Rugaciune - Iarta-ma Doamne

"Iarta-ma, Doamne: 
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut! 
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit! 
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit! 
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles! 
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat! 
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o! 
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o! 
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
 -pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o! 
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit! 
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
 -pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!".. Ilarion Argatu

Povestea fiecaruia dintre noi

Scurte comentarii de la Neale Donald Walsch (ii multumim Irinei)

Salutari tuturor...

Saptamana trecuta am spus ca toata viata am cautat Cunoasterea Divinitatii. Toata viata am stiut ca daca voi cunoaste Divinitatea, mi s-ar putea dezvalui totul. Totul despre Dumnezeu, despre viata si totul despre mine. Singurele intrebari pe care mi le-am pus au fost: ce este Cunoasterea Divinitatii si unde o pot gasi.

Apoi, am vorbit despre modul in care au inceput cautarile mele… la scoala romano-catolica din copilaria mea.Pana cand parintii mei m-au trimis la acea scoala, nu ma indoisem niciodata ca, daca-L voiam pe Dumnezeu alaturi de mine, nu trebuia decat sa-L chem. El ar fi fost intotdeauna acolo, dupa cum mi-a spus mama, iar eu o crezusem.

Cand m-am dus la St. Ignatius, dupa spusele calugaritelor am aflat ca nu era chiar asa. Dumnezeu vrea sa vina la mine, de fiecare data cand il chem, m-au asigurat ele, dar un suflet lipsit de puritate nu-L va primi niciodata pe Dumnezeu.

Am intrebat: Cine avea sufletul lipsit de puritate? Noi toti – mi s-a spus. Nici unul dintre noi nu este demn de a-L primi pe Dumnezeu in viata lui. 

Cum puteam deveni demni de aceasta revelatie? Voiam cu disperare sa stiu. Crezusem ca Dumnezeu venea intotdeauna la noi. De fapt, mama ma invatase ca Dumnezeu era alaturi de noi in permanenta si ca, pentru a primi ajutorul si binecuvantarea Lui, nu trebuia decat sa-L chemam, fiindca El era Intotdeauna Acolo, iar ajutorul ar fi venit nemijlocit. Acum mi se spusese ca, ei bine, nu era chiar asa…

Trebuia sa fiu demn de a-L primi pe Dumnezeu sub acoperisul meu. Iar problema era ca ma nascusem nedemn de prezenta lui. La St. Ignatius, am invatat despre Pacatul Originar si despre faptul ca pacatuiam in fiecare zi si ca Dumnezeu nu putea veni in sufletul meu, daca eram un pacatos, dar ca nu trebuia sa disper, fiindca Dumnezeu imi putea ierta pacatele, iar apoi putea veni in sufletul meu – dar, in primul rand, trebuia sa le marturisesc.

Dumnezeu nu putea ierta pacatele nemarturisite. Prin urmare, Taina Spovedaniei a fost creata de Cea Mai Sfanta Biserica – cea Catolica, aceasta fiind calea catre iertare si, in cele din urma, a Mantuirii.

Daca ne marturiseam pacatele, Dumnezeu ne-ar fi iertat, purificandu-ne din nou sufletele, stergand pacatele cu buretele. Apoi puteam merge la Impartasanie. Il puteam primi pe Dumnezeu cel viu in vietile noastre, daca (literalmente, nu la figurat) consumam din carnea si sangele lui Christos, care era Fiul lui Dumnezeu si care murise pentru pacatele noastre.

Am fost invatat ca painea si vinul obisnuit s-au transformat in trupul si sangele lui Christos, in momentul Sfintirii (un ritual de baza al fiecarei Slujbe romano-catolice), cand a avut loc miracolul Transsubstantierii*, prima etapa din Sfanta Impartasanie.

*TRANSSUBSTANTIERE: In credinta crestina - prefacerea miraculoasa a painii si a vinului, din cuminecatura, in trupul si sangele lui Christos. NT:

Dupa cum va puteti imagina, dintr-o data Spovedania a devenit foarte importanta pentru mine. Ma spovedeam cat de des puteam, asigurandu-ma ca nu existau pacate in sufletul meu, daca moartea mi-ar fi batut la usa.

