Trezire spirituala

"Bucuria vine realizand ca sufletul nostru

si sufletul intregii lumi sunt una si acelasi.

O astfel de recunoastere este iubirea suprema. "

~ Rabindranath Tagore (Vedanta) ~

O trezire spirituala este atunci cand o persoana devine constient si se trezeste sau care trece prin etapele de trezire. Va deveni mai constient de el insusi la un nivel mult mai profund si mai inalt si la ceea ce este real. Persoana care trece prin trezire va avea brusc o constientizare mai profunda a ceea ce se intampla in jurul lui , de el insusi si va fi mai constient de experientele de viata si lectiile pe care le-a invatat din aceste experiente... si motivele pentru care a trecut prin aceste experiente . 

Persoana va incepe sa simta uniunea cu Sinele si cu tot ce il inconjoara si se poate simți mai multumit si in pace cu sine insusi si cu alti oameni.

Va realiza si va incepe sa accepte cine este si va renunta la orice sentimente ranite, furie si negativitate pe care le-a avut in viata dinainte si va renunta chiar la rude,prieteni , trecand treptat printr-un proces de vindecare a inimii , sufletului si mintii.

Va incepe brusc sa vada lumea intr-un mod diferit si punctele de vedere anterioare și opiniile se pot schimba drastic. O trezire spirituala poate aduce o mare schimbare de viata , in special daca acea persoana nu a avut de a face deloc cu spiritualitatea .

O trezire poate lipsi o persoana de convingerile anterioare, sentimente si opinii de viata cauzand sa vada lumea si pe el insusi intr-o lumina cu totul noua.

Ei bine, fiind o experienta pozitiva spre sfarsitul trezirii, la inceput poate fi destul de perturbator, socant si suparator pentru ca obliga persoana sa se uita mai profund in el insusi, sa se confrunte cu temerile, sa retraiasca orice experienta si amintire rea si il forteaza sa vada lucrurile intr-un mod la care anterior nu s-a  gandit deloc.

Trezirea poate fi foarte confuza si atat de puternica  incat persoana se poate intreba daca este sanatos mintal din cauza simptomelor care apar in timpul trezirii.

Aceste tipuri de modificari pot fi destul de nelinistitoare la inceput si pot dura mai multe luni sau chiar ani in cautarea sufletului inainte ca persoana sa inceapa sa simta uniunea cu Sinele si sa aiba starile de seninatate, de liniste profunda.

O trezire spirituala poate fi spontana sau provocata de o experienta spirituala profunda sau un eveniment in viata unei persoane, o pierdere sau o experienta aproape de moarte.

Pentru ca fiecare este diferit si reactioneaza diferit la o trezire spirituala, intervalul de timp al fiecarei etape a trezirii va varia de la o persoana la alta. O trezire spirituala poate dura zile sau chiar ani pana cand procesul de trezire este finalizat.

<*toate drepturile rezervate*> 

Incerc sa raman fericit, dar nu pot...de ce?

Postez raspunsul la aceasta intrebare deoarece marea majoritate a oamenilor se confrunta cu aceste probleme.

Zilele acestea cineva mi-a pus intrebarea, "Hei, am venit sa stiu despre Legea Atractiei si manifestarea ei. Am incercat sa-l adopt, incerc intotdeauna sa raman fericit, dar nu pot, simt ca sunt un copil mic in interior care este foarte trist. Este ca o durere adanca, si tristete din trecut , cum il pot invinge? Te rog, ajuta-ma. "

Legea Atractiei, The Secret, și așa mai departe este un truc simplificat si comercializat. Este adevarat ca ceea ce ai pus in lume- gandurile, sentimentele, actiunile tale -  vin inapoi la tine. Ce este popular lasat inafara este ca ceea ce se intampla in subconstient, si adanc in inconstient are, de asemenea, un efect foarte puternic.

Acest lucru este exact ceea ce se intampla cu tine. IncercI sa ramai fericit, si "pozitiv", dar adanc in interior ai rani, traume, sau orice alte tipare dezavantajoase  / convingeri de orice fel.

Cand ai descris aceasta idee vaga ca ceva te opreste de la aceasta fericire, de implinire, si ca exista o tristete profunda, secreta (cu tine acum, cel putin), aceasta este o descriere a problemelor de care esti inconstient in acest moment, care trebuiesc  rezolvate pentru a merge mai departe.

