Perceptia este puternic influentata de ceea ce vederea a fost deja conditionata

Daca o informatie nu se incadreaza in sistemul nostru de credinte, noi o schimbam.

In anul 1970, doi cercetatori de la Cambridge University, Colin Blakemore si G.F. Cooper, au facut cateva experimente interesante cu pisici. Acest lucru s-ar fi intamplat inainte ca activistii pentru drepturile animalelor sa isi ridice glasurile impotriva experimentelor pe animale, deoarece cei doi oameni de stiinta au inchis intr-o camera intunecata o duzina de pisoi nou-nascuti.

Odata pe zi , pentru o ora-doua, au primit doar atata lumina incat sa vada dungile negre verticale vopsite pe un perete alb. Nimic altceva. Cateva ore de lumina, cateva dungi negre. Nu se stie daca pana la urma le-a fost mila de pisici sau totusi liga pentru protectia animalelor le gafaia la gat, in orice caz , dupa cateva luni au dat drumul pisicilor din intuneric.

Ca rezultat al experimentului, si-au dat seama ca din celulele corticale a pisicilor, ( localizate in nervul optic pentru cei care nu vorbesc stiintific) cele care nu raspund de perceptia directiei verticale, pur si simplu au hibernat. Pisicile nu au observat liniile orizontale!!! Literalmente s-au impiedicat in firele intinse orizontal.

In 1961, cand antropologul Colin Turnbull studia pigmeii, l-a chemat pe unul dintre nativi dincolo de padure, unde traia el. Deoarece pigmeul care traia de o viata in padure nu a vazut niciodata un spatiu deschis, perceptia spatiului l-a pacalit in acelasi mod ca si liniile orizontale pe pisici. Turnbull i-a aratat o turma de bivoli care pasteau in departare, dar intr-atat de mult nu percepea adancimea spatiala incat nu-si credea ochilor. “Precis sunt furnici”- sustinea cu tarie pigmeul.

Perceptia era puternic influentata de ceea ce vederea a fost deja conditionata. Cum incepem sa gandim, in mod constant noi incercam sa interpretam lumea din jurul nostru. Suna bine, nu-i asa? Da, cu exceptia faptului ca daca o informatie nu se potriveste in sistemul nostru de credinta, atunci noi o schimbam imperceptibil.

Atat de mult o framantam si o formam pana cand reusim sa il indesam in cutia limitatul nostru sistem de convingeri. Noi credem ca ceea ce percepem cu simturile noastre e realitatea, dar, de fapt, este doar jumatatea posibiliatilor al unui milion la suta.

Corpul uman, supus capriciilor mediului înconjurator, îsi adapteaza raspunsurile fiziologice la fluxul continuu al informatiilor care îi parvin din exterior.Sistemul nervos central este sediul analizei si integrarii datelor senzoriale si motrice. Acest centru de comanda si control contine 2 parti:creierul propriu-zis(ambele emisfere, cerebel, trunchi cerebral si maduva spinarii).Emisfera dreapta si stanga comanda si percep senzatiile primite din partea opusa a creierului.Cele 2 emisfere cerebrale sunt interconectate printr-un pachet de fibre nervoase, denumite corp calos. Diencefalul, sau creierul mijlociu, este situat la jonctiunea celor doua emisfere. El contine talamusul, regiune a creierului ce filtreaza toate informatiile senzoriale ce provin de la întregul organism.Sub talamus, hipotalamusul este centrul de reglare a foamei, a setei si a temperaturii: împreuna cu hipofiza, el comanda secretiile hormonale.La baza creierului, trunchiul cerebral este implicat în controlul functiilor vitale (functia cardiaca, respiratorie, digestiei...); cerebelul, în spatele trunchiului cerebral, coordoneaza miscarile si echilibrul.Cortexul este regiunea periferica a creierului. El este compus din substanta gri si prezinta faimoasele circumvolutiuni tipice creierului mamiferelor superioare. 

Exista 45 de zone specializate în tratamentul informatiilor: ariile senzoriale, bogate în celule rotunde, ariile motorii, ale caror celule sunt în forma piramidala, si ariile asociative, contin celule de diferite tipuri si care sunt centrii interpretarii mesajelor nervoase. De exemplu, ariile vizuale asociative ne permit sa recunoastem si sa denumim ceea ce vedem. La cortex se face aluzie evocând faimoasa expresie „materie cenusie”. Griul este culoarea nobletei ☺.. Planul de organizare a conexiunilor noastre nervoase este destul de complex. Lungi lanturi de celule nervoase, legate unele de altele si uneori ramificate, asigura legatura dintre organele centrale si cele periferice.Fiecare nerv cuprinde un fascicul de fibre conductoare, care sunt fiecare prelungirea acestor celule nervoase, localizate in encefal sau maduva spinarii. Pe traiectul nervilor, ganglionii nervosi, un soi de aglomerare de neuroni, transfera informatia altor celule nervoase. Majoritatea organelor noastre joaca rol de intrare si de iesire. De exemplu, ochiul este si receptor si efector. Fibrele nervoase senzitive asigura transmiterea senzatiei vizuale, in timp ce fibrele nervoase motorii conduc mobilitatea ochiului. Astfel informatia circula in fibrele senzitive ale periferiei sistemului nervos, in directia maduvei sau a creierului. Un nerv poate fi transmitator de informatie intr-un singur sens sau dublu sens.

Sortarea informatiei este, de asemenea, o interpretare, concluzii, si filtrarea tuturor informatiilor care nu corespund cu ideile noastre.

<*toate drepturile rezervate*>