Copil fiind, aceasta problema ma nelinistea teribil. Poate credeti ca glumesc sau exagerez putin, dar nu e cazul. Imi amintesc perfect ca, noaptea, imi era frica sa ma culc, mai ales daca stiam ca facusem prostii in ziua respectiva.

Daca ii raspunsesem obraznic mamei, ma certasem cu fratele meu sau, intr-un fel sau altul, ma purtasem aiurea, ma rugam cu frenezie, strangand cu putere ochii infricosati…

Acum ma las in voia somnului. Il implor pe Domnul Dumnezeul meu sa-mi pastreze sufletul, Il rog sa-mi ia sufletul.

Speram ca seriozitatea mea sa poata compensa comportamentul gresit. 

Va impartasesc aceasta poveste personala, dintr-un anumit motiv. Cautarea lui Dumnezeu, a trairii Experientei Divinitatii este un proces care a avut loc timp de secole, pe aceasta planeta. Este de remarcat faptul ca strabunii nostri si cei care ne-au educat ne-au oferit multe cai de acces. As vrea sa va vorbesc despre calea mea, pentru a va oferi macar un exemplu care sa va arate cat de mult ne-am complicat noi – toti oameni care traiesc pe Pamant – posibilitatea de a-L primi pe Dumnezeu in sufletele noastre, de a-L gasi, de a ne Imprieteni cu Dumnezeu si de a trai in comuniune cu Dumnezeu.

Saptamana viitoare, povestea mea merge mai departe, contopindu-se cu Povestea fiecaruia dintre Noi. Intr-o zi, voi scrie o carte cu acest titlu: Povestea fiecaruia dintre Noi, care va relata calatoria Noastra, a Tuturor, in cautarea a ceea ce stim, in adancul inimilor noastre, ca este adevarat: ca Dumnezeu exista si ca El nu ne-ar parasi niciodata, nu ne-ar condamna la o tortura eterna si nu ar vrea sa ne raneasca in niciun fel.
Dar acum, va invit sa fiti alaturi de noi si saptamana viitoare, aici, unde Experienta Cunoasterii Divinitatii continua.

Cu iubire si imbratisari,

~ Tatal Nostru ~

-Tatal nostru care esti in Ceruri..

-Da?

-Nu ma intrerupe...ma rog.

-Dar...pe Mine m-ai chemat!

-Pe tine sa Te chem? Eu nu...Eu doar ma rog.

-Tatal nostru care esti in Ceruri..

-Poftim, iarasi!

-Ce iarasi?

-M-ai chemat. Ai zis:"Tatal nostru care esti in Ceruri". Poftim,sunt aici. Ce doresti?

- Intr-adevar nu mi-am dorit nimic. Stii...pur si simplu imi spun rugaciunea zilnica.

Totdeuna spun Tatal nostru. Acest lucru imi da o stare de bine, ca si cum mi-as fi indeplinit o indatorire.

-Inteleg.Continua...

-In regula..Sfinteasca-se Numele Tau,

-Hai să ne oprim aici un moment. Ce crezi ca inseamna?

-Ce?
- "Sfinteasca-se Numele Tau"?
-Inseamna, inseamna... imi pare rau, nu stiu ce inseamna...De unde sa stiu? Este pur şi simplu o parte a rugaciunii. De ce? Ce crezi ca inseamna?
-Inseamnă onorat, sfânt, minunat.
- Ei bine, intr-adevar asa are mai mult sens. Pana acuma nu m-am gandit niciodata ce inseamna. Mulţumesc.

Sa vina Imparatia Ta,sa se faca voia Ta, precum in Ceruri asa si pe pamant.
-Chiar crezi asta?

-Desigur, de ce nu?

-Totusi ce crezi despre asta?

-Ce? De fapt...cred...nimic. Cred ca ar fi un lucru frumos daca si aici, jos , Tu ai indruma totul, ca si acolo Sus. Dupa cum sti, aici jos , haosul este destul de mare.

-Da, stiu, dar Eu indrum viata ta?
-Desigur, merg la biserica.

-Nu asta te-am intrebat.Care-i treaba cu atitudinea incorecta? Pentru ca exista unele
probleme. De exemplu, cheltui toţi banii pe tine însuţi. Şi ce carti ai citit?
- Opreste-te! Nu ma critica! Sunt exact ca si ceilalti oameni care se duc la biserica.