Va trebui sa identifici diverse evenimente, sentimente, credințe, experiente, puncte de vedere si așa mai departe, care contribuie la acest blocaj. Exista mai multe metode de a face acest lucru. Tine minte ca efortul de a merge in interior si a te vindeca, si lucrand catre transformare,  este bine meritat.

Odata ce te-ai intalnit cu aspectele interioare care in prezent sunt necunoscute, asa numitele Umbre, vei deveni intreg si complect in propriul tau adevar. Aceasta integrare a Sinelui, psihicul in toate facultatile sale este parte integranta pentru a sti care este dorinta ta adevarata si fiind capabil sa se manifeste cu incredere si pozitivitate.

Binecuvantari

<*toate drepturile rezervate*> 

Trezirea la Iubire creează iubire

Când te uiți prin ochii fricii, lumea este plină de teamă, suferinţă, necazuri, probleme. Cu toate acestea, în mod miraculos, prin ochii iubirii, aceeași lume se transformă în iubire. Cum se poate aşa ceva?

Trezirea la Iubire

Gândurile tale orientează privirea ta. Privirea creează lumea în care trăiești. Împreună, privirea noastră colectivă creează lumea pe care o împărtășim.

Un mod mai simplu de a spune acest lucru: numai ceea ce poţi vedea este real pentru tine. Prin urmare, numai la ce acorzi atenție (cu privirea) este real.

Când acorzi atenție iubirii - iubirea creste în lume. Când acorzi atenție temerilor - teama crește.

Aceasta invită în mod natural la întrebarea: 
Vrei să spui că ar trebui să ne întoarcem privirea de la suferință? Ne spui să ignorăm problemele din lume?

Desigur, nu. Și cum ai putea - pentru atunci când observi suferință, privirea ta este pe suferința. 
Iată ce trebuie să faci:

Uită-te la suferințele și necazurile,  și problemele care îţi afectează atenţia... prin ochii iubirii.
Când faci acest lucru, vei vedea miracolul privirii prin iubire.

Îndrăgostiţii se înconjoară cu această vibraţie înaltă a iubirii, dorind ca toţi  oamenii să fie asemenea lor. 

Propagând unde de iubire în lume, vei schimba modul tău de a privi lumea şi schimbându-ţi vibraţiile tale, ajungi să influenţezi, să schimbi lumea.

"Dumnezeu este iubire ; şi cel ce trăieşte în iubire trăieşte în Dumnezeu şi Dumnezeu în el. (Ioan 4:16)"

<*toate drepturile rezervate*> 

Învăţături ezoterice

Dumnezeu este iubire ; şi cel ce trăieşte în iubire trăieşte în Dumnezeu şi Dumnezeu în el. (Ioan 4:16)

Eu cred în unul Dumnezeu, tatăl atotputenic, făcător al cerului şi pământului şi al tuturor lucrurilor vizibile şi invizibile.(Crezul)

La început, când vocea Domnului s-a făcut auzită umanităţii spunându-i despre Divina Lui Plăcere de a institui Divinele Lui Legi Morale, dintr-o devoţiune extremă şi cu o înţelegere deplină a superiorităţii inefabile a Eternului, L-au numit Cel cel fără nume.

În fond, care nume putea să conţină sau să exprime mai bine Infinitul şi Absolutul Primei şi Unicei Fiinţe?

Numai unul – şi asta numai pentru a ajuta înţelegerea noastră umană limitată – poate să răspundă Splendorii Unităţii Divine cu o evidentă potrivire. Eu sunt Cel ce sunt (Exodul 3:14) a spus şi noi, după ce am epuizat limitele posibilităţilor umane, am numit-o Fiinţarea Absolută.

Acesta este Dumnezeul cel Mare, El care este pretutindeni umplând totul, sursa tuturor lucrurilor bune şi dătătorul de viaţă (rugăciune tradiţională greacă).

Aceasta este Autoritatea Eternă care sălăşluieşte neschimbată în toate universurile create, toate cerurile şi pământurile.

Găsim Fiinţarea, în toată Puterea şi Gloria, în cel mai mic atom de materie precum şi în galaxiile imense şi nemărginite; în adâncurile mării şi pe crestele munţilor. Este pretutindeni în Autoritate eternă şi deplină, de la cel mai adânc abis până la tronul Gloriei Lui necuprinse.

