puterea de a le transforma in realitate. Gandurile si visele noastre sunt vibratii pe care le transmitem continuu in univers – iar aceste vibratii fie vor rezona cu energiile universului, fie vor fi defazate fata de acestea. Si, pentru ca universul se extinde permanent, orice gand sau vis pozitiv se va propaga rezonand, natural si armonios, cu tot ceea ce este. Similar, orice gand negativ va fi defazat si va cauza tensiuni si conflicte. Spus mai simplu, daca vrei sa fii fericit, sanatos si liber, tot ceea ce ai de facut este sa te gandesti si sa visezi numai la lucruri care te fac sa te simti bine.

Emotiile reprezinta limbajul pe care il folosim pentru a comunica cu universul; iar universul ne trimite intotdeauna inapoi, ceea ce primeste de la noi. Daca gandurile ne sunt predominant negative si pline de spaima, realitatea care ne este reflectata este una de stress si frica. Daca avem ganduri predominant pozitive si luminoase, realitatea pe care ne-o intoarce universul va fi una de pace, bucurie si frumusete. Experientele pe care le traiti sunt intotdeauna o reflexie a modului in care va simtiti. Astfel incat, daca suferiti, indiferent in ce fel – fie ca e vorba de o nemultumire generala sau de o boala care va ameninta viata – emotiile va vor fi ghid spre revenirea la starea de echilibru. Daca veti avea ganduri, senzatii si experiente care va fac sa va simtiti mereu tot mai bine, veti ajunge la o calitate a vietii, dincolo de ceea ce ati visat.
Cheia se afla in consecventa. Exista multe lucruri in viata care ne dau iluzia ca ne fac sa ne simtim mai bine, cum ar fi o tableta de ciocolata sau un medicament; dar, daca vreti sa va simtiti cu adevarat mai bine, trebuie sa priviti in voi. Cand veti intelege cum, de-a lungul timpului, straturile de toxicitate v-au indepartat tot mai mult de cine sunteti cu adevarat, atunci va veti da seama si care este radacina fundamentala a tot ceea ce inseamna lipsa starii de bine. In plus, informatiile pe care le-ati aflat din acest blog cuprind tot ceea ce va trebuie pentru a elimina, cu blandete, toxicitatea si a redescoperi ce fiinta extraordinara sunteti.Prin minunata sa functionare interdependenta, ca si prin constructia sa desavarsita, organismul uman nu a incetat vreodata sa ne uimeasca. Este vehiculul perfect, care ne poarta prin aceasta realitate fizica, intr-o aventura magica de expansiune pura. El a fost conceput sa se autorepare si sa fie intotdeauna capabil, daca i se ofera posibilitatea, sa revina la starea de echilibru si armonie.

Pentru cei care pot sa vada prin ele, corpul are multe ferestre catre cele mai launtrice mecanisme ale sale. Adesea, ochii sunt numiti ferestrele sufletului. Insa, pentru un specialist in iridologie, ei sunt si o oglinda a celor mai launtrice mecanisme ale fiecarei parti a organismului. Un acupuncturist chinez traditional va folosi ferestrele oferite de puls, limba si fata, pentru a vedea unde exista o intrerupere in circuitul energiei in corp. Peste tot in lume, vindecatorii traditionali cunosc aceste ferestre – si la fel pot sti toti oamenii de pe aceasta planeta, chiar daca nu sunt constienti de asta. Daca vreti, cu adevarat, sa va cunoasteti organismul si incepeti sa lucrati cu el – si nu impotriva lui – veti avea acces la aceste ferestre. Corpul ne arata intotdeauna cum sa se intoarca la echilibru si armonie, iar cheia pentru aceasta revenire o detin intuitia si simtamintele fiecaruia. Pentru a deveni intregi, nu trebuie sa fiti experti in medicina – straveche sau moderna – ci doar sa ajungeti buni cunoscatori a cine si ce sunteti cu adevarat.

