Marcel Forhan a trecut repede peste jocurile clasice în care s-au cantonat alţi cercetători în domeniu: trecerea prin ziduri, vizitarea prietenilor îndepărtaţi, sau simpla plimbare liber prin spaţiu - pentru plăcerea de a te bucura de această stare extraordinară. El îşi descrie experienţele sale cu multă acurateţe, reuşind să le sistematizeze, în pofida uriaşei diversităţi. Mai mult, el propune o metodă simplă şi eficientă de perfecţionare în această abilitate, care este acum la îndemâna oricui.
Yram (căci acesta este pseudonimul sub care a publicat volumul "Tehnica completă de dedublare") afirmă că pentru a realiza proiecţii astrale reuşite sunt necesare câteva condiţii importante: o sănătate fizică bună, o pregătire psihologică (ceea ce implică a avea o viaţă liniştită şi capacitatea de a se relaxa fizic şi psihic), şi o pregătire psihică specifică.
Iată cum îşi începe el volumul redactat:
"Este extrem de greu să-ţi formezi, cu ajutorul cunoştinţelor generale ale epocii noastre, o părere raţională asupra existenţei proprii. Această ignoranţă atrage o sumedenie de erori în toate celelalte domenii. Pentru multă lume, progresul social reprezintă singura realitate, şi politica actuală constă în a imagina un sistem în care fiecare va putea face ceea ce îi place."
"Această utopie, întreţinută cu grijă de profitori de toate categoriile, a determinat cristalizarea unui anumit fel de gândire aşa-zis modernă. Progresul ştiinţei, religiei, filozofiei, nu este un progres real. Se scrie mult, se gândeşte puţin. Şi, de îndată ce o lucrare tratează chestiuni care cer un efort de gândire, este aruncată în fundul unui sertar."
"Astăzi toată lumea este grăbită. Fiecare vrea să obţină rezultate imediate, fără a se îngriji de cauzele care le determină. Şi totuşi, în istoria omenirii, niciodată momentul nu a fost mai favorabil unei reforme a ideilor, pentru un real progres şi spre fericirea socială."
"Religiile nu mai sunt la înalţimea sarcinii lor. Cei mai mulţi oameni sunt lipsiţi de bunul simţ cel mai elementar. Iar în ceea ce priveşte argumentele filozofiei ştiinţifice, ele ne întorc la vârsta cavernelor, exaltând principiul originii noastre animale."
"Raţionamentul, pur şi simplu, nu mai ajunge. Cu toată aşa-zisa perfecţiune a civilizaţiei noastre, gândirea modernă duce lipsă de "hrană". Bazele moralei sunt necunoscute şi sufletul omenesc rătăceşte în golul iluziilor şi al speranţelor himerice."
După o asemenea radiografie scurtă dar cuprinzătoare a stării actuale a societăţii umane, Yram arată că problema nemuririi este centrală pentru orice fiinţă umană, sugerând că o cunoaştere a ceea ce devenim după moartea corpului fizic ar duce la o adevărată transformare definitivă.
El continuă: "Eu am să vă dau aici mijloacele pentru a obţine acest fapt, această certitudine, această cunoaştere. Nu este necesar să aveţi credinţă. Nu vin ca misionar însărcinat să răspândesc o idee nouă. Eu vă expun simplu rezultatele obţinute, zicându-vă: "Ceea ce am făcut eu nu are nimic misterios. Iată chipul în care am procedat: repetaţi experienţa în aceleaşi condiţii şi veţi obţine aceleaşi rezultate".
Cu alte cuvinte, din punct de vedere al ştiinţei actuale, demersul lui se încadrează perfect în condiţiile cercetării ştiinţifice, şi metodele expuse de el pot fi numite ştiinţifice. Iată de ce metodele de dedublare propuse de Yram au un succes atât de mare.
Avertizări şi condiţii
El îşi pune problema - adesea amintită de necunoscători - periculozităţii unei asemenea călătorii întro lume necunoscută. "Iată concluzia la care am ajuns: prin experienţă, am aflat că răul nu-i poate atinge decât pe cei dinainte înclinaţi spre rău. Apoi, eforturile necesare pentru a realiza experienţa pretind un anumit echilibru psihologic şi psihic, din care răul este exclus. În fine, dacă, în mod excepţional, vreo fiinţă rău intenţionată ar ajunge la vreun rezultat, ea va fi repede victima faptelor sale, căci în mod deliberat nu voi da în aceasta lucrare informaţii prea precise."