Fiinţarea Absolută, s-ar spune, este Starea de Conştienţă de Sine a Supraconştiinţei Absolute în care fiecare este, găseşte şi face apel la energia necesară pentru expresia şi existenţa Lui. Este Unul şi Singurul Dumnezeu, acela care în Desăvârşirea Sa Absolută meditează şi se exprimă pe Sine.

Fiecare lucru, vizibil sau invizibil, din cer sau de pe pământ, este expresia lui Dumnezeu, rezultatul Plăcerii Lui Divine în Creativitate.

Totuşi ce tipuri de Conştientizare de Sine are Fiinţarea Absolută? 

Cu siguranţă Conştientizare De Sine Absolută în toate stările ei, de la cea statică, neexprimată, la cea mai complexă expresie, Supraconştiinţa. 

Fiinţarea Absolută are Totul, nu-i trebuie nimic, nu are cea mai mică nevoie să se exprime. 

Este Binecuvântarea Absolută. 

Pentru noi Binecuvântarea este ultima treaptă pe scara devenirii unei fiinţe complete şi intrării în lumea noastră reală. 

Totuşi, Binecuvântarea nu este exact o natură a Fiinţării Absolute, de vreme ce referindu-ne la Dumnezeu noi trebuie să vedem Binecuvântarea în relaţie cu Suzeranitatea. Totuşi ochii omului, materiali sau spirituali, nu pot contempla nimic mai presus de Binecuvântarea din interiorul Fiinţării Absolute.

Este de neconceput că ar putea exista măcar o parte a Infinitului, care să nu conţină în ea Fiinţarea Absolută. Cu toate acestea, Infinitul nu este Dumnezeu şi nici Dumnezeu nu se limitează la Infinit. Dumnezeu este mai presus de conceptul oricărui tip de spaţiu.

 El este Viaţa însăşi - Viaţa care este expresia Fiinţării Absolute, în sine însuşi, printr-un mijloc special pe care Ea l-a creat tocmai în acest scop. 

O astfel de manifestare este Mintea". 

Prin Minte, Fiinţarea Absolută se exprimă pe Sine ca Multiplicitate în lumile separării. Înainte de a merge mai departe către expresia Multiplicităţii Lui Divine, este necesar ca noi să insistăm asupra înţelesului cuvântului Dumnezeu, în ceea ce priveşte unicitatea Lui de neînţeles şi Mila Lui Infinită, astfel ca noi să nu dezvoltăm niciodată teamă de El în inimile noastre, ci numai iubire nemărginită şi fără grijă de sine. 

Pentru că Dumnezeu, fiind toate lucrurile, fără nici o rezervă, este în acelaşi timp şi înaintea tuturor, iubire totală şi nesecată. 

În mod normal creierul uman material este foarte inadecvat înţelegerii conceptului de Fiinţare Absolută. Cu toate acestea, până la un punct, el poate să-I perceapă.

Am spus că Fiinţarea Absolută este totul, Unică în Multiplicitatea Ei.

Acum noi trebuie să percepem această Multiplicitate în cadrul Unicului. 

Cum poate fi aceasta făcută?

Acel Unic conţine Multiplicitatea, dar fiecare parte din această Multiplicitate este, prin natură asemănător, nediferenţiată ca formă în cadrul Fiinţării Absolute, fără ca totuşi să fie posibil să definim Absolutul fie în termeni de nediferenţiat sau în termeni speciali.

Pentru a avea o percepţie a Multiplicităţii, haideţi acum să vedem ce întâlnim în cadrul Fiinţării Absolute. Cu siguranţă Supraconştiinţă Absolută Conştientă de Sine. 

De exemplu, să luăm oceanul care este format din atomi de oxigen şi hidrogen. El este o întindere vastă de apă. Când, totuşi, vorbim despre ocean, creierul nostru nu se gândeşte cu precădere la apă ci include un înţeles mai larg, cu caracteristici speciale – adâncime, valuri mari, culoarea albastru intens, peşti, alge, ş.a.m.d. Care este Multiplicitatea oceanului? Ar trebui să medităm la acest lucru.

Cu toate acestea, Multiplicitatea este găsită peste tot în natură. O plantă, un copac, un organism nesemnificativ (cum ar fi un vierme) sau un animal mare, orice organism şi omul însuşi, toate conţin această Multiplicitate. Un organism este o unitate – o fiinţă este una – şi fiecare organism este format din milioane de celule sau atomi. Totuşi fiecare atom şi fiecare celulă are propria ei conştiinţă.