Suntem fiinte vibrationale si, ca sa ne implinim potentialul adevarat, trebuie sa vibram in armonie cu universul nostru. E vremea sa intelegem ce inseamna a fi in rezonanta, ca sa putem pulsa cu totii in acelasi ritm, in loc sa traim in aceasta lume, de noi creata, in care totul este in opozitie. Schimbarile care au loc in prezent au creat posibilitatea de a ne transforma potentialul, in realitate. Pulsul Pamantului se accelereaza. Rezonanta Schumann este mai mare decat in trecut. Vibratia fotonica creste permanent, astfel incat e suficient sa deschidem bine ochii, pentru a vedea adevarul. Incercarea careia trebuie sa ii facem fata este sa reusim punerea de acord a ritmurilor microcosmosului care suntem, cu macrocosmosul in care traim. De asemenea, trebuie sa ne inaltam vibratia si constiinta – si sa ii permitem Luminii universului sa lumineze frumusetea a cine suntem cu adevarat. Trebuie sa incetam sa ne mai impotrivim; trebuie sa ne lasam in voia trezirii noastre celulare. Este destinul nostru. Aceste schimbari exista acum si aici, iar noi trebuie sa le infruntam – fie ca ne place sau nu. Trebuie sa ne dam seama ca avem puterea sa inducem o schimbare masiva, pentru binele tuturor. Nu mai putem sa stam deoparte. Fiecare dintre noi trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa aleaga cum vrea sa fie lumea. Vrem sa traim intr-o continuare a ceea ce a fost? Sau vrem sa traim intr-o lume minunata – a pacii, armoniei si fericirii depline? Vom lasa, in continuare, sa ne domine frica si confuzia? Sau alegem ca realitatea sa ne fie una a iubirii, compasiunii si intelegerii?
La diferite niveluri, fiecare dintre noi stie ca ne-am nascut ca sa fim fericiti, dar ca fericirea poate fi atinsa, numai traind in armonie cu creatia. Accelerarea incredibila a vibratiilor din univers este aici ca sa ne ajute, nu ca sa ne puna piedici. Singura piedica este refuzul nostru de a ne accepta destinul, care este acela al implinirii adevaratului nostru potential.

Pacea este trairea in echilibru si armonie si ea apare doar atunci cand vibram cu totii la unison. Stim cat de minunat este sentimentul pe care ni-l da starea de pace si iubire. Vibratiile sunt armonizate si rezonantele se potrivesc perfect. Este energia care se creeaza intre mama si copil, dupa momentul nasterii. Mama se uita iubitoare la propria creatie si vede reflectata inapoi, iubirea pura. Una dintre cele mai tulburatoare experiente pe care le putem trai este sa asistam la nasterea unei noi vieti, deoarece aceasta ne aminteste de minunatia si de frumusetea a cine suntem cu adevarat. Cu totii am fost nascuti ca sa fim creatori constienti ai realitatii noastre si sa facem ca aceasta sa fie una a bucuriei, a rasului, veseliei si frumusetii. Suntem fiinte care ne extindem si co-creatori ai unui univers in expansiune. Modul in care va simtiti va este ghidul – simplu, dar puternic – pentru ceea ce atrageti in realitatea pe care o traiti. Cand vibram in armonie cu universul, simtim ca suntem una cu el; si asta ne ingaduie expansiunea. Cand ne situam impotriva universului, viata devine dificila si plina de obstacole. A venit vremea sa nu ne mai luptam, sa nu ne mai chinuim sa obtinem fericirea – ci doar sa ne lasam sa alunecam liber in aceasta stare. Toate problemele din lume au aparut, atunci cand ne-am separat unii de altii. Fiecare dintre noi traieste intr-o realitate diferita, astfel incat e aproape imposibil sa comunici cu cei din afara propriei vibratii. Toate conflictele din aceasta lume au aparut din cauza incapacitatii de a comunica eficient unii cu altii. De la relatii frante, la razboaie mondiale, toate disputele s-au nascut dintr-o lipsa de rezonanta comuna.