Acesta este un adevărat avertisment pentru cei care ar inţentiona să folosescă dedublarea astrală pentru a face rău: vor cădea ei înşişi în capcana întinsă chiar de ei.
Dar cât de eficientă este metoda? Yram afirmă că timpul necesar perfecţionării se reduce proporţional cu intensitatea elanului şi a dăruirii investite. "De exemplu, cel care îşi va pune în această acţiune toată fiinţa, fără restrictii de nici un fel, cel care îi va consacra bogăţia, prieteniile, gândurile cele mai scumpe, viaţa chiar, dacă va trebui, va ajunge mai repede la ţintă decât unul care va păstra în sine înclinaţii interesate."
Despre conditţile sănătăţii fizice, el avertizează că persoanele care suferă de vreo boală de inimă trebuie să se abţină. De asemenea, dacă cineva este fricos, supus la tulburări nervoase, trebuie să înceapă prin a se îngriji, obţinând calmul înainte de a realiza ceva. Temperamentele limfatice par a fi cele mai potrivite, căci se stapânesc mai uşor.
În ce priveşte alimentaţia, "vor trebui evitate excesele de orice fel. Se va mânca moderat evitând consumul de băuturi alcoolice. Se va supraveghea funcţionarea organismului, notând în fiecare zi temperatura, bătăile inimii, etc. În final, se vor grada exerciţiile psihice, în conformitate cu această examinare."
Pregătirea psihologică este foarte importantă gândindu-ne la gravitatea actului pe care suntem pe cale să-l realizăm. "Încercaţi să vă imaginaţi trecerea brutală, schimbarea radicală pe care o veţi simţi în ziua în care vă veţi vedea despărţit în două părţi, în deplinătatea facultăţilor voastre conştiente. Ciocnirea dintre realitate şi iluzie, pe care lumea actuală ne-o produce, cauzează o reacţie extrem de violentă, asupra căreia trebuie să vă avertizez."
Desigur că oricine doreşte să realizeze cât mai repede, şi cu succes, o asemenea călătorie astrală. "Cel mai scurt drum constă în a alege un Ideal generos şi a face din el obiectivul, punctul central în jurul căruia vor radia gândurile, dorinţele, motivele de acţiune. Acest Ideal trebuie să fie scopul vostru. Dar pentru ce acest motiv central asupra căruia vă veţi focaliza trebuie să fie generos? Pentru că, de obicei, toată lumea urmăreşte un ideal opus: acela de a trăi cât mai comod cu putinţă fără a se sinchisi de alţii. Dacă vreţi să reuşiţi în explorarea fără pericol a celorlalte lumi, această lege a instinctului de conservare trebuie să fie vasala voastră. Acesta este primul "balaur" cu care trebuie să luptaţi."
De altfel, ştiind că trupul nostru fizic este în siguranţă în camera în care ne aflăm când începem experienţa ne permite să dobândim gradat o stare de curaj şi stăpânire care este de mare ajutor întro asemenea experienţă. Indiferent de ceea ce credem că vom experimenta dincolo, în lumea invizibilă, trupul fizic este în siguranţă.
Yram avertizează că o asemenea primă experienţă poate fi adesea împiedicată de numeroase cauze. "Noi hranim, din vitalitatea noastră o mulţime de entităţi grosiere (elementali), pe care le-am atras prin modul nostru de a gândi şi acţiona; trebuie deci să ne aşteptăm la o reacţie din partea lor atunci când se văd expuşi conştiinţei noastre, atunci când se simt descoperiţi. Unul din mijloacele lor preferate de a acţiona este să inspire celui care le hrăneste un dezgust profund, oboseală, o imensă inerţie."
Secretul unei reuşite sigure este simplu. "A şti să fii răbdător este o calitate ce trebuie pusă în practică. Dacă îţi dezvolţi în acelaşi timp calităţi superioare, spre care simţi mai multă atracţie, celelalte (cele inferioare - care hrănesc elementalii) vor dispare, nefiind alimentate. Un Principiu superior de iubire, ales ca Ideal, va încununa acţiunea cu uluitoare succese, cu un minimum de efort."