Există o mare diferenţă între Multiplicitatea pe care o găsim în lumea lucrurilor, existenţelor şi Fiinţe, şi Multiplicitatea pe care o vom întâlni în cadrul Fiinţării Absolute. Dacă noi considerăm că rămânem în cadrul Fiinţării Absolute, chiar şi atunci când descindem în lumile existenţei, putem să începem să facem această diferenţă.

Totuşi Multiplicitatea Divină este de necuprins intelectului uman care, datorită limitări lor , vede totul din unghiul separării. Cu toate acestea, Înţelepciunea Absolută a Fiinţării Absolute este de asemenea în cadrul expresiei Ei ca Logos al lui Hristos şi Spirit Sfânt, ca Iubire Logoică şi Putere Absolută Spirituală Sfântă.

Expresia Fiinţării Absolute este rezultatul Dorinţei ei Divine şi are două braţe: unul Logoic şi unul Spiritual Sfânt. 

În fiecare lucru existent – cum ar fi sistemele vii ale lumii naturale, toate tipurile de conştiinţă şi conştientizare de sine - găsim cei doi Suverani Divini ce variază numai în grad de expresie şi activitate.

Un element în plus, care poate să ne dea o înţelegere mai completă şi mai clară a divinului, este noţiunea de Desăvârşire. Desăvârşirea, în înţelesul el absolut, este natura Fiinţării Absolute şi conduce la Plăcerea Divină a lui Dumnezeu în creativitate. Putem să distingem, datorită Desăvârşirii, prezenţa tuturor lucrurilor în Fiinţarea Absolută. Nu este posibil să ne imaginăm nimic existând în afara Fiinţării Absolute. Toate lucrurile sunt în Ea, şi prin urmare, exprimă Sfânta Ei Desăvârşire şi Înţelepciune Absolută. Chiar în Plăcerea dumnezeiască în creativitate şi expresie, există Desăvârşire, pentru că dacă ea ar lipsi, nimic n-ar putea să se desfăşoare în ordine şi în concordanţă cu Legile imuabile. Prin studierea acestor cicluri de expresie, ale existenţelor vii, noi vedem Desăvârşirea ca Lege a Primei Cauze.

O Natură a Fiinţării Absolute este Desăvârşirea, urmată de o altă Natură Divină, Plăcerea Dumnezeiască în creativitate a Fiinţării Absolute, care începe cu expresia Fiinţării Absolute în cadrul Sinelui Său, ca Logos al lui Hristos şi Duh Sfânt. Acesta este exact punctul Expresiei Divine care se află între Desăvârşire şi Plăcerea Dumnezeiască în creativitate, fără ca ultimei să-i lipsească Desăvârşirea.

În ceea ce priveşte Creaţia, care este expresia Fiinţării Absolute ca rezultat al Plăcerii Divine a lui Dumnezeu în creativitate, ea conţine toate caracteristicile Fiinţării Absolute cum ar fi: Logosul lui Hristos, (Supraconştiinţa de Sine Universală) şi Duhul Sfânt (Supraconştiinţa Universală). 

Când vorbim despre Creaţie, nu ne referim numai la aceea a lumii materiale dense, ci la Întregul Univers Logoic şi la Expresia Spirituală Sfântă, în toate universurile şi lumile.

O caracteristică de bază a Fiinţării Absolute, în cadrul stării Ei stabile absolute, este Voinţa Divină. 

Ne-am referit la starea ei ca fiind stabilă, deoarece în acest punct Ea nu a creat vibraţia. Cu toate acestea, vibraţia există în cadrul Fiinţării Absolute ca o stare nemanifestată încă. Totul este în interiorul Desăvârşirii Divine şi apare ca rezultat al Voinţei, al Raţiunii şi al Iubirii.

Fiinţarea Absolută, de dragul Planului Divin, este încântată să se exprime pe Sine. Dumnezeul triadic care a fost exprimat, ne apare de aceea ca Fiinţarea Absolută-Logosul lui Hristos şi Fiinţarea Absolută-Duhul Sfânt, pe care noi putem de asemenea să-i descriem ca şi Conştientizarea de Sine Absolută şi Supraconştiinţa Absolută.