Aceasta lipsa se reflecta in noi, prin aparitia bolii. Cand o parte din corp nu mai functioneaza bine, partea aceea nu este in rezonanta cu restul corpului. Daca, de exemplu, avem o afectiune la plamani, capacitatea de a simti si a exprima durerea, ca si aspiratia spre puritate nu vor fi line. Trebuie sa putem aduce acea parte a corpului, la rezonanta intregului.
Nu putem sa ne inaltam constiinta, daca exista conflicte intre oricare dintre partile organismului nostru sau intre noi si spatiul-timp pe care il ocupam. Cand corpul nu este in stare buna, el are nevoie sa fie ingrijit cu iubire, pana revine la armonie. Daca vrem sa traim in pace si armonie unii cu altii, sa ducem vieti pline de sens si de aventura, daca vrem sa ne implinim cu adevarat, uriasul nostru potential de co-creatori ai realitatii pe care o traim, trebuie sa invatam, fiecare, sa revenim la starea de rezonanta cu legile universale.
Observ adesea ca, atunci cand apare o situatie la care nu poti gasi imediat o solutie, este bine sa dai totul peste cap, deoarece asa vei avea o alta perspectiva care, de multe ori, aduce solutia in centrul atentiei. Si astfel incepem, cu adevarat, sa privim lucrurile altfel. De exemplu, multi oameni cred ca materia influenteaza constiinta. Dar ganditi-va o clipa la constiinta ca fiind cea care creeaza materia. Privind lumea din aceasta perspectiva, incepem sa intelegem cum ne cream propria realitate si cat de mult putem sa ne influentam viata.

Imi plac punctele de vedere neobisnuite, pentru ca ele te fac sa gandesti altfel, mai larg. O astfel de perspectiva ar fi ca, de fapt, Soarele nu produce caldura si lumina, ci functia lui este sa reflecte constiinta emanata de pe Pamant. A privi din acest unghi ne ajuta sa intelegem si sa ne asumam faptul ca suntem creatori si participanti la o actiune uluitoare, in curs de desfasurare. Ganditi-va o clipa cum ar fi lumea asta, daca ne-am rasturna punctul de vedere. Daca, in loc sa ne luptam cu bacteriile si virusii, am face un parteneriat cu ei? Daca nu i-am mai considera dusmani, ci aliati in corp – aliati care ne ajuta sa cautam in permanenta echilibrul, armonia si vibratia cea buna? Ce schimbare ar fi aceasta, pentru modul in care intelegem boala!

Fiecare dintre noi traieste intr-un corp omenesc – dar poate ca acum e momentul sa ne dam seama de pozitia pe care o avem in univers. Exista multe cursuri pe care le puteti face, multe carti pe care le puteti citi despre lumea fizica – cele despre nutritie, agricultura si cresterea animalelor; la fel, exista o gama uriasa de subiecte referitoare la calea spirituala. Dar si mai interesant este faptul ca noi traim intre aceste doua energii – cea fizica si cea spirituala; ca ne aflam chiar in miezul acestui intreg proces numit „viata“. Cand constientizam acest lucru, incepem sa vedem totul mult mai clar si sa ne asumam responsabilitatea pentru propria viata. 

Despre aspectul acesta, de responsabilitate personala, am vorbit, in mod repetat. Este unica noastra responsabilitate si, in acelasi timp, cea de suflet: sa ne pregatim vehiculul, astfel incat el sa comunice cu energiile universale si sa le radieze. Trebuie sa intelegem cum sa lucram atat cu energiile pamantesti, cat si cu cele ceresti si sa le cuprindem in locul de intalnire care este corpul nostru.