"Nu vă lansaţi în această aventură fără pregătire. Dacă neglijaţi antrenamentul psihic nu veţi obţine fenomene stabile, nu veţi şti să le controlaţi şi veţi risca să cădeţi într-un misticism bolnăvicios. Dacă neglijaţi antrenamentul psihologic, este încă şi mai rău. Veţi merge spre dezechilibru mental, prin robirea de către forţele inferioare, cărora le veţi fi, într-un mod fatal victime, într-o bună zi."
Descrierea lumilor non-fizice
Lumile astrale depăşesc în simplitatea lor tot ceea ce oamenii pot inventa mai minunat şi mai complex. Universul invizibil este fără formă. El se reduce la o atmosferă îmbibată de energie, sub o presiune variabilă.
Substanţa Universului nostru variază de la o stare de densitate extrema, pe care o putem califica "materie", până la esenţa activă căreia îi putem da numele de "forţă". Starea "materie" reprezintă energia fragmentată de către Timp şi Spaţiu până la un minim de activitate, pe când starea de "forţă" constituie un maximum de activitate instantanee. Evoluţia fiinţei umane apare astfel într-o lumină extrem de clara, în concordanţă cu tradiţiile antice. Ea constă în a stabili în sine acordurile necesare pentru a vibra la unison cu starea de forţă a substanţei şi a evada astfel din sistemul planetar în care o reţin toate celelalte forme de atracţie.
Coborând spre materie, care este limita inferioară a forţei, atmosfera cenuşie devine mai închisă, se întunecă progresiv, avem senzaţia unei substanţe care se îngroaşă; această senzaţie este aproape insuportabilă. Impresiile urmează aceeaşi gradaţie. Simţim că respirăm din ce în ce mai greu. Ne cuprinde o apăsare generală, conştiinţa devine neliniştită şi impresia devine curând penibilă. În stările întunecate se remarcă un fel de puncte fosforescente care se mişcă în toate direcţiile.
Când ne îndreptăm spre limita superioară, aceea a forţei, opacitatea scade. Pătrundem într-un fel de ceaţă cenuşie, comparabilă cu o vreme închisă. Pe măsură ce ne înălţăm, această ceaţă se limpezeşte şi, în curând, o înlocuieşte o claritate luminoasă. Un soare strălucitor, asemenea celui de amiază, luminează atmosfera. Observând cu atenţie se remarcă, în toate punctele, o aceeaşi intensitate luminoasă, ceea ce dovedeşte că această lumina este produsă de activitatea progresivă a atomilor constituenţi.
Senzaţiile corespunzătoare acestui stadiu sunt: o căldură gingaşă care invadează corpul nostru subtil, o mare mulţumire care îi cuprinde toate moleculele, însăşi conştiinta simte o fericire crescândă. Ea se lasă dusă spre o dulce linişte, într-un calm progresiv. O încredere mai vibrantă, mai duioasă o invadează. Continuând să ne concentrăm, acest calm creşte uimitor, devine religios. Pentru a nu tulbura reculegerea atmosferei, nu îndrăznim nici să gândim. Împrejurimile par mai uşoare. Umbra unui gând dezlănţuie o lume de fenomene. În sfârşit, dacă continuăm această stranie ascensiune, o supra-activitate magnetică impregnează atmosfera.
Disocierea dintre om şi corpul său fizic (dedublarea), certitudinea conştientă de a putea trăi într-o nouă dimensiune non-fizică este o realitate evidentă, spune Yram. "Această certitudine nu este o dogmă, nu este o chestiune de credinţă. Nu este rezultatul unei sugestii. Este o realitate accesibila tuturor. Este efectul matematic şi precis, născut dintr-un ansamblu de Cauze, ducând la acelaşi rezultat, când le repetăm în aceleaşi circumstanţe. A nega un fapt atât de concret înainte de a-l fi experimentat ar fi o dovadă sigură a limitării celui care ar face-o, oricare ar fi situaţia lui socială."
Caracteristici ale dedublării
Dedublarea astrală poate fi inastantanee sau gradată, poate fi precedată de senzaţii care o anunţă. Orice om poate observa convenabil aceste amănunte, dar experienţele trebuie făcute dimineaţa, la ora patru sau cinci, după un somn bun în timpul căruia impurităţile emoţionale şi mentale au fost eliminate prin procesul natural al somnului. Se evită astfel influenţa conştiinţei inferioare.
