Desi aceasta fraza este familiara, sursa ei este necunoscuta pentru majoritatea dintre noi. Autorul acestui vers este Euripide, considerat unul din cei mai neintelesi poeti ai Greciei.
In viata de zi cu zi, cea mai neagra ora a devenit expresia de consolare, atunci cand cineva sau chiar noi trecem printr-un moment greu al vietii. In momentele intunecate ale vietii, ne reamintim ca lucrurile vor merge mai bine. Ca majoritatea frazelor folosite in limbajul comun, transmise din generatie in generatie, exista un adevar spiritual sau o lege mai profunda, exprimata de zicala. In acest caz, Euripide se refera, la una dintre cele mai profunde experiente ale caii spirituale, numita adesea, noaptea neagra a sufletului. In aceasta perioada, avem sentimentul ca suntem pierduti, fara a avea vreo idee care va fi pasul urmator sau in ce directie vom merge. Noaptea neagra a sufletului este momentul in care nu mai simtim legatura cu Divinitatea si punem sub semnul intrebarii chiar scopul calatoriei noastre spirituale.
Cei mai multi dintre noi ne putem aminti de o vreme in care ne intrebam asupra directiei in care se indreapta practica si calatoria noastra spirituala. Exista momente cand simtim ca nu facem nici un progres, ca viata nu ne este mai buna, desi muncim din greu... Viata noastra nu se schimba... Cand ne gasim in aceasta postura, gama raspunsurilor emotionale merg de la un sentiment moderat de descurajare, la unul acut si la dorinta de a renunta la munca noastra. La urma urmei, suntem fiinte umane si traim intr-o lume bazata pe ego, in care realizarile si implinirile sunt importante. Vrem sa fim cei mai buni in ceea ce facem. Asa cum stim, relatia dintre progresul nostru spiritual si viata in lumea fizica nu suporta comparatie. Exista momente in care nevoia de a ne cuantifica si califica avansul spiritual intrece orice comparatie materiala. In timpul noptii negre, asemenea ganduri si sentimente pot fi intense.
Asta este partea grea a calatoriei. Cand suntem prinsi in emotiile noastre, ne este greu sa ne concentram pe intentii. Putem chiar spune ca stapanirea comportamentului nostru emotional reprezinta calatoria spirituala. Realizarea unui efort constient, pentru a pasi dincolo de limitarile gandurilor si sentimentelor noastre, ne deschide catre Divinitate. Facand acest pas, incepem sa traim o viata fara separarea determinata de constiinta de sine. Cand incepem sa ne disciplinam, pentru a schimba modul in care gandim si felul in care raspundem la evenimentele din viata, schimbam energia din viata noastra. Daca nu ne mai gandim si nu mai simtim doar despre noi, incepem oare sa traim intr-o singura constiinta, in relatie cu Divinitatea?
Noaptea neagra aduce in centrul atentiei efectele monologului nostru interior.
O alta situatie care determina Noaptea neagra este starea din ce in ce mai avansata a constientei noastre. Sunt momente cand cunoasterea depaseste capacitatea de a practica o deprindere noua sau de a sti cum sa o folosim. Periodic, la nivel fizic primim informatii de la vocea tacuta din interiorul nostru. In aceste momente, sufletul vorbeste mai tare decat mintea si avem certitudinea ca facem progrese. Calatoria spirituala este procesul prin care dobandim experienta de viata si ea cuprinde cunostintele pe care le-am dobandit. Urmarea poate fi ca devenim mai pasnici in viata noastra si nu mai lucram in conformitate cu un mod de gandire si un comportament incompatibil cu persoana care aspiram sa devenim. Rezultatul este intelegerea mai profunda a Divinitatii si a noastra.
Unul dintre pasii pe care ii putem face, atunci cand ne gasim in noaptea neagra este sa ne concentram pe rememorarea vietii noastre. Este procesul prin care facem un pas inapoi si ne observam viata, fara ca filtrele emotionale sa ne creeze iluzii. Este un mod de a satisface nevoia emotionale pentru progres si pentru atingerea unei unui nivel superior de constietizare.
De exemplu, cea mai simpla intrebare pe care ne-o putem pune este “Ne place persoana care am devenit?”