Energiile ceresti si cele pamantesti se unesc in alimente. In societatea noastra moderna, acest lucru e in mare parte uitat. Cultivarea hranei are loc atat de departe de locul in care traim efectiv, iar in unele cazuri este tot mai lipsita de orice contact omenesc. Stramosii nostri intelegeau puterea legaturii cu pamantul si cu hrana pe care o cultivau pe acel pamant. Daca am recupera aceasta cunoastere, relatia noastra cu mancarea ar fi total diferita. Cand plantezi o samanta cu mana ta, in acea samanta ai lasat ADN-ul tau si vibratia ta. Ingrijind planta ce creste, vibratia ta interactioneaza continuu cu vibratia ei si cu pamantul in care se dezvolta. Apoi, cand o culegi si o mananci, ea devine doctoria ta unica, plina de vibratiile cerului, ale Pamantului si ale tale. Si astfel organismul o digera fara nicio impotrivire si fara nicio greutate.
Natura este un mare echilibrator. In orice zona, ea pune la dispozitie toate plantele de care e nevoie pentru a hrani si a vindeca oamenii ce locuiesc acolo. Aceasta putere de vindecare si de hranire este mult amplificata, atunci cand oamenii interactioneaza cu pamantul si cu plantele. Asta spunea Rudolf Steiner, cand sugera ca, daca vrem sa ne vindecam, trebuie sa vindecam mai intai Pamantul. Este imperios necesar sa fim implicati in toate procesele hranirii noastre.
Cand pastram legatura cu cerul si cu Pamantul, cand respectam mediul in care traim si vibram in ritmul energiilor universale, ne conectam mai profund cu cine suntem cu adevarat si dezvoltam cunoasterea interioara a faptului ca solutia oricarei probleme se afla in noi.                        

                                     Rudolf Steiner relata o intamplare minunata – un frumos exemplu in acest sens. E vorba de o persoana care traia in Austria si isi cultiva propria hrana, conform principiilor biodinamice. Agricultura biodinamica se bazeaza pe principiul ca ne aflam intre cer si Pamant. Semintele sunt plantate, ingrijite si recoltate in armonie cu Luna si cu alte energii universale. Aceasta persoana nu avea experienta sau pregatire speciala, despre cum sa foloseasca plantele in scop medicinal. Insa atunci cand a avut o problema la stomac, a stiut intuitiv ce planta ii trebuie ca sa se vindece. In cazul respectiv, era vorba de o specie de varza alba. Persoana in cauza dobandise cunoasterea interioara ca varza detinea vibratia necesara pentru a-l scapa de problema ce aparuse la stomac. Omul plantase varza, astfel incat vibratia sa fusese plantata odata cu aceasta. Cand a mancat-o, vibratia verzei in organism a reusit sa sparga blocajul bolii si sa readuca imediat starea de armonie. Pentru unii, asta poate parea magie; dar e vorba de o magie existenta in fiecare dintre noi. Cand ne cultivam singuri alimentele, acestea sunt in rezonanta cu noi, iar organismul le accepta fara impotrivire.

Trezirea celulara este o calatorie minunata de autoiluminare. Dandu-le celulelor hrana potrivita, ne trezim potentialul de a intra in legatura cu intelepciunea universala. Si, desi pentru fiecare dintre noi drumul spre aceasta descoperire este diferit, el ne poarta pe toti spre un extaz pur. Este vorba de a primi si a transmite continuu intelepciune, de la o fiinta la alta – la fel cum lumina trece de la o celula la alta... Ati aflat un mod nou de a va analiza uimitorul corp si modul in care functioneaza el cu adevarat. V-ati ascultat propria poveste si i-ati patruns mai bine sensul. Ati inteles cum sa reveniti singuri la armonie. Stiti cum sa va conectati, cum sa va treziti celulele si aveti instrumentele necesare pentru a transforma asta in realitate.
Deci, ce aveti de facut de aici inainte?