Aceasta nu înseamnă că Fiinţarea Absolută, înainte de a le da acestora expresie, nu a avut în ea Desăvârşirea Divină, Logosul lui Hristos şi Duhul Sfânt. Este Natura lui Dumnezeu pe care am numit-o Desăvârşirea Absolută, că Fiinţarea Absolută, Logosul lui Hristos şi Duhul Sfânt sunt Unul.

În cadrul Fiinţării Absolute putem de asemenea distinge Puterea Divină, Înţelepciunea Divină şi Iubirea Divină. A fost dintr-o iubire nespus de mare că Dumnezeu a emanat umanitatea şi a înzestrat-o cu posibilitatea de a-şi dezvolta Conştientizarea de Sine şi înţelegerea Divină.

În cele din urmă, am spus că Dumnezeu este Viaţa. Pentru a fi înţeleasă, Viaţa trebuie să includă Desăvârşirea ca fiind una din cele mai importante caracteristici şi, prin urmare, Puterea Absolută, Înţelepciunea Absolută şi Iubirea Absolută.

Se iubeşte Fiinţarea Absolută pe sine însuşi? Bineînţeles, de vreme ce Ea este Iubirea Absolută. Dacă Dumnezeul Absolut nu ar fi fost în primul rând Iubire, alte stări sau condiţii înzestrate cu darul expresiei libere, nu ar fi fost permise a se naşte, atâta timp cât Ea însuşi este pretutindeni prezentă şi în fiecare lucru.

Dacă Natura Divină a Iubirii Absolute nu ar fi existat, nu ar fi existat nici Legea Coerenţei în lumea materială şi nici nu am fi avut lumea noastră psihică (emoţională), şi aceasta trebuie omenirea să înveţe cu precădere. 

Cu studiile noastre este posibil să fiţi ghidaţi către realitate, către o sensibilitate a Bunătăţii Totale a lui Dumnezeu şi a Iubirii Totale. Odată confirmate, drumul este mai uşor şi nu mai este dur şi neplăcut – ci mai drept şi mai lin. Umanitate a poate acum să se îngrijească de altceva.

Referitor la cele mai sus menţionate, putem să încercăm să descriem, atât cât este posibil, cele mai complete dimensiuni ale Iubirii Dumnezeieşti. Umanitatea nu va fi niciodată în stare să înţeleagă majestatea şi plinătatea muncii creative a acestei Forţe Divine.

Pe această bază şi dat fiind faptul că fiecare fiinţă umană are un anumit mod de percepere a lui Dumnezeu, rezultat din contactul ei la orice nivel cu Sinele Interior, noi sugerăm ca, în scopul de a realiza o trezire a dorinţei de a cunoaşte mai mult, este suficient să meditaţi profund şi serios la Natura Fiinţării Absolute.  

Rezultatul unei asemenea meditaţii va fi revelaţia faptului că purtăm în noi Puterea, Înţelepciunea şi Iubirea Absolută. Fiinţarea Absolută, Logosul lui Hristos şi Duhul Sfânt sunt în permanenţă în noi, aşa cum nu există moment când noi să nu fim în Fiinţarea Absolută.

Înţelepciunea care este de sus, este la început pură, apoi împăciuitoare uşoară şi lesne de tratat, plină de milă şi de fructe bune fără parţialitate şi ipocrizie. 

Fructul dreptăţii este sădit în pacea celor care fac pace. (Ioan 3: 17, 18)

fragment din cartea Învăţături ezoterice - O perspectivă creştină asupra adevărului -autor Stylianos Atteshlis  (Daskalos)

<*toate drepturile rezervate*> 

Puterea de vindecare a culorii albe

O scurta poveste a modului in care culoarea alba va poate imbunatatii bunastarea.

In urma cu peste 300 de ani, un domn cunoscut sub numele de Isaac Newton medita despre lumina si calitatile sale. Ne place sa-l imaginam la  biroul lui, tinand o prisma si aproape accidental, dispersand o raza clara de lumina solara care se filtreaza printr-o fereastra deschisa. In acest context romantic sau in alta parte, Newton a reusit sa disperseze un singur fascicul de lumina si sa descopere adevarul.
Lumina alba pura este de fapt suma a sapte culori stralucitoare intr-un curcubeu: rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo si violet. Cu alte cuvinte ...
Albul aduce deplinatate, unitate, uniune, pace intre diferite unitati.
Nuantele afecteaza starile de spirit. Culoarea in special, a avut cea mai lunga relatie cu pacea in natura, societate, arhitectura, istorie, cultura si medicina alternativa. Haideti sa le vedem.