Propuneţi-vă un scop pe care doriţi să-l atingeţi în această călătorie astrală. "După ce v-aţi concentrat asupra detaliilor pe care vă propuneţi să le examinaţi, eliminaţi orice gând situându-vă în condiţii de receptivitate superioară maximă, pentru a percepe chiar şi cea mai slabă vibraţie venind din celelalte dimensiuni ale spaţiului."
Starea în care trebuie să vă aflaţi este cea a unui echilibru esenţial. "Nu trebuie să adormiţi, nici să fiţi cu câteva minute înainte de a lua contact cu realitatea. Imediat ce o vibraţie, oricât de slabă ar fi, afectează unul din corpurile dumneavoastră, trebuie să o conştientizaţi imediat. Fără a face vreo mişcare, toată atenţia trebuie să vă fie focalizată asupra senzaţiilor, imaginilor, proceselor care se vor desfăşura. Trebuie să fiţi perfect lucid, să aveţi prezente în minte toate hotărârile pe care le-aţi luat dinainte şi să urmăriţi atent fazele fenomenului, pentru a-i putea reţine toate amănuntele. Este mai bine să reîncepeţi de cincizeci de ori, dacă este nevoie, pentru a reţine amănuntele, decât să examinaţi totul deodată. De altfel, nimic mai uşor, pentru că nu sunteţi adormit." Dedublarea se face în stare de perfectă conştienţă.
Iată cum îşi descrie Yram una din exeperienţe: "Odată, după ce am umblat câtva timp prin spaţiu, am revenit în preajma corpului meu fizic şi, fără a mă încorpora complet în el, mă găseam exact în punctul de echilibru în care sensibilitatea materială trece asupra formei subtile. Cu o simplă dorinţă făceam să se încline balanţa într-un sens sau în celălalt. De îndată ce favorizam degajarea în a patra dimensiune, mă simţeam mai uşor, fără nici o senzaţie a corpului fizic şi, fapt curios, aveam senzaţia foarte clară că mâinile mi se atingeau la spate, într-o poziţie familiară."
El continuă: "De îndată ce-mi îndreptam atenţia asupra corpului fizic, intensitatea detaşării scădea. Corpul îmi era greu ca de plumb, respiraţia foarte încetinită. Simţeam asprimea păturilor, pe braţele mele alungite aproape de corp, răcoarea, lumina care străbatea pleoapele, auzeam zgomotul străzii. Focalizându-mi din nou atenţia asupra dedublării, balanţa înclina imediat de partea cealaltă. Toate senzaţiile dispăreau instantaneu. Mă aflam în mediul pe care tocmai îl părăsisem şi percepeam calmul, gingăşia şi mulţumirea inefabilă a acestei stări."
Dedublarea nu este deloc o stare de somn ci o luciditate superioară celei a vieţii pamânteşti. Oricare ar fi dimensiunea în care ne găsim, trebuie să rămânem absolut conştienţi şi să putem deschide de îndata pleoapele, pentru a lua creionul şi a nota observaţiile, la fel ca în momentele cele mai lucide ale zilei.
O primă modalitate de dedublare este prin folosirea facultăţilor senzoriale. Trebuie să vă imaginaţi că treceţi printro fereastră, sau dincolo de o uşă sau printrun spaţiu de separare care uneori poate avea aparenţa unui tunel sau sas. Odată ce aţi trecut de acest "prag", sunteţi deja dedublaţi în lumea non-fizică.
Un al doilea tip de dedublare este cea instantanee, în care separarea de "haina" fizică este bruscă şi fulgerătoare. "Când este însoţită de senzaţii, avem impresia unei căderi în gol. Uneori, dispare chiar şi această senzaţie şi ne găsim dedublaţi instantaneu, în camera noastră sau într-o altă dimensiune", afirmă Yram.
Dedublarea prin vârtej este un al treilea tip de dedublare. Acesta este cel mai plăcut. "Ai senzaţia că eşti aspirat cu violenţă de un fel de trompă şi imediat iei contact cu substanţa celorlalte lumi. Această categorie de dedublari este într-adevăr cea mai plăcută în toate privinţele. Senzaţiile care însoţesc acest fel de dedublare sunt mai delicate, mai rafinate. Consumul de energie este mic, luciditatea conştiinţei este mai vie, facultăţile mentale sunt mai puternice, gândul este mai iute."