Observand din afara schimbarile pe care le-am facut in atitudinea fata de viata si in abordarea ei, ne vom concentra asupra vietii noastre. La un moment dat, ne aflam in noaptea neagra, poate chiar din acest motiv. Sunt momente cand emotiile actioneaza impotriva noastra si creeaza teama care ne impiedica sa ne concentram. Daca suntem pe calea spirituala, crezand ca, fiind spiritualizati, eliminam toate provocarile pe care le aduce viata, atunci vom fi cu siguranta dezamagiti. De fapt, abordarea caii spirituale cu inima deschisa poate accelera desfasurarea si rezolvarea conditionarilor karmice din viata noastra.
Mileniul in care traim reprezinta nenumarate fatete ale Noptii Negre pentru intreaga omenire. Se depaseste conditionarea karmica a unei persoane si seamana mai mult cu conditionare karmica a unui grup. Exista multe evenimente in lumea noastra, care ne fac sa ne intrebam incotro ne indreptam, ca omenire si ca planeta. Din punct de vedere material, cele mai afectate sunt persoanele cu varsta cuprinsa intre 50 si 60 de ani. Pensiile au disparut si viitorul lor financiar este nesigur. Sperantele acestei generatii, lucrurile pe care a contat din punct de vedere financiar, nu exista si nu vor mai exista pentru viitor. Zilele de iubire si de pace, care au fost marca tineretii lor, contrasteaza puternic cu razboiul violent de pe intreaga planeta. La modul colectiv, ca lume, toti incercam sa vedem dupa colt si sa intelegem ce inseamna acest lucru pentru noi, ca familie spirituala. Desi suprafata Pamantului este scena noastra si locul unde cautam simptomele, noaptea neagra este o experienta spirituala. In acest context, trebuie sa ne intrebam ce a fost pus in miscare in acest moment al noptii neagre, pentru ca omenirea sa faca un salt inainte, la ivirea zorilor?
Cu ani in urma, am intalnit o femeie care mi-a descris calea spirituala. Mi-a spus ca viata este o serie de suisuri pe munte si de coborasuri de pe munte. In acea perioada a vietii mele, eram foarte entuziasmata de practicarea meditatiei si de rezultatele eforturilor mele. Simteam ca fac progrese si asteptam sa continui sa urc. In cateva luni, viata mi s-a schimbat si am devenit prea ocupata ca sa mai meditez cateva ore zilnic. In anii care au urmat, am urcat muntele si l-am coborat de prea multe ori ca sa mai numar. Am invatat sa recunosc aceste cicluri in viata mea si sa raman puternica in fata noptii negre. Acum ma aflu intr-o astfel de perioada. Una dintre partile bune ale acestui proces este ca stiu ca la sfarsit ma asteapta ceva bun. Acesta este ciclul vietii si rezultatul practicii spirituale. Cand imi revizuiesc obiectiv viata si caut adevarul, stiu ca ceva mai bun va inlocui ceea ce vad acum ca pe o pierdere.
Mai trebuie luat in considerare un aspect al noptii negre. Cand ne incepem calatoria spirituala, raspundem vibratiilor directionate de Divinitate catre noi. Aceasta atractie este diferita de tot ceea ce exista in constiinta noatra umana. De fapt, este un semn de karma spirituala “buna”. De-a lungul mai multor vieti, am lucrat din greu sa avem vibratia trupeasca si spirituala din aceasta incarnare. Ori de cate ori credem ca putem sa parasim calea si calatoria, emanatiile Divinitatii ne trag inapoi pe drumul nostru. In mod clar, nu avem controlul complet atunci cand vine vorba despre acest aspect al fiintei. Noaptea neagra reprezinta darul nostru pentru liberul arbitru. La scara universala, este logic ca exista momente in care ne oprim ca sa aflam unde suntem si cine devenim. Partea grea a noptii negre este ca ne simtim singuri si deconectati de la energia care ne sustine calatoria. Punand la indoiala ceea ce credem, facem un pas sanatos pentru noi, din mai multe motive, pentru ca dobandim claritate si ne concentram asupra calatoriei noastre. Calea spirituala este ocazia de a ne cunoaste Divinitatea direct, nu dintr-un context intelectual.
Un comentariu:
Multumesc pentru acest articol..aveam foarte mare nevoie de indemnuri,sperante si ai dreptate, prietena draga..dupa fiecare "noapte neagra" din viata noastra, rasare o noua zi mai buna, mai minunata, mai spectaculoasa...
Trimiteți un comentariu