Natura
In afara de culoare, in mod natural elementele albe impartasesc o alta calitate comuna, un sentiment de liniste. Luati in considerare norii, zapada si uneori nisipul. Cu exceptia iernii canadiene, iti poti imagina orice sunete deranjante care ies din aceste trei elemente? Sau mai degraba ai un sentiment de liniste si calm?

Societatea
Societatea occidentala asociaza albul cu pacea, puritatea si posibilitati. In America de Nord si mai multe tari europene, traditia asociaza miresele cu rochii albe, in reprezentarea puritatii lor. De asemenea, ne referim la noi  inceputuri ca o pagina alba, o panza alba sau orice alta suprafata goala. Pentru noi, albul este suma posibilitatilor infinite.

Arhitectura
Culorile afecteaza modul in care percepem spațiul. Culorile deschise reflecta lumina si fac sa simtim spatiile mai mari, in timp ce culorile inchise absorb lumina cu rezultat de efect opus. In arhitectura si decor, se aplica culoarea alba pentru a umple o cameră cu lumina, spatiu, aer si un sentiment general de calm si bucurie. Albul este, de asemenea, prin excelenta culoarea  muzeului si peretilor galeriei in care neutralitatea si calitatile calmante permit atentiei sa se concentreze pe piesele afisate si spectatori.

Istorie
In timp ce tarile afiseaza cu mandrie steagurile lor colorate de sute de ani, steagurile albe au fost universal recunoscute ca un simbol al pacii de-a lungul secolelor. Porumbeii albi au fost simboluri religioase de dragoste si pace in iudaism, crestinism si paganism de la inceputul timpurilor. Faraonii egipteni purtau coroane albe. Persanii antici credeau toti zeii imbracati in alb. Si favoritul nostru, vechii si inteleptii greci purtau alb in pat pentru a asigura vise placute.

Vindecare
Cromoterapia este o ramura a medicinei alternative care se concentreaza pe puterea de vindecare a culorilor. Exista sapte chakre in corpurile noastre, fiecare reprezentat de una dintre cele sapte culori care combinate devin albe. Cu alte cuvinte, albul este culoarea perfecta, reprezentand echilibrul perfect si armonie intre corp, minte si suflet.




<*toate drepturile rezervate*>

Două pietricele albastre

Două pietricele, cam de mărimea unei castane, zăceau în prundişul unui vesel parîu de munte. Se aflau laolaltă cu celelalte pietre de acolo, unele mai mici, altele mai mari, dar erau diferite de toate celelalte, pentru că erau albastre. Cand bunul Soare le dezmierda cu razele sale, ele străluceau de parcă ar fi fost două bucăţi de cer căzute pe pămant.
Cele două pietricele ştiau că sunt cele mai frumoase dintre toate celelalte aflate în parîu şi să lăudau de dimineaţa pană seara: Noi suntem copiii cerului! “ strigau, cand una, cînd cealaltă, pietrelor obişnuite aflate in preajmă. Păstraţi distanţa! Noi avem sangele albastru! Nu avem de-a face cu voi!”

De fapt erau două pietricele insuportabile şi arogante, care işi petreceau zilele gandindu-se numai la ceea ce s-ar fi întîmplat cu ele cand cineva avea să le descopere. “ Desigur – işi spuneau – vom fi puse intr-un colier impreună cu alte pietre preţioase, aşa cum suntem şi noi. Şi visau împreună: Vom fi pe coroana reginei Olandei sau în inelul prinţului de Galia. Ne aşteaptă o viaţă frumoasă: case luxoase, baluri, petreceri. Vom ajunge pană la capătul lumii.”

Intr-o bună dimineaţă, pe cand razele soarelui se jucau pe luciul apei cristaline, un om s-a aplecat, şi-a intins mana şi a cules cele două pietricele albastre.
Cele două pietricele erau nespus de fericite: “ Ura! – au strigat. Am plecat! Ce timpuri bune ne aşteaptă!” S-au simţit cele mai norocoase pietre din lume. Nu aşteptau decat ca visurile lor să se transforme in realitate.
Au fost puse intr-o cutie, împreună cu alte pietre colorate. “Rămanem aici pentru puţin timp “, şi-au spus, fiind sigure de frumuseţea şi valoarea lor neîndoielnică. Totuşi lucurile au fost altfel decat bănuiseră. Cele două pietricele au fost zdruncinate încoace şi încolo. Mereu au schimbat cutiile, au fost puse pe cantar şi pipăite insistent de maini aspre. Au rămas în cele din urmă singure, parcă uitate, intr-o cutiuţă.