Pentru a realiza un control mai bun, este bine să vă faceţi un obicei din a vă dedubla, mai ales la început, în camera în care vă aflaţi, înainte de a intra într-o noua dimensiune, non-fizică.
Cordonul de legătură
La orice nivel de dedublare, corpul fizic este permanent şi indestructibil legat de dvs. printr-un cordon luminos. Nimic nu poate distruge această legătură. De aceea de fiecare dată vă veţi putea întoarce în corpul fizic la finalul călătoriei, la voinţă.
Acest cordon de legătură se poate întinde, având o aparenţă elastică. Yram a constatat că puterea de atracţie spre corpul fizic, exercitată prin acest cordon, creşte pe măsură ce ne apropiem de trupul fizic. Cu cât suntem mai depărtaţi de corpul fizic, în călătoria noastră astrală, cu atât puterea de atracţie prin cordon scade.
Yram descrie modalităţile de deplasare în aceste călătorii. În cazul dedublării în camera, deplasarea se face ca şi în cazul lumii fizice, în mod obişnuit. Însă în cazul dedublării întro lume subtilă non-fizică, deplasarea se face cel mai uşor cu ajutorul gândului, deşi, la început, suntem tentaţi să folosim mâinile şi picioarele pentru a ne familiariza cu spaţiul în care ne aflăm. De aceea este important să avem capacitatea de a ne struni gândul şi de a-l îndrepta, la voinţă, spre o ţintă anume.
O experienţă relevantă este aceea în care Yram a făcut o vizită unui prieten aflat la mare depărtare. La întoarcerea în corpul fizic, el i-a scris acestuia o scrisoare în care descria cu lux de amănunte tot ceea ce văzuse el atunci în casa prietenului său, iar două luni mai târziu a primit confirmarea totală din partea acestuia.
O altă experienţă relevantă este aceea în care Yram se afla întrun loc (în astral) împreuna cu câţiva prieteni cu care discutau anumite subiecte. La un moment dat i-a scăpat o expresie "nefericită". Imediat s-a trezit proiectat cu putere în corpul său fizic, încheind astfel experienţa în mod brusc. Astfel el a învăţat că gândurile manifestate conştient au o mare importanţă în lumile subtile.
Yram ne sfătuieşte ca de fiecare dată când revenim în trupul fizic dintro călătorie astrală, să scriem imediat întrun caiet amănuntele experienţei, cât mai complet, altfel acestea se pierd repede din cauza puterii de încorsetare pe care corpul fizic o manifestă asupra amintirilor non-fizice.
Lucrarea lui Marcel Forhan (Yram) este disponibila la adresa:
http://www.scribd.com/doc/15507532/YRAM-Secretele-lumilor-astrale
2 comentarii:
Da, interesant. Voi astepta moartea fizica pentru schimbarea nivelului. Asa mi se pare ca a vrut Dumnezeu. Pana atunci, insa, voi incerca sa reduc greselile si sa indemn oamenii sa urmeze invataturile Domnului nostru, Isus. Facerea si raspandirea BINELUI spala din greseli, curata sufletul, imbogateste spiritul...
Lumea spirituală este lumea cea mai clară, mai sigură şi mai reală, şi rămâne pe vecie neschimbătoare şi frumoasă.Mulţi să îndepărtează de lumea spirituală, chiar refuză să audă vorbindu-se de ea, le este atât de frică fiindcă le pare vagă şi incertă. Este pur şi simplu pentru că nu posedă, pentru a pătrunde în ea, nişte instrumente la fel de perfecţionate ca acelea ce le permit să lucreze în lumea fizică: mâinile, ochii,urechile. Totuşi, dacă studiem bine această problemă, vom vedea că lumea spirituală este lumea cea mai clară, mai sigură şi mai reală, şi rămâne pe vecie neschimbătoare şi frumoasă.Realitatea materială, palpabilă, accesibilă celor cinci simţuri,nu este adevărata realitate. Adevărata realitate este cea a sufletului şi a spiritului. Pentru a avea acces aici, fiinţa umană trebuie să îşi dezvolte centrii şi corpurile sale subtile,şi mai ales să fie bine orientată. Altfel, evident, poate comite multe greşeli şi îşi face rău.Dar cel care a învăţat să se orienteze în lumea spirituală va descoperi încet-încet în ea singurele adevărate certitudini.
Trimiteți un comentariu