-Scuza-mă. Credeam ca te rogi ca sa se faca voia Mea. Cei care se roaga pentru acest lucru, li se va indeplini dorinta. De exemplu, tu.
- Oh bine. Intr-adevar am cateva slabiciuni. Dar ti-as putea numi cativa semeni ..
-Asta a-si putea si Eu sa fac.

- Pana in prezent nu m-am gandit ,dar intr-adevar ar fi frumos sa scapam de unele lucruri. Stii , doresc sa fiu intr-adevar liber.
-Bun. Am ajuns la un acord comun. Vom lucra împreună - tu şi cu mine. Sunt mândru de tine.

- Uite, Doamne, dacă nu te superi, a-si dori sa inchei acum. Si asa s-a intins rugaciunea mult mai mult decat de obicei.
Dă-ne noua astăzi pâinea noastră cea de toate zilele.
- Ar trebui să renunţi la pâine. Si asa esti cam obez.
- Hei, stai un minut! Eu imi indeplinesc pasnic obligatiile religioase , şi Tu ma critici...
- Rugăciunea este un lucru periculos. Se poate intampla ca omul sa primeasca ceea ce cere. Aminteste-ti, tu m-ai chemat – si eu sunt aici. Acum este prea tarziu pentru poticneli. ..Continua-ti rugaciunea..(Pauza ...) Na, haide.
- Mi-e teamă.
- Iti este teama? De ce anume?
- Ştiu ce vei spune.
- Sa incercam.
- Ne iartă nouă greselile precum şi noi iertăm gresitilor nostri.
- Care-i treaba cu Anna?
- Vezi? Stiam eu! Eram sigur ca ai sa o menţionezi! Doamne, a zis tot feluri de minciuni despre mine. Nici banii imprumutati nu mi ia dat inapoi. Am promis ca voi echilibra factura !
- Dar - rugaciunea ta. – Care-i treaba cu rugaciunea ta? -ne iarta noua greselile precum si noi iertam gresitilor nostri -
- Eu – Nu asa am înţeles.
- In sfarsit, esti sincer. Dar este o sarcina destul de grea sa cari in tine atata amaraciune şi resentimente, nu-i asa?
- Da, dar ma voi simţi mai bine cand voi recupera datoria. Batrine, crede-ma, am  cateva planuri. O sa-si doreasca sa nu se fi nascut.
- Nu, nu te vei simti mai bine. Doar mai rau. Razbunarea nu este dulce. Stii cat esti de nefericit. - Ei bine, pot schimba acest lucru.

- Tu? Cum?
- Iart-o pe Anna. Te voi ierta si eu. Ura si pacatul vor fi problemele Anei- nu ale tale. Tu iti pui in ordine treburile.
- Stii ce, ai dreptate. Ca întotdeauna. Şi, este mult mai important sa-ti convina Tie, decat sa ma razbun ... (suspin). Bine ...bine ... am iertat-o.
- Bine ai facut! Cum te simţi?
- Hmm. Ei bine, nu prea rău. Nu mă simt rău deloc! De fapt, ma simt extraordinar de bine. Cred ca azi o sa dorm liniştit. In ultimul timp acest lucru nu prea mi-a reusit.
- Da, ştiu. Dar inca n-ai terminat rugaciunea. Continua.
- Oh, sigur." Şi nu ne duce în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău".
- Bun! Bun! Asta voi face. Numai sa nu te expui unor situatii de ispita.
- Ce vrei sa spui?
- Stii ce vreau sa spun.
- Da. Sigur, ca stiu.
- Bun. Continua.Termina-ti rugăciunea.
- Pentru ca a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în vecii vecilor. Amin.
- Ştii ce mi-ar aduce glorie –ce m-ar face fericit cu adevarat?
- Nu, dar vreau să ştiu. Vreau să-ti ofer bucurie. Am facut asa de multe prostii. Acum chiar vreau să te ascult. Am simtit cat de bine este acest lucru. Deci te rog,spune-mi ... Cum sa te fac fericit?
- Tocmai ai facut acest lucru.