Mai tirziu, insă, o mană le-a luat şi le-a aşezat cu necuviinţă pe un zid, in mijlocul altor pietre, pe o suprafaţă de ciment foarte lipicioasă. “ Hei, fii mai delicat, strigau cele două pietricele albastre, suntem pietre preţioase “. Drept răspuns, cate o lovitură de ciocan le-a fixat definitiv.
Revoltate au inceput să strige: “ Neciopliţilor, nepricepuţilor, bădăranilor, voi nu inţelegeţi cat suntem de importante?” 
Cele două pietricele albastre ameninţau, plîngeau, implorau. Dar n-a fost de nici un folos. Tot prizoniere în zid au rămas. Dezamăgirea şi amărăciunea le-a întunecat cu reflexe viorii.

Timpul trecea încet iar cele două pietricele nutreau un singur gand: să fugă. Dar cimentul era tare şi imposibil de convins să le elibereze. Au zărit însă un firicel de apă ce se prelingea pe acolo şi l-au rugat: “ Strecoară-te sub noi, te rugăm, şi desprinde-ne de pe acest zid nenorocit!”
Apa nu s-a lăsat mult rugată. Nu era nevoie de insistenţă căci era bucuria ei să se strecoare sub ziduri şi să distrugă cat mai mult. A trecut la lucru şi, uşor-uşor, a reuşit să se strecoare şi să fărame cate puţin cimentul. După cateva luni de perseverenţă cele două pietricele au putut să se mişte. Intr-o noapte umedă şi rece cele două pietricele au căzut pe pămint, eliberate în sfirşit din acea inchisoare insuportabilă. “ Suntem libere “– au strigat amandouă in culmea fericirii.

Insă, jos fiind, au putut vedea zidul in care fuseseră fixate, acea puşcărie înaltă în care şi-au petrecut atîta timp. Şi, privind spre acel zid, nu mică le-a fost mirarea: lumina lunii ce străbătea printr-o fereastră lumina un mozaic superb. Mii de pietricele viu colorate şi aurite formau chipul Sfintei Fecioare Maria. Era cea mai frumoasă imagine pe care cele două pietre o văzuseră vreodată. Dar ceva ii lipsea… Faţa, chipul bland şi dulce al Mariei, avea ceva neobişnuit. Părea oarbă, căci ii lipseau ochii.
Oh, nu, au exclamat amindouă, dînduşi seama de grozăvie. Ele fuseseră tocmai ochii Maicii Domnului. Işi imaginau acum cat de bine se potriveau acolo, cat de frumos trebuie să fi strălucit şi cat de mult trebuie să fi fost admirate de oameni. Regretau acum fapta lor nesăbuită dandu-şi seama ce nechibzuite au fost.

Dis de dimineaţă a ajuns acolo omul care făcea curăţenie in biserică şi, din neatenţie, a călcat pe cele două pietricele aflate la pămant. Supărat, le-a dat deoparte cu piciorul. Apoi, fiind incă intuneric, nu le-a deosebit bine şi le-a strîns cu mătura pentru a le arunca la gunoi impreună cu praful şi alte pietre neînsemnate.

Concluzie:
Istoria celor două pietricele albastre are un sfirşit trist, pentru că ele nu au inţeles un mare adevăr. Se inşelau văzînd în sine ceea ce nu era adevărat, fugeau de realitate rătăcind prin visuri. Din această cauză nu au descoperit frumuseţea şi bogăţia pe care o primiseră de la Dumnezeu. La fel ca şi ele, fiecare dintre noi are un loc al său in lume bine stabilit de Dumnezeu: unul poate fi ales pentru a fi un meşter bun, altul pentru a fi preot, iar o fată pentru a fi mamă a multor copii. Să nu uităm că fiecare dintre noi este aşezat de Dumnezeu acolo unde ii este locul şi că tocmai in acel loc, randuit de Dumnezeu, este cel mai frumos şi mai potrivit să fie. Accepta schimbarea cu bratele deschise cand iti iese in cale. Vei fi mult mai fericit daca vei incerca sa te ridici pe valul schimbarii decat sa-l simti cum vine peste tine si te zdrobeste.

<*toate drepturile rezervate*>